Monitorul de Făgăraș - Ziarul care stă de vorbă cu oamenii!

Home Reportaje Templierii-între realitate şi ficţiune
Templierii-între realitate şi ficţiune Email
Luni, 22 Octombrie 2012 18:11

 

 

      ,,De pretutindeni creştea zilnic numărul cruciaţilor, şi, după cum am amintit, întreaga lume se găsea în fierbere, era zguduită sau mai degrabă părea că se transformă în vederea acestei expediţii...“ (Frutolf, Cronica universală)

     Ordinul Templierilor de care se leagă în mod direct lupta cruciaţilor pentru eliberarea locurilor sfinte pune şi astăzi multe semne de întrebare în rîndul celor nefamiliarizaţi cu cunoştinţele medii de istorie dar totodată reprezintă şi o temă favorită pentru toţi iubitorii conspiraţiilor şi misterelor. Legende, ficţiune, intrigi politice, basme de tot felul au început să învăluiască încă din Evul Mediu acest Ordin militar.

Revizionismul-eterna poveste
 

     În ,,Dicţionarul Explicativ al Limbii Române“ (DEX) prin revizionism se înţelege: ,,Atitudine sau acţiune care urmăreşte revizuirea şi modificarea unei legi, a unui tratat etc“ (Ed. 1975 p.804) Fenomenul este mult mai amplu în ceea ce priveşte Istoria. Aici revizionismul ţinteşte nu doar modificarea ci şi falsificarea unor adevăruri istorice. Foarte mult în istoriografia românească a circulat expresia ,,revizionismul maghiar“ care este încă foarte actuală. Însă revizionismul are o paletă mult mai largă şi nu se referă doar la convulsiile sociale din Istoria modernă. Prototipul revizionistului este acelaşi în orice domeniu: el este pus să schimbe istoria de către un anumit regim politic (austro-ungar, comunist etc.) şi să dea legitimitate unei anomalii sociale. Toate regimurile politice totalitare au făcut revizionism şi s-au folosit de revizionişti care s-au bucurat de anumite favoruri.

Revizionismul Istoriei Templierilor
 

     Motto: ,,Mi-ai dat noroiul tău şi aur am făcut din el“ (Charles Baudelaire)
     Romanul ,,Codul lui Da Vinci “ reia mult discutata temă a secretelor în care erau învăluiţi templierii. Jean-Jacques Bedu, vicepreşedinte al Centrului Mediteraneean pentru Literatură, demontează pas cu pas povestea aşa-zisei dinastii secrete merovingiene care i-ar fi avut strămoşi pe Iisus-căsătorit chipurile cu Maria Magdalena cît şi lipsa de coerenţă a aşa-numitei societăţi ,,Stăreţia Sionului“, invenţia unui individ obscur Pierre Plantard care la vîrsta de 17 ani a abandonat şcoala în totalitate devenind obsedat de ordinele cavalereşti. ,,În fond, i-am spus lui Pierre Plantard, emblematicul cîrmaci al Stăreţiei Sionului, dacă vă urmărim raţionamentul, nimic nu vă va mai împiedica, mîine, să depăşiţi o nouă etapă şi să vă atribuiţi titlul de ,,Stareţ Necunoscut“ şi-de ce nu?-de Mare maestru al Lojii Albe Universale a regatului Agartha...“ se destăinuia Jean Jacques Bedu. ,,Codul Da Vinci-sursele secrete“, lucrarea lui Jean Jacques Bedu tratează pe larg pistele false pe care s-a bazat Dan Brown, aruncînd printre diletanţii lumii o adevărată bombă. ,,Cel mai mare pericol al bombei este în explozia de prostie pe care o provoacă“ spunea Octave Mirbeau. Templierii au fost asociaţi cu nenumărate legende bazate mai mult pe zvonuri din epocă decît pe fapte reale conform cărora aceştia au avut acces la anumite secrete şi mistere transmise prin cercuri iniţiatice din cele mai vechi timpuri. Scriitorii francmasoni au dus revizionismul la rang de artă înflorind cu mult talent, să recunoaştem, cele mai fictive legende îmbogăţindu-le cu speculaţii proprii începînd din secolul al XIX-lea. Numeroşi pseudo-istorici revizionişti i-au legat pe templieri de rozacrucieni, catari, Stăreţia Sionului, regele Arthur şi Cavalerii Mesei Rotunde, hermetism, ebioniţi, Solomon, Moise, Hiram Abif-arhitectul lui Solomon. O altă găselniţă a fost cultul închinat lui Baphomet-un idol cu coarne şi corp de pisică dar oamenii de ştiinţă moderni au susţinut că numele Baphomet luat din documentele procesului templierilor sînt greşeli de scriere franceză a numelui Mahomed (Mohamed). Andre Baron, anti-mason, îi acuză pe templieri de vrăjitorie, homosexualitate şi perversiuni sexuale deşi recunoaşte că aceste declaraţii au fost smulse de la templieri sub tortură. Alte poveşti îi leagă de Sfîntul Graal (,,Le Conte du Graal“, ,,Parzival“) conform cărora ei păzeau Regatul Graalului. O poveste literară a călugărilor cistercieni dar fără niciun temei istoric vorbeşte despre Sir Galahad înfăţişat ca purtînd un scut cu crucea Sf. Gheorghe similar cu însemnul templierilor. În povestea cistercienilor Sfîntul Graal este prezentat ca o relicvă creştină.

