Monitorul de Făgăraș - Ziarul care stă de vorbă cu oamenii!

Home Reportaje Memorialul Sighet, imaginea suferinţei
Memorialul Sighet, imaginea suferinţei Email
Marţi, 10 Iunie 2014 17:14

 

 

      Istoria nu trebuie să fie dată uitării pentru că doar aşa ea nu se mai repetă. O spun foştii deţinuţi politic din România, singurii care respectă cu credinţă memoria semenilor lor ce nu mai sînt printre noi, dar ale căror fapte ne-au oferit, astăzi, libertatea. Atît le-a mai rămas foştilor deţinuţi politic, să trezeasă memoria colectivă şi să-i comemoreze pe eroii Rezistenţei Anticomuniste. În iunie la Sighet, în iulie la Mănăstirea Sâmbăta, în septembrie la Aiud, apoi la Poarta Albă, la Jilava, la Fetea sau la Miercurea. Sînt cîteva dintre popasurile pe care foştii deţinuţi politic le fac pentru a comemora eroii martiri ucişi între zidurile groase ale închisorilor comuniste sau de muncile istovitoare din lagărele organizate la Canal, Balta Brăilei sau în minele de plumb. An de an, de Ispas, foştii deţinuţi politic din toată ţara se adună la Sighet, oraşul de la graniţa de nord a ţării, unde a funcţionat una dintre cele mai grele închisori comuniste. Astăzi, aici este muzeul denumit ,,Memorialul Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei", singurul din Europa Centrală şi de Est şi care stă dovadă a tuturor relelor comunismului. Memorialul Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei de la Sighet este realizat şi administrat de Fundaţia Academia Civică. Realizarea Memorialului Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei este o formă de contracarare a victoriei comunismului şi un mijloc de resuscitare a memoriei colective spun organizatorii obiectivului. Format din Muzeul de la Sighet, din Centrul Internaţional de Studii asupra Comunismului şi al Şcolii de Vară, Memorialul este o instituţie a Memoriei, unică în felul ei prin faptul că este în acelaşi timp institut de cercetare, de muzeografie şi de învăţământ. Totul a început prin 1993, cînd Ana Blandiana şi Romulus Rusan au iniţiat proiectul de transformare a închisorii de la Sighet în muzeu.
     Clădirea care tronează centrul oraşului are trei etaje amenjate. La parter sînt expuse fotografile tinerilor din România care s-au jertfit pentru a opri instaurarea comunismului. Sînt mii de fotografii. ,,Ştiu că aici se află fotografia fratelui meu. A fost ucis de securitate" spunea o femeie plîngînd care-şi căuta fratele printre cei morţi. Vizitînd Memorialul îţi poţi face o imagine destul de completă a perioadei sumbre din istoria ţării, 1948-1989. În acest an de Ispas, organizatorii l-au comemorat şi pe Corneliu Coposu, ţărănistul care a trecut prin celulele de la Sighet. Oficialii ţării sau ai zonei n-au fost prezenţi, poate pentru că au participat la evenimentele comemorative de la Casa Memorială Ellie Wiesel ale holocaustului. Aici, la Memorialul Sighet, s-au comemorat eroii martiri români.

