Monitorul de Făgăraș - Ziarul care stă de vorbă cu oamenii!

Home Reportaje Rasputin ...
Rasputin ... Email
Marţi, 04 August 2009 10:20

... ... şi declinul monarhiei ruse
 

,, Filosofii au încercat înainte să explice lumea. Sarcina noastră este să o schimbăm“ ( Karl Marx )

     Despre mujicul siberian care a manifestat o influenţă nimicitoare asupra familiei Romanovilor s-au scris de-a lungul vremii foarte multe lucruri. Personalitatea lui Rasputin a fost învăluită de legendă şi chiar şi asupra morţii sale pluteşte un mister. Cert este că într-o vreme a fost adulat de către prinţesele frivole ...

 şi naive ale Sankt-Petersburgului aflate în căutare de ,, miracole“ şi senzaţii tari. Rasputin a oferit din plin aceste lucruri unei pături sociale care frecventa intens şedinţele de spiritism şi jocurile de tarot. Populaţia era în pragul revoltei, revoluţia bolşevică bătea la uşă în timp ce familia domnitoare se ocupa cu ,, miracolele“ lui Rasputin, care aveau să-i aducă sfîrşitul. Cele mai nefaste decizii luate de ţar , care au provocat valuri de nemulţumire în rîndul populaţiei, au fost luate la sfaturile ,, Călugărului nebun“ cum era numit Grigori, cu toate că nu a avut nimic în comun cu cinul monahal.


Din Siberia la Petrograd
 

     Grigori Efimovici Rasputin s-a născut în 10 ianuarie 1869 în familia unor ţărani dintr-un sătuc siberian aflat pe răul Tura, Pokrovskoie, în gubernia Tobolsk, actual regiunea Tiumen. La vîrsta de 18 ani petrece 3 luni într-o mănăstire şi vizitează un om venerat ca sfînt, pe nume Macarie, care avea o colibă în zonă. Macarie a avut o influenţă uriaşă asupra tînărului Rasputin. Tot în acest timp Rasputin intră în secta hlîstilor, grupare desprinsă din Biserica Ortodoxă Rusă. În anul 1889 se căsătoreşte cu Parascovia Fiodorovna şi au împreună 3 copii. În anul 1901 părăseşte satul natal şi pleacă în pelerinaj în Grecia şi Ierusalim. În anul 1903 ajunge la Petrugrad unde se proclamă stareţ posesor al unor puteri tămăduitoare egale cu cele ale profeţilor.

 

Click image to open!
Click image to open!
Click image to open!
Click image to open!
Click image to open!
Click image to open!

 

Anotimpul amăgirilor
 

     ,,Era în toamna anului 1916, un anotimp al amăgirilor. ,,Marele război“ dura deja de de doi ani, un conflict armat aspru în care imperiul rus, prost pregătit să navigheze prin apele tulburi ale secolului al XX-lea, suferea pierderi mai mari şi mai devastatoare decît oricare alta dintre naţiunile Antantei. Totuşi, la Petrograd, cu se observau semne ale acestor lupte cumplite. Ofiţerii trîndăveau în fumoarele cluburilor mondene, sorbind şampanie şi pufăind din trebucuri, în timp ce mii de recruţi erau măcelăriţi în tranşee. Coexistau două lumi la
Petrograd, fiinţînd deci una alături de cealaltă, dar, după cum s-ar crede, fiecare uitînd cu desăvîrşire de existenţa celeilalte. În vîrful ierarhiei se situa înalta societate rusă. În capitală, ca de altfel oriunde pe cuprinsul imperiului, sindrofiile, dineurile şi balurile somptuoase ale protipendadei continuau cu opulenţa specifică perioadei antebelice.....Asprimile războiului se repercutau grav asupra celor destui de nenorociţi ca să lupte în linia întîi a frontului sau asupra familiilor lăsate acasă, care răbdau de foame în fiecare seară, neputînd să plătească preţurile din ce în ce mai piperate. Cufundată în obscuritate, ascunsă după porţile fabricilor şi tăinuită de sensibilităţile prea delicate ale multor aristocraţi, trăia sărăcimea muncitoare, sute de mii de bărbaţi, femei şi copii care se considerau norocoşi să aibă ca pat un aşternut de paie şi o strachină de supă în chip de cină. Războiul distrusese muncitorimea, sacrificase tinerii, lăsase vădeuve şi orfani, frîngîndu-le tuturor inima...După doi ani de război, Rusia se clătina destul de rău, economia fiind în pragul colapsului, iar deficitul pe provizii alimentare şi combustibili crescînd cu fiecare zi“( Greg King, Ucigaşul lui Rasputin ).

