Monitorul de Făgăraș - Ziarul care stă de vorbă cu oamenii!

Home Reportaje Făgărăşenii de altădată - Reşedinţa fostului judeţ Făgăraş
Făgărăşenii de altădată - Reşedinţa fostului judeţ Făgăraş Email
Luni, 05 Martie 2012 18:36

 

 

      Nu putem vorbi despre Făgăraşul de la începutul secolului trecut fără să facem o prezentare a judeţului Făgăraş a cărei reşedinţă era. Judeţul Făgăraş se afla în sudul Transilvaniei, de-a lungul râului Olt, învecinîndu-se la nord cu judeţul Târnava-Mare, la vest cu judeţul Sibiu, la est cu judeţul Braşov iar la sud cu judeţele Argeş şi Muscel. Reforma administrativă din 6 septembrie 1950 l-a desfiinţat teritoriul său fiind împărţit între judeţele Sibiu şi Braşov. De la 17 februarie 1968 Nicolae Ceauşescu reîmparte administrativ România în vechile judeţe, a uitat însă de judeţul Făgăraş. Făgăraşul la începtul secolului trecut număra pînă la 8.000 de locuitori (în 1937 era de 7954 louitori), iar întreg judeţul Făgăraş avea cam 90.000 de suflete. Din punct de vedere administrativ, judeţul Făgăraş cuprindea 86 de sate împărţite pe trei plăşi. Era plasa Arpaşul de Jos de care aparţineau 25 de sate, plasa Şercaia cu 18 sate şi Făgăraşul căruia îi erau arondate 43 de sate.

 

Justiţia din judeţ era formată din patru judecătorii care funcţionau în sediile plăşilor şi la Cincu şi un tribunal la Făgăraş. Funcţionau în judeţ 19 bănci, iar pe fîngă acestea existau băncile populare înfiinţate de localnici. Prin anul 1930 funcţionau în judeţul Făgăraş 36 de astfel de cooperative de credit care aveau aproape 4000 de membri. Făgărăşenii au fondat şi vestitele cooperative de consum sau pe cele agricole, care au fost confiscate de regimul abuziv de după 1948. Bătrînii locului mai păstrează şi astăzi carnetele de membri fondatori ai acestor cooperative care arată cît a investit fiecare pentru funcţionarea unor astfel de unităţi. La nivelul anului 1934 funcţionau şi erau bine organizate în satele făgărăşene, dar şi în oraşul Făgăraş 18 cooperative agricole cu 1900 de membri şi doar două cooperative de consum cu 150 de membri. Funcţionau în judeţ şapte dispensare, un spital în Făgăraş, un sanatoriu de tuberculoşi tot în Făgăraş şi un cămin de odihnă pentru artişti la Sâmbăta de Sus.

Statuia Doamnei Stanca
 

     La începutul secolului trecut, femeile făgărăşene erau deosebit de active, aveau un cuvînt de spus în tîrg şi se implicau în viaţa oraşului. S-au organizate în asociaţii cu profil social şi cultural. Erau renumite acţiunile caritabile şi de asistenţă socială ale ,,Asociaţiei femeilor române", ,,Reuniunea femeilor ortodoxe", ,,Reuniunea femeilor greco-catolice", ,,Reuniunea femeilor evanghelico-luterane". Gruparea Femeilor Române, filiala Făgăraş, s-a ocupat de edificarea statuii Doamnei Stanca din oraş la sugestia lui Nicolae Iorga care a vizitat în acea vreme oraşul. Ele au fost iniţiatoarele proiectului de construcţie al statuii. S-au ocupat de strîngerea de fonduri pentru acoperirea cheltuielilor de construcţie şi i-au convins pe oamenii de afaceri din Făgăraş să se implice financiar. Numele finanţatorilor se pot vedea şi astăzi pe soclul statuii. Apoi au căutat meşterii cei mai potriviţi pentru acest proiect. Statuia bust a Doamnei Stanca a fost realizată în anul 1938 de către sculptorul Spiridon Georgescu (1887-1974) şi este aşezată în faţa cetăţii.

Osemintele eroilor profanate de contemporani
 

     În ziarul judeţului Făgăraş care se numea ,,Oltul" se consemna la 16 aprilie 1920 că femeile din Făgăraş s-au organiuat în societatea ,,Mormintele eroilor căzuţi în Războiu" care era preocupată de îngrijirea mormintelor făgărăşenilor care au murit pe front. Una dintre acţiunile organizate de femei era proiectarea unui film în sala Transilvania, iar încasările să fie folosite la îngrijirea locurilor de veci ale eroilor. Acelaşi ziar titra că sala Transilvania era, la astfel de acţiuni caritabile, arhiplină. În anul 1931 din iniţiativa şi prin contribuţia Societăţii de ajutor şi cultură din Galaţi-Făgăraş a fost ridicat un monument în memoria eroilor din primul război mondial. Autorul a fost sculptorul Dănilă Scheneider. Obeliscul este susţinut de un soclu în trepte şi este realizat din gresie. La bază se află un vultur din bronz, cu aripile desfăşurate, cu o cruce în cioc, aşezat pe o cască militară. În partea superioară este fixată o cruce într-o coroană din lauri. În plan frontal, pe o placă, este o inscripţie comemorativă. Contemporanii noştri însă au găsit de cuviinţă să dezgroape osemenitele eroilor îngrijite cu trudă de strămoşi şi să le îngroape în sensul giratoriu. De peste şase ani osemintele eroilor Făgăraşului au fost astfel profanate, dar nimeni n-a luat atitudine. Acţiunea imorală, ilegală şi lipsită de orice urmă de patriotism poartă semnătura conducerii Primăriei Făgăraş de atunci: primar Ioan Bărbuţi, viceprimar Sorin Mănduc, protopop ortodox Ioan Ciocan şi preşedintele Asociaţiei Veteranilor de Război. Nici astăzi eroii Făgăraşului nu au un monument lîngă oseminte şi nici liniştea veşnică.