 

 

 
 

Organizaţiile moderne
 

 

     Şi astăzi numeroase grupuri (loji masonice, cluburi) mai folosesc pretinse conexiuni cu templierii pentru a-şi îmbunătăţi imaginea. Ritul York al masoneriei a încorporat unele simboluri ale templierilor avînd şi un grad numit ,,Ordinul Templului“. Un alt grup intitulat ,,Ordinul Suveran Militar al Templului din Ierusalim“ este o organizaţie caritativă înfiinţată în anul 1804 devenind ulterior O.N.G. cu statut special al O.N.U. Aceştia sînt o parte din marea organizaţie ,,Ordo Supremus militaris Templi Hierosolymitan“ (OSMTH) O altă organizaţie numită ,,Cavalerii Templieri Internaţionali pretind că sînt descendenţi direcţi ai templierilor de odinioară bazîndu-se pe o ,,Carta Larmenius“ despre care se bănuieşte că nu este un document veridic. În ceea ce priveşte aceste organizaţii, cele mai multe masonice, ele nu au nicio legătură reală cu Ordinul Templierilor desfiinţat în secolul XIV.

Ordinul cavalerilor Templieri
 

     Apariţia cavalerilor templieri are legătură directă cu Cruciadele creştine cînd toată creştinătatea era cuprinsă de o mare fervoare în legătură cu eliberarea Locurilor Sfinte. Ana Comnena menţiona: ,,Întregul Occident şi toate neamurile barbare care trăiesc în ţinutul dintre malul celălalt al Adriaticii şi Coloanele lui Hercule, totul se revarsă laolaltă, punea în mişcare nenumărate familii şi se îndrepta spre asia, străbătînd Europa de la un capăt la celălalt...Aveau atît elan şi atît curaj, încît au umplut toate drumurile; războinicii celţi erau întovărăşiţi de o mulţime de oameni neînarmaţi, mai numeroşi decît grăunţele de nisip şi decît stelele, care duceau ramuri de palmier şi cruci pe umeri, de femei şi copii care îşi părăseau ţara. S-ar fi zis, văzîndu-i, că erau fluvii care curgeau peste tot; prin Dacia de obicei ei se îndreptau spre noi cu întreaga armată...“ (Alexiada). ,,Urmînd pilda Sfintei Elena, mama lui Constantin cel Mare, mulţi creştini plecau, în fiecare an, să vadă locurile sfinte unde a trăit şi a pătimit Mîntuitorul şi să se închine acolo, cu toată evlavia. Dar musulmanii, voind să facă din Ierusalim centrul credinţei lor, şi cum Templul lui Solomon distrus de romani era locul ,,sacrificiului lui Avram“ considerat de musulmanii arabi strămoşul lor, au ocupat pe neaşteptate Ierusalimul în 691 şi au construit pe ,,Stînca Templului“ o moschee, zisă a lui