Ochii erau arma lui Rasputin
 

     În aceste condiţii, amăgitorul familiei Romanov, Rasputin, făcea pe ,, alesul“ Domnului în apartamentul său din Strada Grohova prostind aristocraţia, inclusiv familia ragală. Un telefon aflat în vestibul făcea legătura directă cu Palatul Alexandr de la Ţarskoe Selo, principala reşedinţă a familiei imperiale. ,, La orice oră din zi şi din noapte, şiruri de vizitatori stăteau la coadă, încolonaţi unul după altul pe scara interioară, aşteptînd o întrevedere cu ţăranul siberian. Credeau cu toţii că, dincolo de acele uşi, sălăşluia adevărata mare putere.... Rasputin îi primea pe petiţionarii săi în marea sufragerie. Trecînd pragul unor uşi duble, aceştia se trezeau în cele din urmă faţă-n faţă cu cel mai abominabil om din întregul Petrograd“ ( Greg King ) Ochii săi frapau pe oricine. ,, Erau albaştri deschis răspîndind luciri neobişnuite, profunde şi subjugătoare“ nota Maurice Paleologue, ambasadorul Franţei la Petrograd. ,, Privirea sa era totodată penetrantă şi mîngîietoare, naivă şi vicleană, distantă şi scrutătoare. Cînd era absorbit într-o conversaţie înfocată, pupilele lui păreau să radieze un anume magnetism“ scria în continuare ambasadorul francez.

Hemofilia i-a deschis poarta către monarhie
 

     Uşile i s-au deschis lui Rasputin către înalta societate rusă printr-o întîmplare care a marcat aşa-zisa vindecare a ţareviciului, fiul familiei regale. Copilul suferea de hemofilie, boală pe care o moştenise de la străbunica sa pe linie maternă, regina Victoria. Rasputin a fost considerat de către ţar şi ţarină ultima speranţă pentru vindecarea copilului lor. Cei doi părinţi au căutat neîncetat un tratament pentru însănătoşirea fiului lor şi, în anul 1905 au apelat în cele din urmă la carismaticul ţăran. La 31 octombrie 1905, Nicolae al II-lea a notat în jurnalul său: ,, Astăzi am făcut cunoştinţă cu Grigori, omul lui Dumnezeu, originar din gubernia Tobolsk“ Această întîlnure fatidică avea să marcheze tragic cursul istoriei ruseşti. Boala micului prinţ a pregătit scena pentru apariţia lui Rasputin. Sora Ţarului Nicolae al II-lea, Marea Ducesă Olga Alexandrova evocă scena în care băiatul se pare că a fost vindecat: ,, Bietul băiat zăcea chinuit de dureri, cu cearcăne negre sub ochi, cu trupul lui firav, deformat de suferinţă, cu piciorul îngrozitor de umflat. Doctorii erau pur şi simplu neputincioşi...Mai înspăimîntaţi decît oricare dintre noi...Şoptind între ei...Se făcuse tîrziu şi m-au convins să mă retrag în apartamentul meu. Alicky ( N.R- împărăteasa ) i-a trimis atunci un mesaj lui Rasputin la St. Petersburg. Acesta a sosit la palat cam pe la miezul nopţii sau chiar mai tîrziu. Între timp, eu ajunsesem deja în încăperile mele şi, dis-de-dimineaţă, Alicky m-a chemat să vin în odaia lui Alexei. Pur şi simplu nu puteam să-mi cred ochilor. Băiatul stătea în capul oaselor, febra dispăruse, ochii îi erau limpezi şi strălucitori, nu se mai vedea nici urmă de umflătură pe picior. Am aflat ulterior de la Alicky că Rasputin nici măcar nu-l atinsese pe copil, ci doar stătuse la capătul patului şi se rugase lui Dumnezeu“ Doctorul profesor Serghei Fedorov a recunoscut cu oneatitate: ,, Cînd Alexei avea hemoragie, n-am fost în stare să i-o opresc prin nici o metodă. Rasputin doar sosea acolo, se apropia de băiatul bolnav şi îl străfulgera cu perivirea fără să se frămînte de griji. În cel mai scurt timp, sîngerarea se oprea“ Nu există aşadar nici un dubiu asupra efectului benefic pe care Rasputin l-a manifestat încă de la început asupra ţareviciului. Nu-l putem însă nici numi pe Grigori omul lui Dumnezeu întrucît cealaltă latură a vieţii sale era total opusă moralei creştine. Nimeni nu a descoperit care era sursa taumaturgică a lui Rasputin. Datorită deselor excese acesta a început treptat să-şi piardă din puterile care l-au făcut un vindecător vestit.

