Monitorul de Făgăraș - Ziarul care stă de vorbă cu oamenii!

Home Reportaje Muzeul de tuns de la Făgăraş
Muzeul de tuns de la Făgăraş Email
Marţi, 28 Ianuarie 2014 11:41

 

 

,,Unii par şi nu sînt, alţii sînt şi nu par“  ( Constantin ,,Telu“ Popa )

     Artă, comunicare, sensibilitate, dăruire şi respect pentru fiinţa umană, într-un cuvînt toate acestea înseamnă meseria de frizer care este veche de cînd lumea. Şi cînd o faci cu sufletul atunci te identifici cu orice om. La frizer afli ultimele noutăţi din oraş, mai schimbi o vorbă, spui un banc şi uiţi de necazurile cotidiene ale unei tranziţii veşnice. Acolo omul e liber să-i înjure pe ipocriţii şi lichelele post-decembriste, să-şi spună of-ul şi să iasă curat trupeşte şi sufleteşte. Numai bine pentru a începe un alt ciclu.

La Nea Nicu
 

     ,,Cine-ar fi putut să ştie/Nimeni nu mi-a dat răspuns, Despre marea energie/A maşinilor de tuns...“ ( Maşina de tuns, Adrian Păunescu )


    
Dacă vrei să uiţi necazul zilei şi să îmbini utilul cu plăcutul intri la Nea Nicu să te tundă. Acolo vei auzi istoria Făgăraşului trăită pe viu de cînd Berivoiul tăia urbea în două şi purecele se potcovea cu nouă oca de fier. Aici vei întîlni făgărăşeni adevăraţi precum Telu Popa şi vei auzi doar poveşti adevărate. ,,Sînteţi tineri, nu aţi prins inundaţiile. S-a umflat Oltul şi Berivoiul s-a vărsat în oraş pentru că atunci trecea prin centru. Umblam doar în cizme lungi de cauciuc“ povesteşte Nea Nicu frizerul folosind cu dexteritate desăvîrşită foarfeca şi piaptănul. Mai aruncă tacticos o privire cu coada ochiului spre ştirile de la televizor şi spune: ,,M-au dezamăgit şi ăştia. O să vedeţi că lucrurile vor merge din ce în ce mai prost în ţara asta“. Îşi cunoaşte bine clienţii, problemele şi păsurile lor. ,,Nu mai tund decît pe prieteni şi apropiaţi între orele 7-9.00 dimineaţa. Deja sînt bătrîn şi am obosit dar totuşi nu pot renunţa definitiv la meseria mea“spune Nicolae Frîncu, cel mai respectat frizer din Făgăraş. Cînd te aşezi la el pe scaunul de tuns intri într-o altă lume şi în faţa ochilor ţi se deschide o altă panoramă a Făgăraşului, o întreagă istorie locală, o lume apusă a unui Făgăraş în care burghezia îşi trăia ultimele clipe învăluită încet-încet de protipendada numită mai tîrziu ,,partişti“

Poveşti la gura sobei
 

     Este titlul unei piese nemuritoare cîntată de Semnal M şi folosită atît de des în literatura noastră. Poveştile la gura sobei sînt plăcute iar de la Nea Nicu nu-ţi mai vine să te scoli de pe scaun pentru că auzi de la el lucruri despre care doar la ,,Memorialul Durerii“ mai poţi auzi. O altă istorie, total opusă celei expuse în manualele politizate de dinainte şi de după lovitura de stat din decembrie 1989. ,,Aveam 8 ani cînd am văzut prima maşină circulînd pe uliţele Gridului, satul meu natal. Era un Zil rusesc, o maşină carosată care transporta militari. Am auzit multe poveşti despre trecerea ruşilor pe aici de la bătrînii satului. Bunicul meu, Popa Ion, îmi povestea că în momentul în care se retrăgeau trupele ruseşti sătenii care aveau fete le ascundeau prin şură sau în cuptorul de pită pentru că ruşii violau tot ce prindeau. Oamenii îşi luau caii şi îi ascundeau în pădure. Ruşii luau tot ce găseau de la mîncare şi pînă la ceasuri. Cînd treceau nemţii, dimpotrivă, numeni nu ascundea nimic. Erau bucuroşi că trec nemţii pentru că se comportau într-un mod foarte civilizat cu oamenii din sat după cum povestea bunicul“ spune unul dintre cei mai titraţi frizeri ai oraşului. Dacă vrei să ştii cum trăiau oamenii din satele Ţării Făgăraşului în primii ani de după cel de-al II-lea Război Mondial du-te şi te tunde la Nea Nicu. ,,Bunica îmi dădea bani şi luam de la magazinul din sat cîte o bucăţică mică de zahăr pentru fiecare membru al familiei. Era sărăcie mare. Mămăliga neagră de secară era la mare căutare şi ne dădea cu porţia la fiecare, alta nu mai vedeai. Mămăliga şi laptele de bivoliţă erau mîncarea noastră de bază“ povesteşte Nea Nicu.