Închisoarea din Sighet
 

     Închisoarea din Sighet a fost construită în 1897, de autorităţile austro-ungare, cu ocazia aniversării ,,primului mileniu maghiar". După 1918 a funcţionat ca închisoare de drept comun. După 1945 prin Sighet se făcea repatrierea foştilor prizonieri şi foştilor deportaţi din U.R.S.S. În august 1948 a devenit loc de detenţie pentru un grup de studenţi, elevi şi ţărani maramureşeni. În zilele de 5-6 mai 1950 au fost aduşi la penitenciarul Sighet peste o sută de demnitari din întreaga ţară (foşti miniştri, academicieni, economişti, militari, istorici, ziarişti, politicieni), unii dintre ei condamnaţi la pedepse grele, alţii nici măcar judecaţi. Majoritatea aveau peste 60 de ani. În octombrie-noiembrie 1950 au fost transportaţi la Sighet şi 45-50 de episcopi şi preoţi greco-catolici şi romano-catolici. Penitenciarul era considerat ,,unitate de muncă specială", cunoscută sub numele de ,,colonia Dunărea ", dar era, în realitate, un loc de exterminare pentru elitele ţării şi în acelaşi timp un loc sigur, de unde nu se putea fugi, frontiera Uniunii Sovietice fiind situată la mai puţin de doi kilometri. Deţinuţii erau ţinuţi în condiţii insalubre, hrăniţi mizerabil, opriţi de a se întinde ziua pe paturile din celulele fără încălzire. Nu aveau voie să privească pe fereastră, iar cei ce nu se supuneau erau pedepsiţi să stea la ,,neagra" şi ,,sura", celule de tip carceră, fără lumină. Umilinţa şi batjocura făceau parte din programul de exterminare. În 1955, ca urmare a Convenţiei de la Geneva şi a admiterii României comuniste (RPR) în ONU, a avut loc o graţiere. Parte din deţinuţii politici din închisorile româneşti au fost eliberaţi, parte transferaţi în alte locuri, inclusiv în domiciliu obligatoriu. La Sighet din cei circa 200 de deţinuţi, 52 muriseră. Închisoarea de la Sighet a redevenit de drept comun. Totuşi, deţinuţii politic mai apăreau şi în anii următori, mai ales "în trecere" spre spitalul psihiatric din localitate. În 1977 închisoarea a fost dezafectată, devenind fabrică de mături, depozit de sare şi, în cele din urmă, o ruină părăsită.

Spaţiul de reculegere şi rugăciune
 

     An de an Memorialul aduce ceva nou. De exemplu, în 1996 a fost organizat un concurs de arhitectură (la care au participat mai mult de 50 de arhitecţi din toate generaţiile) pentru realizarea unei construcţii noi adăugate vechii clădiri a închisorii într-una din curţile interioare. Este vorba despre ,,Spaţiul de Reculegere şi Rugăciune" un nou proiect arhitectonic. Pe pereţii rampei de coborâre în spaţiul subpământean au fost gravate în andezit fumuriu numele a aproape opt mii de morţi din închisorile, lagărele şi locurile de deportare din România, cărora li s-au adăugat alte 16.000 de nume inscripţionate în plăci de andezit montate pe zidul curţii interioare şi în Cimitirul Săracilor.
     Extrem de migăloasă, operaţia de strângere a numelor morţilor a necesitat zece ani de muncă în cadrul Centrului Internaţional de Studii asupra Comunismului, iar cifra este departe de a acoperi adevărata amploare a represiunii. În curtea interioară a fost montat un ansamblu arhitectural reprezentativ pentru deţinuţii încarceraţi în închisoarea Sighet. Este impresionant acest ansamblu, iar privindu-l nu-ţi poţi refuza imaginea chinurilor şi suferinţelor suportate de românii care s-au opus comunismului.

 

 

{galerry}mosi{/gallery}

România închisorilor
 

 

