Monitorul de Făgăraș - Ziarul care stă de vorbă cu oamenii!

Home Reportaje Eroii şi monumentele închinate lor
Eroii şi monumentele închinate lor Email
Marţi, 23 Septembrie 2014 10:57

 

 

      Ion Ilioiu, ultimul patizan din Munţii Făăgăraşului s-a dus la ceruri în 2012, cu nicio lună înaintea împlinirii vîrstei de 83 de ani. Oficiera îmnormîntării a fost trecută neobservată de compatrioţii lui. N-au fost salve de tun, n-a fost fanfară, n-au fost coroane nenumărate, n-a fost mulţime mare, n-au fost elogii, n-a fost decît o simplă înmormîntare în care preotul de serviciu a amintit cîte ceva din viaţa celui care pleca într-un loc cu verdeaţă. A fost ultimul din grupul luptătorilor din Munţii Făgăraşului care s-a jertfit pentru neamul românesc. Ion Gavrilă Ogoranu, Ion Ilioiu, Remus Sofonea, Ioan Chiujdea, Gelu Novac, Ghiţă Haşu, Andrei Haşu, Nelu Novac, Laurean Haşu, Victor Metea, Gheorghe Şovăială, Nicolae Mazilu, Ioan Mogoş, Marcel Cornea, Silviu Socol au format Grupul de Partizani din Munţii Făgăraşului care s-au opus şi au luptat împotriva comunismului şi au fost susţinuţi de Rezistenţa pasivă anticomunistă din satele făgărăşene formată din mii de localnici. Toţi sînt eroi ai Ţării Făgăraşului şi au scris o pagină de istorie a acestei patrii. O pagină a suferinţei şi a morţii pentru dreptate, credinţă, neam şi ţară.
     Unde a fost primarul? Unde a fost preşedintele CJ Braşov? Unde a fost prefectul? Unde au fost reprezentanţii CN Radu Negru, ai Armatei, ai ţării? Toţi au refuzat să aducă un elogiu ultimului partizan.
     După aproape doi ani, soţia eroului Ion Ilioiu, l-a urmat în drumul fără întoarcere. A fost condusă pe ultimul drum de o mînă de oameni printre care nu s-a aflat nicio autoritate locală.
     Supravieţuitorii gulagului comunist care formează Asociaţia Foştilor Deţinuţi Politic din România, filiala Făgăraş, au încercat ani la rînd să convingă autorităţile Făgăraşului să construiască un monument care să amintească generaţiilor de tineri ai Ţării Făgăraşului de lupta şi credinţa lor. Cu greu s-au lăsat aleşii locali convinşi să aloce din banii publici fonduri pentru acest monument. Au fost ţinuţi pe la uşile primăriei de primarul care invoca prin secretară ,,ocupat". A fost nevoie şi de prezenţa la Făgăraş a preşedintelui AFDPR ca argument în favoarea doleanţei foştilor deţinuţi politici, dar, culmea, şi acesta a fost lăsat să aştepte în anticameră. ,,Bun simţ, prostie sau rea credinţă. Nu ştiu cum să denumesc gestul primarului" spunea Octav Bjoza, preşedintele AFDPR, în 2009 după audienţa programată la primarul Făgăraşului.
     În Dicţionarul Limbii Române, cuvîntul ,,erou" are următoarea definiţie: ,, Persoană care se distinge prin vitejie şi prin curaj excepţional în războaie, prin abnegaţie deosebită în alte împrejurări grele ori în muncă. ¦ Ostaş căzut pe câmpul de luptă". Înţelegînd semnificaţia cuvîntului ,,erou" avem obligaţia, indiferent de vîrstă, să avem o atitudine şi un comportament demn faţă de eroii neamului.
     Un monument al acestor eroi fără de morminte a fost înălţat în acest an la intrarea în Cetatea Făgăraşului.
Deşi s-a convenit între părţi, AFDPR, Primăria Făgăraş, arhitect, asupra unui text care să fie inscripţionat pe acest monument, acest lucru n-a fost respectat decît în parte.
- S-a convenit să nu fie trecute numele luptărorilor şi s-a respectat.
- S-a convenit asupra unui citat din Petre Ţuţea şi s-a respectat.
- S-a convenit asupra unei strofe din poezia poetului naţional Radu Gyr, dar citatul s-a inscripţionat însă fără numele poetului.
- S-a convenit asupra ctitorilor: AFDPR, CL Făgăraş, Primăria Făgăraş, arhitect, proiectant
- A apărut în plus numele primarului ca şi ctitor, lucru care i-a dezamăgit pe membrii AFDPR.