 

 

 
 
 
 
 

Anii de ucenicie
 

 

     ,,Primii ani de şcoală i-am făcut la Grid după care şapte clase elementare în cadrul Liceului Radu Negru Făgăraş. Dacă nu te duceai la Liceu te băga la locul de muncă. Se făcea un contract între părinţi şi Cooperativa Meşteşugărească prin care părinţii trebuiau să semneze un contract conform căruia Cooperativa Meşteşugărească nu era obligată să plătească pe timpul în care învăţai meserie la locul de muncă. Aveam program de opt ore şi eram o serie de ucenici, mai mulţi băieţi decît fete. Nu eram obligaţi să dăm nimic dar nu ne dădeau nici ei, toate cheltuielile erau suportate de părinţi. Trebuia să asculţi de meşterul la care erai dat în grijă. Dacă te trimetea să-i cumperi ţigări sau alte lucruri trebuia să execuţi totul fără să comentezi. Înainte de angajare se dădea un examen pe client în faţa meşterului. La sfîrşitul anului 1958 am terminat ucenicia“ îşi aminteşte frizerul.

Briciul de barberit
 

     ,,La început am lucrat la una din frizeriile de lîngă grădina de vară a restaurantului ,,Ardealul“ căruia făgărăşenii îi spuneau ,,Mexicul“. La frizerie era foarte mult de lucru pentru că atunci nu se găseau lame iar bărbieritul se făcea cu briciul. Nu existau maşini electrice, tunsorile se făceau cu maşina de mînă. Nu exista pastă de ras iar bărbile se muiau cu săpun de ras. Am lucrat în această unitate pînă în anul 1961 cînd Cooperativa Meşteşugărească a construit un complex în cinstea zilei de 23 August în care se afla cîte un atelier de croitorie, cizmărie, o unitate de frizerie şi coafură. Frizeria mai este încă acolo. Bricele trebuiau ascuţite pe alcer ( N.R-piatră de ascuţit), fiecare lucrător îşi ascuţea briciul pe curea. După fiecare bărbierit briciul se dezinfecta cu o soluţie specială numită bromocet“.

Armata
 

     ,,Între 1961-1963 am plecat militar şi mi-am făcut stagiul militar la Cercetare în Ghencea ( Bucureşti ), chiar lîngă stadionul Steaua unde am lucrat tot ca frizer pentru că după ce am făcut perioada am fost scutit de armată. Am fost prima promoţie cu reducere la un an şi şase luni pentru că înainte se făceau doi sau trei ani, depindea de armă. Unitatea mea aparţinea de divizia ,,Tudor Vladimirescu“ care făcea parte din Tratatul de la Varşovia. M-am întors acasă în anul 1964. Eram la Bucureşti cînd a murit Gheorghiu Dej, circulau zvonuri că l-ar fi radiat ruşii“ povesteşte frizerul.

Colectivizarea
 

     ,,Preşedintele Cooperativei Meşteşugăreşti era din Voila şi ne trimitea pe rînd acolo 2-3 luni prin rotaţie. Era perioada colectivizării care s-a terminat prin '61- '62. Veneau oamenii la 6.00 dimineaţa, se bărbiereau şi plecau să încuie poarta ca să nu se înscrie în colectiv. Era unul Ivan care spunea că mai bine moare decît să se înscrie în colectiv. Comanici, şeful de Post din Voila, venea în frizerie şi mă întreba dacă nu l-am văzut pe Ivan. Cei care refuzau să se înscrie erau intimidaţi, ba mai mult securiştii le trimitea vorbă copiilor acestora care lucrau în oraş că dacă părinţii lor nu se înscriu în colectiv îşi vor pierde locurile de muncă sau vor fi daţi afară chiar şi din şcoli“ îşi aminteşte Nea Nicu despre colectivizare.

