Monitorul de Făgăraș - Ziarul care stă de vorbă cu oamenii!

Home Reportaje Învierea Domnului
Învierea Domnului Email
Marţi, 10 Aprilie 2012 17:14

 

 

     ,,Hristos a Înviat din morţi, cu moartea pe moarte călcînd, şi celor din morminte viaţă dăruindu-le“

      Cu lumânarea de Paşti în mână şi cu lumina Învierii în suflet, milioane de creştini vor spune ,,Hristos a Înviat" şi vor răspunde ,,Adevărat a Înviat". De două milenii nu există o altă bună vestire mai adânc rostită şi un răspuns mai convingător. În sfintele zile de Paşti şi mai ales în noaptea de Înviere să privim în noi înşine pentru a recunoaşte starea inimii şi a minţii, starea sufletului în care ne aflăm. O privire onestă şi curajoasă a lăuntrului nostru ne poate dezvălui adevărul despre frămîntările, neajunsurile, neîmplinirile, orgoliile care de domină fiinţa, dar şi despre miciile bucurii şi împliniri ale noastre. Este momentul în care rugăciunea sinceră poate să îndepărteze tot ce nu este pe placul lui Dumnezeu şi astfel să privim spre Lumină, spre Mântuitorul care s-a sacrificat pentru iertarea păcatelor noastre. Duminică, 15 aprilie a.c. credincioşii ortodocşi şi greco-catolici prăznuiesc Învierea Domnului, Sfintele Paşti. În toate bisericile ortodoxe slujba de înviere se va oficia la miezul nopţii.

Praznicul praznicelor
 

     Învierea Domnului este cea mai importantă sărbătoare creştină, sărbătoarea sărbătorilor şi cea mai mare bucurie pentru că prin Iisus avem dovada că moartea care după căderea lui Adam şi-a Evei a fost lege şi a devenit neputinţă. Paştile înseamnă jertfă, răscumpărare şi bucurie. Agonia instrumentului de tortură folosit de romani a devenit simbol al libertăţii pentru că însuşi Iisus a spus: ,,Nu vă temeţi de cei ce pot ucide trupul, ei nu vă pot ucide însă şi sufletul“ Iisus nu a venit să împovăreze ci să elibereze, astfel că creştinismul înseamnă iubire, libertate, armonie între oameni şi nu inchiziţie. Iisus ne învaţă să nu judecăm ci mai degrabă să ajutăm. Iisus a venit în lume să vindece orbirea spiritului, a ideilor preconcepute şi a tabuu-rilor care i-au transformat pe oameni în morminte văruite în exterior şi putrede în interior.

 

Învierea lui Hristos înseamnă şi învierea noastră, iar moartea Sa înseamnă uciderea a tot ce este rău în fiinţa umană: egoism, laşitate, frică, ură, lăcomie, invidie, minciună, asuprire. Moise a preînchipuit libertatea spiritului adusă de Hristos cînd i-a eliberat pe conaţionalii săi din robia lui Faraon. Au plecat din Egiptul sclaviei spre ţinutul libertăţii şi nu a fost uşor pentru că au trebuit să treacă de valurile Mării Roşii şi să îndure arşiţa deşertului, avînd în spatele lor carele de luptă ale egiptenilor. Unii l-au criticat pe Moise demostrînd astfel limitele omului care se mulţumeşte cu puţin. Asta a venit să răstoarne Iisus: ignoranţa de a înţelege legile vechi. Cuvîntul ,,Paşte“ vine din ebraicul ,,pesah“ care înseamnă ,,trecere“. Dumnezeu a făcut legămînt cu omul mai întîi prin Noe în semnul curcubeului, tăierea împrejur a lui Avraam, tablele legii date lui Moise şi apoi tăierea împrejur a răutăţii şi triumful spiritului aduse de Iisus. Toate acestea fac parte din ,,pesah“, trecerea de la rău la bine. Paştele are în spate o istorie de mii de ani şi înseamnă triumful vieţii asupra morţii.

