Monitorul de Făgăraș - Ziarul care stă de vorbă cu oamenii!

Home Reportaje Micul Dragon-Fenomenul numit Bruce-Lee
Micul Dragon-Fenomenul numit Bruce-Lee Email
Marţi, 29 Iulie 2014 13:30

 

 

Motto: ,,Să întrebi, este un moment de ruşine! Să nu întrebi şi să rămîi ignorant este o ruşine pentru toată viaţa!“

     Adulate de unii, diabolizate de alţii-artele marţiale reprezintă şi astăzi un reper pentru foarte mulţi tineri. Cei mai mulţi caută sălile de antrenament după vizionarea vreunui film, fiind dornici să se identifice cu personajele de care s-au îndrăgostit. Dar cum realitatea nu este ca-n filme ei dau acolo de disciplină, rigoare, efort fizic susţinut şi o deontologie pe care n-au învăţat-o în familie. Toate acestea, coroborate cu faptul că ei nu ajung să sară pe tavan şi să rupă scînduri în două săptămîni aşa cum visau, îi determină să renunţe. Vorba biblică: ,,Mulţi chemaţi, puţini aleşi“. Pînă să apară Bruce-Lee, foarte puţini oameni din Occidentul american şi Europa (de Est şi de Vest) aveau cunoştinţe despre ceea ce s-a numit mai tîrziu ,,miracolul“ artelor marţiale. Acesta este de fapt marele merit al lui Bruce-Lee, maestrul care s-a stins din viaţă la doar 32 de ani. Bruce-Lee a fost un luptător desăvîrşit, dar nu neapărat cel mai bun din lume. Carisma sa însă a cucerit întregul glob pămîntesc.

Kung-Fu, repere istorice
 

     ,,Geneza civilizaţiei umane a fost un creuzet în care binele şi răul, dragostea şi ura, pacea şi războiul s-au amestecat, s-au confundat, transformându-se într-un nor imaterial, numit istorie. Iar dacă pe alocuri unele elemente au lipsit, războiul a fost omniprezent. De aici, poate, şi interesul, aş spune genetic al oamenilor pentru război, pentru tot ce poate conduce la victorie în luptă. De la alegerea jucăriilor-se observă la băieţi o predilecţie pentru arme ( puşti, pistoale, săbii, arcuri ) şi pînă la opţiuni aflate la vîrsta maturităţii: lecturi, spectacole, filme, sporturi-toate cantonate, mai mult sau mai puţin, într-o bază violentă. Instinctual, bărbatul şi-a apărat familia de animalele sălbatice apoi de confraţi şi de celelalte comunităţi. Poate astfel se explică acel sentiment ancestral, războinic, ce domină fiinţa umană, ce needucat, îl poate transforma într-o fiară. Nevoia de a se apăra, l-a făcut pe om-o fiinţă la prima vedere neajutorată-să caute diferite auxiliare în lupta sa. O artă a războiului, caracteristică, se poate spune că o regăsim la mai toate popoarele lumii. Deosebit este însă caracterul acesteia; ofensiv sau defensiv. În Europa şi Orientul Mijlociu, spiritul ofensiv al naţiunilor a fost o caracteristică a mulţimilor şi mai puţin a individului; strategia şi tactica imperiului roman, rigoarea şi disciplina armatei germane, fanatismul religios al popoarelor islamice, au dus la obţinerea victoriei. În Orientul Îndepărtat, în Japonia şi China, elementul fundamental era luptătorul. De aici, de la războinicul bine pregătit începea dezvoltarea tacticii de luptă. Stilul de luptă era cu totul deosebit faţă de cel european, iar în cele ce urmează veţi vedea cum s-a ajuns la acest mod de luptă, care sunt rădăcinile sale. Foarte greu de găsit repere istorice, legate de evoluţia artelor marţiale, în afara Chinei. Un lucru este însă dovedit. Existenţa unor căi de comunicare între India şi China, de unde au pătruns numeroase informaţii despre corpul uman. În India (mileniul III î.Hr.) aceste cunoştinţe erau destul de vaste. Legată de cercetările în acest domeniu, este şi legenda care povesteşte despre un prinţ, preocupat de posibilităţile de luptă ale omului, care a studiat îndelung comportamentul de apărare şi atac al mai multor animale sălbatice, experimentîndu-le ulterior asupra sclavilor săi, cu scopul de a determina cu precizie punctele vitale ale corpului uman. Totuşi, stilurile de luptă fără armă aveau să apară şi să se dezvolte cu adevărat în China“ spune John Cartwood. Adevărul este însă parţial. Să ne amintim de pankrationul grecesc şi luptele greco-romane. Erau tot cu mîinile goale. Noutatea pe care au adus-o chinezii şi asiaticii în general, şi aici Cartwood are dreptate, este faptul că au adoptat stiluri de luptă pe care le puteau folosi şi oameni cu constituţie fizică mai firavă, şi chiar femei şi copii, pe cînd luptele greco-romane erau făcute pentru oameni cu constituţie atletică nativă. Un alt lucru adus de asiatici a fost combinaţia dintre medicina tradiţională şi artele marţiale: ,,Învaţă mai întîi să vindeci“ spuneau înţelepţii chinezi. ,,A ierta un ticălos înseamnă să loveşti într-o mulţime de oameni buni“ mai spunea un proverb chinez. Existau în China încă din secolul VI î.Hr.stiluri de luptă ce aveau să se dezvolte sub influenţa cuceritorilor mongoli. Acestea se bazau pe imobilizări, proiectări la sol şi tensionări de membre şi erau cunoscute sub diferite denumiri precum Shang Pu, Shuai Go şi Shou Pu. Pe lîngă nobilii războinici, mai apar şi călugării războinici. Era o vreme plină de războaie civile în care China era înţesată de grupuri de tîlhari care atacau oamenii lipsiţi de apărare. Nici chiar templele şi călugării nu erau cruţaţi. Aceştia, pentru că nu aveau voie conform jurămîntului depus să poarte arme, au dezvoltat stiluri de luptă cu braţele goale. Primul stil de Kung Fu apare în sec. I D.Hr. sub numele de Kwok Ye, numit şi ,,arta mîinii lungi“ Legendarul luptător Hua T' o a întreprins cercetări asupra modului de luptă a cinci animale: tigrul, ursul, cerbul, maimuţa şi şopîrla. El a extras un număr de posturi şi mişcări pe care le regăsim în stilurile majore de Kung Fu.