Comunitatea evreiască
 

     ,,În anul 1970 m-am căsătorit cu soţia mea Angela care are aceeaşi meserie. Locuiam atunci pe strada.Nicolae Bălcescu împreună cu mama mea într-o cameră şi-o bucătărie iar casa aparţinea comunităţii evreieşti. După ce m-am căsătorit cel care îngrijea sinagoga a murit iar eu prin Preşedintele comunităţii am intervenit să-mi dea locuinţa lui. Cu această ocazie am luat în grijă şi Sinagoga în care făceam curăţenie o dată pe săptămînă. Atunci erau mai mulţi evrei în Făgăraş pentru că de-abia după 10 ani au început să plece în Israel cu acordul lui Ceauşescu. Erau foarte bine organizaţi şi rabinul lor de la Bucureşti îi ajuta foarte mult. Erau anii de criză iar ei primeau periodic pachete cu lapte, unt, caşcaval, coniac, vin şi carne de vită pe care ei o numeau kuşer. Ţineau la comunitate şi se ajutau unii pe alţii. Am cunoscut în Făgăraş un singur cuplu evreu sută la sută-Rosner, peste casa lor s-a construit blocul de lîngă Liceul Radu Negru. În rest erau amestecaţi“.

,,Am tuns numeroase personalităţi“
 

     ,,Am tuns numeroase personalităţi şi oameni din conducerea oraşului de-a lungul vremii“ spune Nicolae Frîncu. ,,Printre clienţii mei s-au numărat generali, oficiali ai vremurilor şi sportivi: fostul general de armată Ion Gheorghe, Turda care era vice-preşedinte, acesta era la Primărie în timpul inundaţiilor, profesorul Ţiţei care a jucat multă vreme handbal în divizia A şi fotbaliştii Stoica Oswald şi Vasile Grămadă care jucau cînd Nitramonia era în divizia B. Regretatul Rică Judele mi-a fost client încă de cînd era director al Liceului Radu Negru. L-am tuns pînă în ultimele zile ale vieţii“

Trei perioade economice
 

     ,,Am trăit o perioadă foarte grea în care am prins prima tură de tichete, pe atunci dacă aveai copii trebuia să stai la coadă de la ora 4.00 dimineaţa pentru lapte dar am prins şi perioada dintre anii '70-'80 cînd am avut parte de prosperitate şi găseai tot ce doreai. Voi, cei mai tineri ca mine, aţi prins a doua perioadă a tichetelor după '80 încoace. Aceasta a fost o a treia perioadă cînd lucrurile au început să meargă iarăşi rău. Dacă vroiai să pui mîna pe o ladă de bere ca să ieşi cu familia şi prietenii la iarbă verde găseai numai pe la restaurante şi trebuia să ai relaţii, astfel nu găseai nimic. Berea se găsea doar la restaurant şi ca să poţi bea o bere erai obligat să şi mănînci ceva. Ţigările bune-Kent se găseau doar la Shop iar noi nu eram deţinători de valută“

Manifestările comuniste
 

     ,,La 23 August şi 1 Mai eram scoşi cu Cooperativa în şiruri la defilare cu pancarte şi lozinci comuniste după care eram duşi în Parc la mici şi bere. Dacă nu ieşeai la defilare erai greu pedepsit, era mai bine să lipseşti o zi de la lucru decît să nu participi la un asemenea eveniment“ mai spune Nicolae Frîncu despre defilările comuniste.

Iubitor al pescuitului
 

     Pescuitul a fascinat mulţi scriitori şi oameni mari. Mihail Sadoveanu este cel mai elocvent exemplu. Nicolae Frîncu este un pasionat al pescuitului. ,,Mi-a plăcut mult pescuitul. De la vîrsta de treisprezece ani mergeam pe Olt şi pe rîuri la păstrăvi. Deţin permis încă din anul 1957 şi sînt prieten cu Telu Popa. Am pescuit cu el. În cartea sa numită ,,Jurnalul unui păstrăvar“ vorbeşte şi despre mine“ La pagina 116 Constantin Popa scrie: ,,A fost un an foarte bun ( N.R-anul 1994 ) cu o toamnă lungă, astfel încît în 2 noiembrie, mergînd la pescuit la Olt, cu Nicu Frizeru am făcut plajă!“ ( Jurnalul unui păstrăvar“, Editura Mesagerul de Făgăraş, 2011, p.116 )

