Monitorul de Făgăraș - Ziarul care stă de vorbă cu oamenii!

Home Reportaje Femei célèbre - Vizionarele istoriei
Femei célèbre - Vizionarele istoriei Email
Luni, 21 Ianuarie 2013 18:47

 

 

Hildegard, vizionara non-conformistă
 

     În secolul al XII-lea o călugăriţă firavă din Germania reuşeşte să spargă tabuu-rile Bisericii Catolice reuşind să uimească şi să le scandalizeze pe stareţele frivole dar fără a depăşi graniţele dogmatice ale Bisericii. Lucru pentru care nu a împărtăşit drama altor femei de geniu născute într-un Ev Mediu Occidental cînd puteai plăti cu viaţa pentru orice gînd împărtăşit. În anul 1098 se naşte Hildegard, cea mai importantă figură a monahismului german, şi una dintre cele mai proeminente figuri ale ştiinţei, întrucît cercetările ei făcute în domeniul ştiinţelor naturale îşi fac simţite prezenţa şi astăzi în plan medical. Hildegard s-a născut în Bermershein, landul Hessen, fiind ultima din cei 10 copii ai nobilului Hildebert von Vermershein şi ai soţiei sale Mechtild. Patru dintre aceşti copii se vor dedica Bisericii. Conform tradiţiei de rang nobiliar din epocă fetele erau încredinţate spre educaţie unei mănăstiri pînă la vîrsta majoratului. Nici Hildegard nu face excepţie de la această regulă dar ea se hotărăşte să rămînă în mănăstire. Maica Superioară Jutta von Spanheim din mănăstirea benedictină Disibodenberg se ocupă de educaţia ei. În anul 1136 episcopul Otto de Bamberg îi conferă haina monahală. După moartea Maicii Jutta celelalte călugăriţe o aleg ca succesoare. În anul 1150 se hotărăşte să plece împreună cu comunitatea de maici la Rupertsberg, undeva lîngă Bingen, la confluenţa Rhinului cu rîul Nahe, unde întemeiază o mănăstire în cinstea Sfîntului Rupert. Plecarea nu a fost uşoară pentru că a intrat în conflict cu stareţul mănăstirii Dsisibodenberg. Acea mănăstire era dominată de călugări care, conform ecranizării vieţii lui Hildegard, nu se sfiau să comită abuzuri asupra călugăriţelor.

Viziunile
 

     ,,Din cea dintîi clipă cînd am fost creată, cînd Dumnezeu m-a trezit cu suflarea vieţii în pîntecele mamei mele, El mi-a întipărit în suflet acest dar al viziunilor“ notează ea în însemnările auto-biografice. În lucrarea ,,Scivias“ consemna: ,,În anul 1141, de cînd Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu s-a făcut om, şi pe cînd eu aveam 41 de ani şi şapte luni, a coborît din cer senin asupra mea o lumină ca de foc, avînd strălucirea fulgerului. Mi-a străbătut creierul şi mi-a încins pieptul şi inima, asemenea unei flăcări care însă nu arde, ci doar încălzeşte, la fel cum soarele încălzeşte lucrurile atinse de razele lui. Dintr-o dată mi s-au descoperit înţelesurile Psaltirii, Evangheliilor şi ale celorlalte cărţi ale Vechiului Testament şi Noului Testament. Cele ce mi se arată nu-mi apar în vis, în somn ori în stări de tulburare a cugetului, eu nu le văd cu ochii trupeşti şi numai în locurile retrase de lume, şi în deplină trezie, conştientă şi cu mintea limpede, primindu-le cu ochii şi cu urechile omului lăuntric, în locuri deschise oricui, după voia lui Dumnezeu. Atunci am auzit un glas din ceruri spunînd: Eu sînt lumina lumii, care alungă întunericul. Omului pe care l-am ales şi l-am făcut să se cutremure în faţa puterii Mele, i-am dăruit minuni mai mari decît celor din vremurile de demult, care au pătruns mult din tainele mele...Tu deci omule care primeşti acestea, nu în neliniştea înşelării, ci în curăţia simplităţii, ai datoria de a dezvălui ceea ce este ascuns. Scrie tot ce vezi şi auzi! Om neputincios, pulbere din pulberea ţărînii şi cenuşă din cenuşă, strigă tuturor şi vesteşte cum poate fi dobîndită mîntuirea atotvindecătoare, ca să afle şi cei care cunosc sensul adînc al Scripturii, însă nu vorbesc despre el şi nu vor să-l dea mai departe. Căci sînt căldicei şi zăbavnici în apărarea dreptăţii Domnului“ La început nu a dat crezare ,,vocii interioare“ şi a ezitat să scrie dar o boală misterioasă a ţintuit-o la pat pînă ce a început să scrie. O comisie de preoţi îi încredinţează însemnările lui Hildegard Papei Eugen al III-lea aflat într-un Conciliu la Trier. Acesta o îndeamnă şi chiar îi porunceşte să scrie mai departe. În scrierile sale ea făcea tot timpul aluzie la natură: ,,Ţînţarii şi furnicile şi alte vieţuitoare mărunte nu cer să le stăpînească pe cele de un soi cu ele, ori să înţeleagă forţa şi măreţia leului. Cu cît mai puţin eşti tu, omule, să măsori cu mintea judecăţile Domnului“ (Scivias) În scurt timp faima i s-a dus în întreg Imperiul German, şi nu numai, ea este admirată în Danemarca, Anglia, Franţa, Italia etc.

