Monitorul de Făgăraș - Ziarul care stă de vorbă cu oamenii!

Home Reportaje Mari praznice de iunie
Mari praznice de iunie Email
Marţi, 23 Iunie 2009 11:42

 

Naşterea Sfîntului Ioan Botezătorul. se celebrează în data de 24 iunie
Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel sînt prăznuiţi în fiecare an pe 29 iunie


     Luna iunie este marcată în calendarul creştin de două mari praznice. Este vorba despre sărbătoarea Naşterii Sfîntului Ioan Botezătorul şi de Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel.

Creştinii ortodocşi şi greco-catolici vor merge la slujbele religioase oficiate de preoţi în zilele de 24 şi de 29 iunie. Sărbătoarea Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel este precedată de zile de post. Cele mai impunătoare biserici din lume edificate în memoria acestor apostoli sînt bazilica de la Vatican, Sfîntul Petru, şi catedrala din Londra, Sfîntul Paul.


Naşterea Sfîntului Ioan Botezătorul
 

     ,,Proorocule şi Înaintemergătorule al venirii lui Hristos, după vrednicie a te lăuda pe tine nu ne pricepem noi cei ce cu dragoste te cinstim; că nerodirea celei ce te-a născut şi amuţirea părintelui tău s-a dezlegat la mărita şi cinstita naşterea ta, şi întruparea Fiului lui Dumnezeu lumii se propovăduieşte“ ( Troparul Sărbătorii )

Ultimul Profet al Vechiului Testament
 

     Ioan Botezătorul este ultimul Profet al Vechiului Testament şi totodată personajul care face trecerea de la Vechiul Testament la Noul Testament. El a fost ales special de către Dumnezeu în acest scop şi a ştiut lucrul acesta încă din anii copilăriei. Biserica îi acordă lui Ioan o mare însemnătate, fapt pentru care el este sărbătorit de mai multe ori în calendarul răsăritean ( Biserica Ortodoxă şi Greco-Catolică ). La 24 iunie se sărbătoreşte Naşterea sa, la 6 ianuarie Botezul Domnului în Iordan, la 7 ianuarie sărbătorim Soborul Sfîntului Ioan Botezătorul, iar la 29 august Tăierea capului Sfîntului Ioan Botezătorul. Întreaga viaţă a lui Ioan Botezătorul a fost o jertfă adusă lui Dumnezeu, iar moartea sa a fost demnă şi curajoasă. De la Ioan învăţăm să nu facem niciodată compromisuri, el a preferat să moară decît să nu urmeze linia adevărului. ,,Pui de năpîrci, cine v-a învăţat să fugiţi de mînia viitoare?“ le spunea fariseilor şi saduceilor care constituiau principala clasă sacerdotală şi politică din Israel. Expresia lui Ioan îşi găseşte veridicitatea şi astăzi cînd printre mai marii zilei domnesc ,,puii de năpîrci“ adică laşii care au ajuns în funcţii înalte printr-o viaţă plină de compromisuri.

