Monitorul de Făgăraș - Ziarul care stă de vorbă cu oamenii!

Home Reportaje Aselenizarea din 1969 ...
Aselenizarea din 1969 ... Email
Marţi, 28 Iulie 2009 11:48

 

... între adevăr şi minciună

     Săptămîna trecută s-au împlinit 40 de ani de cînd omenirea a pus în mod oficial piciorul pe lună. Acum, mai mult decît o sărbătoare, comemorare este un prilej pentru a se aduce în atenţia publicului diferite teorii ale conspiraţiei care spun că totul nu a fost decît o mare înscenare sau în cel mai bun caz o ,,scurtătură “ pe care au ales să o ia americanii în cursa cu URSS. Ideea marii păcăleli a aselenizării nu este una nouă.

La numai cîţiva ani după eveniment, popularitatea acestei idei nu era întrecută decît de asasinarea preşedintelui J.F. Kennedy şi de misterul Zonei 51. In fapt, adepţi ai teoriei conspiraţiei şi-au expus părerea încă de la începutul anilor '70 şi, cu atît mai mult, explicaţiile oficialilor NASA au lăsat de dorit. Poate de aceea, unul din cinci americani este convins astăzi ca totul nu a reprezentat decît o farsă tributară condiţiilor politice ale vremii şi că expediţia Apollo 11 a fost regizată într-un studio secret din Nevada.

Scepticii atacă, NASA îi ignoră
 

     Criticii ,,aselenizării“ din 16 iulie 1969 afirmă, pe baza dovezilor, că acesta este realizat într-un studio de pe pămînt. Scopul falsificării ar fi, după unii, justificarea fondurilor deturnate din programul Apollo, care n-ar fi ajuns nicodată pe Lună. Alţii consideră că misiunea Apollo 11 ar fi ajuns pe Luna, dar filmul despre ce s-a petrecut acolo este ţinut secret, publicului servindu-i-se un fals. .Argumentele celor care nu cred că prima aselenizare ar fi avut loc în 1969 pot umple, fără probleme, paginile mai multor volume. Lipsa, în 1969, a unei tehnologii capabile să asigure o călătorie pe Lună pentru un echipaj uman, absenţa dovezilor concrete, fragilitatea modulului din imagini, lipsa din discuţii a centurii Van Allen şi a radiaţiilor ucigătoare ale acesteia, dispariţia misterioasă a unora dintre cei implicaţi în proiectul Apollo 11 precum a şi a unor informaţii originale, dar şi refuzul NASA de a oferi imagini ale primului loc în care a aselenizat un echipaj uman, nu reprezintă decît motive în plus pentru a întreţine suspiciunile.

Erau să piardă cursa şi au luat-o pe scurtătură
 

     La sfîrşitul aniilor '60, în plin război rece, Statele Unite ale Americii pierduseră startul în cursa spaţială, iar Uniunea Sovietică părea să conducă detaşat în toate domeniile. Prima capsulă spaţială trimisă în afara atmosferei terestre, primul animal lansat în spaţiu, primul om şi primul echipaj de trei persoane care ajungea pe orbita terestră precum şi primul modul fără echipaj, Luna2, care ajungea pe satelitul natural al Terrei, toate realizări sovietice, constituiau suficiente motive de îngrijorare pentru Statele Unite. Conform adepţilor teoriei conspiraţiei, Statele Unite ale Americii se aflau în punctul în care trebuiau să demonstreze cu orice preţ că posedă o tehnologie superioară celei sovietice, iar singurul mod în care puteau face acest lucru era să trimită un om pe Lună, premiul care lipsea din vitrina Uniunii Sovietice. Aveau, însă, statele americane tehnologia necesară transportării dus-întors a unui echipaj uman pe Lună? Răspunsul este unul disputat chiar şi în zilele noastre.