Omar, numele calfului constructor. După o legendă musulmană, Mahomed ar fi fost înălţat la cer de pe acea stîncă, unde Allah va veni să judece pe credincioşi. De aceea, Ierusalimul a devenit obiectul de ceartă între creştini şi musulmani, motivul războaielor religioase dintre aceştia....Ordinele Cavalereşti sînt un fel de congregaţii, societăţi religioase şi militare, născute din nevoia de a lupta pentru dezrobirea locurilor sfinte. În vederea atingerii acestui scop, cavalerii dădeau atenţie deosebită educaţiei fizice, care, în educaţia clericală, era neglijată....Promovarea cavalerilor se făcea cu mare solemnitate la Sfînta Liturghie, cu spovedanie şi împărtăşanie. Idealurile lor erau: apărarea credinţei faţă de oricine, mai ales faţă de necredincioşi; .fidelitate faţă de stăpîn; ocrotirea celor slabi şi neputincioşi (bătrîni, femei, copii);.sfinţenia cuvîntului, mai ales a jurămîntului dat; cinstea, această chintesenţă a virtuţilor omeneşti, trebuiau s-o păstreze curată ca şi cristalul şi tare ca şi granitul. Aşa avea să fie armata lui Hristos (militia Christi). Membrii acestor ordine duceau, în acelaşi timp, viaţă de călugări şi militari. Cavalerul nu putea alege decît între moarte şi biruinţă. Laşii erau înlăturaţi din ordin. Cavalerii au mari merite, nu numai pentru apărarea locurilor sfinte şi a pelerinilor, ci şi pentru îngrijirea bolnavilor. Ţineau mult la onoare şi eroism. Ordine cavalereşti importante au fost: Ordinul Cavalerilor Sfîntului Ioan sau al Ospitalierilor (1048). Datoria lor era găzduirea şi îngrijirea pelerinilor şi bolnavilor. După cucerirea Ierusalimului, ajutau şi îngrijeau bolnavii militari. După pierderea pămîntului sfînt s-au stabilit în Cipru şi apoi în Malta. Ordinul Templierilor (1118) francezi, numiţi după templul lui Solomon, locul unde s-au aşezat mai întîi. A fost întemeiat de francezi şi a adus mari servicii creştinătăţii, care l-a recompensat dîndu-i mari moşii, de care a fost deposedat de Filip IV cel Frumos; Ordinul Teutonilor (1190), fondat de germani într-un spital militar, şi-a început activitatea sub Salza Hermann, prin convertirea prusienilor la catolicism....“ (Pr.prof.dr.Ioan M.Bota, Istoria Bisericii Universale şi a Bisericii Româneşti de la origini pînă astăzi) Fondatorul Ordinului Templierilor a fost Hugues de Payens. În anul 1129 Ordinul a fost aprobat oficial de Biserica Romano-Catolică.