Naşterea lui Ioan
 

     Cercetătorii nu sînt unanimi cînd este vorba despre anul naşterii Profetului. Unii susţin că Ioan s-a născut în anul 4 î.Hr. iar alţii dau ca dată a naşterii anul 7 î.Hr. Conform Noului Testament Ioan se naşte cu şase luni înaintea vărului său Iisus din Nazareth. Naşterea lui Ioan are loc printr-o minune conform datelor furnizate de Sfînta Scriptură, mai precis Noul Testament. ,,În zilele lui Irod, împăratul Iudeii, era un preot, numit Zaharia, din ceata lui Abia. Nevasta lui era din fetele lui Aaron, şi se chema Elisaveta. Amîndoi erau neprihăniţi înaintea lui Dumnezeu, şi păzeau fără pată toate poruncile şi toate rînduielile Domnului. N-aveau copii, pentru că Elisaveta era stearpă; şi amîndoi erau înaintaţi în vîrstă. Dar, pe cînd slujea Zaharia înaintea lui Dumnezeu, la rîndul cetei lui, după obiceiul preoţiei, a ieşit la sorţi să intre şi să tămîieze în Templul Domnului. În ceasul tămîierii, toată mulţimea norodului se ruga afară. Atunci un înger al Domnului s-a arătat lui Zaharia, şi a stătut în picioare la dreapta altarului pentru tămîiere. Zaharia s-a spăimîntat, cînd l-a văzut; şi l-a apucat frica. Dar îngerul i-a zis: Nu te teme Zahario; fiindcă rugăciunea ta a fost ascultată. Nevastă-ta, Elisaveta, îţi va naşte un fiu, căruia îi vei pune numele Ioan. El va fi pentru tine o pricină de bucurie şi veselie, şi mulţi se vor bucura de naşterea lui. Căci va fi mare înaintea Domnului. Nu va bea nici vin, nici băutură ameţitoare, şi se va umplea de Duhul Sfînt încă din pîntecele maicii sale. El va întoarce pe mulţi din fiii lui Israel la Domnul, Dumnezeul lor. Va merge înaintea lui Dumnezeu, în duhul şi puterea lui Ilie, ca să întoarcă inimile părinţilor la copii, şi pe cei neascultători la umblarea în înţelepciunea celor neprihăniţi, ca să gătească Domnului un norod bine pregătit pentru El. Zaharia a zis îngerului: Din ce voi cunoaşte lucrul acesta? Fiindcă eu sînt bătrîn, şi nevastă-mea este înaintată în vîrstă. Drept răspuns, îngerul i-a zis: Eu sînt Gavriil, care stau înaintea lui Dumnezeu; am fost trimis să-ţi vorbesc, şi să-ţi aduc această veste bună. Iată că vei fi mut, şi nu vei putea vorbi, pînă în ziua cînd se vor întîmpla aceste lucruri, pentru că n-ai crezut cuvintele mele, care se vor împlini la vremea lor.....Elisavetei i s-a împlinit vremea să nască; şi a născut un fiu. Vecinii şi rudele ei au auzit că Domnul a arătat mare îndurare faţă de ea, şi se bucurau împreună cu ea. În ziua a opta, au venit să taie pruncul împrejur, şi voiau să-i pună numele Zaharia, după numele tatălui său. Dar mama lui a luat cuvîntul, şi a zis: Nu. Ci are să se cheme Ioan. Ei i-au zis: Nimeni din rubedeniile tale nu poartă numele acesta. Şi au început să facă semne tatălui său, ca să ştie cum ar vrea să-i pună numele. Zaharia a cerut o tăbliţă de scris şi a scris, zicînd: Numele lui este Ioan. Şi toţi s-au minunat. În clipa aceea, i s-a dezlegat limba, şi el vorbea şi binecuvînta pe Dumnezeu“ ( Luca 1, 5-20; 57-64 ) Oraşul în care s-a născut Ioan Botezătorul purta numele Orini.

 

 

Înfăţişarea lui Ioan
 

     Biblia ni-l prezintă pe Ioan ca pe un ascet şi un pustnic. ,,Ioan purta o haină de păr de cămilă, şi la mijloc era încins cu un brîu de curea. El se hrănea cu lăcuste şi miere sălbatică“ ( Matei 3, 4 ) De asemenea, purta barbă, părul lung, şi era vînjos. Ioan a primit chemarea profetică în jurul anului 26 d. Hr., la vîrsta de 30 de ani. ,,La baza lui stă vechiul nume ebraic Johanan, care după formaţie este un nume teoforic, compus din Jahve ( forma scurtă, Jo ) +hanan ,,a avea milă“, ,,a milui“, deci semnificaţia numelui este ,,Jahve a miluit“, ,,Dumnezeu a avut milă“. Atestat în inscripţiile creştine ale primelor veacuri, formele dominante vor fi cele ale latinei tîrzii, Joannes după influenţa grecească a lui Iwavvns. Răspîndirea numelui în toată Europa într-o perioadă relativ timpurie se explică prin faptul că acest nume a fost purtat de mari sfinţi, martori ai activităţii Mîntuitorului“ ( Aurelia Bălan Mihailovici, Dicţionar Onomastic Creştin, Ed. Minerva Bucureşti 2003 )

