Monitorul de Făgăraș - Ziarul care stă de vorbă cu oamenii!

Home Editoriale Punct şi de la capăt
Punct şi de la capăt Imprimare Email
Scris de M.Fg   
Luni, 17 Decembrie 2012 18:32

 

      Se spune că de Crăciun Dumnezeu stă la masă cu fiecare dintre noi şi tocmai de aceea trebuie să avem masa plină, să fim veseli şi cumpătaţi. Prin tradiţie, românul are de Crăciun o masă îmbelşugată, se veseleşte, iar în privinţa cumpătării mai este loc de şlefuire. Dacă la puţini dintre români de Crăciun şi în general de sărbători totul este din abundenţă, la cei mai mulţi dintre ei sărăcia îşi spune cuvîntul. Vedem semeni de-ai noştri căutînd în tomberoane pentru o bucată de pîine pe care s-o pună pe masă în faţa copiilor sau bătrînilor. Vedem bătrîni drămuindu-şi fiecare bănuţ din pensie pentru a putea cumpăra ceva de pus în farfurie. Vedem copii cerşind sau dormind în scări de bloc sau în canale, dezbrăcaţi şi flămînzi. Dar vedem şi alţi semeni de-ai noştri pentru care îmbuibarea înseamnă totul, mese aglomerate, case fără număr, maşini luxoase, conturi doldora. Imaginile celor două părţi nu fac un front comun niciodată, iar din zi în zi distanţa dintre ele se măreşte tot mai mult. Biserica ne învaţă să facem milostenie, să dăm din puţinul nostru şi celor care n-au, să nu strîngem averi aici, pe pămînt, ci să ne îngrijim de sufletul ce trece în lumea cealaltă unde are un drum lung de urmat.

 

Dar mai există o vorbă de duh, aceea de a face ce spune popa nu ceea ce face el. De praznicul Naşterii Domnului trebuie să fim întradevăr veseli, să întîmpinăm vestea cea mare a venirii Mântuitorului în lume cu bucurie, să uităm de necazuri, de probleme, să fim îngăduitori şi milostivi. Cu drag îmi aduc aminte de modul în care întîmpinam sărbătorile de iarnă în satul natal. Copil fiind aşteptam cu nerăbdare mirosul de pîine coaptă în cuptor, imaginea cozonacilor puşi la dospit lîngă soba dogorindă, sarmalele aşezate ordonat în oala de pămînt abia aşteptînd să ia locul pîinii în cuptorul încins şi împodobirea bradului cu ornamentele confecţionate în primul rînd de noi, copiii. Astfel de amintiri mă vor urmări toată viaţa, completate de liniştea şi bucuria din sînul familiei. Nici nu simţeam gerul iernii cînd străbăteam uliţa acoperită de zăpadă urmărind ceata de feciori care să ne umple şi nouă casa dînd roată în jurul mesei pline cu pahare, cozonac, colaci şi carne, toate drept recompensă colindătorilor juni frumos îmbrăcaţi în portul popular al satului interpretînd magicele colinde ,,Samănă ...floricele" sau ,,Cincea-n casă după masă..." şi care dădeau startul sărbătorii. Erau zile de magie cu care rar ne mai întîlnim astăzi. 

     Timpul ne este parcă potrivnic. Trece pe lîngă noi, cu noi, prin noi, se scurge fără oprire prin ceasul atîrnat pe peretele casei. Îl găsim deopotrivă la apus şi la răsărit, la ora dimineţii şi a serii tîrzii. Atingerea lui ne lasă urme în înfăţişare, în memorie, în mişcare, în destine şi în viaţă. El ne aduce emoţia naşterii, dar şi încheie trecerea noastră ireversibilă prin lume. Este singurul care contorizează fără greşeală prin tic-tacu-ul său totul, bucurii, împliniri, gînduri, momente, vise, amintiri, suspine, tristeţi. Noi doar îi urmărim paşii şi urmele lăsate pe cărările lumii.
     Se mai încheie un an din existenţa noastră, pentru unii bun sau mai puţin bun pentru alţii. Pentru a fi pregătiţi la trecerea în Noul An trebuie să facem un bilanţ al faptelor şi gîndurilor noastre din cele 365 de zile încheiate. Au fost bucurii, au fost zîmbete, au fost lacrimi, au fost împliniri, au fost regrete, au fost întîlniri, au fost aşteptări, au fost vise împlinite sau date uitării. Toate au fost însă contorizate în cartea vieţii fiecăruia. Cred că bilanţul cel mai greu este al unui politician din ziua de astăzi. Unul dintre aceia 588 care formează stufosul parlament actual şi care trăieşte de pe spatele românilor celor mulţi. Şi mai cred că este şi foarte colorat acel bilanţ cu minciuni, cu promisiuni deşarte, cu furtişaguri, cu averi cu mult peste cele ale bunului simţ, cu răutăţi, cu îngîmfare, cu orgolii şi vorbărie fără noimă. Mai cred că le este greu şi lor, politicienilor de azi, să ţină rostul la toate acestea spre deosebire de omul simplu care s-a obişnuit să tacă, să privească şi să se mire. Noi, românii, am încheiat anul şi mandatul, dar deschidem noul an cu aceiaşi oameni fără cuvînt şi fără nimic dumnezeiesc în ei. Nu sînt departe de noi nici europenii sau americanii care au cam aceleaşi temeri, criză, înarmare, averi. Mayaşii şi-au încheiat la rîndul lor şi anul, dar şi calendarul de mii şi mii de ani. Au pus punct, iar de la capăt deschid o nouă eră. Momentul a dat de furcă tuturor popoarelor lumii care se aşteaptă la apocalipsa vieţii. Adică schimbarea aşteptată de altfel la fiecare praznic luminos al Crăciunului. O aşteptăm şi noi, cu sufletul deschis şi cu bucurie. Iar sărbătorile să ne găsească împăcaţi cu noi înşine şi cu aproapele nostru, oriunde s-ar afla el.  La mulţi ani! (Lucia Baki)
  

