Monitorul de Făgăraș - Ziarul care stă de vorbă cu oamenii!

Home Reportaje Făgăraşul, oraşul construit pe albia Berivoiului
Făgăraşul, oraşul construit pe albia Berivoiului Email
Luni, 21 Ianuarie 2013 17:53

 

 

     Puţini făgărăşeni îşi mai amintesc de cursul rîului Berivoi care traversa Făgăraşul croindu-şi drum chiar prin centrul lui. Cei mai tineri dintre localnici nu ştiu însă că pe albia rîului Berivoi şi în apropierea ei s-au construit cartierele de blocuri ale Făgăraşului. Pe fosta albie a acestui rîu se află astăzi strada Mihai Eminescu, iar prin curtea CN Radu Negru curgea apa Berivoiului în urmă cu aproape decenii. Sub această zonă a municipiului mişună astăzi şobolanii, iar un fir de apă mai aminteşte de fostul curs al rîului. Dacă te postai în faţa Liceului Radu Negru priveai curgerea lină a Berivoiului pe strada Mihai Eminescu, spre capătul străzii Regale şi pe strada Lutherană.

 

Sînt aproape patru decenii şi de cînd peste poligonul de aplicaţii al unităţii militare s-a ridicat un cartier de blocuri denumit Tudor Vladimirescu. Şi tot de atîţia ani tîrgul porcilor a fost transformat în cartierul 13 Decembrie. Am reconstituit istoria modernă a Făgăraşului cu inginerul Viorel Enuică, specialistul care a condus cea mai mare parte a şantierelor de construcţii organizate de vechea unitate de stat IGOF. Mulţumim inginerului Viorel Enuică pentru amabilitatea cu care ne-a sprijinit îm oblinerea acestor informaţii.

Berivoiul parcurge 24 km de la izvor pînă la vărsarea în Olt
 

     Rîul Berivoi îşi are izvoarele undeva la altitudinea de 1850 m, în Vîrful Netedu. De acolo trece prin Balta Butucului ajungînd în zona cunoscută sub numele Drăculea. De aici şi pînă în zona Luturi îşi adună afluenţii montani ca apoi să coboare spre baza masivului. Pentru a-i potoli coborîrea, prin 1930 oamenii au construit în calea lui şapte baraje succesive de cîte 10 metri înălţime fiecare. Aşa ajunge în zona actualei mănăstiri Berivoi. Debitul mare al rîului i-a determinat pe sătenii din Berivoi să construiască aici şapte obiective (piuă) în care să-şi spele şi să-şi prelucreze lîna. Astăzi acestea nu mai sînt folosite. Rîul îşi continuă cursul traversînd drumul judeţean, apoi satul ce-i poartă numele şi pe care-l împarte în două, Berivoii Mari şi Berivoii Mici. Ajunge în zona combinatului chimic unde trece prin cele trei baraje succesive construite prin anii '40 de angajaţii fabricii pentru acumularea apei necesare răcirii instalaţiilor. Părăseşte platforma chimică, trece de fostul şantier, traversează Parcul 1 Mai ocolind apoi satdionul oraşului după care intră în Făgăraş pe sub pasarela CFR . Albia normală a rîului era strada Pe Vale, actuala 1 Decembrie 1918, pe lîngă Liceul Radu-Negru, strada Mihai Eminescu, strada Lutherană şi apoi se vărsa în Olt. Rîul Berivoi parcurge cam 24 km de la izvor pînă la vărsarea în rîul Olt. ,,La colţul din est al Liceului Radu Negru era un pod care făcea legătura între strada Şcolii şi centrul oraşului. Acest pod din metal nituit se află astăzi în satul Săvăstreni peste rîul Dejani. Cînd s-a făcut reamenajarea s-a demontat aşa cum era şi s-a transportat la Săvăstreni. Pe tot parcursul rîului, de la Bancă pînă la Abator erau poduri de trecere peste rîu. Albia era adîncă de peste 4 metri, iar la Radu Negru avea lăţimea de 9,5 metri. Rîul era încadrat pe o parte de trotuar, iar de cealaltă de drumul pentru maşini şi apoi un trotuar. Pe strada Einescu, . lîngă bancă, era un frumos parc de joacă, cu bănci. Apa Berivoiului era curată şi avea peşti. În zona Abatorului se pescuia foarte mult. Şi Lacul Cetăţii era foarte curat, nu ca în zilele noastre. Niciodată n-am văzut pe lac mătasea broaştei. Iarna însă lacul era transformat în patinuar natural. Pe malul lui era o clădire (ulterior a fost transformată în wc) care servea ca vestiar în care oamenii se schimbau pentru a putea patina pe lac. A fost altfel atunci" a spus inginerul Constantin Popa.