Relatări istorice despre Ioan
 

     Este cert faptul că Ioan este personaj istoric. El şi-a început activitatea în timpul împăratului roman Tiberiu. ,,Iar în al cincisprezecelea an de domnie a cezarului Tiberiu, pe cînd Ponţiu Pilat era procurator al Iudeii, Irod, tetrarh al Galileii, şi Filip, fratele său, tetrarh al Itureii şi al ţinutului Trahonitidei, şi Lisanias, tetrarh al Abilenei, în vremea arhiereilor Anna şi Caiafa, fost-a cuvîntul lui Dumnezeu către Ioan, fiul lui Zaharia, în pustie“ ( Lc. 3; 1,2 ) Însăşi Scriptura este un autentic document istoric. Istoricii antici vorbesc şi ei despre Ioan. ,,Un om bun care le-a cerut iudeilor să practice virtuţile, să fie drepţi unii cu alţii şi pioşi faţă de Dumnezeu, şi să se unească prin botez“ ( Josephus Flavius, Antichităţi iudaice 18, 117 ) Tot istoricul evreu Josephus Flavius mai spunea despre Ioan că ,,Acesta i-a învăţat pe oameni că botezul era acceptabil dacă era făcut nu spre iertarea păcatelor, ci pentru purificarea trupului, dacă sufletul a fost purificat mai întîi prin neprihănire“.

Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel
 

     ,,Cei ce sînteţi între Apostoli mai întîi pe scaun şezători şi lumii învăţători, Stăpînului tuturor rugaţi-vă, pace lumii să dăruiască şi sufletelor noastre mare milă“ ( Tropar )

Sfîntul Petru
 

     Sfîntul Petru a fost liderul de necontestat al celorlalţi apostoli. ,,Tu eşti Petru, şi pe această piatră voi zidi Biserica Mea, şi porţile Iadului nu o vor birui“ ( Matei 16, 18 ) Mîntuitorul făcea referire cînd a spus „piatră“ la temelia credinţei lui Petru. Era originar din Betsaida Galileii şi Andrei a fost fratele său. Tatăl lor se numea Iona. Din mărturiile scripturistice ştim că era căsătorit şi s-a stabilit în Capernaum pentru a se îndeletnici cu meseria de pescar. Noul Testament ne relatează despre starea lui Petru. ,,Iar soacra lui Simon zăcea aprinsă de friguri; şi îndată I-au vorbit despre ea. Şi apropiindu-Se, a ridicat-o apucînd-o de mînă. Şi au lăsat-o frigurile şi ea Îi slujea“ ( Mc. 1; 30, 31 ) În călătoriile sale misionare Petru a fost însoţit de soţia lui. ,,Oare nouă nu ne stă-n putere să purtăm cu noi o femeie soră, ca şi ceilalţi apostoli şi ca fraţii Domnului şi ca Chefa? ( 1 Co. 9; 4,5 ) Atît Betsaida cît şi Capernaumul se aflau în partea de nord a Lacului Ghenizaret, lac numit şi Marea Tiberiadei sau Marea Galileii. Petru vorbea limba aramaică şi ştia să scrie şi să citească dar nu a fost iniţiat în Legea lui Moise. Era considerat un om simplu.