Organizare
 

     Soldaţii săraci ai lui Hristos şi ai Templului lui Solomon cum îşi spuneau ei erau organizaţi sub forma unui ordin monahal după modelul Ordinului cistercian avînd o structură organizatorică foarte bine pusă la punct. Fiecare ţară în care exista Ordinul Templierilor avea un Maestru al locului. Toate ordinele regionale erau supuse marelui Maestru, ales pe viaţă. Ordinul era răspîndit în următoarele state creştine şi regiuni: Franţa, Anglia, Aragon, Portugalia, Poitou, Apulia, Ierusalim, Tripoli, Antiohia, Anjou, Ungaria şi Croaţia. În perioada de apogeu existau aproximatic 15.000-20.000 de templieri. Fondatorul Ordinului iniţiază şi primul cod deontologic cunoscut sub denumirea de ,,Regula de latină“ avînd 72 de clauze care stipulau comportamentul, îmbrăcămintea etc. cavalerii templieri erau obligaţi să respecte ,,silentium sacrum“ cînd luau masa-adică linişte deplină, să nu mănînce carne mai mult de trei ori pe săptămînă şi să nu aibă contact fizic cu femei. Ei erau împărţiţi pe trei nivele: Cavalerii aristocraţi născuţi nobili-aceştia purtau o scurtă albă cu o cruce roşie pe faţă şi verso şi pelerină albă. Aveau voie să deţină în arsenal 3-4 cai şi cîte unu sau doi paji. Erau cavaleria grea a Ordinului. .Sergenţii inferiori care purtau o tunică neagră cu o cruce roşie faţă şi verso şi o manta neagră sau maro. Ei puteau avea un cal şi reprezentau cavaleria uşoară. Clericii care erau preoţi hirotoniţi ce se ocupau de nevoile spirituale ale cavalerilor. Pe pajii sau purtătorii de scut mai funcţiona şi personal civil precum meseriaşi, îngrijitori etc. Iniţierea numită ,,Receptio“ presupunea un angajament profund ce implica o ceremonie religioasă la care necunoscuţii nu aveau dreptul să participe. Acest aspect a trezit suspiciuni din partea Inchiziţiei mai tîrziu. Crucea roşie de pe îmbrăcăminte era simbolul martiriului. Moartea în luptă era considerată o mare onoare ca şi la omologii lor din Extremul Orient (N.R-samuraii din Japonia). Se considera că moartea pe cîmpul de luptă asigura locul în Paradis. În cazul în care erau copleşiţi ei trebuiau să se regrupeze cu un alt ordin, Ospitalierii de pildă. Părăsirea cîmpului de luptă nu era permisă decît în cazuri foarte excepţionale cînd cădeau steagurile. Principiile după care se ghidau templierii erau lipsa oricărui compromis, curajul şi pregătirea excelentă. Acestea au făcut din ei unităţile de elită ale cavalerilor creştini împotriva păgînilor. Sigiliul Marelui Maestru era dublu: pe faţă imaginea Domului Stîncii-alţii credeau că era vorba de Biserica Sfîntului Mormînt iar pe verso doi cavaleri stînd pe un singur cal.

Predecesorii băncilor
 

     Membrii non-combatanţi ai Ordinului au creat o infrastructură economică inedită pe atunci care s-a extins în întreaga creştinătate. Aceste tehnici financiare inovatoare vor constitui forma timpurie a viitoarelor instituţii bancare moderne.

Desfiinţarea Ordinului
 

     În anul 1307 Filip al IV-lea cel Frumos, regele Franţei, care el însuşi a acumulat datorii exorbitante la bancherii Ordinului, temîndu-se şi de puterea lor financiară hotărăşte să-i suprime folosind Inchiziţia. Templierii sînt arestaţi împreună cu Marele lor Maestru Jacques de Molay. Celor arestaţi li se smulg declaraţii false sub tortură cu privire la iniţierile lor ascunse, vrăjitorie, idolatrie (adorarea lui Baphomet etc.) Papa Clement al V-lea cu care începe ,,captivitatea de la Avignon“ la presiunile regelui Filip decretă dizovarea Ordinului prin bula ,,Vox in excelso“ din 3 aprilie 1312. Marele Maestru al Ordinului Jacques de Molay strigă de pe rugul ce ardea în flăcări: ,,Ne vedem în curînd în faţa judecăţii lui Dumnezeu“ După un an de zile se sting din viaţă atît regele corupt cît şi primul papă al captivităţii ,,babilonice“ de la Avignon. Previziunile Marelui Maestru s-au adeverit întocmai. Filip al IV-lea s-a dovedit a fi un hoţ şi un criminal iar Papa căţelul său de companie.