Aparatul de speriat cîini
 

     ,,Mi-am făcut rost de un aparat pentru speriat cîinii pe care am dat cîteva sute de euro. Nu e mult mai mare decît un telefon celular, pentru cîinii periculoşi. Am mers odată cu un prieten la pescuit, pe lîngă Oltul vechi, lîngă Beclean. Am dat de un cioban cu oile la păscut. Cîinii s-au apropiat de noi. L-am atenţionat: ,,Bă, cheamă-ţi cîinii că nu-i mai vezi“ A început să rîdă. Am apăsat pe buton şi a scos un ţiuit asurzitor încît de-abia mai auzeai. Cîinii au luat-o la sănătoasa şi ciobanul privea înmărmurit. A ajuns la vorbele mele. Un asemenea aparat este foarte bun pentru a te proteja de cîinii periculoşi. Vezi cîte se întîmplă acum cu maidanezii“ povesteşte Nicolae Frîncu.

Peste 40 de ani de meserie
 

     ,,Pînă la Revoluţie nu am fost şef de unitate niciodată şi nici membru de partid dar după aceea am preluat unitatea de pe stradaTeiului ca şef unde se lucrează şi acum şi mi-am făcut o Cooperativă Mică Meşteşugărească, un fel de privatizare pe care am condus-o pînă în anul 2007 cînd m-am pensionat. M-am pensionat cu o vechime de 49 de ani lucraţi zi de zi. De atunci lucrez la fiica mea Claudia care şi-a deschis Frizeria şi Cosmetica“. Nicolae Frîncu are două fete de care este mîndru: Angela şi Claudia. ,,Dacă nu îţi place această meserie nu o poţi învăţa ca lumea. Mi-a plăcut încă de la început şi am făcut-o cu tragere de inimă pentru că lucrezi cu oameni. Timpul trece plăcut, eşti pus la curent cu noutăţile şi toate întîmplările oraşului în multe lucruri. Fără înclinaţie nu faci nimic în această meserie. Să fii frizer îţi trebuie multă disciplină, să respecţi programul şi clienţii pentru că lucrezi pe om, pe piele, pe păr şi ai nevoie în primul rînd de respect pentru oameni. Omul nu este o ţeavă pe care s-o sudezi. Aici este cu totul altceva faţă de alte meserii. Dacă respecţi clientul te respecţi pe tine însuţi“ este secretul unei meserii istorice dezvăluit de cel mai bătrîn frizer al Făgăraşului aflat încă în activitate.

Iubeşte Biserica
 

     ,,Sînt credincios practicant, mă consider ortodox adevărat şi sînt doar 3 biserici în Ţara Făgăraşului în care să nu fi intrat: Hălmeag, Ludişor şi Luţa, în rest le-am vizitat pe toate. Majoritatea preoţilor din Făgăraş se tund la mine încă de pe timpuri. I-am prins pe fostul protopop Cherecheş înmormîntat la biserica de pe Ion Codru Drăguşanu, părintele Cocan, părintele Zaharia şi alţi preoţi vechi ai oraşului precum Brumboi şi Bârsan care este în America“

Muzeul de tuns
 

     Pasiunea lui Nicolae Frîncu pentru această meserie depăşeşte meşteşugul în sine, este ceva aproape mistic. El deţine un adevărat Muzeu de tuns, o colecţie de aparate cu care nu se pot lăuda mulţi din ţară. ,,Aparatele de tuns colecţionate de mine de-a lungul timpului fac parte din perioade diferite. Am în această colecţie piese cu o vechime de o sută de ani. Maşinile electrice au apărut la Făgăraş în anii '60 iar primele exemplare proveneau din R.D.G după care au început să fabrice şi ruşii. Deţin aici curele de brici de peste cincizeci de ani, pietre de ascuţit briciul-una dintre ele are peste o sută de ani, săpunuri de bărbierit, pensulă veche, brice nemţeşti, ruseşti şi chinezeşti, perie de scuturat părul făcută manual de către meşteri orbi, maşini de tuns manuale, ulei de păr numit briantină, foarfeci făcute de fierari din oţeluri foarte bune-lucrate la Buzău dar care rugineau în timp, maşini de tuns ruseşti şi nemţeşti care au început să ne mai uşureze meseria în acei ani. Am şi-un uscător de păr care se făcea la Curtea de Argeş. Aceste uscătoare erau foarte rare, trebuia să te înscri din timp şi să îţi aştepţi rîndul pentru a intra în posesia unui asemenea aparat. Am şi fixativ care se dădea cu pompiţa din perioada în care nu existau spray-uri“ explică Nicolae Frîncu sau Nicu Frizeru cum este alintat de prieteni în Făgăraş, mîndru de Muzeul său. ( Ştefan Botoran )