Chemarea
 

     Petru a fost adus la Iisus de fratele său Andrei. ,,Acesta l-a găsit mai întîi pe Simon, fratele său, şi i-a zis: Noi L-am aflat pe Mesia- ce se tîcuieşte-Hristos; şi l-a adus la Iisus. Iisus, privind la el, i-a zis: Tu eşti Simon, fiul lui Iona; tu te vei numi Chefa-ce se tîlcuieşte: Petru“ ( In.1; 41, 42 ) ,,Această împrejurare explică faptul că Petru a răspuns chemării pe care Mîntuitorul i-a făcut-o la scurt timp după aceea. Şi umblînd pe lîngă Marea Galileii, a văzut pe Simon şi pe Andrei, fratele lui Simon, aruncîndu-şi mrejele în mare, că erau pescari. Şi le-a zis Iisus: Veniţi după Mine şi vă voi face să fiţi pescari de oameni!“ ( Mc. 1; 16, 17 ) Potrivit celor relatate de Ioan, la prima întîlnire, Iisus îi dă lui Simon un nume pe care nu-l avusese anterior. Atunci cînd Evanghelistul Ioan se referă la Petru, îl numeşte Simon-Petru. Marcu îl numeşte Simon şi mai rar Petru. Petru era cel mai în vîrstă dintre apostoli. Este poate motivul pentru care este menţionat primul în listele apostolilor şi ucenicilor, fiind totodată membru al grupului celor trei intimi ai Domnului. ,,Şi n-a lăsat pe nimeni să meargă cu El, decît numai pe Petru şi pe Iacob şi pe Ioan, fratele lui Iacob“ ( Mc. 5, 37 ). Temperamentul său colerico-sanguin este descris frecvent. Petru acţionează ca şi cum ar fi purtătorul de cuvînt al celor doisprezece apostoli. ( Pr. Iconom Stavrofor Dumitru Bondalici, Enciclopedia Marilor Personalităţi din Vechiul şi Noul Testament, Ed. Diecezană Caransebeş 2005, p. 500 ) Deşi Petru s-a lepădat de Hristos ( ,, Înainte de a cînta cocoşul de două ori, tu de trei ori te vei fi lepădat de Mine“ ) din cauza fricii care a pus stăpînire pe el a avut puterea de a se pocăi, iar Hristos i-a trecut cu vederea slăbiciunea şi l-a reaşezat în demnitatea apostolică. ,,Iisus i-a zis a treia oară: Simone, fiu al lui Iona, Mă iubeşti? Petru s-a-ntristat că i-a zis a treia oară: Mă iubeşti?, şi I-a zis: Doamne, Tu pe toate le ştii, Tu ştii că te iubesc. Iisus i-a zis: Paşte oile Mele! Adevăr, adevăr îţi spun: cînd erai mai tînăr te încingeai singur şi umblai unde voiai; dar cînd vei îmbătrîni îţi vei întinde mîinile şi altul te va încinge şi te va duce unde tu nu vrei“ ( Ioan. 21, 17-18 )

Activitatea misionară
 

     Activitatea misionară a lui Petru a început în ziua Cincizecimii cînd Duhul Sfînt s-a pogorît peste apostoli; zi care a marcat începutul efectiv al Bisericii. În prima zi doar Petru singur a convertit 3000 de persoane la credinţa în Hristos. La început Petru şi-a desfăşurat activitatea în Ierusalim, Iudeea, Samaria şi Galileea pînă la Sinodul Apostolic din 49-50 d. Hr. Arestat împreună cu Ioan au fost duşi în faţa Sinedriului, dar au fost eliberaţi la sfatul înţeleptului rabin Gamaliel. Faptele Apostolilor relatează întîmplarea mustrării lui Simon Magul de către Petru; acesta i-a oferit bani în schimbul dezvăluirii puterii sale, dar Petru îi spune: ,,Piară banii tăi, şi tu împreună cu ei!, pentru că ai socotit că darul lui Dumnezeu se dobîndeşte cu bani; în chemarea aceasta tu n-ai parte şi nici moştenire, pentru că inima ta nu este dreaptă înaintea lui Dumnezeu. Aşadar, pocăieşte-te de această răutate a ta şi roagă-te lui Dumnezeu, doar ţi se va ierta cugetul inimii; că-ntru amărăciunea fierii şi-ntru legătura nedreptăţii te văd că eşti!“ Această întîmplare a dat naştere cuvîntului ,,simonie“-vina de a cumpăra cu bani sau bunuri taina hirotoniei sau demnităţile bisericeşti. Petru a mai predicat în cetăţile Lida, Ioppe, Cezareea Palestinei care era capitala politică a ţării. La Ioppe a înviat-o pe fecioara Tavita ( Căprioara ), iar în Lida l-a vindecat pe Enea care era paralizat. În Cezareea Palestinei îl botează pe ofiţerul roman Corneliu împreună cu toată familia lui. Conform relatărilor lui Eusebiu de Cezareea care a preluat unele informaţii mai vechi de la teologul Alexandrin Origen şi din surse mai apropiate de perioada apostolică Petru a mai predicat în Pont, Galatia, Bitinia, Capadocia, Asia şi la Roma unde şi-a găsit sfîrşitul. Într-una din epistolele sale ( !. Petru. 5; 13,14 ) foloseşte expresia ,,Biserica cea aleasă din Babilon“. Experţii biblici susţin că nu este vorba de actualul Iraq de astăzi unde a fost cetatea antică şi Imperiul babilonian ci de Roma. ,,Biserica cea aleasă din Babilon“ nu desemnează Biserica din vechiul Babilon, cel care a devenit mai tîrziu Bagdadul iraqian, ci Biserica din Roma, numită peiorativ astfel, întrucît Roma era metropola păgînismului“ ( Dumitru Bondalici, idem . p. 503 )