Bodhidarma
 

     ,,Adevărata naştere a Kung Fu-ului, a artelor marţiale orientale sub forma pe care o cunoaştem astăzi, este însă profund legată de pătrunderea budismului în China, în jurul anului 520 d.Hr. În anul 521 d.Hr., un călugăr indian, Bodhidarma-Da Mo în chineză-ajunge în nordul Chinei, în provincia Honan. Bodhidarma era fiul regelui Indiei. În tinereţe, prinţul se distinsese prin stăpînirea artelor marţiale din ţara sa natală, fiind membru al castei luptătorilor. Ajuns la adolescenţă, prinţul a renunţat la dreptul de a urca pe tron, decizînd să devină călugăr pribeag, pornind în căutarea adevărului şi cunoaşterii. După ce a traversat pe jos bariera naturală a Munţilor Himalaia, a ajuns la mănăstirea Shaolin. Aici a găsit călugării într-o stare fizică deplorabilă. Afară de preceptele doctrinei budiste, Mahayana ( Marele Vehicul ), el a adus şi cîteva exerciţii fizice, menite să ajute la întărirea şi menţinerea sănătăţii călugărilor chinezi, a căror practică spirituală zilnică consta exclusiv în meditaţie. Fuzionarea disciplinei spirituale taoiste cu preceptele filosofice şi practicile Yoga, aduse de misionarul budist, a condus la sistemul Chan ( Zen în japoneză ), acesta fiind considerat fundamentul spiritual al tuturor artelor marţiale orientale...Timp de cinci sute de ani, călugării de la Shaolin au fost consideraţi fiind cei mai buni luptători din lume. respectau, conform credinţei budiste, orice fiinţă vie de pe pămînt. Nu ucideau decît cînd erau obligaţi să o facă. Dar pentru a deveni luptător shaolin era un drum lung de parcurs. De fiecare dată cînd un călugăr tînăr era considerat pregătit pentru a putea pleca de la mănăstire, deci se considera că stăpînea tehnicile de luptă, el trebuia să treacă testul curajului. Acest test era încercare pe viaţă şi pe moarte. Conform legendei, la templu au existat doar două uşi. Uşa laterală care folosea ca intrare şi ieşire din templu şi uşa principală, care era folosită numai de cei ce stăpîneau tehnica de luptă. Pentru a ajunge la uşa principală, candidatul trebuia să treacă printr-un labirint plin de capcane şi obstacole. În acest fel, se puneau la încercare reflexele, spiritul de observaţie, stăpînirea de sine şi iscusinţa de luptător. Cei nepricepuţi mureau în labirint. Cei ce reuşeau să învingă toate obstacolele ajungeau la uşa principală. Aceasta era blocată de un vas de fier, mare şi fierbinte. Pentru a ieşi, el trebuia să mişte acest obstacol. În acest scop, călugărul îşi dezgolea braţele şi ridica vasul, punînd în funcţiune mecanismul ascuns de deschidere a porţii. În ambele părţi ale vasului era dăltuit un desen cu cîte un dragon. Cînd călugărul ridica vasul, din cauza fierului înscins, dragonii se imprimau pe braţe. Aceste semne îl desemnau pe călugăr ca fiind luptător shaolin, maestru în Kung Fu. De multe ori era suficient ca adversarul să observe aceste semne, pentru a renunţa la luptă“ ( John Cartwood, Bruce-Lee-Micul Dragon ) Perioada Shaolin s-a sfîrşit odată cu distrugerea mănăstirii de către mongoli dar aceşti călugări războinici şi-au pus amprenta pe întreaga evoluţie a societăţii chineze pînă în zilele noastre.

