Monitorul de Făgăraș - Ziarul care stă de vorbă cu oamenii!

Home Editoriale Darul prin Cuvîntul Nou
Darul prin Cuvîntul Nou

 

     ,,E fadã povestirea mea..." spunea Nicolae Purcãrea, legionarul care a trãit teroarea din temnitele comuniste si a supravietuit Reeducãrii de la Pitesti pentru a fi si la 90 de ani istoria vie a acelor realitãti. ,,Teroarea ce m-a stãpînit de-a lungul anilor e greu, ba chiar imposibil de înfãtisat. Ea depãseste puterea de întelegere a oamenilor. Cãci lupta n-a fost între oameni, ci între douã lumi: lumea binelui si lumea rãului.

 

Si dacã pentru o clipã surîsul lui satan ne-a înghetat inimile, Dumnezeu, în marea Lui dragoste, ne-a redat viata, ne-a încãlzit, ne-a scos la luminã, ne-a dat puterea de a lupta cu cel rãu". Este o onoare sã cunosti astfel de români, iar cînd primesti povete de la ei sau un ,,Doamne ajutã", poti spune cã ai fãcut un mic pas în imensa sferã a binelui. Frumos spus acum, în preajma celei mai minunate perioade din an, cînd Domnul Iisus s-a nãscut pentru a ne aduce Cuvîntul Nou.

     Astãzi este o goanã nebunã a noastrã pentru orice numai dupã Cuvîntul Nou, nu. Mai toti stim povestea Nasterii Domnului, stim despre Nazaret si ieslea în care a venit pruncul Iisus, stim despre Irod, stim despre poporul evreu si despre locurile sfinte la care se îngrãmãdesc cei care au bani. Numai cã totul este luat azi doar ca legendã, mai importante fiind pregãtirile de sãrbãtori, goana dupã cumpãrãturi si bucuria de a-l întîmpina pe Mosul cu darurile lui. Deopotrivã pentru bãtrîni, adulti si copii, Nasterea lui Iisus a devenit doar pretextul sãrbãtorilor si nu cauza realã. Dacã s-ar constientiza mãretia Nasterii Fiului Divin, poate lumea ar fi altfel. Bunã, onestã si iertãtoare. Iisus a venit într-o lume împlinitã material, cu împãrati, cu dorinte, cu aspiratii spre belsug si averi, dar si cu reguli care sã transforme poporul în slugi supuse. Si-a clãdit, deloc usor, un imperiu deschis tuturor celor care simteau Cuvîntul Nou. Dacã a reusit? Fizic, nu, dovadã fiind crima odioasã cu care l-au întîmpinat cei multi. Dar lumea a mers mai departe, iar dupã douã milenii mai sînt oameni care încã îl mai asteaptã sau nu-l recunosc pe Domnul. 

     Tocmai de aceea, astãzi, Mos Crãciun cutreierã lumea cu altfel de daruri, mult îndepãrtate de ceea ce a adus în lume Iisus. Putere, bani, acestea sînt darurile pe care se bazeazã lumea zilelor noastre.
     Am privit cu interes darul primit de cetãtenii din Detroit, dar si de cei din Islanda. Am vrut sã vãd în media descrierea unor astfel de daruri. Dacã despre Detroit au fost ample materiale, despre Islanda nu s-a scris nimic. Orasul Detroit s-a prãbusit din cauza crizei, totul s-a nãruit peste noapte lãsînd în urmã imagini demne de un film SF. Pentru cã s-a lucrat doar la efect si nu s-a tinut cont de cauzã. Cu Islanda este însã altceva. Acest popor insular a actionat firesc, a eliminat cauza, iar efectul pe care-l vede mapamondul anului 2013 este unul demn de laudã. Islanda este cea mai relaxatã tarã din lume dupã ce a ajuns în pragul falimentului la fel ca si Detroit.
     Dar sã revenim pe plaiurile mioritice unde darurile nu mai contenesc de zeci de ani.
     O jumãtate de veac românii au stat sub comunism si doar românii adevãrati au cerut normalitatea în tarã. Nicolae Purcãrea a caracterizat foarte bine România acelor ani în cartea sa ,,Urlã haita...". Prima loviturã de stat a venit ca dar de sãrbãtorile Crãciunului cînd românul trezit din letargie s-a lãsat manipulat. Cãzuse astfel un regim lung si satanic printr-o crimã de Crãciun. Iar de atunci au trecut 24 de ani si darurile continuã pentru poporul român. Hotie, minciunã, incompetentã, jaf, nimicnicie, sînt caracteristicile societãtii românesti postdecembriste. S-au perindat la cîrma tãrii, judetului, municipiului, orasului si chiar a satului românesc indivizi care n-au nimic în comun cu neamul românesc. Spunea Petre Tutea: ,,Români, nu vã mai alegeti conducãtori care nu-si iubesc tara". Si avea dreptate, pentru cã un om care-si iubeste tara si originile nu poate fi plagiator, nu-si poate bate joc de tãranul român si de pãmîntul strãmosesc, nu poate asupri cetãteanul din ai cãrui bani îsi hrãneste familia, nu poate fura din averea tãrii, nu poate tãia pensii si salarii pentru a-si însusi banii, nu poate privi la bãtrînii tãrii care n-au ce mînca, nu poate fura banii spitalelor si ai bolnavilor, nu poate trãi în luxul fãcut din banii tãrii în timp ce cetãtenii scormonesc în gunoaie pentru o bucatã de pîine, nu se poate plimba de-a lungul si de-a latul mapamondului în timp ce tara n-are dupã ce bea apã, nu poate pune biruri grele si injuste pe spinarea oamenilor, nu poate cere jandarmilor sã apere corporatii în detrimentul cetãtenilor, nu poate face averi nemãsurate în timp ce oamenii trãiesc în frig, nu-si poate minti propriul popor plãtind cu bani grei presa fãrã coloanã, nu se poate vinde pe un pumn de arginti celor care-i cer sã-si ucidã poporul, nu poate urina pe valorile neamului românesc, nu poate cãlca în picioare dreptatea si patriotismul românului adevãrat. Din pãcate, acestea sînt darurile alesilor pentru cei care le-au încredinţat cîrma tãrii. Pentru astfel de indivizi functiile, puterea si banii sînt mai importante decît pãrintii, bunicii si strãbunii. Eminescu a fost un vizionar atunci cînd a scris ,,Împãrat si Proletar", într-o zi de decembrie din 1874: ,,Zdrobiti orînduiala cea crudã si nedreaptã, /Ce lumea o împarte în mizeri si bogati!/Atunci cînd dupã moarte rãsplatã nu v-asteaptã, /Faceti ca-n astã lume sã aibã parte dreaptã, /Egalã fiecare, si sã trãim ca frati!"
     Am citit recent despre meritocratie si mi-a plãcut. Lumea de mîine vãzutã de primul meritocrat al tãrii, brasoveanul Laurentiu Primo, vrea sã fie una spiritualã, una a valorilor, a patriotismului si onestitãtii. ,,Trecerea de la democratie la meritocratie nu va fi simplã pentru cã politicienii nu vor renunta usor la privilegii, la putere, la bani. Nu doar dragostea de putere si privilegii îi va face sã se agate de putere, sã lupte pentru mentinerea sistemului ci si frica. Fricã pentru cã vor trebui sã dea socotealã pentru abuzuri, nedreptãti, subminarea economiei nationale, furt, coruptie, averi imense ce nu pot fi justificate si în unele cazuri chiar trãdarea intereselor nationale în beneficiul unor grupuri oligarhice..."
     Ne spun preotii în biserici sã privim cu fricã spre Dumnezeu. Nimic mai fals! Cuvîntul Nou ne spune cã Dumnezeu e iubire! Dar nu omul de rînd trebuie sã priveascã spre Dumnezeu cu fricã, ci ei, cei care conduc cãlcînd în picioare valorile nationale si acest popor.
     Ion Codru Drãgusanu, peregrinul transilvan, a avut revelatia a ceea ce azi trãim si a venit în întîmpinarea românilor cu un frumos dar, o rugã înãltatã Cerului: „Îndurã-te, pãrinte ceresc, îndurã-te, cã-s saptesprezece secole de amar, de nefericire! Îndurã-te, binecuvînteazã-ne numai patru semintii, apoi, dacã nu-ti vom merita mila, pedepseste-ne din nou într-o mie, si cu supunere, vom proclama dreptatea ta în vecii vecilor. Amin!“ (Lucia Baki)