Concluzie
 

     Cavalerii Templieri au fost nişte adevăraţi eroi ai creştinătăţii iar basmele ţesute în jurul lor nu au nimic de a face cu adevărul istoric. Ei nu au avut nimic de a face nici cu Graalul, nici cu Hiram, cu atît mai puţin zeul Baphomet, născocirea Inchiziţiei. Nu pot fi asociaţi cu aşa-zişii templieri din epoca modernă şi de astăzi. Lojile masonice care le-au preluat însemnele sînt departe atît de integritatea cît şi de scopul templierilor pentru că aceştia au slujit un singur lucru: Hristos şi creştinătatea. (Ştefan Botoran)

Comments
Comentariu nou Cautare
Scrieti comentariu
Nume:
Email:
 
Titlu:
 
Va rog sa introduceti codul anti-spam pe care il puteti citi in imagine.

3.26 Copyright (C) 2008 Compojoom.com / Copyright (C) 2007 Alain Georgette / Copyright (C) 2006 Frantisek Hliva. All rights reserved."

 

Caută in site ...

Adio, Majestate!

 

      România iubeşte monarhia. Ar fi concluzia la care ar ajunge orice persoană care deschide televizorul, ascultă radioul sau citeşte presa scrisă, pentru că mijloacele media abundă de articole despre regele Mihai şi monarhie. Dar dacă ne-am întoarce în urmă cu vreo două decenii, lucrurile n-ar sta chiar aşa. Regele Mihai a fost alungat din ţară de regimul post-decembrist condus de Iliescu şi Roman, aşa cum s-a întîmplat în 1947, pe vremea regimului bolşevic. Urmaşii acelor comunişti, pesediştii actuali, depun flori şi lumînări pentru monarhul României care a trecut la cele sfinte, iar pe bloguri postează mesaje de compasiune arătîndu-şi astfel nesimţirea.
     Fiind într-o vizită în Danemarca, am avut ocazia să trăiesc vizita familiei regale în oraşul în care am poposit vreme de o săptămînă. Au fost multe pregătiri, oficialităţile au fost băgate în priză cu mult timp înaintea vizitei. Localnicii erau preocupaţi să-şi întîlnească Regina, iar în ziua sosirii familiei regale, locul era înţesat de lume. Oraşul nu avea mai mult de vreo 20.000 de locuitori, dar atunci numărul celor prezenţi era şi de cinci ori mai mare. Era puhoi de lume. Eu nu mai văzusem atîta agitaţie şi oameni la un loc de pe vremea cînd Ceauşescu vizita vreo localitate. Pe cînd eram în anul I de facultate, era anunţată participarea preşedintelui ţării la deschiderea anului universitar, la Cluj. Cîtă zarvă, eram forţaţi să ieşim, să-l aclamăm! Pe noi, bobocii, ne-au închis pe stadionul din Cluj ca pe nişte oi, pentru a vedea iubitul conducător cît de ovaţionat este de tineri. Ceva similar era şi în oraşul danez, la vizita Reginei. Deosebirea însă consta în faptul că acei cetăţeni au mers la întîlnirea cu Regina din plăcere, pe cînd noi eram forţaţi. Le zîmbeau feţele, plîngeau oamenii de emoţie.

Citește mai departe...

Vizitatori online

Avem 721 vizitatori online

Curs valutar BNR

Vremea in Fagaras

Poze din Făgăraş şi Ţara Făgăraşului

2.JPG

Cartea

Statistici

Membri : 14
Conţinut : 738
Număr afişări conţinut : 3962261

FaceBook

Horoscop zilnic

Informatii utile



Ziare