Învierea lui Lazăr
 

     Înainte de a intra în Ierusalim (sărbătoarea Floriilor), Iisus le arată oamenilor că va transforma totul, că poate schimba legea naturii şi astfel îl ridică din morţi pe Lazăr, prietenul său. Învierea lui Lazăr demonstrează cît de firească a fost Învierea lui Iisus: ,,...Dar venind Iisus îl află pe Lazăr îngropat de patru zile. .Şi mulţi dintre iudei veniseră în casa Martei şi a Mariei ca să le mîngîie de moartea fratelui lor. Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu n-ar fi murit, Pentru că bine ştiu că oricîte vei cere de la Dumnezeu, Dumnezeu îţi va da ţie. Iisus rosteşte către ea: Fratele tău va învia. Crezi tu aceasta? Marta îi grăieşte: Da, Doamne, cred că tu eşti Mesia, Fiul lui Dumnezeu, care trebuia să vie în lume. ...: Ridicaţi piatra. Iar după aceasta, a strigat cu glas mare: Lazăre, vino afară! Şi mortul a ieşit la lumină cu picioarele şi cu mîinile legate în fîşii de pînză şi cu faţa acoperită de o mahramă" (Ioan 11, 17-44) Lazăr este înviat şi redat familiei fiind deja putrezit, lucru care arată cît de reală este Scriptura. Sfînta şi Dumnezeiasca Scriptură a Vechiului şi a Noului Testament este cel mai autentic istoric al întregii omeniri, cu toate arhaismele de rigoare. Învierea nu este doar un simbol, dar mai presus de toate Învierea înseamnă realitate istorică.

Cina cea de taină
 

     ,,...Iar cînd s-a făcut seară, a şezut la masă cu cei doisprezece ucenici. Şi pe cînd mîncau, Iisus a zis: Adevăr grăiesc vouă: unul dintre voi mă va vinde. Atunci ei, întristîndu-se foarte, începură să-i zică fiecare, unul după altul: Nu cumva eu sînt, Doamne? Iar El răspunzînd a zis: Cel ce a întins cu mine mîna în blid, acela mă va vinde. Într-adevăr, Fiul omului merge precum scris este pentru el. Vai însă acelui om prin care Fiul omului se vinde. Mai bine era de omul acela dacă nu se mai năştea“ (Matei 26, 20-24) Iuda se dă de gol singur: ,,Nu cumva sînt eu, învăţătorule? Răspuns-a lui: Tu ai zis-o“(Matei 26, 25) După aceea instituie Sfînta Euharistie: ,, Iar pe cînd mîncau, Iisus luînd pîinea, a binecuvîntat, a frînt şi dînd ucenicilor a zis: Luaţi, mîncaţi, acesta este trupul meu. Şi luînd paharul şi mulţumind, le-a dat zicînd: Beţi dintru acesta toţi; Că acesta este sîngele meu, al legii celei noi, care pentru mulţi se varsă, spre iertarea păcatelor. Ci vă spun vouă, nu voi mai bea de acum din acest rod al viei, pînă în ziua aceea cînd îl voi bea cu voi, nou, întru împărăţia Tatălui meu“ (Matei 26, 26-29)

 

Click image to open!
Click image to open!
Click image to open!
Click image to open!
Click image to open!
Click image to open!
 