Monumentul eroilor din 1944
 

     Eroismul a peste 400 de ofiţeri, subofiţeri şi soldaţi căzuţi în luptele din cel de-al Doilea Război Mondial este comemorat an de an la Centrul de Instruire pentru Infanterie şi Vânători de Munte ,,Constantin Brâncoveanu" din Făgăraş. În incinta acestei şcoli militare a fost ridicat un monument în memoria celor care au fost ucişi în luptele din 1944 şi care au făcut parte din Regimentul Centrului de Instrucţie al Infanteriei din Făgăraş. Conform datelor înscripţionate pe o placă din marmură aplicată pe monument, acesta a fost ,,înălţat în aprilie 1991 prin generoasa contribuţie a personalului Centrului de Instrucţie al Infanteriei şi Tancurilor cu prilejul a 85 de ani de existenţă în memoria a peste 400 de eroi ai Regimentului Centrului de Instrucţie şi Infanterie din Făgăraş căzuţi în glorioasele lupte pentru dezrobirea pămîntului sfînt al patriei, august- octombrie 1944". Pe faţada monumentului stă scris:
     ,,Glorie veşnică eroilor Centrului de Instrucţie al Infanteriei şi Tancurilor. August-octombrie 1944". Sînt trecute numele ofiţerilor, subofiţerilor şi soldaţilor căzuţi îăn lupte; căpitan Radu Ioan, sublocotenent Caldescu Emilian, sergenţii majori: Costan Alexandru Fleischer Robert, Acris Petre, Tirter Ioan, Bogoi Ioan şi numele a 59 de soldaţi.
     Deşi este dedicat în mod expres eroilor Centrului căzuţi în luptele din 1944, de cîţiva ani acest monument a devenit simbolul tuturor eroilor Făgăraşului, aici organizîndu-se toate manifestările omagiale organizate atît de şcoala de aplicaţie dar şi de municipalitate.

Eroii ruşi
 

     În Cimitirul Ortodox vechi al Făgăraşului există un ansamblu comemorativ dedicat eroilor căzuţi în cel de-al Doilea Război Mondial format dintr-un monument din piatră, 48 de cruci construite din piatră compactă şi alte 27 de elemente tot din piatră dar în formă de cruce. Ansamblul se întinde la marginea cimitirului pe o suprafaţă de vreo 400 mp. ,,Slavă şi recunoştinţă eroilor" este inscripţia existentă pe monumentul din piatră înalt de vreo 5 m. Pe crucile dispuse în stînga şi în dreapta monumentului, pe patru rînduri, cîte 12 pe fiecare rînd, este scris anul 1944 şi cîteva cuvinte în limba rusă evidenţiindu-se cuvîntul ,,erou". Acest ansamblu nu pare îngrijit de nimeni, doar administratorii cimitirului mai cosesc atunci cînd iarba şi buruielnile năpădesc crucile. În rest, printre cruci şi chiar pe soclul monumentului sînt cutii de suc şi sticle de plastic aruncate. ,,Sînt eroi ruşi morţi în cel de-al doilea război mondial. Este cimitirul lor făcut de ruşii aflaţi în trecere pe aici" spun oamenii vîrstnici din municipiu. La acest ansamblu de monumente nu se oficiază slujbe de pomenire.