     Numărul românilor care au fost arestaţi şi condamnaţi în perioada 1945-1989 a fost de 600.000. Vârfurile terorii au fost înregistrate în perioadele 1948-1953 şi 1958-1960, când – de altfel – pe lângă penitenciarele existente – devenite neîncăpătoare - au fost organizate numeroase lagăre de muncă forţată şi au avut loc deportări, strămutări masive ale celor socotiţi periculoşi pentru regim, în total, încă 200.000 persoane. La închisoarea muzeu de la Sighet a fost amenajată o sală în care au fost prezentate câteva penitenciare care au fost locuri de exterminare a elitei gânditoare din societatea românească: intelectuali, ţărani, preoţi, negustori, meseriaşi, militari, studenţi, elevi, nenumăraţi minori şi nenumărate femei. În România au existat, de-a lungul perioadei comuniste (1945–1989), peste 230 de locuri de detenţie, cifră în care se includ spaţiile de anchetă, de triaj, de încarcerare propriu-zisă (penitenciare), ca şi lagărele de muncă forţată şi de deportare. Dacă adăugăm sediile de Securitate orăşeneşti, raionale, regionale (şi apoi judeţene), în care deţinuţii erau aduşi după arestare şi supuşi interogatoriilor, cifra creşte cu peste o sută. Azilele unde celor arestaţi li se aplicau false tratamente psihiatrice de ,,reeducare” erau cel puţin cincisprezece. Numărul locurilor de execuţie, al locurilor unde s-au desfăşurat lupte între partizani şi Securitate şi al gropilor comune descoperite în ultimii ani trece de nouăzeci.

Securitatea între 1948-1989
 

     Securitatea comunistă este bine prezentată în acest muzeu folosindu-se documente inedite, fotografii, broşuri propagandistice, hărţi. Înfiinţată oficial prin decretul 221/30 august 1948, Securitatea a fost rezultatul unui proces început încă în toamna anului 1944, prin infiltrarea de către comunişti a Ministerului Afacerilor Interne. Anterior, la 10 iulie 1948, Secretariatul C.C. al P.M.R. luase în discuţie şi aprobase propunerea ministrului de interne Teohari Georgescu de reorganizare a Direcţiei Generale a Siguranţei Statului. Conform decretului de înfiinţare, rolul Direcţiei Generale a Securităţii Poporului (D.G.S.P.) era acela de a ,,apăra cuceririle democratice şi de a garanta siguranţa Republicii Populare Române împotriva duşmanilor din interiorul şi din afara ţării”. Apărarea cuceririlor democratice însemna, de fapt, menţinerea comuniştilor la putere. D.G.S.P. a fost creată sub îndrumarea atentă a unui grup de consilieri sovietici, ofiţeri ai Ministerului Sovietic pentru Securitatea Statului, sub conducerea generalului Dimitri Gheorghievici Fedicikin. Funcţia de director al D.G.S.P. i-a fost încredinţată, cu gradul de general-locotenent, lui Pintilie Gheorghe (Pantelei Bodnarenko, ucrainean de origine), iar directori adjuncţi au fost numiţi alţi doi agenţi sovietici, Alexandru Nicolschi (Boris Grünberg, ofiţer NKVD din 1940, originar din Basarabia) şi Vladimir Mazuru (ucrainean, născut în Nordul Bucovinei) care au primit gradul de general-maior. Nici un nume al vreunui cadru de conducere al Securităţii nu a fost trecut în organigramă fără acceptul consilierilor sovietici.
     După ce uriaşa majoritate a fostei poliţii regale a fost epurată şi arestată, au fost ,,vărsaţi” la Securitate inspectori comunişti, simpatizanţi sau oportunişti care şi-au trădat foştii colegi, apoi oameni ai lui Al. Nicolschi din Corpul Detectivilor, veterani ai Formaţiunilor de Luptă Patriotică şi ai partidului comunist precum şi un mare număr de proaspeţi încadraţi, activişti de partid cu „origine socială sănătoasă”, recomandaţi special de organizaţia de bază din care proveneau. Mulţi participaseră înainte şi după instalarea guvernului Petru Groza la acţiuni comuniste de intimidare a opoziţiei.
     Bugetul primei organigrame din 1948 prevedea un efectiv de 4641 posturi, dintre care la 11 februarie1949 erau ocupate 3549: 64% erau muncitori, 4% ţărani, 28% funcţionari, 2% persoane nu şi-au precizat originea, iar 2% erau intelectuali. În 1951, odată cu escaladarea “luptei de clasă” purtată de comunişti împotriva restului populaţiei, organigrama D.G.S.P. crescuse aproape de 5 ori (la 15280 posturi), păstrându-se aceleaşi criterii de încadrare: originea socială şi “ura de clasă”.
     În anii '50, Ministerul de Interne a căutat, la cererea partidului, să lichideze pe toţi virtualii adversari ai regimului. Astfel a fost inventată ,,reţinerea administrativă ”, fără mandat, anchetă şi proces. Sub pretextul ,,reeducării prin muncă”, sute de mii de oameni au fost ridicaţi şi trimişi pe diverse şantiere de lucru, unde erau supuşi unui regim de exterminare prin foame, istovire şi umilinţă. După graţierea generală din 1964 propaganda oficială din România pretindea că nu mai existau deţinuţi politici. Însă arestările au continuat pe motive dintre cele mai politice: complot, propagandă împotriva regimului, uneltire contra ordinii sociale etc.
     De acum Securitatea pretindea că apelează, profilactic, la conştiinţa cetăţenilor. Prin aceasta se înţelegea creşterea numărului de “turnători”, care îşi luau în scris obligaţia să semnaleze ,,pericolele care ameninţau patria“.
     În anii '80 Securitatea a conceput un program sistematic de îndoctrinare şi manipulare în masă, prin zvonuri, intrigi, înscenări, delaţiuni, provocări, crearea de conflicte între diferitele pături ale populaţiei, „destrămarea anturajului”, înăsprirea cenzurii sau reprimarea celui mai mic gest de independenţă al intelectualilor.