Rugăciunea din grădina Ghetsimani
 

     La Est de Ierusalim, dincolo de valea Chedron şi în apropiere de Muntele Măslinilor este grădina ,,gat semen“ ce înseamnă în ebraică ,,presă de ulei“. Este un loc ce predispune la meditaţie prin amplasamentul său. Acolo se retrăgea Iisus deseori pentru rugăciune. Rugăciunea lui Hristos în grădina Ghetsimani a dat naştere şi obiceiului creştin de a îngenunchea la rugăciune. Locul latin tradiţional este la Est de drumul şi podul spre Ierihon, peste Chedron, şi conţine măslini despre care se spune că datează din secolul al VII-lea d.Hr. ,,Grădina corespunde cu poziţia indicată de Eusebius şi Jerome, dar este considerată de Thomson, Robinson şi Barclay prea mică şi prea aproape de drum. Grecii au împrejmuit un loc învecinat mai spre nord. La Nord-Est de biserica Sfînta Maria există un teren mai întins unde existau grădini mai izolate, puse la dispoziţia pelerinilor, şi Thomson consideră că acolo s-a aflat grădina originală. Pomii originali au fost tăiaţi de Titus“ (Dicţionar Biblic, Editura ,,cartea creştină“ Oradea) Aici Iisus a plîns şi i-a cerut Tatălui ceresc să îndepărteze de la El ,,paharul“ durerii şi al angoasei dar a mai spus: ,,Nu voia mea ci voia Ta să se facă“ Iisus omul n-a fost scutit de suferinţă şi sentimente. De aceea Iisus Dumnezeul ne înţelege atît de bine suferinţele şi căderile. Acolo au venit caraliii preoţilor însoţiţi de Iuda ca să-L ia pe Iisus: ,,...Şi pe cînd vorbea încă, iată sosit-a Iuda, unul dintre cei doisprezece, şi împreună cu el gloată multă, cu săbii şi cu fuşti, trimişi de mai marii preoţilor şi de bătrînii poporului. Iar vînzătorul le-a fost dat un semn zicînd: Pe care-l voi săruta, acela este: puneţi mîna pe el. deci, venind în clipa aceea cu degrabă la Iisus, zise: Bucură-te, Învăţătorule! Şi l-a sărutat. Ci Iisus grăit-a lui: Prietene, pentru ce-ai venit, îndeplineşte. Atunci apropiindu-se ei au pus mîinile pe Iisus şi l-au prins“ (Matei 26, 47-50)

Sabia lui Petru
 

     Cei ce scot din contextul normal sfatul lui Iisus: ,,Dacă sînteţi loviţi peste obraz, întoarceţi-l şi pe celălalt“ trec lesne peste episodul cu sabia lui Petru: ,,...Şi iată unul dintre cei ce erau cu Iisus (N.R-Evanghelistul Ioan a fost cel care a scris că Petru a fost cel care a scos sabia) întinzînd mîna a tras sabia şi lovind pe servitorul arhiereului i-a tăiat urechea. Dar atunci Iisus a zis: Întoarce sabia ta la locul ei, căci toţi cei ce iau sabia de sabie vor pieri“ (Matei 26, 51-52) De ce purta totuşi Petru sabie cu el? Să taie pîinea? Este îndoielnic. Chiar şi apostolii îşi apărau viaţa, era dreptul lor natural. A întoarce obrazul nu înseamnă că trebuie să ne lăsăm călcaţi în picioare, întoarcerea obrazului are un înţeles mult mai profund decît a te lăsa stricto-senso pocnit. ,,Toţi cei ce iau sabia de sabie vor pieri“ este cel mai bun sfat şi cea mai frumoasă frază filosofică rostită vreodată de un înţelept pentru că însuşi Iisus este izvorul înţelepciunii. De fapt orice faptă săvîrşită îşi are efectul neîntîrziat. Acest lucru a vrut să-l spună Mîntuitorul, explicînd astfel legea ,,cauză-efect". ,,...Au gîndeşti că nu pot să rog pe Tatăl meu şi să-mi pună mie acum înainte mai mult decît douăsprezece legiuni de îngeri?“ (Matei 26, 53) El putea să-i învingă singur pe toţi cei care au tăbărît înarmaţi în grădina Ghetsimani să-l prindă dar n-a vrut, s-a lăsat prins pentru a-şi duce misiunea pînă la capăt: eliberarea întregului neam omenesc de frica morţii şi din robia răutăţii, consecinţe directe ale neascultării strămoşilor Adam şi Eva.

Preocesul lui Iisus
 

     Judecarea lui Iisus a fost un simulacru de proces după toate regulile politicii şi a dictaturii: martori mincinoşi, oameni plătiţi să strige în faţa lui Pilat ,,Răstigneşte-l“; aceeaşi frică manifestată de puterea politică faţă de un om înzestrat cu multe calităţi. Iisus a fost ucis la comandă, a fost crimă cu premeditare, dar pentru care nimeni n-a fost tras la răspundere. Toate acestea se regăsesc şi în ziua de astăzi, nu? De fapt Ana şi Caiafa au început astfel manualul manipulării. Machiaveli nu a spus nimic nou rostind fraza: ,,Scopul scuză mijloacele“ Comuniştii împreună cu iudele lor au folosit exact aceeaşi strategie. Prometeu a fost înlănţuit de ,,zei“ pentru că le-a adus oamenilor focul, Iisus a fost condamnat la moarte pentru că a adus oamenilor adevărul, iar elitele au fost încătuşate de cei care au fost deranjaţi de progres şi cultură. Cea mai mare tragedie a veacurilor constă însă în faptul că astăzi este folosit Iisus drept acoperire pentru nelegiuiri, abuzuri şi putere. Lui Iisus i s-a dat pedeapsa criminalilor de rînd: moartea prin răstignire. Astfel îi pedepseau romanii pe hoţi şi pe criminali.