Rîdea de aristocrate
 

     Rasputin se delecta copios cu umilirea şi stînjenirea membrelor ,, cultivate“ ale societăţii aflate mai tot timpul în cele mai elegante toalete pariziene. Grigori le descria cu lux de amănunte împerecherea iepei cu armăsarul, luînd în derîdere privirile lor plecate, încremenite sau consternate. ,,Da, da, dragele mele, toate sînteţi mult prea rîzgîiate. Însoţiţi-mă vara la Pokrovskoe, să vă bucuraţi de marea libertate din Siberia. Vom prinde peşti şi vom trudi pe cîmpuri şi de-abia atunci veţi învăţa cu adevărat să-l înţelegeţi pe Dumnezeu“ le spunea el în bătaie de joc. O întreagă clasă umilită de un ţăran bădăran şi incult. Aceasta era elita rusă înaintea declinului total.

,,Mîntuire“ şi orgii
 

     Mujicul siberian avea o teologie proprie, foarte originală, rod al minţii sale bolnave: ,, Învăţăturile religioase ale lui Rasputin erau un amestec starniu de păcat şi mîntuire, iar numeroase femei cedau cu zel avansurilor lui. ,, Întrucît, în ochii adepţilor săi, Rasputin era reîncarnarea lui Dumnezeu“ scria unul din biografi, ,, relaţiile sexuale cu el, în particular, nu puteau nicidecum să fie un păcat şi aceste femei găseau pentru prima dartă în viaţa lor o fericire pură, netulburată de mustrările cugetului. În timp ce exactitatea acestei afirmaţii e sub semnul îndoielii, nu există nici un dubiu că Rasputin găsea o mulţime de partenere binevoitoare. Cînd vreuna îm atrăgea, se ridica de la masă şi-şi conducea aleasa şoptindu-i: ,, Crezi că te pîngăresc, dar nu-i deloc aşa. Am să te purific“ Împreună perechea dispărea în dormitorul lui, descris de propriul său anturaj ca fiind ,, Sfîntul Sfinţilor“ Gurile rele vorbeau că chiar şi ţarina l-ar fi cunoscut în sens biblic pe ţăranul precoce din Pokrovskoie chiar dacă nu sînt date exacte în acest sens. Amurgul acestei clase decadente datorită revoltei bolşevice nu a constituit o pierdere grea pentru istorie. În ultimii douăzeci de ani se înfierează ,, crimele“ comunismului şi se încearcă divinizarea unor monarhii care nu au adus decît durere în rîndul oamenilor simpli. Aceasta ne-o spune istoria.

Taumaturgul beţiv
 

     Datele poliţiei secrete confirmă faptul că ,, profetului“ siberian era un adept a lui Bachus. ,, Rasputin s-a întors acasă destul de cherchelit...dar a plecat iarăşi aproape imediat...Şi a revenit beat mort, de-abia în jurul orei două, înainte de amiază“ se notifica într-un document al poliţiei. O altă notă spunea: ,, Rasputin s-a înapoiat acasă la ora 7.30 dimineaţa, însoţit de doi bărbaţi şi o femeie; era cuc de beat şi cînta cît îl ţinea gura pe strada publică. Persoanele necunoscute l-au acompaniat pînă la apartamentul lui, apoi au plecat“ .

Influenţă nimicitoare
 

     În timpul în care ţarul era plecat pe front să-şi inspecteze trupele, Rasputin s-a folosit din plin de naivitatea şi lipsa de discernămînt în probleme religioase ale ţarinei întrucît aceasta provenea dintr-o ramură protestantă şi era pusă prea puţin la curent cu adevăratele practici ale Bisericii Ortodoxe. În scurtă vreme a reuşit să devină confidentul şi sfătuitorul ţarinei Alexandra. A convins-o pe împărăteasă să numească în posturi importante din guvern persoane din cercul lui de discipoli. Urcînd pe scara puterii, Rasputin a ajuns să se culce cu femei din înalta societate în schimbul favorurilor politice. Datorită în mare măsură ravagiilor făcute de lupte şi într-o mai mică măsură datorită acţiunilor anarhice ale lui Rasputin, economia imperiului se deteriora într-un ritm rapid. În multe cazuri, ţarina şi sfătuitorul său erau blamaţi pentru toate relele care se petreceau în acele vremuri. Vladimir Purişkevici, care era un membru important al Dumei, a ţinut un discurs fulminant pe data de 19 noiembrie 1916 în care a afirmat: ,, Miniştrii ţarului au fost transformaţi în marionete, marionete ale căror sfori au fost luate cu fermitate în mîini de Rasputin şi Împărăteasa Alexandra Fiodorovna-geniul răului din Rusia şi ţarina... care a rămas o nemţoaică pe tronul rusesc, înstrăinată de ţară şi poporul său“. Prinţul Felix Iusupov a aprobat discursul, iar după aceea l-a contactat pe Purişkevici, care a fost de acord să participe la o tentativă de asasinare a lui Rasputin. Prin acest lucru aveau convingerea fermă că monarhia rusă va fi salvată, o simplă himeră de altfel.