Eroii din betoanele din sensul giratoriu
 

     În acelaşi cimitir a mai existat un ansamblu dedicat eroilor făgărăşeni. A fost amplasat chiar lîngă aleea principală a cimitirului. Era format din mai multe cruci din metal de culoare albastră, iar în mijlocul lor trona o cruce sculptată din lemn. Oamenii l-au denumit simplu ,,cimitirul eroilor". Era vorba despre eroii din Primul Război Mondial. De acest ,,cimitir" n-a mai rămas decît crucea din lemn dar şi ea a fost mutată de conducerea cimitirului chiar lîngă alee. Terenul de vreo 300 mp pe care era acest ,,cimitir" şi care amintea de eroii căzuţi în luptele din Primul Război Mondial a fost dezafectat de protopopul anilor 2007, Ioan Ciocan, cu acordul primarului de atunci al Făgăraşului Ioan Bărbuţi şi al viceprimarului de atunci Sorin Mănduc. Osemintele eroilor au fost scoase din gropi pentru a se elibera terenul cu scopul de a forma parcele care să fie vîndute făgărăşenilor. Şi au fost vîndute, binevoitorii lesne găsindu-se chiar dacă preţurile de vînzare au sfidat bunul simţ. Osemintele scose cu escavatorul au fost puse în saci de rafie şi duse la păstrare în subsolul catedralei din centrul urbei, aceea cu turla aurie. Au stat în acesl subsol vreme de mai multe luni, pînă cînd s-a săpat în sensul giratoriu o groapă care să adăpostească acele oseminte. Cu vreo 800 de milioane de lei vechi s-a amenajat o încăpere betonată în care au fost puşi sacii cu oseminte. Conducerea bisericii şi a municipiului deopotrivă n-au ratat ocazia de a organiza o manifetare fastuoasă în care să fie sfinţită încăperea din beton din sensul giratoriu în care zac osemintele eroilor Făgăraşului. De atunci sensul giratoriu pare un mormînt pe care sînt aruncate de-a valma pietre, brăduţi şi cîteva flori care se schimbă la fiecare sezon. Monumentul despre care s-a vorbit că va fi înălţat peste osemintele eroilor din Primul Război Mondial n-a mai fost construit. Făgărăşenii n-au cum să aprindă o lumînare aici sau să pună vreo floare pentru că traficul îngreunează astfel de acţiuni. Şi în plus, pătrunderea pînă la ,,mormîntul din sensul giratoriu" de către persoanele care îşi iubesc eroii şi istoria locului ar fi o încălcare a regulilor de circulaţie care se soldează cu amenzi. Din acelaşi motiv aici nu se organizează manifestări omagiale dedicate eroilor.

 

 



Crucea de la Mănăstire
 

 

     Luptătorii anticomunişti din Ţara Făgăraşului sînt comemoraţi în fiecare an în prima duminică de după sărbătoarea Sf. Ilie la Crucea-monument ridicată lîngă Mănăstirea Constantin Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus. Monumentul a fost construit de foştii deţinuţi politic sub coordonarea lui Ion Gavrilă Ogoranu, şeful grupului de partizani din Munţii Făgăraşului. A fost edificat în 1994 şi sfinţit în acelaşi an. A fost prima întîlnire a foştilor deţinuţi politic din Ţara Făgăraşului după eliberarea din închisorile comuniste prin Decretul de la 1964. Primul buchet de flori depus la baza monumentului a fost al reginei Ana. Pe cruce este inscripţia ,,Ei au murit pentru credinţă, neam şi libertate" şi sînt trecute o parte din numele eroilor căzuţi în luptele cu securitatea comunistă sau decedaţi în închisori şi lagăre.

Eroi legionari
 

     Lîngă sediul societăţii de transport şi în curtea bisericii de pe strada Dr. Ioan Şenchea a fost ridicat un monument de către Partidul pentru Patrie în memoria eroilor Horia Sima, comandantul Mişcării Legionare, şi Eugen Raţiu, prizonier de război şi fost deţinut politic. ,,Pentru luptă, suferinţă şi biruinţă românească" este inscripţia montată pe crucea-monument din lemn.

