Monitorul de Făgăraș - Ziarul care stă de vorbă cu oamenii!

Home Editoriale In memoriam
In memoriam

Informatori şi "informatori"

     Imediat după Revoluţie, când în foştii securişti intrase panica sau mustrările de conştiinţă, într-un orăşel, un fost ofiţer de securitate, temându-se că-i sfârşitul lumii, a prezentat foştilor deţinuţi politici un caiet cu lista informatorilor securităţii, în ordine alfabetică, uneori cu pseudonimul lor, cu transferul lor şi cu alte amănunte. Erau în număr de circa 1.500 la cei 15.000 locuitori ai oraşului. Nu figurează în listă nici un nume de ofiţer de securitate şi nici un membru P.C.R. În listă însă se aflau numele mai tuturor persoanelor ce au însemnat ceva în acest orăşel, unii chiar cu ani de închisoare, canal sau morţi pe acolo (profesori, avocaţi, medici, judecători, preoţi).
     L-am găsit în listă pe doctorul C., omul nostru de sprijin, cât am fost în munţi, care ne-a ajutat cu medicamente şi cu care ne-am întâlnit ani de-a rândul în casa părinţilor lui. Noi ştiam că el dă informaţii securităţii. Dacă ar fi vrut, ne-ar fi putut vinde cu uşurinţă, dar am avut tot timpul deplină încredere în el. Ne-a relatat totdeauna ce voia securitatea de la el şi ne-am sfătuit împreună ce să declare. În cartea de memorii ,,Brazii se frâng, dar nu se îndoiesc" am dat multe amănunte despre astfel de "informatori". În lupta noastră de rezistenţă am avut zeci de astfel de cazuri cu astfel de oameni, care informau ceea ce noi vroiam să ştie securitatea. "Joc dublu", vor spune unii. Nu, ei au jucat un singur joc, jocul nostru, jocul rezistenţei anticomuniste. Probabil, în vreo listă figurează chiar şi Fileru, care, înainte de a veni la munte, a fost trei ani ca pădurar, prin însăşi meseria lui "informator" dând securităţii ce voiam noi să ştie. De altfel toţi paznicii de câmp, paznicii de noapte din sate, păstorii vitelor, ciobanii, drumarii erau trecuţi în lista informatorilor şi obligaţi prin meseria lor să dea informaţii. Ar fi o crimă ca aceşti oameni să figureze pe o listă oarbă şi infamantă ca informatori. Era o vreme când a refuza securitatea de a deveni informator era totuna cu a fi arestat sau mai rău. Strâns cu uşa, omul accepta, dar se ferea să dea vreo informaţie de pe urma căreia cineva să sufere. Tot informatori au fost socotiţi şi cei reţinuţi, arestaţi şi chinuiţi şi obligaţi să dea declaraţii adevărate sau false. Declaraţiile au fost introduse în fişiere şi numele lor trecute în lista informatorilor. Putem să condamnăm un om că a informat în aceste condiţii? Nu de la o listă oarbă cu numele informatorilor trebuie pornit, ci de la informaţia care a făcut un rău cuiva: marginalizare, arestare, închisoare, moarte. Dacă nu e bine să rămână informatori necunoscuţi, nu trebuie să se arunce cu noroi în numele sau în memoria unor oameni cinstiţi, ei înşişi victime ale regimului sau chiar eroi ai rezistenţei anticomuniste. (Ion Gavrilă Ogoranu)

Comments
Comentariu nou Cautare
Scrieti comentariu
Nume:
Email:
 
Titlu:
 
Va rog sa introduceti codul anti-spam pe care il puteti citi in imagine.

3.26 Copyright (C) 2008 Compojoom.com / Copyright (C) 2007 Alain Georgette / Copyright (C) 2006 Frantisek Hliva. All rights reserved."

 

Caută in site ...

Adio, Majestate!

 

      România iubeşte monarhia. Ar fi concluzia la care ar ajunge orice persoană care deschide televizorul, ascultă radioul sau citeşte presa scrisă, pentru că mijloacele media abundă de articole despre regele Mihai şi monarhie. Dar dacă ne-am întoarce în urmă cu vreo două decenii, lucrurile n-ar sta chiar aşa. Regele Mihai a fost alungat din ţară de regimul post-decembrist condus de Iliescu şi Roman, aşa cum s-a întîmplat în 1947, pe vremea regimului bolşevic. Urmaşii acelor comunişti, pesediştii actuali, depun flori şi lumînări pentru monarhul României care a trecut la cele sfinte, iar pe bloguri postează mesaje de compasiune arătîndu-şi astfel nesimţirea.
     Fiind într-o vizită în Danemarca, am avut ocazia să trăiesc vizita familiei regale în oraşul în care am poposit vreme de o săptămînă. Au fost multe pregătiri, oficialităţile au fost băgate în priză cu mult timp înaintea vizitei. Localnicii erau preocupaţi să-şi întîlnească Regina, iar în ziua sosirii familiei regale, locul era înţesat de lume. Oraşul nu avea mai mult de vreo 20.000 de locuitori, dar atunci numărul celor prezenţi era şi de cinci ori mai mare. Era puhoi de lume. Eu nu mai văzusem atîta agitaţie şi oameni la un loc de pe vremea cînd Ceauşescu vizita vreo localitate. Pe cînd eram în anul I de facultate, era anunţată participarea preşedintelui ţării la deschiderea anului universitar, la Cluj. Cîtă zarvă, eram forţaţi să ieşim, să-l aclamăm! Pe noi, bobocii, ne-au închis pe stadionul din Cluj ca pe nişte oi, pentru a vedea iubitul conducător cît de ovaţionat este de tineri. Ceva similar era şi în oraşul danez, la vizita Reginei. Deosebirea însă consta în faptul că acei cetăţeni au mers la întîlnirea cu Regina din plăcere, pe cînd noi eram forţaţi. Le zîmbeau feţele, plîngeau oamenii de emoţie.

Citește mai departe...

Vizitatori online

Avem 1695 vizitatori online

Curs valutar BNR

Vremea in Fagaras

Poze din Făgăraş şi Ţara Făgăraşului

6.JPG

Cartea

Statistici

Membri : 14
Conţinut : 738
Număr afişări conţinut : 3965832

FaceBook

Horoscop zilnic

Informatii utile



Ziare