Meseriile Făgăraşului vechi
 

     Făgăraşul interbelic şi maiestuos, ce lume fascinantă, cosmopolită şi tolerantă în toată splendoarea ei! Măreaţa cetate de unde a lăcrimat Doamna Stanca la aflarea veştii morţii Viteazului, poartă spre o lume apusă demult care mai trăieşte numai în poze prăfuite de colbul timpului. Şi timpul nu stă în loc, trece precum Oltul, mereu la vale, cu vîltori şi repeziciuni iar pe alocuri liniştit. Români, ţigani, maghiari, saşi, evrei, au împletit de-a lungul istoriei, aici, pe malurile Oltului o adevărată Elveţie în miniatură. Făgăraşul este mai mult decît un descălecat, este mai mult decît o istorie locală. Este un paradis pierdut pe care trebuie să-l regăsim întorcîndu-ne în timp. Comunităţi odată strălucitoare se sting încet lăsînd în urmă rămăşiţe: o ladă de zestre păstrată în muzeu, cîte-o orgă sau trompetă etc. Unde sînt fanfarele săseşti de altădată? Moştenirea Făgăraşului este unică şi depinde de noi ca să nu o pierdem pentru că a fi făgărăşean înseamnă o identitate specială pe care istoria ne-a rezervat-o. Zona Făgăraşului a fost ţara breslelor care au funcţionat vreme de peste trei secole. Găseai aici toate meseriile.
     Într-un tablou general al meşterilor-patroni pe anul 1935, publicat de Alexandru Barbat, gasim urmatoarea situaţie: 24 tăbăcari, toţi români, 73 de cismari şi pantofari din care 33 români, 11 saşi, 28 unguri şi un evreu, 3 tălpari din care un român şi doi saşi, 2 curelari unguri, 10 cojocari din care 2 români şi 5 unguri , 2 blănari, din care unul român şi celalalt ungur, 6 pălărieri saşi, 7 lemnari din care doi români şi 5 unguri, 12 rotari din care 5 români, 3 saşi şi 4 unguri, 7 dogari români, 13 fierari din care 5 români, 1 sas, şi 7 unguri, 21 de croitori din care 13 români, 2 saşi, 4 unguri şi 2 evrei, un funar ungur şi 9 macelari din care unul român şi restul saşi. În privinţa fabricilor destinate meşteşugurilor de mai sus, pentru perioada 1918-1945 întîlnim cîteva destul de puternice: pantofaria J Welther, croitoria ,,Ioan Paiş, fabrica de palarii Gh Ghimbaşanu and co. , cojocaria şi blanaria ,,Arnold Reiss", lacatuşeria ,,Gheorghe Vlad", curelaria M Preuss ş. La sfîrşitul secolului al XIX-lea ( înainte şi după 1900 ) era foarte cunoscut librarul şi tipograful Thierfeld. Mai este cunoscut Ştoff Henric care avea un atelier mecanic. Existau de asemenea numeroşi băcani: Familia Ehrenwald care avea magazine pe strada Cimitirului şi în centrul oraşului; Kohn Samuel pe strada Mihai Viteazu; Licht Lopold pe strada intitulată sugestiv Tăbăcarilor; Oscar Mendel şi Wenerich Maximilian în centru. Exista şi o boiangerie deţinută de Engel Wilma. Brutăriile erau la mare căutare: Balthes Carol pe strada Codru Drăguşanu; English Adolf pe strada Podului, Krempels Adolf, Leschener Augustin şi Wazek Adolf. Krauss William, Krempels Carol şi Lauritsch Iuliu produceau cărămizi şi ţigle la marginea oraşului, Schonberger Adolf pe strada Gării şi Stoff Petru, în apropierea Oltului spre localitatea Beclean. Nu lipseau nici cîrciumarii: Goldstein Ignat, Herscovici V, Kieltsch Ioan care avea o cîrciumă pe actuala stradă a Podului, Lobel Emanoil în centru şi Solomon Martin pe strada Mihai Viteazu.
     Primii negustori români au fost Mihail Popescu, George Gollian şi George Aiser. ,,Cel mai fruntaş neguţător în Făgăraş, pînă în 1910 cînd a trecut la cele eterne a fost Ioan Peia. Un alt fruntaş, foarte bun neguţător în Făgăraş a fost Adrian Furcă, răposat în 1902. Apoi firmele lui Ioan Grecu şi Nicolae Szilagyi" (Monografia Făgăraşului- Nicoale Aron). Dintre ceasornicarii celebri ai Făgăraşului îi enumerăm pe Gutlebet Frideric ( Str. Gării ), Hintz Eugen ( fosta cofetărie mică ) şi Rosenbaum Wilhelm în centru. Hirschon Friedric făcea comerţ cu cereale pe Mihai Viteazu iar Hampel Francisc, Hanzi Francisc, Herschornroten Arthur pe .Codru Drăguşanu ); Molitz Albert, Schull Israil, Smidel Johann şi Welther Ioan erau cizmari destoinici. Făgărăşenii erau foarte încîntaţi de produsele de patiserie ale cofetarilor Chiba Carol şi Embacher care aveau cofetăriile situate în centru pe latura cu Biserica Evanghelică. Kontesweller Carol avea o farmacie situată tot în centrul oraşului iar familia Thierfeld deţinea o librărie în aceeaşi zonă. Herczum Gabriel care locuia pe strada Pălărieri era sculptor în piatră. Conform Monografiei Făgăraşului scrisă depr. Nicolae Aron la 1913 aflăm: ,,Ospătăria românească este reprezentată prin hotelierul George Sorea (Hotel Paris) unde îşi au românii toate producţiunile şi toate întrunirile. Puţinii măestri români din Făgăraş au fost: Nicolae Modoiu, cojocar-bondar, Toma Vişia, covaciu (ferar), Iuliu Colcer, covaciu, Victor Poparad, covaciu, Zahiu Rohan, cojocar, Petru Reurean, măsar, Ioan Podgursky, măsar, Nicolae Burlea, croitor, Ioan Moldovan, bărbier, Ioan Tutoiu, brutar, Vladimir Vraciovici, croitor de dame, Virgil Ciora, rotar, Alexandru Moldovan, pantofar, Petru Pop, cismar, Frederic Zolter, rotar, Mihail Szabo, măsar, Ioan Colcer, rotar, Nistor Langa, croitor, Vasile Popa, rotar, Dragomir Marcu, croitor, şi Molinţ Lorenţ, tinichier“. În aceeaşi monografie găsim informaţii dspre breasla avocaţilor din Făgăraş: ,,Jurisprudenţa românească este frumos reprezentată în Făgăraş. Mai înainte, prin anii 1863-1885, în douăzecişi doi de ani, advocaţi români în Făgăraş erau numai unul-doi precum a fost Ioan Roman şi Ilariu Duvlea (puţin timp şi Aron Densuşian). De la 1885-1895 în zece ani în Făgăraş şi-au deschis cănţălării advocaţiale iară numai unul-doi advocaţi precum: Dr. Andreiu Micu şi Dr. Nicolae Motoc (puţin timp şi Ioan Grama). Dela 1895-1913 de optsprezece ani advocaţii români în Făgăraş s-au înmulţit la unsprezece şi anume: Dr. Andreiu Micu, Dr. Nicolae Şerban, Dr. Teodor Popescu, Dr. Ioan Turcu, Dr, Ioan Şerban, Dr. Teodor Popescu, Dr. Ioan Şenchea, Dr. Octavian Vasu, Dr. Camil Negrea, Dr. Liviu Pandrea, Dr. Dănilă Vasu, Dr. Victor Pralea, şi Dr. Iuliu Cârje. Aceşti 11 advocaţi români cu a lor prudenţă apără mult şi interesele bisericilor şi şcoalelor române din Făgăraş. Ba conduc şi sfătuiesc şi organismul celorlalte reuniuni şi societăţi române din Făgăraş. Preşedintele clubului naţional român din comitatul Făgăraşului încă e ales din advocaţii români făgărăşeni în persoana domnului Dr. Ioan Şenchea advocat, ba chiar deputatul dietal al cercului Făgăraş este ales acum tot din advocaţii români din Făgăraş în persoana domnului Dr. Nicolae Şerban care în mai multe perioade tot ca deputat dietal mai înainte a reprezentat cercul Arpaşului...(...). La 1861-1870 preşedintele tribunalului era Nicolae de Sustai şi asesori la tribunal au fost Iovian Stoica de Vişt din Viştea superioară, Samuilă Radu din Ohaba, Ioan Florea din Iaşi şi George Negrea din Pojorta, apoi procuror Alutan, vice-preşedinte Radu şi Ilariu Duvlea, judecători cerculai Teofil Frâncu şi Ion Grama şi director de cănţălărie Oniţ. Înainte de 1860 şi după 1872 sub absolutism şi sub regim, cînd membrii justiţiari au fost numiţi din cei de sus, numai Gheorghe Negrea singur a rămas denumit de subjude la tribunalul din Făgăraş, iară Niculae de Sustai asemenea numai singur a fost denumit de preşedinte d etribunal, dar nu la tribunalul din Făgăraş ci la cel din Sighişoara...(...). Ca vicepretore la 1870, apoi vicenotar şi jurist absolut a fost Petru Pop din Şard, lîngă Alba Iulia, fiu de ţărani fruntaşi, evlavioşi şi cu dreptate". Cea mai veche tipografie românească în Făgăraş a fost tipografia Constantin Pop înfiinţată în 1906 care a funcţionat în casele negustorului Ioan peia şi care a editat ziarul ,,Olteanul". O altă tipografie românească din Făgăraş a aparţinut lui Ion Haţieganu care funcţiona în Piaţa Mare din centrul tîrgului.