Medicina
 

     Între anii 1152-1158 scrie o lucrare în limba latină de Ştiinţele Naturii intitulată ,,Liber compositae medicinae-Causae et curae“ În acest tratat care este şi astăzi în atenţia specialiştilor Hildegard recomandă leacuri şi reţete naturale susţinîndu-şi teoria pe realitatea fiinţei umane care este suflet şi trup. Ea descrie patru elemente ale universului precum şi evoluţia omului. Fauna piscicolă nu a fost studiată de nimeni cu atîta atenţie ca ea după cum spune H.Fischer: ,,Pînă la începutul sec. XX nimeni nu a studiat fauna piscicolă cu atîta acurateţe ca Hildegard von Bingen“ Iată ce consemna Maica Hildegard: ,,Ştiucii îi place să înoate la adîncime mijlocie, în apele curate. Ea îndrăgeşte lumina zilei, e ageră şi nemiloasă ca un animal de pradă. Acolo unde se află, vînează ceilalţi peşti, pînă îi stîrpeşte cu totul. Carnea ei le prieşte oamenilor cu sănătatea şubredă, şi celor zdraveni“ ( Liber compositae medicinae ) Face şi unele observaţii care astăzi sînt studiate în psihologie şi psihiatrie: relaţia dintre manifestările fizice şi stările de spirit: frica, mînia precum şi bucuria exagerată acţionează asupra vaselor de sînge şi perturbă circulaţia împiedicînd somnul.

 

 


Non-conformistă şi feministă
 

 

     Deşi o anumită parte a Bisericii priveşte emanciparea femeii cu ochi nu tocmai buni au existat chiar în sînul monahal precursoare ale feminismului. Hildegard dă tonul. Ea îşi lăsa călugăriţele să poarte părul lung, făcea cu ele scenete de teatru fiind o maestră şi pe tărîmul muzicii. Ea a compus numeroase imnuri precum ,,Symphonia Harmoniae Caelestum Revelationum“ Celorlalte stareţe frivole şi refulate ea le spunea cu delicateţe că fecioarele ei sînt curate neavînd nevoie să se ascundă neapărat după uniformă.

Flexibilitatea lui Hildegard
 

     Viaţa ei a fost o continuă luptă împotriva fixismului şi a regulilor rigide fixate pentru îndobitocirea omului. Spre sfîrşitul vieţii ea şi-a dat consimţămîntul înmormîntării în incinta mănăstirii a unui nobil excomunicat dar care, conform surselor din epocă, s-a împăcat cu Biserica şi s-a împărtăşit înaintea morţii. Consiliul episcopal din Mainz a somat-o să-l dezgroape punîndu-i în vedere o sancţiune aspră. Ea nu se lasă intimidată iar Tribunalul promulgă o sentinţă prin care se interzicea săvîrşirea serviciilor divine în incinta mănăstirii. Interdictul a fost anulat în cele din urmă prin intervenţia Arhiepiscopului Christian.