Calea Crucii
 

     ,,Via Crucis“ sau traseul pe care Iisus şi-a dus Crucea pînă la locul răstignirii. Astăzi, drumul lui Iisus spre Golgota este marcat cu tăbliţe care indică diferitele opriri ale Mântitorului sub povara crucii masive din lemn. Ne-au rămas nouă, în ziua de astăzi, 14 astfel de opriri simbolice. Cînd Domnul a căzut sub povara Crucii pe care i-a luat-o în cele din urmă Simon din Cirene să i-o ducă. Drumul a fost istovitor pentru că orice condamnat era obligat să-şi ducă singur în spate instrumentul de tortură. Pe acest drum a ieşit Veronica din mulţime cu o mahramă să şteargă faţa plină de sînge a Mîntuitorului. O tradiţie spune că chipul lui Iisus s-a imprimat pe această mahramă ce a devenit prima icoană, nefăcută de mîini omeneşti.

Calvarul răstignirii
 

     ,,Şi cînd au sosit la locul care se cheamă Căpăţîna, l-au răstignit acolo, şi pe cei doi făcători de rele, pe unul de-a dreapta şi pe altul de-a stînga. Iar Iisus zicea: Părinte, iartă-le lor, că nu ştiu ce fac. Şi veşmintele lui le-au împărţit între ei, aruncînd pe ele sorţi. Ci norodul sta şi se uita. Iar căpeteniile lui îşi făceau rîs de Iisus zicînd: Pe alţii i-a mîntuit; mîntuiască-se pe sine însuşi, dacă el este Hristosul lui Dumnezeu cel ales. Rîdeau de el şi ostaşii, care veneau aducîndu-i oţet...Iar deasupra crucii lui stătea scris cu slove elineşti, latineşti şi evreieşti: acesta este împăratul Iudeilor. Unul dintre tîlharii pironiţi hulea împotriva lui, zicînd: Nu eşti tu oare Mesia? Mîntuieşte-te pe tine însuţi şi pe noi. Iar celălalt răspunzînd, l-a certat şi a grăit: Nu te temi tu de Dumnezeu? Că eşti în aceeaşi osîndă. Ci noi cu dreptate, căci luăm vrednica plată a celor ce am făcut; pe cînd acesta n-a săvîrşit nimic nedrept. Apoi a zis către Iisus: Pomeneşte-mă, Doamne, cînd vei veni întru împărăţia ta. Ci Iisus i-a răspuns: Adevăr grăiesc ţie: astăzi vei fi cu mine în Rai. Şi era acum ca la ceasul al şaselea (miezul zilei) şi întuneric s-a făcut peste tot pămîntul, pînă la ceasul al nouălea. Căci soarele s-a întunecat iar catapeteasma templului s-a sfîşiat pe mijloc. Atunci, Iisus, strigînd cu glas mare a rostit: Părinte, în mîinile tale dau duhul meu. Şi aceasta zicînd, şi-a dat duhul“ (Luca 23, 33-46) În ceea ce priveşte locaţia morţii lui Iisus au fost lansate două mari ipoteze: una este locul pe care se află Biserica Sfîntului Mormînt iar cealaltă se referă la ,,Calvarul lui Gordon“ cunoscut sub numele de ,,Mormîntul din grădină“ dar în sprijinul acestei ipoteze din urmă nu vine nici o tradiţie şi nici o altă identificare. Cert este că locul a fost amplasat undeva afară din oraş, că era cunoscut, în apropiere de poarta cetăţii şi de un drum principal iar în apropiere se afla o grădină cu un mormînt.