Cimitirul celor fără de morminte
 

     La marginea oraşului Sighet a fost înfiinţat un cimitir al celor fără de morminte, al vinovaţilor fără vină. A fost denumit ,,Cimitirul săracilor" unde în fiecare an de Ispas se comemorează eroii ţării. Aici a fost edificat un ansamblu arhitectural destinat memoriei deţinuţilor politici morţi sau executaţi în închisorile, lagărele şi deportările comuniste, precum şi memoriei partizanilor ucişi în luptele cu Securitatea. Amenajarea acestui cimitir a început după 1997, când Memorialul Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei a fost declarat – prin legea nr. 95 – „ansamblu de interes naţional”. Prin aceeaşi lege, cimitirul era considerat ca parte a Memorialului, întrucât în anii '50 aici fuseseră aruncate în gropi anonime trupurile câtorva zeci dintre deţinuţii politici morţi în închisoarea Sighet. Nu se ştie cu certitudine câţi din cei 54 de morţi au fost îngropaţi aici şi câţi în alte locuri, întrucât comuniştii au practicat ştergerea urmelor: numele celor decedaţi nu erau nici înregistrate în acte, nici marcate pe mormânt. Mormântul era făcut să se piardă, cu timpul, şi el între sutele de morminte anterioare şi ulterioare, şi în felul acesta orice indiciu dispărea. Încercările de identificare (cu laser sau chiar prin săpături arheologice) au eşuat, în schimb Fundaţia Academia Civică a amenajat de-a lungul anilor acest ansamblu dedicat, simbolic, tuturor victimelor represiunii comuniste din România.
     A fost desenată din brazi o hartă a ţării, iar în locul de pe hartă al oraşului Sighet (socotit un epicentru al acestei represiuni) a fost ridicat un altar-cenotaf. În nişa de sub altar au fost depuse zeci de urne cu pământ adus din diferitele închisori, lagăre, centre de deportare, locuri de execuţie.
     În spatele altarului veghează o cruce în stil bizantin, dăltuită în calcar de maestrul pietrar Constantin Marinete, iar în fundal au fost ridicate de-a lungul timpului mai multe troiţe dedicate victimelor de către familii şi asociaţii. Ansamblul mai cuprinde câteva zeci de plăci de andezit pe care sunt sculptate nume ale cetăţenilor români morţi în deportările din Uniunea Sovietică. Ele completează numele morţilor din închisori şi lagăre, parţial înregistrate pe plăcile din curtea Memorialului.
În anii 2011 – 2012, în partea dinspre şosea a fostului cimitir a fost ridicată de către Fundaţia Academia Civică o Poartă a Memoriei (arh. Ştefan Radocea), care ţine loc şi de clopotniţă. Inspirată din motivul biblic al Scării Vieţii, poarta evocă în acelaşi timp o carte deschisă, prin deschizătura căreia poate fi văzut, în perspectivă, ansamblul arhitectural.