Familiile nu şi-au uitat eroii
 

     Memoria unor eroi ai Făgăraşului a căzut doar în sarcina familiilor acestora. Şi asta pentru că autorităţile locale n-au fost preocupate de eroi şi de memoria acestora. În cimitirul vechi ortodox au fost ridicate pentru membrii familiilor decedaţi în război. Ion Răianu a murit pe cîmpul de luptă în 1944 la vîrsta de 25 de ani, iar familia i-a ridicat o cruce în cimitirul ortodox vechi. Căpitanul Vasile Raglan decedat în luptă în 1944 are în cimitir o cruce-monument ridicată de familie sa.

Monumentul Rezistenţei Anticomuniste
 

     Monumentul Rezistenţei Anticomuniste din Ţara Făgăraşului a fost construit la intrarea în Cetatea Făgăraşului. Asociaţia Foştilor Deţinuţi Politic din Făgăraş a încercat încă din 1990 să convingă autorităţile locale să se implice în construcţia unui monument care să amintească de lupta făgărăşenilor împotriva comunismului. Au fost numai promisiuni din partea aleşilor locali fără să fie onorate. Monumentul a fost construit din banii publici, bugetul iniţial fiind de un miliard, dar decontările finale dublează acestă sumă, după cum susţin surse din Primăria Făgăraş. Inaugurarea va avea loc duminică 28 septembrie 2014 începînd cu ora 17.00. Numele primarului Făgăraşului este trecut pe monumentul Rezistenţei Anticomuniste ca şi ctitor, lucru ce a atras criticile făgărăşenilor.

Vocile Făgăraşului
 

     ,,Ruşine!Primarul este cumva erou şi noi, făgărăşenii, nu ştim?
- ,,Există două monumente în Făgăraş, cel de la intrare în Cetatea Făgăraşului şi cel de lîngă catedrală. Primarul nu trebuia să fie trecut ca şi ctitor al acestui monument. Este cumva un erou şi noi, făgărăşenii, nu ştim? Ce a făcut pentru acest monument să fie ctitor! Nici nu era născut în perioada cînd aceşti eroi luptau" a spus Marin R. 67 ani din Făgăraş.
- ,,Monumentul este înalt, spaţiu există şi era frumos să fie trecute numele celor care au luptat în Rezistenţa anticomunistă. Noi, generaţiile mai tinere, aveam astfel şansa să-i ştim. A fost multă suferinţă în Ţara Făgăraşului în acei ani. După 25 de ani de democraţie şi alţi 50 de regim comunist, în sfîrşit s-au găsit bani şi pentru acest monument, nu doar pentru borduri şi flori. Ce caută însă numele primarului pe monument, nu ajungeau instituţiile publice? Nu mai există ruşine în ziua de azi! a spus Eugenia Comaniciu din Făgăraş, profesor.
- ,,Există două monumente în Făgăraş, unul în faţa Cetăţii şi altul în curtea unităţii militare. Primarul nu trebuia să fie trecut ca şi ctitor pe acest monument pentru că el nu a luptat. Nu mi se pare normal deloc să se treacă pe monument ca ctitor" a spus Petru Ş. de 75 de ani din Făgăraş
- ,,Singurul monument pe care-l cunosc este cel nou construit din faţa Cetăţii Făgăraşului. Nu mi se pare normal ca primarul să se treacă pe monument pentru că nu a contribuit cu banii lui la acest monument ci cu banii făgărăşenilor. Dacă da benii din buzunarul lui era normal" a spus Alina Şerban, 30 de ani, consilier juridic.
- ,,Sincer să fiu nu cunosc niciun monument al eroilor în Făgăraş. Îmi pare rău că am ajuns la această vîrstă şi nu ştiu istoria Făgăraşului" Valeriu Dobrin, 86 ani, din Făgăraş.
- ,,Cunosc monumentul nou ridicat în faţa Cetăţii. Alt monunemt este al Doamnei Stanca. Este normal să fie trecuţi pe monument cei care au luptat nicidecum primarul. Este bătaie de joc faţă de Făgăraş" a spus Virgil D. de 68 de ani, pensionar.
- ,,În Făgăraş sînt 3 monumente ale eroilor, Badea Cârţan, Doamna Stanca şi cel din faţa Cetăţii. Primarul nu a contribuit cu nimic la monumentul din faţa Cetăţii deci nu trebuia să se treacă pe monument cu numele" Elvira Neagoş, 62 de ani, Făgăraş.
- ,,Cunosc un singur monument, cel ridicat în faţa Cetăţii, al deţinuţilor politici. Primarul nu are niciun merit şi nu are ce căuta ca şi ctitor al acestui monument. Ruşine!" a spus Ioan Bedo, 63 de ani, din Făgăraş.
- ,,Pînă în prezent nu este niciun monument în Făgăraş. A vrut să se facă unul în centrul Făgăraşului însă Ministerul Culturii nu a aprobat. Acum există varianta să-l facă în cimitirul nou. Monumentul foştilor deţinuţi politici va fi sfinţit duminică, iar de atunci vom putea spune că avem acest monument. Nu vreau să discut despre ctitorii acestui monument, mă abţin" a spus Longin C., 78 de ani.