Învierea Mântuitorului
 

     ,,În cea dintîi zi a săptămînii, Maria Magdalena a venit la mormînt, dis-de-dimineaţă, pe cînd era încă întuneric, şi a văzut piatra de la gura mormîntului, dată la o parte. Atunci a alergat şi a venit la Simon Petru şi la celălalt ucenic, pe care-l iubea Iisus, şi le-a zis: Au luat pe Domnul din mormînt şi nu ştim unde l-au pus. Deci a ieşit Petru şi celălalt ucenic şi au pornit spre mormînt. Şi alergau amîndoi împreună; dar celălalt ucenic, alergînd înainte mai repede ca Petru, a sosit cel dintîi, la mormînt. Şi s-a plecat înăuntru şi a văzut giulgiurile zăcînd, dar n-a intrat în criptă. Sosit-a şi Simon Petru după el şi a intrat în mormînt şi a văzut giulgiurile zăcînd. Iar mahrama care fusese pe capul lui Iisus nu era împreună cu giulgiurile, ci deosebit învălătucită, într-un anume loc. Atunci a intrat şi ucenicul celălalt, care sosise întîi la mormînt, şi a văzut şi a crezut. Căci pînă atunci nu pricepuseră Scriptura că trebuie să se scoale Iisus din morţi. Şi s-au dus ucenicii înapoi, la ei acasă. Ci Maria stătea afară la gura mormîntului şi plîngea. Şi pe cînd plîngea, s-a plecat să se uite în mormînt. Şi a văzut doi îngeri, în veşminte albe, şezînd unul de către cap şi altul de către picioare, unde zăcuse trupul lui Iisus. Femeie, o întreabă aceia, de ce plîngi? Ea le spuse: Căci au luat pe Domnul meu şi nu ştiu unde l-au pus. Zicînd acestea, ea s-a întors înapoi şi a văzut pe Iisus stînd în picioare, dar nu l-a cunoscut că e Iisus. Iisus îi vorbeşte: femeie, de ce plîngi? Pe cine cauţi? ea, gîndind că este grădinarul, îi răspunde: Doamne, dacă tu l-ai dus aiurea, spune-mi mie unde l-ai pus şi eu îl voi ridica. Marie! zice Iisus. Întorcîndu-se cu toată faţa ea rosteşte: Rabuni (adică evreeşte, Învăţătorule) Dar Iisus o opreşte: Nu te atinge de mine, căci încă nu m-am suit la Tatăl meu. Du-te la fraţii mei şi le spune: Mă sui la tatăl meu şi la tatăl vostru şi la Dumnezeul meu şi Dumnezeul vostru. Şi a venit Maria Magdalena şi a vestit ucenicilor: Am văzut pe Domnul! şi acestea cîte i le-a spus. Cînd s-a înserat-în ziua aceea, întîia din săptămînă-iar acolo, unde se adunaseră ucenicii, erau uşile încuiate, de frica Iudeilor, a venit Iisus, a stat în mijlocul lor şi le-a zis: Pace vouă! Şi după acest cuvînt le-a arătat lor mîinile şi coasta. deci văzînd că este Domnul s-au bucurat ucenicii. Atunci le-a spus încă o dată: Pace vouă! Precum m-a trimis pe mine Tatăl, vă trimit şi eu pe voi. Şi grăind aceasta, a suflat şi le-a zis: Luaţi Duh Sfînt; Cărora veţi ierta păcatele, le vor fi iertate; cărora le veţi ţinea, vor fi ţinute“ (Ioan 21, 1-22)

Necredinţa lui Toma
 

     Toma a aflat vestea cea mare, a Învierii Domnului, de la ceilalţi ucenici. ,,Dacă nu voi vedea, în palmele lui, semnul piroanelor, dacă nu voi pune degetul meu în semnul piroanelor şi dacă nu voi pune mîna mea în coasta lui-nu voi crede!“ le-a spus Toma răspicat. După opt zile Iisus s-a arătat ucenicilor pe cînd era şi el şi i-a poruncit să pună mîna în locul semnelor biruinţei. ,,Adu degetul tău încoace şi vezi mîinile mele şi adu mîna ta şi o pune în coasta mea şi nu fi necredincios, ci credincios“ (Ioan 21, 27) Apoi rosteşte cuvîntul ce a străbătut veacurile: Pentru că m-ai văzut, Tomo, ai crezut. Fericiţi cei ce n-au văzut şi au crezut!“ (Ioan 21, 29) Frumuseţea este amplificată astăzi de faptul că noi sîntem mai fericiţi decît Toma apostolul. Dincolo de faptul istoric al biruinţei lui Hristos de acum mai bine de două mii de ani noi trebuie să privim scena mîntuitoarelor patimi, a răstignirii, morţii şi învierii din interior. Trebuie să ne asociem cu aceste evenimente pentru că Iisus a suferit şi a Înviat pentru noi. Odată cu El trebuie să ne răstignim ura, egoismul, lăcomia, invidia, răutatea şi să Înviem împreună cu El. Iisus a venit să schimbe nu orînduiala socială în sine, ci întreaga fiinţă umană. Învierea lui Iisus a fost singura revoluţie autentică din Istoria omenirii. (Ştefan Botoran)

