Monitorul de Făgăraș - Ziarul care stă de vorbă cu oamenii!

Home Reportaje Dan Mitea, de la filatelie la artă
Dan Mitea, de la filatelie la artă Email
Marţi, 11 Martie 2014 11:59

 

 

      ,,Am văzut cum balerinu-mbătrînise/ şi privea cu ochii în lumină/Nu se mai putea-nălţa pe vîrfuri/nu puteau aripile să-l ţină. Am văzut cum pictorul orbise/ Şi voia cu mîna tremurîndă/ Să picteze bezna în culoare/Pe-albul pînzei ce zăcea flămîndă. Din mîini i se născuse Madona-nlăcrimată/ Ca marmura-i e chipul, a-mbătrînit sculptînd/ Şi încă-şi mai aruncă privirea după daltă/ A-mbătrînit poetul, şi el îmbătrîneşte/ sudoareia-i curge rece şi mîna-ncă mai scrie/ Şi naşte din lumina fecioara-poezie/ ce picură cuvîntul în ochiul ce orbeşte“ ( Printre artişti, autor pasionat de artă, anonim )

Făgăraşul printre rînduri
 

     De multe ori auzi expresia ,,a citi printre rînduri“. Este vorba de un al şaselea simţ, ceva ce trebuie să intueşti cu inima, mistic, ce nu se învaţă în nicio şcoală. A citi printre rînduri nu se traduce ,,a fi cu cinci minute mai deştept“ şi nici ,,a învăţa din eşecurile altora“ pentru că asta se numeşte şmecherie, iar în artă nu este loc pentru palicarii de maidan. A citi printre rînduri înseamnă să vezi prin garduri şi pereţi şi, mai ales, printre umbre. Făgăraşul privit printre rînduri înseamnă să mai poţi vedea valorile ascunse dincolo de ,,proştii cu diplomă“ făcuţi pe criterii politice. Oameni care trec în fiecare zi pe lîngă noi, care ne dau bineţe şi zîmbesc cald şi frumos. Frumoşii anonimi care mai ţin această ţară să nu se prăbuşească. Şi dacă citeşti Făgăraşul printre rînduri vei descoperi adevărate comori sufleteşti. Iar acest lucru ne dă speranţă, că încă în această ţară trădată de toţi oportuniştii post-decembrişti, se mai poate respira. Mai există speranţă: ultima fiinţă cu aripi frînte ce a ieşit din cutia Pandorei. Dan Mitea este un făgărăşean care la prima vedere nu iese cu nimic în evidenţă. Este fericit şi respiră prin artă alături de soţia sa Viorica şi fiica lor, Oana, care i-au înţeles dintotdeauna pasiunea pentru frumos. O familie frumoasă de făgărăşeni adevăraţi, descoperiţi printre rînduri.

Icoanele din prag
 

     Strada ,,Ioan Şenchea“ purtînd numele unui martir al Făgăraşului şi al Ardealului. O casă din poveşti ascunsă în spatele unor tui superbe precum uşa de după care copiii din poveste au descoperit cronicile din Narnia. După poartă intri într-un tărîm de poveste pentru că fiecare om sincer poartă cu el o poveste. Lacul mic cu peşti, arţarul, masa de şah confecţionată din marmură, piesele de şah din marmură cu o poveste demnă de ,,O mie şi Una de nopţi“, şi un om adevărat al Făgăraşului care nu iese cu nimic în evidenţă pentru că nu vrea, nu doreşte. Se spune că în România oamenii valoroşi stau ascunşi, nu vor să iasă în faţă. Nu este adevărat. Trebuie să ştii unde să cauţi valorile sau mai bine zis ele apar în mod natural. O căsuţă cochetă şi transcendentală ascunde o lume feerică. De cum intri te întîmpină poarta Raiului şi icoanele din hol. ,,Le-am pictat cu mîna mea dar eu nu mă consider un artist. Aproape tot ce e în casă este făcut de mine. Pictez strict ca amator şi nu am făcut niciodată din această pasiune o afacere. Am un desen făcut de mama mea în anul 1934 pe care am mai apucat să-l păstrez. Cred că de la ea am moştenit acest talent“ ne spune Dan Mitea, artistul care nu se consideră decît un simplu amator ce face totul din plăcere. Dar în traducere liberă acest lucru se numeşte dragoste pentru frumos, iar un om care face artă din tot ceea ce găseşte în jur este un om frumos.