 

 

 
 
 
 

Cartierul Florilor
 

 

     Primul cartier nou al Făgăraşului a fost ,,Florilor". Se extindea astfel oraşul vechi care gravita în jurul centrului vechi, al castelului medieval şi al Gării. Pentru a ne face astăzi o imagine a oraşului vechi, ne gîndim la piaţa centrală (Piaţa Republicii de azi) la care ajungeau străzile Lutherană (Libertăţii), Regală (D-na Stanca), Eminescu, Târgului, Hurezului, Cimitirului, strada Mică, V. Alecsandri, Tudor Vladimirescu vechi, A. Mureşeanu, Câmpului vechi, Gării (devenită Filimon Sîrbu şi apoi Negoiu), Parcului, Stadionului, Tăbăcari, Uliţa Grecilor (I.C. Drăguşanu), Pălărierilor, Cetăţii. Construcţia cartierului de case particulare care a fost denumit ,,Florilor" a început în anul 1951. Lîngă linia ferată era un cîmp liber, terenul aparţinînd oamenilor. Terenul a fost expropriat şi dat familiilor care doreau să-şi construiască locuinţe. S-au măsurat parcele a cîte 700 mp fiecare care au fost predate oamenilor cu titlu gratuit. Pentru a-i ajuta pe făgărăşeni să-şi edifice case, statul le-a acordat credite de 20.000 de lei rambursabile în 20 de ani. Astfel au apărut primele case lîngă linia ferată. Între anii 1951 şi 1975 cele cîteva hectare de cîmp s-au transformat într-un cartier de case cu străzi denumite după florile care cresc în Ţara Făgăraşului, Lăcrămioarelor, Ghioceilor, Lalelor, Narciselor, Toporaşilor, etc. ,,Tatăl meu a primit 700 mp, a luat creditul de 20.000 de lei cînd salariul era de 800 de lei şi în doi ani casa a fost ridicată. Ne-am mutat din colonia combinatului în casa din cartierul Florilor. I-a ajutat şi Combinatul Chimic să-şi ridice casele, le-a dat cărămidă, lemn, fier, materiale obţinute din dezmembrările de pe raza combinatuluui. Cei care şi-au ridicat primele case în noul cartier au fost Popa Petre, Danc Ioan, Moldovan Aurel, Costea Octavian, Popa Constantin, Breazu Occtavian, Moldovan Petre, Căpraru Gheorghe, Ionescu Gheorghe, Rublewschi Alexandru. Majoritatea erau angajaţi ai combinatului chimic" a povestit inginerul Constantin Popa.

Primele blocuri au fost construite după proiecte ruseşti
 

     Inginerul Viorel Enuică îşi aduce aminte de proiectele şi STAS-urile după care s-au construit primele blocuri din Făgăraş. ,,Erau proiecte ruseşti, scrise în limba rusă. Le-am găsit la arhivă. Nu era greu să lucrezi după ele deşi erau scrise în limba rusă pentru că în construcţii sînt importante calculele, schiţele, nu era mare lucru de tradus. Primele blocuri au fost cele din zona Gării, aşezate în pereche: 1 cu 2, 5 cu 8, 3 cu 4 şi 6 cu 7. Sînt şi astăzi şi au centralele la subsol. S-au construit cam în anii 1955-1958. Blocurile erau din cărămică cu acoperiş de ţiglă. De atunci s-a preluat formularea de STAS şi nu standard. De fapt şi astăzi se mai foloseşte această formulă" relatează inginerul Viorel Enuică.

Ciuperca lemnului la blocurile ruseşti din Victoria
 

     După proiecte ruseşti au fost construite şi primele blocuri de la Victoria, prin anii 1955-1956. Inginerul Enuică spune că proiectele blocurilor de două niveluri din Victoria au fost ridicate după proiecte venite chiar din URSS, erau din cărămidă cu planşee din lemn. Construcţia blocurilor ruseşti de la Victoria a durat pînă în 1958. ,,Am fost nevoiţi să intervenim la 32 de blocuri de la Victoria care au fist atacate de ciuperca lemnului. Ciuperca aceasta sau cancerul lemnului cum se mai numeşte acţionează foarte ciudat, macină lemnul în întregime. La aceste blocuri a atacat tavanele din scîndură. Am evacuat locatarii şi am demontat tot de au rămas doar pereţii. Secţia de construcţii de la IGOF care avea 350 de angajaţi a realizat lucrarea. Şi la Făgăraş 9 case au fost atacate de ciupercă şi am intervenit şi la ele" a mai relatat inginerul Enuică.