Buget uriaş pentru cel mai vizionat film
 

     Unul dintre proiectanţii navetei spaţiale din misiunea Apollo 11 spune clar că şansele ca misiunea de aselenizare din 1969 să reuşească erau de 0,0017%. El, împreună cu un fost cosmonaut, au sesizat încă de la primele imagini transmise ale aselenizării că ceva nu este în regulă. În primul rînd nu se auzeau zgomote de la motor, lucru imposibil, deoarece acesta trebuia să producă cel puţin 120 de decibeli. În plus, praful lunar nu s-a ridicat deloc, şi nici măcar nu s-a depus pe picioarele capsulei lunare, deşi ulterior cosmonauţii demonstrau cît de uşor se ridică. Imediat s-a născut teoria unei înscenări şi cîţiva ani mai tîrziu, în filmul ,,Capricorn 1“ se simulează o aterizare pe Marte, ce conţine asemănări izbitoare cu ,,aselenizarea“ ,,Este ceea ce am putut face noi cu un buget de 4,8 milioane de dolari. NASA a avut însă la dispoziţie 40 de miliarde de dolari“ spunea atunci producătorul filmului.

Lumini şi umbre
 

     Poate cel mai important argument al celor care contestă existenţa misiunii Apollo11 este cel legat de lipsa stelelor din imaginile oferite de NASA. Spaţiul apare în fotografii ca un imens fundal negru. Cum ar putea fi posibil acest aspect cu atât mai mult cu cât Luna nu are o atmosferă care să obtureze vizibilitatea aştrilor? Este greu de crezut că un ,,eventual” regizor ar fi uitat să ,,aprindă” stelele din studio. Contestatarii susţin că poziţia stelelor văzute de pe Terra ar fi trădat poziţia reală a astronautilor, caz în care s-a optat pentru eliminarea acestora din fundal.Oficialii NASA au negat vehement această posibilitate şi au susţinut faptul că lumina solară, extrem de puternică pe suprafaţa selenară, este capabilă să obtureze orice imagine a stelelor. Acelaşi lucru se întamplă, susţin oamenii de ştiinţă americani, în momentul în care ai încerca să fotografiezi cerul pe timpul nopţii, într-un oraş puternic iluminat. Singura posibilitate ca stelele să devină vizibile ar fi aceea ca un astronaut să realizeze fotografiile pe partea întunecată a Lunii.

Răspunsuri care nasc întrebări
 

     Explicaţia NASA pare, la prima vedere, în măsură să explice lipsa stelelor din fotografiile oficiale. Cu toate acestea, niciun aparat de fotografiat nu ar fi rezistat căldurii solare şi radiaţiilor puternice care lovesc suprafaţa Lunii. Motivul pentru care acest lucru nu s-a întîmplat? Atît Apollo 11 cît şi celelalte misiuni care au avut loc pînă în 1972 au fost efectuate la primele ore ale dimineţii lunare”, gumentează cercetătorii americani. Deşi privită cu scepticism, această explicaţie a oamenilor de ştiinţă a născut, la rîndul ei, noi controverse. Cum a fost posibil ca umbra navetei spaţiale să se propage încă din timpul zborului pe o suprafaţă extrem de întinsă a Lunii. Şi, mai mult, dacă luminozitatea solară a fost atît de puternică încît să împiedice vederea stelelor, asta la primele ore ale dimineţii, cum se explică faptul că umbrele astronauţilor au forme, lungimi şi direcţii diferite? Iar ca misterul să se adîncească, cum poate fi explicat faptul că, deşi acoperit de umbră, modulul selenar lasă clar să se vadă însemnele oficiale ale Statelor Unite ale Americii? În opinia cercetătorilor, terenul accidentat poate da naştere unor jocuri de lumini şi umbre chiar şi atunci cînd este vorba de mai multe obiecte sau persoane care stau una în apropierea celeilalte; o explicaţie care nu a reuşit încă să convingă pe mulţi de veridicitatea sa.