Comments
Comentariu nou Cautare
Scrieti comentariu
Nume:
Email:
 
Titlu:
 
Va rog sa introduceti codul anti-spam pe care il puteti citi in imagine.

3.26 Copyright (C) 2008 Compojoom.com / Copyright (C) 2007 Alain Georgette / Copyright (C) 2006 Frantisek Hliva. All rights reserved."

 

Caută in site ...

Adio, Majestate!

 

      România iubeşte monarhia. Ar fi concluzia la care ar ajunge orice persoană care deschide televizorul, ascultă radioul sau citeşte presa scrisă, pentru că mijloacele media abundă de articole despre regele Mihai şi monarhie. Dar dacă ne-am întoarce în urmă cu vreo două decenii, lucrurile n-ar sta chiar aşa. Regele Mihai a fost alungat din ţară de regimul post-decembrist condus de Iliescu şi Roman, aşa cum s-a întîmplat în 1947, pe vremea regimului bolşevic. Urmaşii acelor comunişti, pesediştii actuali, depun flori şi lumînări pentru monarhul României care a trecut la cele sfinte, iar pe bloguri postează mesaje de compasiune arătîndu-şi astfel nesimţirea.
     Fiind într-o vizită în Danemarca, am avut ocazia să trăiesc vizita familiei regale în oraşul în care am poposit vreme de o săptămînă. Au fost multe pregătiri, oficialităţile au fost băgate în priză cu mult timp înaintea vizitei. Localnicii erau preocupaţi să-şi întîlnească Regina, iar în ziua sosirii familiei regale, locul era înţesat de lume. Oraşul nu avea mai mult de vreo 20.000 de locuitori, dar atunci numărul celor prezenţi era şi de cinci ori mai mare. Era puhoi de lume. Eu nu mai văzusem atîta agitaţie şi oameni la un loc de pe vremea cînd Ceauşescu vizita vreo localitate. Pe cînd eram în anul I de facultate, era anunţată participarea preşedintelui ţării la deschiderea anului universitar, la Cluj. Cîtă zarvă, eram forţaţi să ieşim, să-l aclamăm! Pe noi, bobocii, ne-au închis pe stadionul din Cluj ca pe nişte oi, pentru a vedea iubitul conducător cît de ovaţionat este de tineri. Ceva similar era şi în oraşul danez, la vizita Reginei. Deosebirea însă consta în faptul că acei cetăţeni au mers la întîlnirea cu Regina din plăcere, pe cînd noi eram forţaţi. Le zîmbeau feţele, plîngeau oamenii de emoţie.

Citește mai departe...

Vizitatori online

Avem 727 vizitatori online

Curs valutar BNR

Vremea in Fagaras

Poze din Făgăraş şi Ţara Făgăraşului

2.JPG

Cartea

Statistici

Membri : 14
Conţinut : 738
Număr afişări conţinut : 3960225

FaceBook

Horoscop zilnic

Informatii utile



Ziare