Cartierul T. Vladimirescu a fost poligon militar
 

     Blocurile cu patru nivele din Tudor Vladimirescu, de la şosea, au fost construite pînă în anul 1960. Toate erau prevăzute cu teracote pentru încălzire. În aceeaşi perioadă s-au edificat blocurile A,B,C de pe strada Mihai Eminescu. ,,Extinderea oraşului a început prin 1952. S-a recurs la exproprieri în cazul terenurilor care aparţineau persoanelor, iar în cazul terenurilor publice s-a trecut la construcţie. După ce s-a constituit CAP-ul, preluarea terenurilor a fost realizată prin intermediul CAP-ului pe baza unor procese verbale. Despăgubirile erau modeste pentru că nu exista o piaţă imobiliară, nu existau tarife în lipsa unor mişcări imobiliare aşa cum este astăzi. Statul plătea prost. De exemplu cartierul Tudor Vladimirescu de azi s-a construit pe fostul poligon de antrenament şi instrucţie al unităţii militare" a mai spus inginerul Viorel Enuică.

Cartierul V. Alecsandri s-a construit în trei ani
 

     ,,În anul 1963 s-a început construcţia blocurilor din Vasile Alecsandri. Aici nu exista bulevardul, singurul drum era aleea de la şcoală. Erau grădini ale oamenilor. Era perioada de nebunie a lui Nicolae Ceauşescu cînd a tăiat în Bucureşti zonele istorice pentru a construi blocuri. S-au făcut atunci schiţe de sistematizare pentru oraşele industrializate. Trebuia să construim într-un ritm infernal indiferent de anotimp. Am avut ordin, spre exemplu, să construim iarna un bloc. În 2,5 luni am dat în folosinţă un bloc de 20 de apartamente deşi era iarnă. Ni se spunea construiţi, vă priveşte cum. Noi, proiectanţii laolaltă cu arhitecţii, inginerii constructori trebuia să găsim soluţiile pentru a construi bine, repede şi în termen. Dacă ar fi avut ideea de a face autostrăzi, astăzi ţara era împînzită de şosele trainice, dar a vrut blocuri" îşi aminteşte inginerul Enuică. În Vasile Alecsandri s-a ridicat prima dată blocul nr. 1, după care s-a continuat construcţia celorlalte. În trei ani, pînă în 1966 toate blocurile din acest cartier au fost finalizate" a relatat ing. Viorel Enuică.

Cartierul 13 Decembrie s-a edificat pe Tîrgul porcilor
 

     Şantierul pentru cartierul 13 Decembrie s-a deschis prin 1967 şi a durat pînă în 1972. S-au construit peste 1000 de apartamente, cam 200 pe an. Acest cartier s-a edificat pe tîrgul porcilor care era un teren viran şi nu impunea demolări. ,,Aici s-a construit cea mai variată structură a blocurilor ca şi confort, de la I pînă la III, chiar şi IV deşi acest tip nu exista în STAS-uri. Extinderea ulterioară a cartierului 13 Decembrie s-a făcut doar cu confort I. S-a extins spre rîu unde era o rîpă. În aceeaşi perioadă s-a extins şi cartierul Gării unde s-au construit cam 1000 de apartamente. " a adăugat ing. Viorel Enuică.

Ceauşescu a fost dus cu pluta prin Făgăraş
 

     În anii în care s-au produs mari inundaţii, rîul Berivoi şi Oltul ieşeau din matcă şi inundau străzile Făgăraşului. De la linia ferată pînă în centru era tot o apă, iar din nordul oraşului ajungea pînă spre centru apa Oltului. Era prin 1975 cînd s-a produs una din cele mai mari inundaţii. Făgăraşul era sub ape. ,,Îmi aduc aminte că s-a anunţat vizita lui Ceauşescu. Am făcut o plută şi l-am dus prin oraş pe apă. Atunci a decis să fie indiguit cursul Oltului şi rîul Berivoi să fie scos din oraş. A alocat bani pentru lucrările ce se impuneau" povesteşte ing. Viorel Enuică. În 1975 a fost o adevărată desfăşurare de forţe pe raza oraşului, toţi specialiştii au fost convocaţi pentru a realiza îndiguirea Oltului şi scoaterea Berivoiului din oraş prin schimbarea albiei. A fost începutul lucrărilor pentru construcţia hidrocentralelor de pe Olt. ,,În cazul rîului Berivoi s-a creat o albie nouă, s-a unit cu Racoviţa din parc, spre stînga. S-au folosit utilaje grele de provenienţă românească şi n-a fost greu să schimbăm cursul apei. A fost însă greu acoperirea albiei rămase" a mai povestit Enuică.