Turnul Chindiei
 

     Pe o blană de lemn apare în metal făurit cu mare meşteşug Turnul Chindiei din cetatea Târgoviştei. ,,Acest meşteşug se numeşte metalo-plast. L-am făcut tot cu mîna mea pe această bucată de lemn pe care am găsit-o la fosta rampă. E lemn de lîngă calea ferată, spre fabrica de la UPRUC. Tot timpul cînd treceam pe acolo mi-a sărit în ochi şi o puneam în noroi, cînd pe o parte cînd pe alta. Asta pentru ca lemnul să nu mai fie atacat în timp de microbi. După ce am făcut acest lucru o vreme l-am rugat pe şeful rampei să-mi dea un anume lemn. Nu se poate a spus acesta dar l-am chemat şi i-am arătat lemnul meu plin de noroi. A rîs şi mi-a spus că pot să-l iau liniştit“ îşi aminteşte cu bucurie Dan Mitea. Turnul Chindiei te întîmpină în holul ticsit cu icoane de la intrarea în Paradisul familiei Mitea.

 

 

Click image to open!
Click image to open!
Click image to open!
Click image to open!
Click image to open!
Click image to open!
Click image to open!
Click image to open!
Click image to open!

Lacoon şi fiul
 

 

     În fiecare colţ din casa făgărăşeanului Dan Mitea te întîmpină arta. ,,Din crengi de copac sau orice am la îndemînă eu confecţionez cîte ceva: sfeşnice, lucruri imaginare etc. De exemplu, din aceste crengi pe care le vedeţi mi-am închipuit un eveniment din Legendele Olimpului şi l-am intitulat ,,Lacoon şi fiul“ spune făgărăşeanul pasionat de artă. Şi într-adevăr, dacă te uiţi bine, vei vedea povestea antică spusă de nişte crengi luate de te miri unde.

Arta grafică
 

     Peste tot te întîmpină chipuri, biserici, pieisaje făcute din ,,cărbune, cariocă şi pensulă“ după cum mărturiseşte artistul de pe strada Stadionului-actuala Ioan Şenchea. ,,Cînd am lucrat în Italia am pozat cetăţi, oraşe, străzi, domuri şi ruine după care am făcut desene“ spune Dan Mitea. Colosseumul ţi se deschide viu în faţă precum o poartă în care intri printr-o altă lume: este desenat din cărbune. ,,Foarte multe lucruri pe care le-am desenat, asta se numeşte grafică. Stai liniştit, eu nu le consider operă de artă ci un lucru pe care-l fac din plăcere, doar din plăcere. Cît am stat în Italia am dat foarte multe iar de multe ori am făcut schimb cu alţi pasionaţi de artă. Sincer nu ştiu de unde am pasiunea pentru artă. Dacă aş fi avut altă profesoară de desen în şcoală poate că aş fi avut mai mult de învăţat pentru că tipa se ocupa mai mult de desenul tehnic“ mai spune Dan Mitea dezamăgit. ,,Fac desene chiar şi pe calculator. Tot ceea ce vezi în casă este făcut de mine. În toată casa am doar o singură copie, după Salvador Dali şi un tablou cu Sfînta Familie“ care este de fapt o litografie, moştenire de familie. Pot să treacă şi doi-trei ani fără să pun mîna pe un creion dar atunci cînd îmi vine pofta nu mă mai opresc“ a adăugat făgărăşeanul.