Crucea de la Sâmbăta
 

     Era în anul 1952, în ziua de Paşti şi, de pe unde eram în păduri, ne-am hotărât "să mergem şi noi la biserică". Ne-am apropiat prin păduri până în coasta de la răsărit de Mănăstirea Sâmbăta, într-un loc de unde puteam vedea slujba ce se ţinea în pădurea rară din apropierea clopotniţei. Era o zi frumoasă de primăvară, când codrul îşi împlinea frunza şi pomii din poiana mănăstirii se aplecau de floare. Se vedea lume în faţa altarului improvizat. Din când în când veneau, aduse de vânt, când mai tare, când mai încet, frânturi din troparul învierii "Hristos a înviat din morţi cu moartea pe moarte călcând şi celor din morminte viaţă dăruindu-le". Ne gândeam la cei căzuţi dintre noi până atunci: Marcel Cornea, Silviu Socol, Porâmbu, căpitan Monea, Mogoş, Mazilu, Partenie Cozma şi ceilalţi despre a căror soartă nu ştiam nimic. Eram încă sub povara amintirii ultimului căzut, Baciu, fratele lui Ghiţă. Am rămas tăcuţi cât a ţinut slujba. Nu ştiu care a avut părerea, parcă Brâncoveanu, pe care a spus-o cu glas tare: "Dacă vreunul dintre noi va supravieţui, să ne legăm ca acela să ne adune oasele de pe unde vor fi fost aruncate şi să le îngroape aici lângă această mănăstire“.
     În 1990 mi-am adus aminte de acest legământ şi le-am amintit lui Ilioi şi celorlalţi legământul făcut cu 40 de ani în urmă şi am pornit la realizarea lui. Trupurile morţilor nu aveam de unde le lua, noi nu ştim unde sunt, nimeni n-a venit să ne spună, pe ucigaşi nimeni nu i-a deranjat să spună locul unde i-au aruncat. Rămânea doar să ridicăm o cruce seacă undeva ca amintire. După doi ani de ezitări mitropolia Sibiului şi stăreţia s-au învoit. Am apelat la arhitectul, fost deţinut politic, Niculiţă Goga, care ne-a îndrumat la minunatul om arhitect Anghel Marcu din Bucureşti, care s-a oprit în cele din urmă la proiectul actual. Iată viziunea arhitectului: "...o singură coloană cu secţiunea pătrată, care poate fi scrisă şi văzută pe patru feţe cu condiţia să o aşezăm într-un loc în care să poată fi văzută şi citită de jur împrejur. Această cruce va primi la partea superioară un text lapidar cu litere mari, text închinare pentru eroi. Excludem tot ce este fragil şi vulnerabil. Oamenii aceştia au fost oameni dintr-o bucată. Cred că astfel concepută ca un stâlp de piatră, crucea va purta demn peste secole numele acelor bravi oameni. Aşa să vă ajute Dumnezeu! Anghel Marcu"
     Sculptorul Constantin Marinete s-a deplasat la cariera Ruşchiţa şi a ales un bloc de marmură albă la faţa locului, din carieră, transportându-l la Bucureşti la atelierul său. Pentru a-l putea tăia a conceput şi a construit un fierăstrău special. Am proiectat ca pe cruce să fie trecute numele celor ce au căzut dintre noi, dar şi numele oamenilor care în zona Făgăraş au avut un rol în lupta împotriva comunismului. La început prevedeam că vor fi vreo sută de nume, dar tot numărând am trecut de 500 numai din cei morţi în luptă, executaţi, ucişi la securitate şi în închisori, morţi în urma rănilor primite în închisoare. Bani am dat noi, supravieţuitorii, cât am putut din sărăcia noastră, destul de puţini. Am fost ajutaţi însă de fraţi de-ai noştri din străinătate: Emilia şi Emil Tatu din California, Nicolae Dima în numele societăţii "Avram Iancu" din New York, Nicolae Lungoci din Washington, Alexandru Fonta şi Victor Roşca din Canada, Dumitru Tatu de la Paris şi alţii (cheltuielile s-au ridicat la 3 milioane de lei). De mare ajutor ne-a fost primarul Făgăraşului, Nicolae Ciocan. Fundamentul a fost turnat de meşterul Gheorghe Haşu din Lisa. Sfinţirea crucii s-a făcut în 17 Octombrie 1995.