Asasinarea învăluită în legende
 

     Asasinarea lui Rasputin este învăluită în legendă ca şi întreaga sa viaţă. După ce au decis că influenţa lui Rasputin asupra familiei monarhice este nefastă, un grup de nobili în frunte cu prinţul Felix Iusupov au hotărît să-l asasineze. Au ales ca loc palatul lui Iusupov, unde Rasputin a fost ospătat cu prăjituri şi vin care conţineau o cantitate de cianură ce ar fi putut aduce la moartea a şase persoane. Conform spuselor prinţului Iusupov şi a celor care au participat la complot, Rasputin nu a fost afectat de otravă. În cele din urmă prinţul Iusupov, care era hotărît să-şi ducă planul la bun sfîrşit l-a împuşcat cu un revolver pe Rasputin în piept, după cum susţinea în jurnalele sale. Revenit după o jumătate de oră pentru a verifica cadavrul, prinţul susţine că a fost atacat de Rasputin şi a fugit îngrozit pentru a-şi anunţa prietenii. Rasputin s-a repezit împleticit către poarta palatului, ameninţîndu-i pe complotişti că îi va denunţa ţarinei dar un nou glonţ l-a nimerit, după care a căzut în zăpadă. A fost apoi lovit cu bîtele după care a fost aruncat în apele îngheţate ale rîului Neva. După trei zile trupul său a fost pescuit din rîu şi autopsiat. Oficial, cauza morţii a constituit-o înecul. Braţele lui au fost găsite în poziţie verticală, ca şi cum ar fi încercat să se elibereze de legăturile cu care fusese imobilizat.
 

Crepusculul
 

     Moartea lui Rasputin s-a dovedit a fi zadarnică întrucît nu a salvat nicidecum familia imperială. Partidul bolşevic obtuz, disciplinat şi condus de mîna de fier a lui Lenin a ajuns să pună mîna pe putere datorită revoltei populare. Deşi bolşevicii nu au condus şi nici nu a prevăzut revoluţia, au exploatat-o din plin. În anul 1917, în decurs de o săptămînă, ţarul a abdicat şi s-a format un guvern provizoriu moderat ce credea în democraţia parlamentară. Lenin se reîntoarce din Elveţia unde a stat în exil iar cererile lui de ,, pace, pîine şi pămînt“ s-au bucurat de o largă popularitate în rîndul maselor. Deoarece bolşevicii nu au cîştigat majoritatea în soviet Lenin pune mîna pe putere printr-o lovitură de stat. În noiembrie 1917, bolşevicii, la iniţiativa şi conducerea lui Leon Troţki, au arestat membrii guvernului şi au preluat controlul centralei telefonice, poştei şi băncilor din Petrograd. Lenin a declarat în faţa sovietului: ,, Vom institui controlul muncitoresc asupra producţiei. Vom crea un stat socialist peoletar. Trăiască revoluţia socialistă mondială!“ În vara anului 1918 regimul bolşevic capturează întreaga familie Romanov. După ce au fost exilaţi la Alexandr Kerenski în Siberia, fostul ţar şi familia lui sînt transferaţi la Ecaterinburg în Munţii Ural. În noaptea de 16 iulie 1918, Nicolae al II-lea şi soţia lui Alexandra, ţareviciul Alexei şi cele patru fiice-Olga, Tatiana, Maria şi Anastasia împreună cu servitorii care le rămăseseră credincioşi, au fost împuşcaţi cu toţii de un pluton de execuţie din ordinul lui Lenin. Moartea Romanovilor constituie una dintre cele mai mari drame ale istoriei. Între timp