Comments
Comentariu nou Cautare
Scrieti comentariu
Nume:
Email:
 
Titlu:
 
Va rog sa introduceti codul anti-spam pe care il puteti citi in imagine.

3.26 Copyright (C) 2008 Compojoom.com / Copyright (C) 2007 Alain Georgette / Copyright (C) 2006 Frantisek Hliva. All rights reserved."

 

Caută in site ...

Adio, Majestate!

 

      România iubeşte monarhia. Ar fi concluzia la care ar ajunge orice persoană care deschide televizorul, ascultă radioul sau citeşte presa scrisă, pentru că mijloacele media abundă de articole despre regele Mihai şi monarhie. Dar dacă ne-am întoarce în urmă cu vreo două decenii, lucrurile n-ar sta chiar aşa. Regele Mihai a fost alungat din ţară de regimul post-decembrist condus de Iliescu şi Roman, aşa cum s-a întîmplat în 1947, pe vremea regimului bolşevic. Urmaşii acelor comunişti, pesediştii actuali, depun flori şi lumînări pentru monarhul României care a trecut la cele sfinte, iar pe bloguri postează mesaje de compasiune arătîndu-şi astfel nesimţirea.
     Fiind într-o vizită în Danemarca, am avut ocazia să trăiesc vizita familiei regale în oraşul în care am poposit vreme de o săptămînă. Au fost multe pregătiri, oficialităţile au fost băgate în priză cu mult timp înaintea vizitei. Localnicii erau preocupaţi să-şi întîlnească Regina, iar în ziua sosirii familiei regale, locul era înţesat de lume. Oraşul nu avea mai mult de vreo 20.000 de locuitori, dar atunci numărul celor prezenţi era şi de cinci ori mai mare. Era puhoi de lume. Eu nu mai văzusem atîta agitaţie şi oameni la un loc de pe vremea cînd Ceauşescu vizita vreo localitate. Pe cînd eram în anul I de facultate, era anunţată participarea preşedintelui ţării la deschiderea anului universitar, la Cluj. Cîtă zarvă, eram forţaţi să ieşim, să-l aclamăm! Pe noi, bobocii, ne-au închis pe stadionul din Cluj ca pe nişte oi, pentru a vedea iubitul conducător cît de ovaţionat este de tineri. Ceva similar era şi în oraşul danez, la vizita Reginei. Deosebirea însă consta în faptul că acei cetăţeni au mers la întîlnirea cu Regina din plăcere, pe cînd noi eram forţaţi. Le zîmbeau feţele, plîngeau oamenii de emoţie.

Citește mai departe...

Vizitatori online

Avem 675 vizitatori online

Curs valutar BNR

Vremea in Fagaras

Poze din Făgăraş şi Ţara Făgăraşului

8.JPG

Cartea

Statistici

Membri : 14
Conţinut : 738
Număr afişări conţinut : 3960153

FaceBook

Horoscop zilnic

Informatii utile



Ziare