,,Primăvara frumoasă“
 

     La curtea imperială soldaţii nu erau primiţi dacă nu cunoşteau această artă. În perioada dinastiei Yuan (1271-1368 ) artele marţiale au fost interzise în China dar acestea au fost păstrate în secret, în sînul unor familii. Totuşi în perioada dinastiei Ming ( 1368-1644 ) Kung Fu atinge apogeul. Generalul Qi Jiquang scrie o lucrare în care face referire la antrenamentele ,,boxului cu umbra“ Cartea cuprinde 16 stiluri diferite de luptă cu mîna goală şi 40 cu lancea. În perioada 1644-1911, în timpul dinastiei Qing, din motive politice, apar noi restricţii care însă nu pun în pericol existenţa lor. Stilul Wing Chun sau ,,Primăvara frumoasă“ în limba chineză s-a dezvoltat în această perioadă. Stilul poartă numele unei tinere chinezoaice care se numea Yim Wing Chun care era logodită cu un anume Leong Bok Chao. Logodnicii erau despărţiţi de o distanţă foarte mare astfel încît un bogătaş din provincia Yunan, atras de frumuseţea fetei, încearcă să o determine prin ameninţări să rupă logodna cu iubitul ei şi să se căsătorească cu el. Apare în scenă însă călugăriţa Ng Mui care a scăpat cu viaţă din distrugerea templului Shaolin. Aceasta o sfătuieşte să îi ceară bogătaşului să-i permită să-şi anunţe oficial logodnicul prin trimiterea unei scrisori care constă în ruperea logodnei. Drumul spre provincia Fukien era însă foarte lung, tînăra a cîştigat timp un an de zile să se pregătească cu călugăriţa războinică care a învăţat-o tehnicile fundamentale specifice şcolii Shaolin printr-un antrenament intensiv. Odată cu încheierea perioadei, peţitorul trufaş-în loc să primească mireasa, a primit o provocare: dacă o va învinge pe ,,mireasă“ în luptă aceasta se va căsători cu el. Sigur pe sine, acesta nu ştia nimic despre antrenamentele secrete ale tinerei. A fost un adevărat dezastru pentru el. Datorită faptului că lupta s-a desfăşurat în centrul satului el a fost nevoit să renunţe şi a plecat umilit. După această victorie, Ng Mui şi Yim Wing Chun s-au retras împreună la templul Kwon How, din provincia Kwantung, unde au studiat în linişte şi au perfecţionat tehnicile de luptă pe care le-au grupat în trei forme: ,,Mica Idee“, ,,Căutînd deschiderea adevărului“ şi ,,A ataca cu degetele“ În onoarea discipolei sale, călugăriţa a numit acest stil Wing Chun. Wing Chun s-a căsătorit în cele din urmă cu Leong Bok Chao pe care l-a învăţat stilul de luptă practicat de ea. Acesta va deveni la rîndul său un mare maestru. Wong Wan Bo, un discipol al lui Bok Chao, a perfecţionat stilul introducînd şi tehnici de baston. Acesta a devenit profesorul doctorului Leung Tzan care la rîndul său l-a avut ca discipol pe Chan Wah Soon, cel care a fost profesorul ultimului maestru-Yip Man. Yip Man a avut elevi celebri precum Leung Sheung, Lok Yu, Tsui Sheuhg cu o rezonanţă deosebită pentru practicanţii de Kung Fu. Cel mai deosebit elev al lui Yip Man a fost însă Li Jun-Fan Yuen Kam, cunoscut pe tot mapamondul sub numele de Bruce-Lee. De aici începe legenda.