Filatelie, artă şi istorie
 

     Prin intermediul filateliei care l-a pasionat de mic, Dan Mitea a ajuns la artă, mai ales Arta Renaşterii iar entuziasmul pentru aceste lucruri i-a fost deschis de profesoara de istorie din Şcoala generală, după cum mărturiseşte el. ,,Asta mi se trage de la profesoara mea de istorie din generală. Pe domnişoara Negoescu nu o interesau datele pentru că dînsa era de părerea că dacă ai o enciclopedie bună găseşti toţi anii. Ea te punea să-i spui părerea ta despre un anume eveniment petrecut în istoria omenirii: ,,De ce?“ şi ,,În ce împrejurări“ s-a petrecut. Era o profesoară de stil vechi şi n-o lăsau să predea la liceu pentru că era considerată reacţionară. A murit cînd eu eram în clasa a VIII-a. Sînt filatelist şi mi-am stabilit o temă. Copil fiind am început cu pictura, asta în măsura în care aveau bani ai mei. Pe urmă mi-am dat seama că este atît de vastă treaba de a aduna toate timbrele din lume cu tematici din pictură. Mi-a plăcut foarte mult pictura Renaşterii italiene. Plecînd de aici ai nevoie de documentare şi aşa am început să adun albume de artă şi încet-încet s-a format şi biblioteca. Din primul salariu îmi amintesc că mi-am cumpărat o bibliotecă. Eram în vacanţa dintre clasa a IX-a şi a X-a. În vacanţă lucram la UPRUC. Nu-mi lipseşte nimic din pictura Renaşterii italiene plus românii. Am tot ce a apărut din 1951 pînă acum. M-am apucat de cîte-un timbru din toate ţările lumii-imperii, colonii care încet-încet au început să se adune, de la 1900 pînă la cele două războaie mondiale. Existau birourile poştale ale francezilor, nemţilor, japonezilor, ruşilor. Acestea sînt cele mai greu de găsit. Sau mai sînt timbrele de ocupaţie militară, spre exemplu cele de cînd a intrat armata română în Ungaria, dar pentru mine toate acestea înseamnă joacă, nu e nimic serios. Filatelia este o boală care de multe ori aduce fanatism. Să vă spun o întîmplare: Pe cînd eram la o consignaţie în Italia am văzut nişte timbre din Libia italiană ( N.R-Libia a fost colonie a Imperiului colonial italian ) Am discutat cu patronul deşi cam ştiam valoarea reală care se ridica la 600 de euro. I-am spus acestuia ce-mi lipseşte şi m-am uitat în catalog. Aveam doar 60 de euro la mine şi i-am spus că nu am bani la care omul întreabă: ,,Cîţi bani ai?“Mi-am scos portmoneul şi i-am arătat 60 de euro. ,,O iei cu 50 de euro?“ m-a întrebat la care eu am rămas foarte mirat. ,,Să-ţi mai rămînă şi de o bere“ mi-a mai spus el. Aproape că nu-mi venea să cred. ,,Cum să n-o iau!?“ i-am răspuns. Este vorba de o reproducere după capela Sixtină a lui Michelangelo Buonaroti. Nu sînt deloc aspectuoase dar e vorba de valoarea lor“ spune făgărăşeanul pasionat de filatelie şi artă cu ochii strălucitori de bucurie. ,,Cînd a fost o expoziţie filatelică la cetate am participat şi eu. Am expus Giotto ( 1267-1337 )-iniţiatorul noului gen de artă, Leonardo da Vinci ( 1452-1519 )-auto-portret şi Mona Lisa; S.Boticelli ( 1445-1510 ) cu ,,Naşterea Venerei“ şi ,,Primăvara“; Michelangelo Buonaroti ( 1457-1564 ) cu ,,Judecata de Apoi“ şi ,,Crearea lui Adam“ din Capela Sixtină. Ce ar fi însemnat să adun tot ce există din pictură? Ar fi trebuit să fiu bancher. Este foarte greu să transmiţi această pasiune şi am încercat să-i insuflu acest lucru şi fiicei mele ( N.R-Oana Mitea, director executiv al Fundaţiei Comunitare Ţara Făgăraşului, absolventă de A.S. )

Vremuri
 

     Dan Mitea a absolvit Liceul Radu Negru la secţia real după care a lucrat ca lăcătuş mecanic la UPRUC pînă la pensie. Nu plînge însă deloc după acele vremuri cum fac alţii care uită că viaţa nu se rezumă doar la a fi ţinut într-un stadiu de animal-să mănînci salam cu soia şi să ai unde dormi. ,,A mers acceptabil dar cam în stilul nostru. Uitam însă să ne plîngem că eram prea mulţi. Apăreau pilele şi toţi neaveniţii care voiau să scape de colectiv. În ceea ce priveşte lucrările în poliester aceeaşi tehnologie se foloseşte şi acum la ce a mai rămas din poliester. Mulţi au uitat însă realitatea care era pe teren, mai ales în ultima vreme: ideea de a nu se mai face exporturi, frigul din hală, întreruperile de curent şi golul de materie primă. Aberaţia era că te plăteau şi recuperai în 12 ore ceea ce puteai face în 8 ore. Toate bune pe hîrtie. Nu plîng după vremurile acelea în care aveau toţi servici. Ei se făceau că ne plătesc iar noi ne făceam că lucrăm“ este de părere făgărăşeanul.