Fecioara din Orleans-eroina Franţei
 

     Ciobăniţa care a avut o intervenţie miraculoasă în Războiul de 100 de ani stîrneşte chiar şi în ziua de astăzi valuri de admiraţie dar şi numeroase controverse. Fenomenul de a-i diseca pe oamenii de geniu rămîne universal-valabil în istorie, mai ales cînd sînt supuşi judecăţii ,,ştiinţifice“ a unor parveniţi. Există în ultima vreme o dorinţă de a le fura oamenilor ultima speranţă: ,,sfinţii“ Unii medici şi istorici atei plătiţi din fondurile darnice ale franc-masoneriei mondiale, încep să le facă radiografii sfinţilor: schizofrenie, epilepsie. Aşa sînt catalogate mai nou viziunile, stările de extaz ale unor mari sfinţi. Dacă nebunia a făcut-o pe o adolescentă de 19 ani să bage spaima în englezi şi burgunzi atunci înseamnă că această nebunie avea o bază mult mai profundă. Între mit şi realitate stă totuşi dragostea sinceră a Jeanettei-aşa cum era ea alintată în familie-pentru patria ei. Se prea poate ca ororile războiului, violarea şi uciderea sorei sale Catherine de către soldaţii burgunzi chiar în faţa sa, să-i fi produs anumite stări psihice. Ioana D Arc s-a născut în anul 1412 în familia unui fermier din regiunea Champagne situată în estul Franţei. Deşi nu ştia să scrie şi să citească ea avea o inteligenţă sclipitoare fiind totodată sinceră şi deschisă. Era mezina celor cinci copii ai familiei. La vîrsta de 13 ani ea susţinea că aude voci care o îndeamnă să elibereze Franţa şi are viziuni cu Arhanghelul Mihail îmbrăcat în armură de cavaler secondat de Sfînta Margareta şi Sfînta Caterina. Vreme de trei ani ea primeşte tot felul de recomandări de ,,sus“.

Lupta
 

     La vîrsta de 16 ani, în anul 1428, ,,vocile“ o îndeamnă să plece în ajutorul lui Carol VII poreclit ,,Delfinul“ care fusese proclamat rege cu şase ani în urmă dar nu a putut fi încoronat şi uns întrucît Reims, locul tradiţional unde erau încoronaţi regii Franţei, făcea parte din teritoriile ocupate de englezi, chiar şi Parisul era subjugat. Jeanette îl convinge pe Robert de Baudricourt, unul dintre comandanţii francezi, să-i dea nişte scrisori de prezentare. Ajunsă la castelul Chinon al lui Carol din valea Loarei îmbrăcată în haine bărbăteşti îl recunoaşte în mod miraculos pe rege dintr-un grup de bărbaţi. Şi asupra acestui fapt apar suspiciuni. Cercetătoarea Larisa Taylor lansează o ipoteză conform căreia Ioana îl cunoscuse pe rege dinainte într-un loc secret. Yolanda d' Aragon, soacra lui Carol, care avea o mare influenţă asupra Delfinului l-a sfătuit pe acesta să o întîlnească pe Ioana. Tot Larisa Taylor susţine că Ioana ar fi fost antrenată în secret să călărească, mînuirea sabiei şi cum să-şi poarte zalele. Aici cercetătorii se bat cap în cap. Dacă Ioana d' Arc nu a participat niciodată la lupte şi legenda ei a fost fabricată de către naţionaliştii catolici francezi în anul 1900 aşa cum se susţine în unele medii atunci de ce a mai fost antrenată, chiar şi în secret? Să apară doar pe cal în faţa englezilor? Vom vedea mai încolo că moartea eroică a Ioanei nu avea nimic comun cu un om bolnav. Aceştia se cutremură şi fac spasme în faţa morţii dar ea, chiar speriată, a fost foarte lucidă în faţa sfîrşitului. Laonic Chalcocondil spune despre ea: ,,O femeie, nu urîtă la înfăţişare, care spunea că Dumnezeu grăieşte la ea, a început să ia conducerea celţilor (francezilor), care o urmau şi ascultau de dînsa...Încrezuţi acum în femeia care îi conducea, au mers iarăşi la luptă şi, luptîndu-se, i-au pus pe fugă pe vrăjmaşi şi au pornit să-i gonească“ (Expuneri istorice) Ea a avut nevoie de foarte puţin timp pentru a-l convinge pe superstiţiosul Carol că este trimisa cerului pentru a elibera Franţa iar cu ajutorul ei putea fi sfinţit rege. Delfinul a pus-o în fruntea trupelor dar deşi ea nu a avut un rol hotărîtor în deciderea strategiei militare pentru că acolo erau comandanţi experimentaţi totuşi aceasta i-a inspirat permanent pe ceilalţi soldaţi, mai ales datorită bravurii de care a dat dovadă, deşi rănită de o săgeată, ea continuă să-i încurajeze pe francezi avînd un rol moral în scoaterea de sub asediu a oraşului Orleans. Îl convinge pe Carol să plece la Reims, locul tradiţional al încoronării, care se afla adînc în interiorul francez. Acolo Delfinul este sfinţit rege al Franţei. Deşi misiunea ei a fost îndeplinită ea a rămas pe cîmpul de luptă. În mai 1430 este capturată de către un soldat burgund la Compiegne pe cînd ea devenise deja un simbol al renaşterii naţionale. A fost predată englezilor în schimbul sumei de 10.000 de coroane de aur. Aceştia o predau unei curţi ecleziastice din Rouen unde a fost condamnată pentru erezie. Carol, sfătuit de perversa Yolanda d' Aragon, nu a intervenit pentru ea. Ioana a fost o victimă a maşinaţiunilor politice dar cu toate acestea ea a crezut în destinul ei urmînd calea Preacuratei Fecioare Maria: ,,Iată roaba Domnului, fie mie după cuvîntul tău“