 

 

 
 
 
 
 

Copilăria fericită şi adolescenţa tulbure
 

 

     Bruce-Lee s-a născut în noiembrie 1940 la San Francisco, departe de originea, tradiţia şi cultura sa. Părinţii săi erau actori de operă cantoneză ( N.R-un fel de vaudeville chinezesc ) şi se aflau într-un lung turneu prin China-Towns-Oraşele chinezeşti. Tatăl se numea Li Hoi-Chuen iar mama Grace. La vîrsta de 3 ani Lee se întoarce împreună cu părinţii în Hong-Kong unde a avut o copilărie fericită, fără prea multe griji. Era o fire deschisă care îşi făcea mulţi prieteni de joacă, pe lîngă ceilalţi fraţi ai săi. La 6 ani debutează într-o melodramă cantoneză după care mai joacă în alte 17 filme. Deoarece nu era un băiat obişnuit, cariera în filmul cantonez începe să nu-l mai intereseze. De altfel filmul cantonez era destul de mediocru. La vîrsta adolescenţei intră într-o gaşcă de stradă, fenomen frecvent în Hong-Kongul acelei perioade. Fiecare bandă lupta pentru un anumit teritoriu. Iar acestea ţineau de temutele societăţi secrete cunoscute sub denumirea de Triade. Un fel de ,,Yakuza“ chinezească. Ocupaţia acestor societăţi este crima organizată. Lee avea vîrsta de 13 ani cînd a intrat în această lume. Datorită calităţilor şi abilităţilor sale devine conducătorul bandei. Aici şi-a însuşit crezul său în ceea ce priveşte lupta: ,,să cîştigi este totul, stil şi reguli nu există“ Într-un interviu luat în anul 1967 el a mărturisit modul care l-a determinat să renunţe la bandă punîndu-şi întrebarea: ,,Ce s-ar întîmpla dacă într-o luptă nu ar fi banda lîngă mine? Am decis să învăţ Kung Fu, pentru a putea să mă apăr“ Artele marţiale constituie o parte integrantă a culturii chineze şi nici Hong Kong-ul nu făcea excepţie. Este practicat de la tineri la vîrstnici pentru apărare, sport şi un mijloc de întreţinere a sănătăţii. De fapt el a luat contact cu artele marţiale încă din copilărie pentru că tatăl său practica Taijiquan care a fost iniţiat în urmă cu vreo mie cinci sute de ani de către călugării taoişti. Era un mijloc de apărare şi totodată o gimnastică menită să producă echilibru între minte, corp şi spirit ce reglează şi circulaţia sanguină. Produce armonie între suflet şi corp pentru a genera energia Ki care în concepţia orientală este energia universului pe care o deţin toate vieţuitoarele. Aceasta se dezvoltă însă printr-o iniţiere specială şi un antrenament adecvat în concepţia asiaticilor. Dar pe el îl interesa o tehnică mai pragmatică în a-şi anihila rapid adversarul. ,,Ce mă interesa cu adevărat era apărarea proprie“ mai spunea el într-un interviu. ,,Noi, chinezii, am dezvoltat şi perfecţionat metode de luptă înarmată sau fără armă timp de mii de ani şi studiul artelor marţiale este o ocupaţie respectabilă. De asemenea, este şi un lucru folositor dacă stai într-un cartier ca acela în care stăteam eu“ le mai spunea el reporterilor americani cînd a ajuns la apogeul carierei sale actoriceşti.