O lecţie de istorie
 

     Pasionat de Renaşterea italiană, Dan Mitea, vorbeşte aprins despre acest lucru: ,,În primul rînd să nu uităm că ceea ce înţelegem prin Renaştere a apărut în Occident unde cea mai mare instituţie era Biserica Catolică iar reprezentanţii acesteia au învăţat că omori mai multe muşte cu miere decît cu oţet. Au început măreţele construcţii de catedrale, plus că oamenii mai şi credeau. A apărut piaţa: cerere şi ofertă. Treptat a apărut un pic de evoluţie şi crearea perspectivei. Oraşele cetăţi au început să-şi creeze o clasă avută. Nu mai exista nicio deosebire între nobilime şi burghezie. Toţi doreau să se laude. Mai întîi a fost cererea, astfel au apărut atelierele. Din punct de vedere social pictorii nu erau cotaţi mai bine decît un croitor. Pe multe dintre portrete se găsesc doar semnăturile maestrului dar acestea au fost făcute de către ucenici. Renaşterea nu s-a putut numi revoluţie în artă aşa cum afirmă unii în mod fals ci Evoluţie pentru că aceşti oameni nu au schimbat nici un regim. Ei doar făceau ceea ce li se comanda. În mod tacit erau lăsaţi să facă disecţii, lucru pe care Biserica îl interzicea. A apărut apoi piaţa tiparului iar unii au ieşit foarte mult în evidenţă. Au existat sute de pictori dar s-a întîmplat ceea ce se întîmplă acum cu creaţia modei: Reclama. Nu poţi nega geniul dar între ei era multă mîncătorime. Vă dau exemplul lui Vasari. Deşi era un pictor excepţional el a rămas cunoscut doar pentru că a scris despre vieţile altor pictori mari. Am văzut la Pisa nişte fresce extraordinare făcute de el. Toţi turiştii care se duc acolo îşi fac poză cu Turnul din Pisa dar în catedrală şi în celelalte trei muzee nu intră niciunul. Astăzi comerţul de kitch-uri este în floare“

Maximofilia
 

     ,,Este o sub-ramură în cadrul filateliei“ explică Dan Mitea. ,,Aceeaşi imagine trebuie să aibă timbru, carte poştală ilustrată, ştampilă şi să nu fie mai veche de un an de la apariţia timbrului. Pe urmă nu mai vorbesc de cele cu pictură unde este foarte greu. De exemplu să luăm Gioconda expusă la Paris. Timbrul trebuie să fie franţuzesc iar ştampila din Paris“

Colecţia de avioane făcute din lego
 

     ,,Toată mobila din casă este proiectată de mine şi comandată special pentru colecţiile mele. Am adunat astfel o colecţie de avioane pe care le-am confecţionat în timp din piese ca un fel de lego special cumpărate din magazine pentru acest lucru. Nu sînt un constructor de machete dar nici să îmbini bucăţile nu este chiar uşor“ Nu lipsesc din colecţia artistului V2-ul german, prima rachetă balistică. ,,Nemţii au folosit-o pentru prima dată în anul 1944 şi au făcut ravagii cu ea. Dacă o făceau mai repede nu se ştie cum s-ar fi terminat cel de-al II-lea război mondial“ spune Dan Mitea teleportat parcă în acele vremuri. ,,Am şi macheta proiectului de elicopter al lui Leonardo da Vinci dar mă îndoiec că ar fi putut să zboare chiar şi cu motoarele care sînt la ora actuală“ Cuirasate şi port-avioane americane îmbogăţesc colecţia făgărăşeanului şi nu lipsesc nici machetele avioanelor româneşti. ,,Ăsta e chiar de cînd au scos ai noştri primele pume. Îl am chiar de la directorul tehnic de la Ghimbav“ Avioane din toate timpurile: germane, americane, româneşti completează colecţia de machete. ,,Romback a fost făcut după Back 1,11 englezesc. Ai noştri au cumpărat licenţa şi au făcut o fabrică şi un avion pentru ca să-şi dea seama ulterior că era depăşit şi ca zgomot şi ca motoare. Am şi un model de AN 2, din acela care împrăştia îngrăşăminte“ Nu lipsesc MIG-urile, F-urile şi faimosul elicopter Hind. ,,Colosul de elicopter rusesc blindat. I se spunea fortăreaţa zburătoare“ explică Dan Mitea. ,,Din colecţia mea de machete nu lipsesc Apache, Cobra. Am şi o carte de aviaţie modernă de mari dimensiuni“