Rîul devenit stradă
 

     ,,S-a construit un pod, iar pe sub el curge şi acum apa care se varsă tot în Olt. Între Liceul Radu Negru şi intrarea pe strada Libertăţii este pod. Am folosit grinzi solide, ziduri groase de beton şi asfalt. Lăţimea podului era de 9.5 m la deschidere. Acum sub acest pod mişună şobolanii, este multă mizerie, curge continuu un fir de apă. Pe strada Libertăţii este un cheping cu scară de intrare care poate fi văzut şi astăzi. Pe strada Libertăţii era albie cu podeţe, cîte un pod cam la 10 m distanţă. Pe fosta albie am montat nişte canale prefabricate ca la reţelele termice, din beton, de 3 m lungime. Am recurs la artificii tehnice pentru a reuşi pentru că nu exista un STAS pentru aşa ceva. Ni se spunea ,,trebuie" şi noi găseam soluţiile. Tuburi nu aveam, acestea se făceau pe la Călăraşi, dar nu erau prevăzute cu barbacane pentru drenaj. Atunci am băgat tuburi înclinate din PVC pentru drenaj. Apoi le-am învelit în material drenant" relatează ing. Enuică, şeful şantierului.

Curtea CN Radu Negru este pe rîu
 

     ,,Rîul Berivoi trecea pe lîngă colegiul Radu Negru. De la podul Coşbuc pînă la liceu s-au folosit tuburi Premo cu secţiunea de 1 m. S-a extins astfel curtea liceului. Albia era în zona dintre actuala clădire Prolis şi liceu. Ultima casă demolată de pe albie a fost a unui evreu, Rosner. Era o adevărată tragedie pentru familia a cărei casă se demola. Mulţi au înebunit văzîndu-şi casele sub buldozere. Era munca lor de o viaţă pentru că nu reuşeai să construieşti o casă ca acum într-un an sau chiar mai puţin. Casele se edificau într-o generaţie. Acele familii primeau locuinţe cu chirie în casele saşilor plecaţi sau la blocuri. De exemplu fostul primar, Dan, şi-a ridicat casa în 20 de ani. Rîul Berivoi a fost deviat pentru că inunda sever oraşul, nu existau diguri, iar pe albie erau casele oamenilor. Podul Coşbuc ştrangula, iar apa ieşea din matcă pe străzile Coşbuc, Cimitirului pînă pe Livezii. Pe strada Libertăţii ieşea Oltul care inunda toată zona pînă spre centru" a mai spus inginerul Enuică.

Se construiau 200 apartamente pe an
 

     Pe cursul Berivoiului s-a ridicat, începînd cu 1978, cartierul 1 Decembrie 1918. Şi astăzi se mai păstrează denumirea ,,Pe Vale" pentru strada 1 Decembrie 1918, iar pentru cartier, bătrînii Făgăraşului folosesc denumirea de cartierul Berivoi. ,,Blocurile s-au ridicat pe albia rîului. S-a construit o canalizare obişnuită, fără drenaj. A fost decizia unui şef de atunci care s-a dovedit a fi greşită. La nici un an după darea în folosinţă a cartierului, beciurile s-au umplut de apă şi de mirosuri petroliere de la combustibilul lichid cu care se făcea încălzirea. În 1979 am făcut canale cu barbacane, am drenat şi apa s-a scurs în Olt. Toată distanţa de la linia ferată pînă la Olt este drenată acum. Acest acrtier a fost construit în 2 ani. Se lucra într-un ritm infernal. Într-o zonă se deschidea un nou şantier pentru construcţia de noi blocuri, în cele începute se realiza extindere. Se predau anual cam 200 de apartamente. În cîţiva ani s-au construit 1000 de apartamente în 13 Decembrie, alte 1000 în 1 Decembrie şi altele în Gării. Blocurile din strada Narciselor s-au edificat prin 1971. A urmat construcţia Centrului I (bulevardul) pe grădinile oamenilor. În spatele Clubului elevilor era un teren de carting, unul foarte mare, renumit. A fost desfiinţat şi construite blocurile de pe bulevard. S-a construit apoi Centrul II (Stejarului), apoi Centrul II B, la Transilvania, şi Centrul IV, Tăbăcari prin demolarea zonei cu strada Mică, M. Viteazu, Cocoşul Alb. Prin 1980 s-a demolat şi piaţa veche. S-au construit apoi blocurile din Câmpului, iar ultimele construite au fost cele din zona Titu Perţea. După 1990 şantierele şi-au închis rînd pe rînd porţile. S-a mai construit doar un bloc, în vara 1990, bl 11, în strada Cîmpului.Pe atunci era ministru Ţipu, originar din Beclean, care ne-a promis bani şi s-a ţinut de cuvînt" a mai spus inginerul Viorel Enuică.