Felix Iusupov
 

    Unul dintre cei mai atrăgători tineri aristicraţi ai Sankt-Petersburgului. Cultivat, manierat şi cu gusturi dintre cele mai bune, el se îmbrăca numai cu haine comandate la celebrele saloane de modă din Londra şi Paris. În vîrstă de 23 de ani era moştenitorul celei mai mari averi personale din întreaga Rusie. Viaţa lui Iusupov s-a dovedit a fi plină de contraste: era socotit prinţul cel mai bun de însurat din întreaga Rusie, o partidă strălucită. Dar viaţa ascunsă a angelicului june era demonică-iubea femeile dar îl atrăgeau plăcerile morbide care înfloreau în Rusia ţaristă. Felix era un travestit notoriu, homosexual şi toxicoman. Prietenia lui Rasputin cu el se va dovedi fatală-Felix Iusupov îl va ucide. prinţul Iusupov, ucigaşul lui Rasputin, pleacă în Occident unde are un exil destul de savuros. Felix Iusupov moare în anul 1967 iar fiica sa Irina Şeremetieva i-a ars majoritatea hîrtiilor personale pentru a proteja în acest fel reputaţia tatălui său. La Arhivele Centrale de Stat din Moscova sînt păstrate 26 de albume conţinînd acte şi documente care i-au aparţinut prinţului însă marea majoritate se referă la strămoşii săi.

Comments
Comentariu nou Cautare
andreeamariailiescu  - sotia lui rasputin   |09-06-2010 19:03:58
eu chiar nu stiu de ce sa casatorit aia cu el hei apropo stiati carasputin nu sa
spalat an viata lui am auzit de la tataca atunci cand intra intro ancapere le
muta nasu la toti da ati vazut ce fata malefica avea zici ca nu existau la
vremea aia aparat de ras mda otravit ampuscat anecat
realman  - rasputin   |29-06-2010 12:44:54
Un documentar extraordinar despre viaţa lui Rasputin, cu subtitrare în limba
română, pe www.steliano.blogspot.com!
Scrieti comentariu
Nume:
Email:
 
Titlu:
 
Va rog sa introduceti codul anti-spam pe care il puteti citi in imagine.

3.26 Copyright (C) 2008 Compojoom.com / Copyright (C) 2007 Alain Georgette / Copyright (C) 2006 Frantisek Hliva. All rights reserved."

 

Caută in site ...

Adio, Majestate!

 

      România iubeşte monarhia. Ar fi concluzia la care ar ajunge orice persoană care deschide televizorul, ascultă radioul sau citeşte presa scrisă, pentru că mijloacele media abundă de articole despre regele Mihai şi monarhie. Dar dacă ne-am întoarce în urmă cu vreo două decenii, lucrurile n-ar sta chiar aşa. Regele Mihai a fost alungat din ţară de regimul post-decembrist condus de Iliescu şi Roman, aşa cum s-a întîmplat în 1947, pe vremea regimului bolşevic. Urmaşii acelor comunişti, pesediştii actuali, depun flori şi lumînări pentru monarhul României care a trecut la cele sfinte, iar pe bloguri postează mesaje de compasiune arătîndu-şi astfel nesimţirea.
     Fiind într-o vizită în Danemarca, am avut ocazia să trăiesc vizita familiei regale în oraşul în care am poposit vreme de o săptămînă. Au fost multe pregătiri, oficialităţile au fost băgate în priză cu mult timp înaintea vizitei. Localnicii erau preocupaţi să-şi întîlnească Regina, iar în ziua sosirii familiei regale, locul era înţesat de lume. Oraşul nu avea mai mult de vreo 20.000 de locuitori, dar atunci numărul celor prezenţi era şi de cinci ori mai mare. Era puhoi de lume. Eu nu mai văzusem atîta agitaţie şi oameni la un loc de pe vremea cînd Ceauşescu vizita vreo localitate. Pe cînd eram în anul I de facultate, era anunţată participarea preşedintelui ţării la deschiderea anului universitar, la Cluj. Cîtă zarvă, eram forţaţi să ieşim, să-l aclamăm! Pe noi, bobocii, ne-au închis pe stadionul din Cluj ca pe nişte oi, pentru a vedea iubitul conducător cît de ovaţionat este de tineri. Ceva similar era şi în oraşul danez, la vizita Reginei. Deosebirea însă consta în faptul că acei cetăţeni au mers la întîlnirea cu Regina din plăcere, pe cînd noi eram forţaţi. Le zîmbeau feţele, plîngeau oamenii de emoţie.

Citește mai departe...

Vizitatori online

Avem 715 vizitatori online

Curs valutar BNR

Vremea in Fagaras

Poze din Făgăraş şi Ţara Făgăraşului

6.JPG

Cartea

Statistici

Membri : 14
Conţinut : 738
Număr afişări conţinut : 3962252

FaceBook

Horoscop zilnic

Informatii utile



Ziare