Zece ani în Italia
 

      ,,După pensie aveam cinccizeci de ani. Pentru România eram considerat prea bătrîn dar în 29 octombrie am ieşit la pensie şi în 5 noiembrie 2001 lucram în Italia. Acolo am făcut de toate. Le explicam celor tineri: Banii sînt pe jos, trebuie doar să nu-ţi fie ruşine să te apleci după ei. Acolo am făcut şi decoraţiuni“ spune făgărăşeanul.

Cercul filateliştilor din Făgăraş
 

     ,,Exista un magazin filatelic pe unde curgea Berivoiul pe 6 martie. Erau timbre care veneau doar dacă erai membru al Asociaţiei Filateliştilor din România. Am avut un cerc foarte bun şi vechi. Din cîteva sute astăzi am mai rămas doar treizeci de persoane. Nu mai există magazin filatelic în Făgăraş, doar în Braşov unde se duce Remus Popovici, Preşedintele Cercului Filatelic şi aduce el timbre pentru toată lumea. Nu vreau să mă înşel dar înclin să cred că acum media de vîrstă a celor din Cerc este peste 50 de ani. S-ar putea să mai fie şi din cei care mai fac investiţii dar fără pasiune nu mai e filatelie“ spune cu nostalgie Dan Mitea. ( Ştefan Botoran )

Turnul Chindiei
 

     Turnul Chindiei este un turn construit în secolul al XV-lea, în Târgovişte, care face parte din ansamblul de monumente Curtea Domnească. Turnul a fost construit de către domnitorul Vlad Ţepeş, în timpul celei de-a doua domnii, iniţial pentru scopuri militare, clădirea servind drept punct de pază, foişor de foc, dar şi pentru stocarea tezaurului. Clădirea măsoară 27 de metri în înălţime şi 9 metri în diametru. Între anii 1847 şi 1851, turnul a fost complet restaurat de către domnitorul Gheorghe Bibescu, forma actuală datorându-se acestuia, inclusiv înălţarea sa cu circa 5 metri faţă de construcţia iniţială. Turnul Chindiei este cea mai importantă atracţie turistică din oraş şi totodată simbolul oraşului, elemente specifice edificiului fiind prezente pe stema oraşului. Fiind un monument istoric, clădirea găzduieşte o expoziţie de documente, arme şi obiecte care au aparţinut lui Vlad Ţepeş. Din punct de vedere administrativ, Turnul Chindiei se află sub tutela Complexului Naţional Muzeal „Curtea Domnească” Târgovişte.

Mona Lisa
 

     Potrivit celei mai răspandite ipoteze, modelul tabloului se numea Lisa Gherardini, născuta în 1479 la Florenţa. Vlăstar al unei familii modeste, ea s-a căsătorit la vîrsta de 16 ani cu fiul unui negustor de pînzeturi, el însuşi negutator, Francesco di Bartolomeo del Giocondo. Văduv în doua rînduri, Giocondo avea cu 19 ani mai mult decît Lisa, care i-a dăruit trei copii: Pierro Francesco, născut in 1496, o fată cu prenume necunoscut, moartă în 1499, şi Andrea, născut, probabil, în 1502. Cînd, în 1503, Francesco del Giocondo s-a mutat într-o locuinţă mai spaţioasă pe Via del Stufa şi a decis să realizeze un portret al soţiei sale, s-a orientat către Leonardo da Vinci. Atunci cînd a început să picteze tabloul, Leonardo avea 51 de ani, iar Lisa 24. Francesco nu şi-a primit niciodată lucrarea comandată. Atunci cînd artistul a părăsit Florenta pentru Milano, aceasta era încă neterminată. Este foarte probabil ca Leonardo să fi cărat, pentru retuşuri, lemnul pictat la Roma şi apoi la Amboise, unde fusese chemat de către François I, regele Franţei, şi unde a şi murit, în 1519. In decembrie 2005, revista The New Scientist a dezvăluit rezultatele unui studiu întemeiat pe analizele unui program de recunoaştere a emoţiilor pe chipul uman. Potrivit datelor obţinute, Mona Lisa era în proporţie de 83% fericită, 9% dezgustată, 6% temătoare şi 2% furioasă. E interesant de notat că Giocondo poate deriva din latinescul jucundus, care înseamna senin, fericit.
Potrivit lui Bruno Mottin, conservator la Centrul de Studiere şi Restaurare al Muzeelor Franţei, tabloul ar comemora naşterea celui de-al doilea fiu (Andrea) al Monei Lisa. In această situaţie, uluitorul surîs ar fi, de fapt, un zîmbet al maternităţii împlinite. Începînd cu secolul al XVI-lea, Gioconda a inspirat numeroşi pictori, care i-au făcut cópii şi imitaţii mai mult sau mai puţin fidele. Corot, Robert Delaunay şi Fernand Léger au închipuit nişte variaţiuni îndrăzneţe.