Jurnal de evenimente
 

     Asociaţia Foştilor Deţinuţi Politic din România, filiala Braşov, prin grija preşedintelui Octav Bjoza, reuşeşte să participe la majoritatea acţiunilor de comemorare a eroilor martiri din Rezistenţa Anticomunistă. Călătoria spre Sighet alături de foştii deţinuţi politic este un bun prilej de a face o incursiune prin istoria vie a regimului comunist din România. O astfel de abordare a perioadei 1948-1964 îţi dă siguranţa că este una adevărată, nemistificată de vreun factor oportunist, şi o recomand oricui doreşte să afle evenimentele şi faptele aşa cum s-au petrecut. Pînă la Memorialul de la Sighet, itinerariul a fost unul educativ, mai ales că echipa a avut în componenţă elevi şi studenţi. Casa memorială ,,Liviu Rebreanu" şi Casa memorială ,,George Coşbuc" au fost primele trecute în itinerar. A urmat Moisei unde s-au vizitat grupul statuar şi muzeul celor ucişi la Moisei. Întreaga zonă a Maramureşului impresionează prin frumuseţe şi tradiţii. Săpînţa, Văile Izei, Marei şi Cosăului sînt doar cîteva din punctele de atracţie din nordul ţării. Muzeul particular în aer liber ,,Florean" de lîngă Târgul Lăpuş a dedicat foştilor deţinuţi politic un ansamblu de sculpturi denumit ,,Omagiu foştilor deţinuţi politic" realizat de sculptorul Mircea Bochiş. Organizatorii excursiei au oferit foştilor deţinuţi politic cîteva zile de relaxare în zona Maramureşului, iar pensiunea ,,Perla Cosăului" le-a oferit locul în care tradiţia şi ospitalitatea sînt puse la loc de cinste.

Perla din inima Maramureşului
 

     Pensiunea ,,Perla Cosăului" este una dintre cele mai frumoase din zona Maramurelului. Soţii Ileana şi Vasile Rednic, iubitori de tradiţii, au reuşit să prezinte tuturor celor care le trec pragul, Maramureşul vechi, tradiţional. Pensiunea construită de soţii Rednic este un muzeu al tradiţiilor maramureşene, clădirea cu două etaje fiind ornamentată cu ţesături şi obiecte specifice zonei. Cînd păşeşti în pensiunea lor, primul cuvînt care-l rosteşti este unul de uimire şi de admiraţie faţă de tot ceea ce vezi. Au investit cîteva milioane de euro în construcţia şi amenajarea pensiunii, dar nu se opresc aici. ,,Provenim dntr-o familie nobilă, toată lumea ştia de Pârja Vasile din Giuleşti. Străbunicul meu a fost foarte bogat, avea pămînt mult şi un munte întreg. Au fost harnici toţi din neamul meu. Eu vreau să le respect memoria şi astfel am realizat ceea ce vedeţi. Asta este averea noastră şi eu o expun în pensiune. Ne mîndrim cu tradiţiile noastre. Acum ne vom face blazonul familiei pe care-l vom afişa la intrare. Ne-am găsit rădăcinile pînă în secolul XIV. Şi familia soţului meu, Dunca, a fost una nobilă. Dar nu sîntem lipsiţi de probleme şi aici mă refer la restituirea propietăţilor. De 10 ani de judecăm cu primăria pentru a ne primi pămînturile, dar se tărăgănează totul. Noi nu facem politică, noi muncim aşa cum am fost învăţaţi de străbuni. Avem doi copii care şi ei respectă blazonul familiei" povesteşte Ileana Rednic, patroana pensiunii de poveste. Foştii deţinuţi politic au fost respectaţi de proprietarii pensiunii mai ales că şi bunicul acestora a fost încarcerat de comunişti şi dus la Canal. Le-a oferit tot ce aveau mai bun în cele două zile petrecute în Maramureş.