     Dar mai întâi un episod întâmplat cu două zile înaintea sfinţirii. Era seara târziu. Burniţa mărunt. La lumina farurilor, câţiva supravieţuitori ai rezistenţei făgărăşene şi mai mulţi tineri, urmaşi deai luptătorilor, lucrasem toată ziua în ploaie şi arătam ca după o aşa muncă. Pe aleea de intrare au oprit câteva maşini şi din una a coborât o femeie îmbrăcată simplu, cu faţa deschisă, care a dorit să ştie ce se lucrează. Era Majestatea Sa Regina Ana. Mitropolitul Ardealului i-a dat explicaţii şi ne-a prezentat Majestăţii Sale.
     - Majestate, cei înscrişi pe cruce au luptat şi au murit pentru credinţă, ţară şi regalitate.
     La scurt timp după întâlnire, pe piedestalul crucii a fost depus un buchet de flori. Era buchetul de flori pe care Regina l-a găsit în camera ei. A fost primul buchet de flori care s-a depus în cinstea celor înscrişi pe cruce. Cu litere mari în relief, în marmură au fost săpate cuvintele: "Ei au murit pentru credinţă, neam şi libertate".
În primul rând l-am trecut pe cel despre care vorbesc încă munţii, pădurile, izvoarele şi inimile oamenilor din partea locului, pe Părintele Arsenie Boca, stareţul mănăstirii până în 1948.
     Deşi plouase câteva zile şi munţii au fost în ceaţă, în Duminica sfinţirii vremea s-a răzbunat, munţii erau limpezi, soarele strălucea neaua de pe creştetul lor. Pădurile se prezentau gătite în toate culorile curcubeului ieşite de sub măiestria toamnei. La amiazi, biserica şi curtea mănăstirii erau neîncăpătoare pentru mulţimea sosită din toate satele şi din toată ţara. Era pentru prima dată când cei care am supravieţuit din lupta anticomunistă din ţara Făgăraşului ne aflam la un loc. Îmbrăţişări, lacrimi, amintiri tragice, sute de femei îmbrăcate în doliul pe care nu l-au părăsit de 40 de ani şi pe care-l vor duce în mormânt, tineri cu sufletul deschis căutând să înţeleagă ce-a fost atunci pe aceste locuri. Comandantul garnizoanei Făgăraş a ţinut să fie prezent cu două plutoane de ostaşi care au făcut de gardă în jurul crucii:"Aici au luptat şi au murit ofiţeri şi ostaşi din Armata Regală şi am venit să-i cinstim".
     În sunetul clopotelor mănăstirii a început slujba de pomenire oficiată de preoţi ortodocşi şi greco-catolici în frunte cu mitropolitul Ardealului. Printre ei, în primul rând preoţi care au suferit pentru Hristos şi neam. Am evitat cuvântări pompoase, am amintit doar legământul nostru luat cu 40 de ani în urmă, am mulţumit lui Dumnezeu şi celor care ne-au ajutat să ridicăm crucea. Am citit numele celor mai bine de 500 de oameni morţi dintre noi. Olimpiu Borzea şi Ioan V. Pică au depănat amintiri. Am propus şi s-a primit ca în fiecare an în prima Duminică după Sf. Ilie să ne adunăm aici şi să ne aducem aminte de cei morţi. La sfârşit, din toate piepturile a izbucnit imnul fratelui de cruce căzut şi pe care spre mirarea unora îl ştia toată lumea. Cântecul sempletea cu adierea vântului prin cetina brazilor, cu vuietul apelor repezi de munte, cu ecoul văilor şi stâncilor. Era cântecul pe care îl intonam noi atunci în luptă ori de câte ori cădea unul dintre noi.