Judecata de Apoi - Michelangelo Buonarroti
 

     Fresca Judecata de Apoi acopera peretele de est al Capelei Sixtine. La vremea cand a fost realizata era cea mai mare pictura din lume. A fost comandata de papa Paul al III-lea, cel mai insemnat patron al lui Michelangelo din ultimii sai ani de viata, fiind dezvelita in 31 octombrie 1541, la 29 de ani dupa ce frescele de pe plafon ale artistului au fost arate lumii intregi.

Judecata de Apoi
 

     Fresca Judecata de Apoi acoperă peretele de est al Capelei Sixtine. La vremea cînd a fost realizată era cea mai mare pictură din lume. A fost comandată de papa Paul al III-lea, cel mai însemnat patron al lui Michelangelo din ultimii săi ani de viaţă, fiind dezvelită în 31 octombrie 1541, la 29 de ani după ce frescele de pe plafon ale artistului au fost arăte lumii întregi. Pictura reprezintă sfîrşitul lumii şi contine in jur de 300 de personaje. Hristos, aflat în centrul compoziţiei, alături de mama sa şi înconjurat de sfinţi, judeca morţii. Tema capătă dimensiuni uriaşe, fresca înfăţişează figuri şi scene pline de groază, reflectând propria reprezentare a artistului, care trecea pe atunci printr-o dureroasă criză de credinţă. Vasari afirma că fresca a fost privită cu "uimire şi surprindere" de "întreaga Romă sau, mai curînd, de întreaga lume". Autorităţile bisericeşti şi opinia publică rămân stupefiate la vederea atâtor corpuri goale, fără nicio acoperire, în cea mai importantă biserică a creştinătăţii. Artistul este învinuit de imoralitate, obscenitate şi blasfemie. Cardinalul Carafa organizează o campanie ("Campania frunzelor de viţă") pentru acoperirea organelor genitale. Această acţiune va avea loc după moartea lui Michelangelo şi va fi executată de unul din ajutoarele sale, Daniele da Voltera, care si-a cîştigat porecla de "Il Bragghettone" (creatorul de pantaloni). Cu ocazia recentelor lucrări de restaurare, asepectul original a fost refăcut în cea mai mare parte. In partea de sus a tabloului sînt reprezentaţi îngerii, în două zone semicirculare, purtînd pe braţe instrumentele patimilor lui Hristos: stîlpul pe care a fost biciuit şi crucea pe care a fost răstignit. In centrul compoziţiei, Hristos este înfăţişat ridicînd mîna dreaptă într-un gest de osîndire a păcătoşilor, în timp ce mîna stîngă îi cheamă pe cei binecuvantaţi langă El. In apropierea lui Hristos, în partea dreaptă, printre sfiniţi, este reprezentat Sfântul Bartolomeu, care a fost jupuit de viu. Chipul său e un autoportret al artistului. In partea inferioară a picturii este înfăţişat un bacaragiu care îi duce pe cei păcătoşi în iad. Personajul este identificat cu Chiron, cel care apare în mitologia greacă şi în Divina Comedie a lui Dante, care îi plăcea foarte mult lui Michelangelo.