Muzeul Florean
 

     Muzeul în aer liber organizat de Victor Florean, un prosper om de afaceri din Cărbunari, şi el fost deţinut politic în perioada 1971-1975, a oferit un eveniment memorabil. A achiziţionat şi dezvelit un ansamblu de sculpturi în memoria foştilor deţinuţi politic. Piesa semnată de sculptorul Mircea Bochiş reprezintă o siluetă umană închistată în trei plăci de andezit. Piesa a fost amplasată în locul numit ,,Poiana cu nuci" din apropierea oraşului Tg. Lăpuş. ,,Am spus în piatră o prelungire a Memorialului Sighet. Sînt trei plăci de andezit paralele care arată lumea reală, iar din ele a fost smulsă figura umană, este un tunel al timpului, al atrocităţilor comunismului. Prin acest tunel se vede pădurea care mişcă şi odată cu ea fantomele care-i fac pe toţi să nu uite ce s-a întîmplat atunci" a explicat sculptorul opera sa. În frumoasa poiană foştii deţinuţi politic şi-au depănat amintirile, s-au revăzut, dar au predat tinerilor prezenţi imagini şi poveşti cutremurătoare din anii comunismului. (Lucia Baki)

Comments
Comentariu nou Cautare
Scrieti comentariu
Nume:
Email:
 
Titlu:
 
Va rog sa introduceti codul anti-spam pe care il puteti citi in imagine.

3.26 Copyright (C) 2008 Compojoom.com / Copyright (C) 2007 Alain Georgette / Copyright (C) 2006 Frantisek Hliva. All rights reserved."

 

În ediţia tipărită

,,În Decembrie 1989 a fost lovitură de stat“

 

      Se împlinesc în curînd 28 de ani de la evenimentele sîngeroase din Decemrie 1989, cînd românii au ieşit în stradă pentru a-şi cîştiga libertatea în faţa unui regim dictatorial condus de Nicoale Ceauşescu. Dacă pînă la fuga soţilor Ceauşescu (22 Decembrie 1989), s-au înregisrat zeci de victime în rîndul populaţiei, după aceasta numărul morţilor a crescut, depăşind 1000. Faptul explică preluarea conducerii ţării de către perestrokişti printr-o lovitură de stat, adică acei conducători formaţi la Moscova lui Mihail Gorbaciov. Emoţia publică a românilor de a ieşi în stradă pentru a răsturna regimul Ceauşescu a fost valorificată la maxim de grupul ce se pregătea să preia conducerea încă din 1984. Evenimentele au fost pregătite la întîlnirea de la Malta a preşedinţilor SUA şi URSS, iar forma de acţiune a fost decisă ulterior, 4 decembrie 1989, la Moscova, unde au fost invitaţi preşedinţii ţărilor comuniste. În cei 28 de ani ce s-au scurs, românii nu cunosc adevărul despre acele evenimente, istoricii nu l-au spus răspicat, politicienii nici atît. În schimb, jurnaliştii au încercat să despice firul în patru în ziare sau în emisiuni televizate. Concluzia a fost una singură, lovitură de stat, una sîngeroasă care a dat mulţi morţi şi răniţi.

Citește mai departe...

Caută in site ...

Vizitatori online

Avem 623 vizitatori online

Curs valutar BNR

Vremea in Fagaras

Poze din Făgăraş şi Ţara Făgăraşului

8.JPG

Cartea

Statistici

Membri : 14
Conţinut : 743
Număr afişări conţinut : 3956234

FaceBook

Horoscop zilnic

Informatii utile



Ziare