Piatră de marcă pe lună
 

     Una dintre imaginile care au reuşit să şocheze lumea a fost cea a rocii pe care apare litera ,,C”, ca şi cum aceasta ar fi făcut parte dintr-un decor prestabilit. Ca un argument în plus pentru adepţii teoriei conspiraţioniste, asemenea marcaje sînt comune în studiourile de la Hollywood, acolo unde obiectele de recuzită sînt însemnate cu litere, de la A la Z, şi nu cu numere aşa cum s-ar fi asteptat cineva. Care a fost reacţia NASA în faţa acestei dovezi? Litera C de pe roca în discuţie este doar o iluzie optică. Cel mai probabil, un minuscul fir de păr a creat imaginea literei”. Şi cu toate acestea, poziţionarea literei pe suprafaţa rocii precum şi faptul că nicio altă fotografie nu prezintă asemenea anomalii a creat valuri de scepticism în rîndul publicului avid de informaţii.

 

Click image to open!
Click image to open!
Click image to open!
Click image to open!
Click image to open!
Click image to open!
Click image to open!
Click image to open!
Click image to open!
Click image to open!
Click image to open!
Click image to open!
Click image to open!
Click image to open!

 

Flutură sau tremură?
 

     Ca şi cum dovezile contestatarilor nu erau deja în număr mare, o altă imagine, de data aceasta din filmul realizat la faţa locului de astronauţii americani, arată steagul Statelor Unite ale Americii fluturînd în momentul arborării acestuia pe suprafaţa Lunii. Cum Luna nu are o atmosferă, steagul ar fi trebuit, cel mult, să stea nemişcat pe suportul special creat pentru a-l ţine întins. Motivaţia oamenilor de ştiinţă, prin care mişcarea drapelului ar fi fost impregnată de astronauţi, pare, în opinia scepticilor, doar o justificare lipsită de temei.

L.E.M., aerodinamic ca un lemn
 

     Vehicolul spaţial denumit L.E.M. (lunar excursion module) care a aterizat pe suprafaţa lunii în diferite misiuni nu a fost supus niciunui test inaintea misiunii spaţiale Apollo 11, însă modele mai mici ca dimensiune care aveau ca scop imitarea vehicolului spaţial L.E.M. au fost construite pentru teste. Aceste teste au suferit o serie de eşecuri, de multe ori aparatele prăbuşindu-se la sol în explozii spectaculoase chiar şi înaintea misiunii spaţiale Apollo 11. În prezent NASA încearcă să realizeze prin o serie de aparate similare L.E.M.-ului aterizarea verticală la sol, în numeroase cazuri acestea prăbuşindu-se în momentul în care se încearcă aterizarea verticală. Mulţi sceptici se întreabă cum a fost posibilă aterizarea pe lună a unui astfel de aparat dacă NASA încă nu stăpîneşte această tehnică în anul 2009. Testele NASA sînt realizate cu aparate la o viteză redusă, unele avînd succes, altele prăbuşindu-se la sol. Mulţi susţin şi îşi îndreaptă atenţia spre aparatul de zbor militar Harrier care este capabil de aterizare veerticală la sol doar prin propulsoarele sale, însă acesta beneficiază de o aerodinamică ce îi permite reducerea vitezei pe orizontală şi verticală find un aparat de zbor cu aripi spre deosebire de L.E.M.