Comments
Comentariu nou Cautare
Nelamuritul  - Lumina sfanta   |17-04-2012 22:03:41
Acest miracol, al "Luminii Sfinte" dateaza de prin sec. al lX-lea;pana
atunci nimeni nu stia de EL.
In sec. al XlX-lea clerul ortodox de la Ierusalim a
dorit sa prezinte publicului larg, Miracolul, ca fiind mai degraba simbolic
(decat realitate),insa pierderile spirituale si financiare au fost cunsiderate
uriase,asa ca,ideea a fost abandonata si credinciosii lasati "in
intuneric" in timp ce fetele bisericesti profita de naivitatea lor.
Scrieti comentariu
Nume:
Email:
 
Titlu:
 
Va rog sa introduceti codul anti-spam pe care il puteti citi in imagine.

3.26 Copyright (C) 2008 Compojoom.com / Copyright (C) 2007 Alain Georgette / Copyright (C) 2006 Frantisek Hliva. All rights reserved."

 

Caută in site ...

Adio, Majestate!

 

      România iubeşte monarhia. Ar fi concluzia la care ar ajunge orice persoană care deschide televizorul, ascultă radioul sau citeşte presa scrisă, pentru că mijloacele media abundă de articole despre regele Mihai şi monarhie. Dar dacă ne-am întoarce în urmă cu vreo două decenii, lucrurile n-ar sta chiar aşa. Regele Mihai a fost alungat din ţară de regimul post-decembrist condus de Iliescu şi Roman, aşa cum s-a întîmplat în 1947, pe vremea regimului bolşevic. Urmaşii acelor comunişti, pesediştii actuali, depun flori şi lumînări pentru monarhul României care a trecut la cele sfinte, iar pe bloguri postează mesaje de compasiune arătîndu-şi astfel nesimţirea.
     Fiind într-o vizită în Danemarca, am avut ocazia să trăiesc vizita familiei regale în oraşul în care am poposit vreme de o săptămînă. Au fost multe pregătiri, oficialităţile au fost băgate în priză cu mult timp înaintea vizitei. Localnicii erau preocupaţi să-şi întîlnească Regina, iar în ziua sosirii familiei regale, locul era înţesat de lume. Oraşul nu avea mai mult de vreo 20.000 de locuitori, dar atunci numărul celor prezenţi era şi de cinci ori mai mare. Era puhoi de lume. Eu nu mai văzusem atîta agitaţie şi oameni la un loc de pe vremea cînd Ceauşescu vizita vreo localitate. Pe cînd eram în anul I de facultate, era anunţată participarea preşedintelui ţării la deschiderea anului universitar, la Cluj. Cîtă zarvă, eram forţaţi să ieşim, să-l aclamăm! Pe noi, bobocii, ne-au închis pe stadionul din Cluj ca pe nişte oi, pentru a vedea iubitul conducător cît de ovaţionat este de tineri. Ceva similar era şi în oraşul danez, la vizita Reginei. Deosebirea însă consta în faptul că acei cetăţeni au mers la întîlnirea cu Regina din plăcere, pe cînd noi eram forţaţi. Le zîmbeau feţele, plîngeau oamenii de emoţie.

Citește mai departe...

Vizitatori online

Avem 758 vizitatori online

Curs valutar BNR

Vremea in Fagaras

Poze din Făgăraş şi Ţara Făgăraşului

4.JPG

Cartea

Statistici

Membri : 14
Conţinut : 738
Număr afişări conţinut : 3959672

FaceBook

Horoscop zilnic

Informatii utile



Ziare