(Ion Gavrilă Ogoranu)

 

 
 
 
 
 
 

  

Comments
Comentariu nou Cautare
Scrieti comentariu
Nume:
Email:
 
Titlu:
 
Va rog sa introduceti codul anti-spam pe care il puteti citi in imagine.

3.26 Copyright (C) 2008 Compojoom.com / Copyright (C) 2007 Alain Georgette / Copyright (C) 2006 Frantisek Hliva. All rights reserved."

 

Caută in site ...

Adio, Majestate!

 

      România iubeşte monarhia. Ar fi concluzia la care ar ajunge orice persoană care deschide televizorul, ascultă radioul sau citeşte presa scrisă, pentru că mijloacele media abundă de articole despre regele Mihai şi monarhie. Dar dacă ne-am întoarce în urmă cu vreo două decenii, lucrurile n-ar sta chiar aşa. Regele Mihai a fost alungat din ţară de regimul post-decembrist condus de Iliescu şi Roman, aşa cum s-a întîmplat în 1947, pe vremea regimului bolşevic. Urmaşii acelor comunişti, pesediştii actuali, depun flori şi lumînări pentru monarhul României care a trecut la cele sfinte, iar pe bloguri postează mesaje de compasiune arătîndu-şi astfel nesimţirea.
     Fiind într-o vizită în Danemarca, am avut ocazia să trăiesc vizita familiei regale în oraşul în care am poposit vreme de o săptămînă. Au fost multe pregătiri, oficialităţile au fost băgate în priză cu mult timp înaintea vizitei. Localnicii erau preocupaţi să-şi întîlnească Regina, iar în ziua sosirii familiei regale, locul era înţesat de lume. Oraşul nu avea mai mult de vreo 20.000 de locuitori, dar atunci numărul celor prezenţi era şi de cinci ori mai mare. Era puhoi de lume. Eu nu mai văzusem atîta agitaţie şi oameni la un loc de pe vremea cînd Ceauşescu vizita vreo localitate. Pe cînd eram în anul I de facultate, era anunţată participarea preşedintelui ţării la deschiderea anului universitar, la Cluj. Cîtă zarvă, eram forţaţi să ieşim, să-l aclamăm! Pe noi, bobocii, ne-au închis pe stadionul din Cluj ca pe nişte oi, pentru a vedea iubitul conducător cît de ovaţionat este de tineri. Ceva similar era şi în oraşul danez, la vizita Reginei. Deosebirea însă consta în faptul că acei cetăţeni au mers la întîlnirea cu Regina din plăcere, pe cînd noi eram forţaţi. Le zîmbeau feţele, plîngeau oamenii de emoţie.

Citește mai departe...

Vizitatori online

Avem 764 vizitatori online

Curs valutar BNR

Vremea in Fagaras

Poze din Făgăraş şi Ţara Făgăraşului

2.JPG

Cartea

Statistici

Membri : 14
Conţinut : 738
Număr afişări conţinut : 3959675

FaceBook

Horoscop zilnic

Informatii utile



Ziare