Intreprinderea cu mii de angajaţi
 

     Inginerul Viorel Enuică spune că intreprinderea care s-a ocupat de construcţia cartierelor de blocuri din Făgăraş avea anvergura unei regionale. Se numea IGOF şi avea peste 1500 de angajaţi care acopereau o zonă extinsă a judeţului. ,,Cam două treimi din judeţ erau acoperite de IGOF cu centrul la Făgăraş. De-a lungul timpului a avut diferite denumiri. La început a fost IGOF, apoi Exploatarea de Gospodărire, apoi Grupul de Intreprinderi de Gospodărire Comunală Locativă, apoi IGCL şi ultima dată RASC, după 1990. După divizarea regiei din 2002 în trei unităţi independente, Apa Serv, Salco Serv, urmaşa regiei RASC a fost Ecoterm RA. Intreprinderea IGOF avea secţii numeroase şi un patrimoniu vast. Deţineam 42 de mori în mai toate localităţile din Ţara Făgăraşului, de la Poiana Mărului pînă la Rupea. Aveam service, o secţie în care produceam lumînări pe strada Negoiu. Intreprinderea avea şi unităţi de industrie mică, iar la noi confecţionam obiecte din nuiele. Plantam şi recoltam nuielele din care se făceau mese, fotolii, coşuri. La Recea aveam o secţie de croitorie unde produceam salopete. Prin 1978, după un proiect al meu pentru cursurile postuniversitare s-a amenajat baza intreprinderii, actualul sediu al Apa Serv SA. Am avut la IGOF staţie de betoane şi de asfalt. Aveam secţie de construcţii cu 350 de angajaţi. Prin 1973 am construit la Hoghiz 530 de apartamente, staţia de epurare, reţelele de apă, cantina" a relatat făgărăşeanul Enuică Viorel care a fost inginerul şef al acestei intreprinderi.

Secretarul de partid care a avut o moarte suspectă
 

     ,,Eram cu şantierul la Hoghiz prin 1973. Era prim secretar de partid Virgil Trofin. Acesta era un adevărat adversar al cultului personalităţii cu care se obişnuise Ceauşescu. Convocase o şedinţă de partid. A venit în sală şi a vorbit 45 de minute numai împotriva cultului personalităţii. Toată lumea din sală s-a şocat. Nu după mult timp a fost schimbat din funcţie, a fost trecut la Sindicat, apoi i s-a repartizat un IAS undeva prin Dobrogea. Ulterior am aflat că a fost călcat de un tractor pe cîmp. Trofin era totuşi un comunist convins şi a avut acest sfîrşit după ieşirea lui faţă de cultul personalităţii" a povestit ing. Enuică.

Prima staţie de epurare din România
 

     Prima staţie de epurare din România a fost construită la Făgăraş. Era în 1978. ,,În ţară existau doar două staţii, una la Făgăraş şi alta la Piteşti. Proiectul pentru staţia de la Piteşti, unul demonstrativ, a fost realizat la Institutul de Proiectare Bucureşti, iar staţia de la Făgăraş s-a construit după proiectul făcut de specialiştii niştri. Staţia avea o treaptă mecanică şi una biologică. Am reuşit să scoatem apa atît de curată încît nu se putea deosebi de apa potabilă. Bineînţeles că avea încărcarea organică. Staţia avea 3 trepte de epurare şi am cultivat colonii de microorganisme care mîncau substanţele organice din apă. Staţia avea capacitate mare, suficientă încît să epureze toată apa menajeră şi pluvială colectată de pe raza oraşului. Treapta mecanică a staţiei este din anul 1963 şi are decantoare de 9 metri adîncime. Nici Bucureştiul nu avea staţie de epurare, dar Făgăraşul, Hoghizul, Rupea şi Victoria aveau. În timp s-a defectat Colectorul nr. 3 şi n-a mai fost reparat nici în ziua de astăzi. Peste o treime din apa uzată menajeră din Făgăraş nu mai este epurată ci este deversată direct în Olt" a declarat inginerul Enuică. Va urma. (Lucia Baki) 