Firele invizibile şi încetinirea intenţionată a mişcărilor
 

     Există şi în prezent voci care susţin că astronauţii au fost ajutaţi de fire extrem de subţiri în mişcările de pe presupusa suprafaţă a Lunii. Pentru a recrea efectul gravitaţiei lunare şi pentru a da impresia că astronauţii plutesc prin aer, NASA ar fi realizat filmul cu mişcări ,,slow-motion”. De altfel, dacă se măreşte viteza filmărilor NASA cu 1x, se poate abserva că de fapt astronauţii şi vehiculul lunar se mişcă exact ca pe pămînt. Scepticii au mers pînă acolo încît au realizat în aceste condiţii un film similar, asemănările dintre acesta şi cele realizate de astronauţi fiind izbitoare. Explicaţia oficialilor NASA nu a fost, nici de această dată, în măsură să mulţumească pe toată lumea. Oamenii de ştiinţă au cerut scepticilor să dea atenţie prafului lunar şi a modului în care acesta revine imediat la sol în urma mişcării membrilor expediţiei. În mod normal, pe Terra, argumentează cercetătorii, praful s-ar fi ridicat şi s-ar fi împrăştiat prin atmosferă. Refacerea condiţiilor de pe Lună ar necesita un efort extrem de mare, chiar şi pentru standardele actuale. Nimeni nu a menţionat, însă, că este imposibil. (Alin Bujor)

Europenii refuză să prezinte dovezile
 

     Un ultim argument din partea ,,conspiraţioniştilor” este cel legat de misiunea spaţială a Agenţiei Spaţiale Europene (ESA) din 3 septembrie 2006. Deşi modulul european, SMART-1, s-a prăbuşit pe suprafaţa Lunii, acesta a putut oferi fotografii ale urmelor primei aselenizari. Cu toate acestea, ESA a refuzat să facă publice orice imagini obţinute în timpul misiunii. Atît cei care cred cît şi cei care nu cred în veridicitatea informaţiilor oferite de NASA încă asteaptă o dovadă concretă a misiunii care ar fi avut loc în 1969.

Au pierdut casetele originale
 

     NASA caută casetele originale ale zborului în spaţiu a misiunii Apollo 11”, a anunţat Ed Campion, un purtător de cuvînt al agenţiei. Richard Nafzger, inginer la centrul spaţial Goddard de la NASA, Greenbelt (Maryland), în apropiere de Washington, a declarat că 10.000-13.000 de casetele conţinute în 2 600 de cutii privind mai multe misiuni spaţiale sînt de negăsit. ,,Aceste casete conţin imagini video însă şi alte date cum ar fi înregistrările vocilor astronauţilor, bătăile lor cardiace şi alte informaţii medicale”, a adăugat Nafzger. Casetele originale pe care se găsesc datele misiunii Apollo 11 au fost înregistrate de trei staţii terestre: Goldstone în California, Honeysuckle Creek şi observatorul Parkes în Australia. Ele au fost trimise apoi la centrul spaţial Goddard care le-a transferat Arhivelor naţionale la sfîrşitul lui 1969. Mai tîrziu, NASA a cerut de a se recupera casetele şi de aici urma lor s-a pierdut.

Varianta oficială
 

     16 Iulie, anul 1969. Misiunea spaţială mult aşteptată, numită Apollo 11, cu rolul de a pune prima fiinţă umană pe suprafaţa lunară, este iniţializată de centrul de comandă din Cape Kennedy. Racheta spaţială Apollo 11 de tip Saturn V se desprinde de la sol pornind spre lună.
20 Iulie, 1969. Vehicolul spaţial L.E.M se separă de modulul C.S.M. (command-service module) şi aterizează pe suprafaţa lunară la 4:17 PM ora E.D.T. Imagini televizate în direct sînt transmise către pămînt şi fac înconjurul lumii, uimind o planetă întreagă. Misiunea este un succes. Urmează apoi o serie de misiuni Apollo similare, toate avînd rolul principal de a duce astronauţi pe lună. Misiunile sînt încoronate cu succes.