Răstignit pe cruce cu capul în jos
 

     În anul 67 d.Hr. dementul împărat Nero incendiază o parte din Roma pentru a-l inspira în ,,crizele“ sale poetice şi dă vina pe creştini pentru a nu fi linşat de populaţie. Începe o prigoană teribilă căruia îi cade victimă şi Petru. Acest lucru s-a întîmplat în anul 67 d. Hr. tot în acest timp este ucis şi Pavel. Petru este răstignit pe cruce cu capul în jos. A cerut în mod special acest lucru pentru că a considerat că nu este vrednic să moară ca Domnul său. A fost îngropat la Roma, lîngă Calea triumfală.

Pavel, apostolul neamurilor
 

     S-a născut la Tars, capitala provinciei romane Cilicia din Asia Mică, în anul 7 d. Hr. Tarsul se află astăzi pe teritoriul Turciei, undeva în sud-est. Înainte de convertire a primit numele Saul care în traducere înseamnă ,,cel dorit“. A avut o educaţie aleasă şi a învăţat de mic limba greacă întrucît Tarsul era un oraş cosmopolit. Părinţii săi, evrei din seminţia lui Veniamin, aveau o stare materială bună şi deţineau un atelier de confecţionat mantale şi corturi. Tot de la ei a dobîndit şi cetăţenia romană. De aceea a fost ucis prin decapitare: cetăţenii romani nu erau răstigniţi. Şi-a desăvîrşit învăţătura la Ierusalim sub îndrumarea marelui învăţat Gamaliel.

Saul-prigonitorul
 

     Deşi tînăr, a devenit unul dintre cei mai mari persecutori ai creştinilor. A privit lapidarea lui Ştefan şi a fost de acord cu acest lucru-le păzea hainele ucigaşilor. A fost unul dintre liderii religioşi ai evreilor care au provocat împrăştierea creştinilor din Ierusalim. Era foarte fanatic şi orbit de ură. Ura împotriva creştinilor friza nebunia: intra în casele oamenilor, prindea femei, bărbaţi şi copii, iar apoi îi arunca în temniţă fără milă şi fără remuşcare. A mers pînă într-acolo încît a plecat spre Damasc însoţit de o ceată de călăreţi înarmaţi pentru a distruge şi comunitatea creştină de acolo.

Trezirea
 

    În drum spre Damasc este orbit de o lumină foarte puternică şi se prăbuşeşte de pe cal nemaivăzînd nimic. Şocul este cu atît mai puternic cu cît aude o voce străină. ,,Saule, Saule, de ce Mă prigoneşti? Iar el a zis: ,,Cine eşti, Doamne? Şi glasul i-a zis: Eu sînt Iisus, Cel pe care tu Îl prigoneşti. Greu îţi este să izbeşti cu piciorul în ţepuşă. Şi, el tremurînd şi înspăimîntat fiind, a zis: Doamne, ce voieşti Tu să fac? Iar Domnul i-a zis: Ridică-te, intră în cetate şi ţi se va spune ce trebuie să faci. Iar bărbaţii care mergeau cu el pe cale stăteau încremeniţi, glasul auzindu-l, dar nevăzînd pe nimeni. Şi Saul s-a ridicat de la pămînt; dar, deşi avea ochii deschişi, nu vedea nimic. Şi luîndu-l de mînă, l-au dus la Damasc. Şi trei zile a fost fără vedere; şi n-a mîncat, nici n-a băut“ ( Faptele apostolilor, 9, 4-9 ) Saul este botezat în cetatea Damascului de către episcopul Anania, conducătorul comunităţii creştine de acolo. Va lua numele de Pavel la Botez. Iisus îl îndeamnă pe Anania să-l boteze pe Pavel spunîndu-i: ,,...pentru că acesta Îmi este Mie vas ales, ca numele să Mi-l poarte înaintea neamurilor şi a regilor şi a fiilor lui Israel; căci Eu îi voi arăta cîte trebuie el să pătimească pentru numele Meu“ ( Faptele Apostolilor, 9, 15-16 )