Wing Chun şi schimbarea vieţii
 

     Decide astfel să studieze Kung Fu şi alege stilul Wing Chun unde maestru era redutabilul şi bătrînul Yip Man care a adus cu el secretele acestui stil din China, stil transmis de peste şase generaţii. Era un stil de luptă natural în care lipseau mişcările inutile. La vîrsta de 16 ani Lee devine campion la box într-o competiţie dintre şcoala Saint Francisc Xavier şi şcoala Saint Georges School. În ring a fost atît de rapid încît arbitrii nu au putut observa trecerea sa la stilul chinezesc. ,,Nu practicasem boxul şi nu mă antrenasem ca boxer, dar am decis să particip pentru că am crezut că eram destul de bun practicant de Wing Chun, şi nu exista diferenţă prea mare între arta mea şi box. Nu mai pusesem înainte mănuşi de box în mîini şi asta îmi dădea o senzaţie stranie în ring. Învăţasem loviturile directe şi asta am făcut în ring reuşind să-mi dobor adversarul“ povestea el. Deşi maestrul său îl sfătuia mereu: ,,Apără-te folosind calea naturală a lucrurilor şi nu interveni în aceasta; Ţine minte şi nu te opune naturii, să nu fii niciodată în opoziţie faţă de vreo problemă“ el se simţea totuşi plin de dorinţa de a-şi doborî adversarul. Într-o zi maestrul său îl sfătuieşte să nu mai meargă deloc o săptămînă la antrenament, să stea acasă şi să se gîndească doar la blîndeţea pe care nu o poate cultiva. ,,Următoarea săptămînă am stat acasă-povesteşte Bruce-Lee-După ce am petrecut mai multe ore meditînd şi făcînd exerciţii, am luat barca şi am ieşit în largul mării. Pe mare m-am gîndit la modul meu de antrenament din trecut şi am fost grozav de supărat pe mine, începînd să lovesc apa cu pumnii; în acel moment m-a izbit un gînd: Nu era această apă esenţa Kung-Fu-ului? O loveam, dar ea nu suferea nimic, rămînînd aceeaşi. Am încercat să prind o fărîmă din ea, dar era imposibil. Această apă, substanţa cea mai moale din toate, putea să se adapteze oricărui recipient. Cu toate că părea fără forţă, putea penetra cea mai dură materie. Asta era! Voiam să fiu ca natura apei. Absorbit de acest gînd am văzut o pasăre trecînd deasupra apei şi reflectîndu-se în ea. Un alt sens ascuns mi s-a dezvoltat atunci. În faţa adversarului nu trebuia ca, asemeni reflexiei păsării în apă, emoţiile şi gîndurile pe care le aveam să mi se citească pe faţă. Exact aceasta vroia să spună profesorul Yip Man cînd vorbea de detaşare-nu să fii fără emoţii sau sentimente, ci emoţiile şi sentimentele să nu te stăpînească, să nu te domine. Deci, ca să mă controlez, în primul rînd trebuie să mă accept pe mine însumi, mergînd cu natura mea, nu împotriva ei“ Tocmai descoperise esenţa unei spiritualităţi de mii de ani.