Comments
Comentariu nou Cautare
Un fagarasean..  - Draga doamna Baki...   |22-01-2013 22:52:50
este laudabila intentia Dvs. de a prezenta istoria orasului dar...unde-i gasiti
doamna pe cetatenii astia care "relateaza ciudatenii" ? Mai deunazi
prezentarati pe laudarosul Suteu care ne povestea ca el a inventat cartierul
Florilor , acuma dl.Enuica ne spune ca el a inventat apa epurata ...or fi ele
sechelele sedintelor de partid destul de grave dar putina "minte
limpede" n-ar strica pentru reputatia ziarului...Spre exemplu acel maret
IGOF (Intreprinderea de Gospodarire Oraseneasca Fagaras) nu era ce spune dinsul
,nuielele alea plantate se cheama rachita ...si alte multe inexactitati
flagrante "duse cu pluta" prin Fagaras ca si ceausecul care...n-a prea
fost ,etc...Imi place ziarul si articolul daca era prezentat ca ...amintiri ale
octogenarilor ..era mai scuzabil si mai credibil !Succese...
Scrieti comentariu
Nume:
Email:
 
Titlu:
 
Va rog sa introduceti codul anti-spam pe care il puteti citi in imagine.

3.26 Copyright (C) 2008 Compojoom.com / Copyright (C) 2007 Alain Georgette / Copyright (C) 2006 Frantisek Hliva. All rights reserved."

 

Caută in site ...

Adio, Majestate!

 

      România iubeşte monarhia. Ar fi concluzia la care ar ajunge orice persoană care deschide televizorul, ascultă radioul sau citeşte presa scrisă, pentru că mijloacele media abundă de articole despre regele Mihai şi monarhie. Dar dacă ne-am întoarce în urmă cu vreo două decenii, lucrurile n-ar sta chiar aşa. Regele Mihai a fost alungat din ţară de regimul post-decembrist condus de Iliescu şi Roman, aşa cum s-a întîmplat în 1947, pe vremea regimului bolşevic. Urmaşii acelor comunişti, pesediştii actuali, depun flori şi lumînări pentru monarhul României care a trecut la cele sfinte, iar pe bloguri postează mesaje de compasiune arătîndu-şi astfel nesimţirea.
     Fiind într-o vizită în Danemarca, am avut ocazia să trăiesc vizita familiei regale în oraşul în care am poposit vreme de o săptămînă. Au fost multe pregătiri, oficialităţile au fost băgate în priză cu mult timp înaintea vizitei. Localnicii erau preocupaţi să-şi întîlnească Regina, iar în ziua sosirii familiei regale, locul era înţesat de lume. Oraşul nu avea mai mult de vreo 20.000 de locuitori, dar atunci numărul celor prezenţi era şi de cinci ori mai mare. Era puhoi de lume. Eu nu mai văzusem atîta agitaţie şi oameni la un loc de pe vremea cînd Ceauşescu vizita vreo localitate. Pe cînd eram în anul I de facultate, era anunţată participarea preşedintelui ţării la deschiderea anului universitar, la Cluj. Cîtă zarvă, eram forţaţi să ieşim, să-l aclamăm! Pe noi, bobocii, ne-au închis pe stadionul din Cluj ca pe nişte oi, pentru a vedea iubitul conducător cît de ovaţionat este de tineri. Ceva similar era şi în oraşul danez, la vizita Reginei. Deosebirea însă consta în faptul că acei cetăţeni au mers la întîlnirea cu Regina din plăcere, pe cînd noi eram forţaţi. Le zîmbeau feţele, plîngeau oamenii de emoţie.

Citește mai departe...

Vizitatori online

Avem 740 vizitatori online

Curs valutar BNR

Vremea in Fagaras

Poze din Făgăraş şi Ţara Făgăraşului

2.JPG

Cartea

Statistici

Membri : 14
Conţinut : 738
Număr afişări conţinut : 3962290

FaceBook

Horoscop zilnic

Informatii utile



Ziare