A propovăduit cuvîntul Domnului
 

     Pavel începe să propovăduiască prin sinagogi că Iisus este Fiul lui Dumnezeu, iar evreii încep să-i poarte duşmănie încercînd să-l omoare. Creştinii din Damasc îl ajută să părăseacă oraşul coborîndu-l peste zidurile cetăţii într-un coş de nuiele, în timpul nopţii. După ce stă trei ani în Arabia se întoarce la Ierusalim, dar este privit la început cu suspiciune de către membrii comunităţii creştine. Mai întîi va lua legătura cu Petru apoi cu Iacob, ruda Domnului care era episcop. Se retrage în Cezareea Palestinei deoarece evreii elenişti îi ameninţă viaţa, apoi la Tars de unde a fost chemat de Barnaba în Antiohia Siriei, în anul 43 d. Hr. Aici propovăduieşte credinţa în Iisus împreună cu Barnaba un an. La Antiohia credincioşii s-au numit pentru prima dată creştini. După Ierusalim şi Samaria constituirea Bisericii din Antiohia va însemna a treia etapă de dezvoltare şi răspîndire a creştinismului. Participă la primul Sinod al apostolilor de la Ierusalim unde se stabileşte că toţi cei care provin din alte neamuri nu sînt obligaţi să păstreze Legea lui Moise, mai ales tăierea împrejur. După aceasta Pavel vizitează comunităţile din Siria, Cilicia şi Licaonia unde îl converteşte pe Timotei după care îl ia cu el în misiune. Trece prin oraşele Galatia, Frigia şi Misia ajungînd în oraşul Troua. Aici îl converteşte pe doctorul Luca cel care avea să scrie Evanghelia a treia şi Faptele Apostolilor. La Filipi, Pavel înfiinţează prima comunitate creştină din Europa. Aici este bătut împreună cu Sila şi băgat în închisoare, dar scapă în mod miraculos. În cele din urmă ajunge la Atena unde converteşte la creştinism o serie de filosofi greci printre care şi cunoscutul Dionisie Areopagitul. Conform Tradiţiei creştine, Dionisie devine primul episcop al Atenei. Din Atena se îndreaptă spre Corint, Efes de unde se întoarce la Ierusalim de sărbătoarea Paştelui. După o altă etapă de călătorii misionare revine la Ierusalim unde este atacat de către fanaticii evrei. La intervenţia lui Claudius Lysias care era comandantul garnizoanei romane este scos din mîinile iudeilor şi închis în turnul Antonia. Este în cele din urmă trimis sub escortă la Cezareea Palestinei unde a fost ţinut în închisoare de procuratorul Felix între anii 52-60 d. Hr. La Cezareea va mai fi judecat odată de către noul procurator al Iudeii Porcius Festus, a regelui Irod Agrippa II şi a soţiei acestuia Berenice. Aceştia îl găsesc nevinovat. În calitate de cetăţean roman însă Pavel cere să fie judecat în faţa Cezarului şi este dus sub escortă la Roma între toamna şi iarna anului 60 d. Hr. Ajunge în Italia, la Puetoli în primăvara anului 61 d. Hr. Ajuns la Roma îi este îngăduit să locuiască separat avînd libertatea de a primi pe oricine. Este simpatizat de către creştinii din Roma şi chiar de slujitorii palatului imperial. În anul 63 d. Hr. este eliberat din prima captivitate romană. Întreprinde alte călătorii misionare în Răsărit unde pune noi episcopi ( Creta, Efes, Nicopolis, epir ) după care se îndreaptă spre Spania, conform Tradiţiei. Cînd se întoarce din Spania în anul 66 d. Hr. este prins din nou şi dus la Roma. Este martirizat în aceeaşi zi cu Petru, 29 iunie 67 d. Hr. şi este îngropat la Roma pe Calea Ostia. Secole de-a rîndul creştinii din toată lumea au venit să se închine la mormîntul său.