America
 

     În anul 1958 se îmbarcă spre San Francisco cu doar 100 de dolari în buzunar şi se stabileşte în cartierul chinezesc unde timp de cîteva luni locuieşte o perioadă pe la diverşi prieteni ai părinţilor. Îşi cîştigă la început existenţa predînd lecţii de dans pentru că a fost campion de Cha Cha în Hong Kong. Se îndreaptă apoi spre Seattle unde se angajează spălător de vase şi chelner la un restaurant chinezesc al unui prieten de familie. Se înscrie la ,,Liceul tehnic Edison“ unde este un elev sîrguincios. Se înscrie apoi la Universitatea Washington din Seattle pe care o absolveşte ca licenţiat în filosofie. Îşi deschide prima sa şcoală care cuprindea o mică grupă de elevi: se antrenau într-o parcare. Între timp se căsătoreşte cu Linda şi îşi deschide o şcoală de Kung Fu într-un subsol din Seattle pe care a numit-o ,,Jun Fan Kung Fu-Bruce-Lee's Kung Fu Institut“ Lasă şcoala din Seattle în grija prietenului său Kimura şi se mută în California. Se stabileşte împreună cu Linda în Oakland. Acolo deschide cea de-a doua şcoală împreună cu un alt prieten-James Lee. Împotriva prejudecăţii chinezilor, al căror concept ancestral era că Kung Fu nu poate fi predat altor rase, Bruce-Lee credea că dacă cineva vine la el cu credinţa sinceră de cunoaştere rasa sau culoarea nu are importanţă. Prin lecţiile şi filmele sale Bruce-Lee poate fi considerat fondatorul Kung-Fu-ului modern. El a fost cel care a creat renumele mondial acestei arte chinezeşti. Îşi creează propria şcoală denumită ,,Kwoon“ la San Francisco. Este provocat la luptă de un fanatic naţionalist chinez pe care îl învinge. Învinge şi un practicant de Karate japonez după o dispută verbală pe tema provenienţei Karate-ului din Kung Fu. ,,Mi-a trebuit doar două secunde pentru a-l distruge, era prea încet şi rigid“ spunea el. După alte experienţe consideră că sistemele tradiţionale sînt prea rigide şi îşi întemeiază propria artă numită Jeet Kune Do. ,,Eu nu am un stil, ci pe toate“ le spunea elevilor săi specificînd apoi: ,,Mişcarea mea este rezultatul mişcării voastre, tehnica mea este rezultatul tehnicii voastre“ Era un om înţelept care nu dorea să deschidă o şcoală în avantaje materiale. Dan Inosanto, unul dintre cei mai buni prieteni ai lui, a spus: ,,Bruce nu a vrut să deschidă o şcoală pentru avantaje materiale. Aceasta a fost una din promisiunile pe care i le-am făcut-că nu am să deschid niciodată o şcoală pentru profit, sub numele de Jet Kune Do“ Bruce-Lee îi mai spunea acestuia: ,,Ai putea face bani cu ea, dar m-ai dezamăgi profund dacă o vei face“

Bruce-Lee actorul
 

     Doar participarea la un serial de televiziune şi cele patru filme, al cincelea neterminat-a fost tot ceea ce a rămas din cariera acestui om deosebit. Totuşi, după moartea sa, cel de-al cincelea film a fost terminat şi au mai fost făcute încă două filme de montaj. Deşi devenise un star, el a rămas totuşi cu picioarele pe pămînt. Cînd a murit lucra la cartea ,,Tao of Jeet Kune Do“ ,,Nu participa de obicei la evenimentele de la Hollywood; cel mai mult era interesat de artele marţiale fiind o persoană foarte spiritualizată, meditînd mult“ spunea Chester Maydole despre el. Era un familist convins şi tandru. ,,Cariera cinematografică a lui Bruce-Lee este de o importanţă deosebită, nu atît pentru evoluţia artei cinematografice cît pentru promovarea artelor marţiale, pretutindeni în lume. Devenind un personaj foarte îndrăgit, statutul său s-a modificat, propulsîndu-l pe firmamentul starurilor cinematografice. Această modificare nu avea să producă însă modificări majore în comportamentul omului Bruce“ spune John Cartwood. Celebrul boxer Muhamad Ali (Cassius Clay ) aflat în Taiwan, după ce a ieşit de la vizionarea filmului ,,The Way of the Dragon“-,,Calea Dragonului“, întrebat de reporteri ce părere are despre film a declarat: ,,Oh, sînt într-adevăr gelos pe Bruce-Lee, pentru că soţia mea este îndrăgostită de filmele sale“.