 

Comments
Comentariu nou Cautare
Mister T  - Multumiri   |18-12-2012 10:19:07
De la mii de km distanta...Sarbatori
fericite si An nou fericit...Doamna Baki!!
D.I.O.  - "LA MULTI ANI!"   |25-12-2012 18:37:17
Cele mai sincere urari de sanatate,noroc,fericire si multe clipe senine,pe
drumul plin de meandre al vietii!Craciun fericit si An Nou cu bucurie!!
Scrieti comentariu
Nume:
Email:
 
Titlu:
 
Va rog sa introduceti codul anti-spam pe care il puteti citi in imagine.

3.26 Copyright (C) 2008 Compojoom.com / Copyright (C) 2007 Alain Georgette / Copyright (C) 2006 Frantisek Hliva. All rights reserved."

Ultima actualizare în Luni, 21 Ianuarie 2013 17:32
 

Caută in site ...

Adio, Majestate!

 

      România iubeşte monarhia. Ar fi concluzia la care ar ajunge orice persoană care deschide televizorul, ascultă radioul sau citeşte presa scrisă, pentru că mijloacele media abundă de articole despre regele Mihai şi monarhie. Dar dacă ne-am întoarce în urmă cu vreo două decenii, lucrurile n-ar sta chiar aşa. Regele Mihai a fost alungat din ţară de regimul post-decembrist condus de Iliescu şi Roman, aşa cum s-a întîmplat în 1947, pe vremea regimului bolşevic. Urmaşii acelor comunişti, pesediştii actuali, depun flori şi lumînări pentru monarhul României care a trecut la cele sfinte, iar pe bloguri postează mesaje de compasiune arătîndu-şi astfel nesimţirea.
     Fiind într-o vizită în Danemarca, am avut ocazia să trăiesc vizita familiei regale în oraşul în care am poposit vreme de o săptămînă. Au fost multe pregătiri, oficialităţile au fost băgate în priză cu mult timp înaintea vizitei. Localnicii erau preocupaţi să-şi întîlnească Regina, iar în ziua sosirii familiei regale, locul era înţesat de lume. Oraşul nu avea mai mult de vreo 20.000 de locuitori, dar atunci numărul celor prezenţi era şi de cinci ori mai mare. Era puhoi de lume. Eu nu mai văzusem atîta agitaţie şi oameni la un loc de pe vremea cînd Ceauşescu vizita vreo localitate. Pe cînd eram în anul I de facultate, era anunţată participarea preşedintelui ţării la deschiderea anului universitar, la Cluj. Cîtă zarvă, eram forţaţi să ieşim, să-l aclamăm! Pe noi, bobocii, ne-au închis pe stadionul din Cluj ca pe nişte oi, pentru a vedea iubitul conducător cît de ovaţionat este de tineri. Ceva similar era şi în oraşul danez, la vizita Reginei. Deosebirea însă consta în faptul că acei cetăţeni au mers la întîlnirea cu Regina din plăcere, pe cînd noi eram forţaţi. Le zîmbeau feţele, plîngeau oamenii de emoţie.

Citește mai departe...

Vizitatori online

Avem 1690 vizitatori online

Curs valutar BNR

Vremea in Fagaras

Poze din Făgăraş şi Ţara Făgăraşului

7.JPG

Cartea

Statistici

Membri : 14
Conţinut : 738
Număr afişări conţinut : 3965822

FaceBook

Horoscop zilnic

Informatii utile



Ziare