Meritele lui Pavel
 

     ,,Meritele acestui titan sînt considerabile pentru răspîndirea creştinismului. Prin geniul său, el a reuşit, ajutat de Hristos, să răspîndească creştinismul mai ales în lumea greco-romană, întărindu-l în inima Imperiului Roman-Roma. Potrivit Sfîntului Apostol şi Evanghelist Ioan, Pavel este cel mai mare scriitor şi gînditor dintre apostoli. Prin uriaşa-i activitate misionară, el a eliberat creştinismul de servitutea Legii mozaice şi a deschis porţile universalismului creştin“ ( Dumitru Bondalici, ibid. p. 498 ) Din scrierile Sfîntului Apostol Pavel s-au păstrat 14 şi au fost incluse în canonul Noului Tastament: Epistola către romani, Epistolele I şi II către Corinteni, Epistola către galateni, Epistola către efeseni, Epistola către filipeni, Epistola către coloseni, Epistolele I şi II către tesaloniceni, Epistolele I şi II către Timotei, Epistola către Tit, Epistola către Filimon, Epistola către evrei. Citind aceste epistole creştinii din toate timpurile au găsit răspunsurile care i-au frămîntat cu privire la problemele vieţii şi la adevărata credinţă în Hristos Iisus Domnul şi Dumnezeul nostru.
( Ştefan Botoran )

Bazilica Sfîntul Petru
 

     Bazilica Sfântul Petru (în italiană: "Basilica di San Pietro in Vaticano") din Roma se găseşte în Cetatea Vaticanului, înăuntrul statului pontifical, în monumentala Piazza San Pietro. Imensul edificiu - lung de 186 metri, înălţimea cupolei de 119 metri, cu o suprafaţă totală de peste 15.000 m˛ - este ca mărime al doilea lăcaş sacru al creştinătăţii (după biserica "Notre-Dame de la Paix" din Yamoussouko în statul Coasta de Fildeş din Africa, cu o suprafaţă de cca. 30.000 m˛). La început a fost doar un monument comemorativ în locul unde Sfântul Apostol Petru - primul Papă al creştinătăţii - ar fi fost martirizat şi înmormântat, în apropierea circului lui Nerone. Între anii 319 si 329, împăratul Constantin a construit o mare bazilică. În secolul al XV-lea, clădirea era în stare de ruină şi Papa Iuliu al II-lea hotărăşte construirea unei noi bazilici de mare amploare. Construirea edificiului actual, începută la 18 aprilie 1506, se sfârşeşte în anul 1612 în timpul Papei Paul al V-lea. Bazilica este sfintita la 18 noiembrie 1626, de catre Papa Urban al VIII-lea. Numeroşi arhitecţi şi artişti de prestigiu au contribuit la realizarea acestei opere: arhitectul Bramante iniţiază primele lucrări, Michelangelo execută proiectul cupolei, Rafael Sanzio modifică planul originar dintr-o cruce grecească într-una latină, Carlo Maderno completează faţada, Bernini desenează planul pieţei cu faimoasele colonade. De o neasemuită frumuseţe este grupul sculptural "Pietŕ" al lui Michelangelo. În mijloc, sub cupolă, se află altarul principal al papilor, dominat de un baldachin înalt de 29 metri, realizat în bronz de Bernini. În absida se găseşte Scaunul episcopal al Sfântului Petru, susţinut de statuile a patru sfinţi învăţători ai Bisericii: Sf. Ambrozie, Sf. Augustin, Sf. Atanasie si Sf. Ioan Gura de Aur. De aici se coboară în grota Vaticanului, care reprezintă cripta bazilicei, unde sînt resturile clădirei iniţiale şi ale unui vechi cimitir, unde ar fi fost mormântul Apostolului Petru.