Laocoon şi fiii
 

     Laocoon şi fiii săi este un grup statuar grec, aparţinând perioadei elenistice, mai precis secolului I e.n. Are o înălţime de 2,42 metri şi este executat din marmură albă. Se găseşte la Muzeul Pio Clementin care aparţine de Muzeele Vaticane din Roma. Grupul statuar reflectă moartea preotului troian Laocoon, care a fost pedepsit de zei să fie ştrangulat de şerpii marini împreună cu cei doi fii ai săi. Lucrarea a fost realizată de Agesandru, Athenodor şi Polydor, sculptori aparţinând şcolii de pe insula Rodos. Iniţial, grupul statuar fusese cunoscut în descrierile antice dar se credea pierdut. A fost descoperit la data de 14 ianuarie 1506 într-o podgorie apropiată de bazilica Santa Maria Maggiore din Roma , teren al cărui proprietar era Felice de Fredis şi care se găsea pe colina romană Esquiliae. Pe acest teren fuseseră clădite Domus Aurea (domul de aur) al lui Nero şi palatul împăratului Titus. Papa Iulius al II-lea a trimis arhitectului Giuliano da Sangallo care împreună cu Michelangelo care au identificat sculptura ca fiind identică cu cea descrisă de autorul roman Plinius cel Bătrân în lucrarea sa enciclopedică Naturalis Historia. Plinius cel Bătrân a scris unele comentarii pline de laudă despre opera pe care o văzuse în palatul împăratului Titus, în jurul anului 70 e.n.: „Trebuie să fie aşezată înainte de toate, nu doar înaintea artei sculpturii ci şi a picturii. A fost sculptată dintr-un singur bloc de marmură de către excelenţii artişti Agesandru, Athenodor şi Polydor şi îl reprezintă pe Laocoon, pe fiii săi şi pe şerpii încolăciţi în mod admirabil.”

Comments
Comentariu nou Cautare
Scrieti comentariu
Nume:
Email:
 
Titlu:
 
Va rog sa introduceti codul anti-spam pe care il puteti citi in imagine.

3.26 Copyright (C) 2008 Compojoom.com / Copyright (C) 2007 Alain Georgette / Copyright (C) 2006 Frantisek Hliva. All rights reserved."

 

Caută in site ...

Adio, Majestate!

 

      România iubeşte monarhia. Ar fi concluzia la care ar ajunge orice persoană care deschide televizorul, ascultă radioul sau citeşte presa scrisă, pentru că mijloacele media abundă de articole despre regele Mihai şi monarhie. Dar dacă ne-am întoarce în urmă cu vreo două decenii, lucrurile n-ar sta chiar aşa. Regele Mihai a fost alungat din ţară de regimul post-decembrist condus de Iliescu şi Roman, aşa cum s-a întîmplat în 1947, pe vremea regimului bolşevic. Urmaşii acelor comunişti, pesediştii actuali, depun flori şi lumînări pentru monarhul României care a trecut la cele sfinte, iar pe bloguri postează mesaje de compasiune arătîndu-şi astfel nesimţirea.
     Fiind într-o vizită în Danemarca, am avut ocazia să trăiesc vizita familiei regale în oraşul în care am poposit vreme de o săptămînă. Au fost multe pregătiri, oficialităţile au fost băgate în priză cu mult timp înaintea vizitei. Localnicii erau preocupaţi să-şi întîlnească Regina, iar în ziua sosirii familiei regale, locul era înţesat de lume. Oraşul nu avea mai mult de vreo 20.000 de locuitori, dar atunci numărul celor prezenţi era şi de cinci ori mai mare. Era puhoi de lume. Eu nu mai văzusem atîta agitaţie şi oameni la un loc de pe vremea cînd Ceauşescu vizita vreo localitate. Pe cînd eram în anul I de facultate, era anunţată participarea preşedintelui ţării la deschiderea anului universitar, la Cluj. Cîtă zarvă, eram forţaţi să ieşim, să-l aclamăm! Pe noi, bobocii, ne-au închis pe stadionul din Cluj ca pe nişte oi, pentru a vedea iubitul conducător cît de ovaţionat este de tineri. Ceva similar era şi în oraşul danez, la vizita Reginei. Deosebirea însă consta în faptul că acei cetăţeni au mers la întîlnirea cu Regina din plăcere, pe cînd noi eram forţaţi. Le zîmbeau feţele, plîngeau oamenii de emoţie.

Citește mai departe...

Vizitatori online

Avem 792 vizitatori online

Curs valutar BNR

Vremea in Fagaras

Poze din Făgăraş şi Ţara Făgăraşului

11.JPG

Cartea

Statistici

Membri : 14
Conţinut : 738
Număr afişări conţinut : 3959622

FaceBook

Horoscop zilnic

Informatii utile



Ziare