Moarte suspectă
 

     La data de 22 iulie 1973 inima Micului Dragon încetează să mai bată. Comoţia cerebrală a fost motivul oficial al morţii sale. În culise însă se vorbea despre mai multe cauze: un asasinat mascat al Triadelor, răzbunarea marilor maeştri de Kung Fu pentru că le-a deschis occidentalilor calea spre această artă, aplicaţia unei lovituri cu efect întîrziat. Totuşi John Cartwood afirma: ,,Cu toată străduinţa şi munca asiduă, Lee nu atinsese perfecţiunea, zone ermetice, secrete ale Kung-Fu-ului îi rămăseseră ascunse. Doar vîrsta l-ar fi putut duce acolo. Căile de comunicare cu marii maeştri, în sensul pur al cuvîntului, fuseseră însă tăiate“ Altfel spus, răzbunarea maeştrilor cade de la sine. William Cheung însă, marele maestru de Wing Chun, afirma că este vorba despre un asasinat realizat prin otrăvire produs în casa lui Betty Ting Pei care era amanta producătorului Raymond Chow. Această tîrfă de lux avea datorii imense la cazinouri. Datoria i-a fost plătită de Chow la trei zile după moartea lui Bruce. Totuşi mitul Bruce-Lee nu va lua niciodată sfîrşit, nici cu moartea fiului său Brandon-Lee, împuşcat cu un glonţ adevărat în timpul filmărilor la ,,Corbul“ A fost Bruce-Lee urmărit de un blestem? Ce mai contează, el trăieşte în inimile tuturor practicanţilor de arte marţiale, indiferent de stil, şi nu numai. (Ştefan Botoran)

Comments
Comentariu nou Cautare
Scrieti comentariu
Nume:
Email:
 
Titlu:
 
Va rog sa introduceti codul anti-spam pe care il puteti citi in imagine.

3.26 Copyright (C) 2008 Compojoom.com / Copyright (C) 2007 Alain Georgette / Copyright (C) 2006 Frantisek Hliva. All rights reserved."

 

Caută in site ...

Adio, Majestate!

 

      România iubeşte monarhia. Ar fi concluzia la care ar ajunge orice persoană care deschide televizorul, ascultă radioul sau citeşte presa scrisă, pentru că mijloacele media abundă de articole despre regele Mihai şi monarhie. Dar dacă ne-am întoarce în urmă cu vreo două decenii, lucrurile n-ar sta chiar aşa. Regele Mihai a fost alungat din ţară de regimul post-decembrist condus de Iliescu şi Roman, aşa cum s-a întîmplat în 1947, pe vremea regimului bolşevic. Urmaşii acelor comunişti, pesediştii actuali, depun flori şi lumînări pentru monarhul României care a trecut la cele sfinte, iar pe bloguri postează mesaje de compasiune arătîndu-şi astfel nesimţirea.
     Fiind într-o vizită în Danemarca, am avut ocazia să trăiesc vizita familiei regale în oraşul în care am poposit vreme de o săptămînă. Au fost multe pregătiri, oficialităţile au fost băgate în priză cu mult timp înaintea vizitei. Localnicii erau preocupaţi să-şi întîlnească Regina, iar în ziua sosirii familiei regale, locul era înţesat de lume. Oraşul nu avea mai mult de vreo 20.000 de locuitori, dar atunci numărul celor prezenţi era şi de cinci ori mai mare. Era puhoi de lume. Eu nu mai văzusem atîta agitaţie şi oameni la un loc de pe vremea cînd Ceauşescu vizita vreo localitate. Pe cînd eram în anul I de facultate, era anunţată participarea preşedintelui ţării la deschiderea anului universitar, la Cluj. Cîtă zarvă, eram forţaţi să ieşim, să-l aclamăm! Pe noi, bobocii, ne-au închis pe stadionul din Cluj ca pe nişte oi, pentru a vedea iubitul conducător cît de ovaţionat este de tineri. Ceva similar era şi în oraşul danez, la vizita Reginei. Deosebirea însă consta în faptul că acei cetăţeni au mers la întîlnirea cu Regina din plăcere, pe cînd noi eram forţaţi. Le zîmbeau feţele, plîngeau oamenii de emoţie.

Citește mai departe...

Vizitatori online

Avem 785 vizitatori online

Curs valutar BNR

Vremea in Fagaras

Poze din Făgăraş şi Ţara Făgăraşului

1.JPG

Cartea

Statistici

Membri : 14
Conţinut : 738
Număr afişări conţinut : 3959696

FaceBook

Horoscop zilnic

Informatii utile



Ziare