Catedrala Sfîntul Paul din Londra
 

     Catedrala Sfîntul Paul nu este doar cea mai mare clădire în stil baroc din Anglia, ci şi a cincea biserică din lume în ceea ce priveşte dimensiunile. Această minune a arhitecturii n-ar fi existat însă dacă incendiul pustiitor din septembrie 1666 n-ar fi distrus cea mai mare parte din oraş şi, evident, şi aşezămîntul care se înalţă pe locul Catedralei de astăzi. Construcţia actualului sediu al Episcopului de Londra, centru spiritual al Angliei, a început în 1675. Christopher Wren avea să supravegheze lucrările dintr-o casă aflată pe celălalt mal al Tamisei. Lucrarea i-a luat 35 de ani, dar totul a fost realizat la o scară greu de imaginat. Diametrul cupolei este de 34 metri şi nu este depăşit decît de cel al bazilicii Sfantul Petru din Roma. Cupola este încadrată de turnuri baroc avînd ferestre renascentiste. Suprafetele exterioare sînt ornamentate cu coloane corintice, iar pe timpanul de deasupra intrării se află un basorelief executat de Françisc Bird, reprezentînd momentul pocăinţei Sfîntului Apostol Pavel (Sfantul Paul). Lungimea totală a Catedralei este de 156 metri, iar înălţimea pînă la vîrful domului de 110 metri.
     Există aici şi o vestită orgă la care a concertat de multe ori Händel şi o bibliotecă deosebit de valoroasă, conţinînd peste 13.000 de volume. Aici a avut loc în 1981 căsătoria Prinţului Charles cu Prinţesa Diana.

Comments
Comentariu nou Cautare
Scrieti comentariu
Nume:
Email:
 
Titlu:
 
Va rog sa introduceti codul anti-spam pe care il puteti citi in imagine.

3.26 Copyright (C) 2008 Compojoom.com / Copyright (C) 2007 Alain Georgette / Copyright (C) 2006 Frantisek Hliva. All rights reserved."

 

Caută in site ...

Adio, Majestate!

 

      România iubeşte monarhia. Ar fi concluzia la care ar ajunge orice persoană care deschide televizorul, ascultă radioul sau citeşte presa scrisă, pentru că mijloacele media abundă de articole despre regele Mihai şi monarhie. Dar dacă ne-am întoarce în urmă cu vreo două decenii, lucrurile n-ar sta chiar aşa. Regele Mihai a fost alungat din ţară de regimul post-decembrist condus de Iliescu şi Roman, aşa cum s-a întîmplat în 1947, pe vremea regimului bolşevic. Urmaşii acelor comunişti, pesediştii actuali, depun flori şi lumînări pentru monarhul României care a trecut la cele sfinte, iar pe bloguri postează mesaje de compasiune arătîndu-şi astfel nesimţirea.
     Fiind într-o vizită în Danemarca, am avut ocazia să trăiesc vizita familiei regale în oraşul în care am poposit vreme de o săptămînă. Au fost multe pregătiri, oficialităţile au fost băgate în priză cu mult timp înaintea vizitei. Localnicii erau preocupaţi să-şi întîlnească Regina, iar în ziua sosirii familiei regale, locul era înţesat de lume. Oraşul nu avea mai mult de vreo 20.000 de locuitori, dar atunci numărul celor prezenţi era şi de cinci ori mai mare. Era puhoi de lume. Eu nu mai văzusem atîta agitaţie şi oameni la un loc de pe vremea cînd Ceauşescu vizita vreo localitate. Pe cînd eram în anul I de facultate, era anunţată participarea preşedintelui ţării la deschiderea anului universitar, la Cluj. Cîtă zarvă, eram forţaţi să ieşim, să-l aclamăm! Pe noi, bobocii, ne-au închis pe stadionul din Cluj ca pe nişte oi, pentru a vedea iubitul conducător cît de ovaţionat este de tineri. Ceva similar era şi în oraşul danez, la vizita Reginei. Deosebirea însă consta în faptul că acei cetăţeni au mers la întîlnirea cu Regina din plăcere, pe cînd noi eram forţaţi. Le zîmbeau feţele, plîngeau oamenii de emoţie.

Citește mai departe...

Vizitatori online

Avem 730 vizitatori online

Curs valutar BNR

Vremea in Fagaras

Poze din Făgăraş şi Ţara Făgăraşului

7.JPG

Cartea

Statistici

Membri : 14
Conţinut : 738
Număr afişări conţinut : 3959657

FaceBook

Horoscop zilnic

Informatii utile



Ziare