Moarte eroică
 

     În dimineaţa de 30 mai 1431 Ioana este urcată în căruţa închisorii, pentru ea începe ,,Via Crucis“ Tînăra fată de 19 ani este speriată de moarte dar nu-şi pierde curajul şi cere o cruce de la Biserică pentru a o privi în timpul în care este arsă. Călăii o leagă de stîlpul ,,Infamiei“ şi îi pun pe cap o bentiţă pe care scria: ,,Eretică. Recidivistă. Apostată. Idolatră“ A privit Crucea Mîntuitorului în timp ce flăcările o ardeau. ,,Iisus...Iisus! au fost ultimele ei cuvinte. Credinţa ei arzătoare a fost cu mult mai puternică decît Instituţia Papilor. Şi ca o ironie a sorţii Biserica Romano-Catolică, cea care a ars-o pe rug, o canonizează în anul 1920. (Ştefan Botoran)

Comments
Comentariu nou Cautare
Scrieti comentariu
Nume:
Email:
 
Titlu:
 
Va rog sa introduceti codul anti-spam pe care il puteti citi in imagine.

3.26 Copyright (C) 2008 Compojoom.com / Copyright (C) 2007 Alain Georgette / Copyright (C) 2006 Frantisek Hliva. All rights reserved."

 

Scriitorul Irvine Welsh vine în România

În ediţia tipărită

Monitorul de Făgăraş este singurul ziar fără influenţă politică

 

      În Ţara Făgăraşului mai mult decît în orice zonă a ţării, mass-media abundă. S-au scos ziare pe bandă rulantă, iar tv-urile sau radiourile se închid şi se deschid, îşi schimbă finanţatorul, unul după altul. Dacă lucrurile ar merge în linii normale, făgărăşenii ar trebui să fie cei mai bine informaţi români. Dar nu este aşa pentru că informaţiile care le sînt ,,servite” de această breaslă sînt greu credibile. Dacă am face o istorie a presei locale, lesne am constata că puţini ziarişti fac cinste acestei bresle. Şi asta pentru că majoritatea dintre ei s-au vîndut politicului pentru o brumă de bani sau mai grav pentru puţină atenţie din partea celor cu funcţii atunci cînd au fost măguliţi cu titulatura de ,,ziarişti”. Orice ziarist ar trebui să ştie că trăieşte zilnic între cei despre care scrie, doar că nu poate fi ca ei. Dacă am face comparaţie cu presa de la 1910 sau măcar cu cea interbelică, puţini sînt ziariştii de azi care ar putea ajunge la nivelul celor de atunci. Un singur exemplu am da, dr. Ioan Şenchea. Monitorul de Făgăraş, ziar editat după modelul ,,The Sun”, a rămas pînă astăzi, după 19 ani (17 octombrie 1998 ediţia cu numărul ZERO), în inimile cititorilor.(continuarea doar în ediţia tipărită)

 

Citește mai departe...

Caută in site ...

Vizitatori online

Avem 1857 vizitatori online

Curs valutar BNR

Vremea in Fagaras

Poze din Făgăraş şi Ţara Făgăraşului

11.JPG

Cartea

Informatii utile

Statistici

Membri : 14
Conţinut : 728
Număr afişări conţinut : 3874388

FaceBook

Horoscop zilnic



Ziare