Ceauşescu a permis transmiterea aselenizării
 

     România a fost singura ţară comunistă care a transmis în direct aselenizarea din 1969. Şi asta pentru că se afla într-un moment de deschidere a lui Ceauşescu către Vest, după ,,Primăvara de la Praga“ şi cu mai puţin de două săptămîni înaintea vizitei istorice făcute pe 2 august 1969 de preşedintele Richard Nixon la Bucureşti. Vizită care l-a încîntat pe dictatorul romîn, care, la finalul acesteia, avea să insinueze: ,,Faptul că americanii au ajuns în Lună” ar fi dus la transformări în mentalitatea acestora, apropiindu-i de modelul socialist decît de cel capitalist. Ceauşecu văzuse aselenizarea, prin prisma socialismului, ca pe o schimbare de mentalitate al ,,imperialiştilor“ şi nu ca pe un succes al ,,lumii de dincolo“. Peste filtrul ideologiei, România comunistă avea să arunce un ochi şi la rezultatele concrete ale misiunii americane Apollo 11. Partidul şi dictatorul au fost informaţi despre descoperirile geologice de pe Lună. Mai mult, bucăţi din roci lunare au fost cerute şi de savanţii români. Acestea nu aveau să vină însă de la americani, ci cu mulţi ani mai tîrziu, de la ,,prietenii de la Est“, sovieticii, prin programul Intercosmos.

Comments
Comentariu nou Cautare
Scrieti comentariu
Nume:
Email:
 
Titlu:
 
Va rog sa introduceti codul anti-spam pe care il puteti citi in imagine.

3.26 Copyright (C) 2008 Compojoom.com / Copyright (C) 2007 Alain Georgette / Copyright (C) 2006 Frantisek Hliva. All rights reserved."

 

Caută in site ...

Adio, Majestate!

 

      România iubeşte monarhia. Ar fi concluzia la care ar ajunge orice persoană care deschide televizorul, ascultă radioul sau citeşte presa scrisă, pentru că mijloacele media abundă de articole despre regele Mihai şi monarhie. Dar dacă ne-am întoarce în urmă cu vreo două decenii, lucrurile n-ar sta chiar aşa. Regele Mihai a fost alungat din ţară de regimul post-decembrist condus de Iliescu şi Roman, aşa cum s-a întîmplat în 1947, pe vremea regimului bolşevic. Urmaşii acelor comunişti, pesediştii actuali, depun flori şi lumînări pentru monarhul României care a trecut la cele sfinte, iar pe bloguri postează mesaje de compasiune arătîndu-şi astfel nesimţirea.
     Fiind într-o vizită în Danemarca, am avut ocazia să trăiesc vizita familiei regale în oraşul în care am poposit vreme de o săptămînă. Au fost multe pregătiri, oficialităţile au fost băgate în priză cu mult timp înaintea vizitei. Localnicii erau preocupaţi să-şi întîlnească Regina, iar în ziua sosirii familiei regale, locul era înţesat de lume. Oraşul nu avea mai mult de vreo 20.000 de locuitori, dar atunci numărul celor prezenţi era şi de cinci ori mai mare. Era puhoi de lume. Eu nu mai văzusem atîta agitaţie şi oameni la un loc de pe vremea cînd Ceauşescu vizita vreo localitate. Pe cînd eram în anul I de facultate, era anunţată participarea preşedintelui ţării la deschiderea anului universitar, la Cluj. Cîtă zarvă, eram forţaţi să ieşim, să-l aclamăm! Pe noi, bobocii, ne-au închis pe stadionul din Cluj ca pe nişte oi, pentru a vedea iubitul conducător cît de ovaţionat este de tineri. Ceva similar era şi în oraşul danez, la vizita Reginei. Deosebirea însă consta în faptul că acei cetăţeni au mers la întîlnirea cu Regina din plăcere, pe cînd noi eram forţaţi. Le zîmbeau feţele, plîngeau oamenii de emoţie.

Citește mai departe...

Vizitatori online

Avem 774 vizitatori online

Curs valutar BNR

Vremea in Fagaras

Poze din Făgăraş şi Ţara Făgăraşului

10.JPG

Cartea

Statistici

Membri : 14
Conţinut : 738
Număr afişări conţinut : 3959593

FaceBook

Horoscop zilnic

Informatii utile



Ziare