80% din populaţia Făgăraşului era ştiutoare de carte
 

    Pe lîngă acestea mai funcţiona cu succes şi Societatea Crucea Roşie. Ridicarea nivelului de cultură şi răspîndirea ştiinţei de carte au fost scopurile principale ale asociaţiilor de cultură din acea perioadă. ,,Astra" avea un despărţămînt la Făgăraş şi altele în fiecare plasă, iar în comune cercuri culturale. Funcţiona ,,Fundaţia culturală ,,Principele Carol" care deţinea un cămin cultural model la Drăguş şi altele la Felmer, Grid, Lisa, Lovnic, Sâmbata-de-Sus, Toderiţa, Viştea-de-Sus şi Vaida-Recea În fiecare sat era construit cîte un cămin cultural pe lîngă care funcţiona o bibliotecă. Era renumită Asociaţia culturală a profesorilor secundari, Societatea culturală ,,Progresul" cu sediul principal în Făgăraş, societatea culturală ,,Sfîntul Gheorghe, sau ,,Junii români", societatea de lectură ,,George Coşbuc" şi societatea ,,Carpatina". Societăţile corale erau la mare căutare, dar şi societăţile sportive şi de vînătoare. În Făgăraş funcţiona un cinematograf a cărei sală de film era numită ,,Transilvania". La nivelul anului 1930 de exemplu, mai puţin de 80% din populaţia judeţului Făgăraş era ştiutoare de carte. Funcţionau 28 de grădiniţe la care lucrau 31 de educatoare. Nouă dintre ele erau confesionale, iar celelalte de stat. Şcoli primare erau 108 la număr din care majoritatea erau la sat, doar trei funcţionau în Făgăraş. 12.000 de copii frecventau şcoala care erau învăţaţi de 280 de învăţători şi profesori. La Făgăraş funcţionau un liceu de băieţi (actualul Radu Negru), un gimnaziu de fete (actuala şcoală D-na Stanca), un gimnaziu industrial şi o şcoală normală de băieţi. Judeţul Făgăraş avea construite 87 de biserici de cult ortodox, 39 greco-catolice, 17 luterane, 5 reformate, una unitariană, o sinagogă evreiască şi o casă de rugăciuni adventiste. Populaţia judeţului era în proporţie de 55,2% ortodoxă, 25.7% greco-catolică, iar restul de 20% de alte confesiuni.

Făgăraşul a dat intelectuali de seamă
 

     Oraşul Fagaraş a fost în toate vremurile ţinutul cel mai românesc din Ardeal. O devedeşte cartierul complet românesc al breslei tabacărilor Tabaciul, forma lui atât de îndepărtată de a oraşelor ungureşti sau săseşti, precum si mahalalele de plugari Români. Cu toate acestea Făgăraşul avea atunci o populaţie amestecată cu unguri, saşi şi evrei care la începutul secolului ocupa centrul tîrgului, populaţia de români fiind aşezată la periferie. Marile falilii de români făgărăşeni îşi aveau casele pe străzile lăturalnice, Coşbuc, Vladimirescu, Codru Drăguşanu, Pălărieri sau Becleanului. O caracteristică pentru făgărăşeni este dragostea de carte. Ne-au dovedit-o Ion Codru Drăguşanu (1823-1884), originar din Drăguş, generalul din armată austro-ungară de la 1848, Teţ din Săsciori, generalul Boeru din aceeaşi armată, originar din Recea, ajuns senator apoi în parlamentul român, mitropolitul unit Vasile Suciu al Blajului, originar din Copăcel, episcopul ortodox Grigore Comşa al Aradului, plecat din Comâna şi ţăranul iluminat din Cârţişoara, Badea Cârţan. Ne amintesc de iubirea de carte a făgărăşenilor şi numărul mare al acestora plecaţi de acasă şi ajunşi în situaţii înalte, la Cluj şi Bucureşti unde au putut forma asociaţii care numără profesori universitari, medici, avocaţi, ingineri, profesori

 

 

Click image to open!
Click image to open!
Click image to open!
Click image to open!
Click image to open!
Click image to open!
Click image to open!
Click image to open!

De la Terra Blachorum la Judeţul Făgăraş
 

 

     În 1876 teritoriul Ţării Făgăraşului a fost organizat în comitatul Făgăraş, unitatea administrativă precursoare a judeţului Făgăraş. Populaţia sa românească a utilizat prevalent, din evul mediu timpuriu şi până în prezent, denominaţia geografică, desemnînd teritoriul sub numele Ţara Oltului. Sinonimul său german poartă denumirea Altland. Cronologic sînt o serie de apelative care enunţă realităţi etnologice din Ţara Oltului. Toate aceste denumiri sînt compuse din numele formei de organizare teritorial-administrativă şi din etnonimul maghiar atribuit românilor. Aceste denominaţii sînt evocate în documente emise în anii 1222 (Terra Blacorum), 1224 (Silva Blacorum) şi 1252 (Terra Olacorum). Regionimul Ţara Făgăraşului este ceva mai recent şi datează din prima jumătatea secolului al XIV-lea. Această denominaţie derivă din numele aşezării Făgăraş, devenită abia în prima jumătate a secolului al XIV-lea centrul politico-administrativ al acestui ţinut. Prima atestare documentară a regionimului Ţara Făgăraşului datează din anul 1372. Acreditarea şi impunerea acestui regionim în conştiinţa colectivă s-au produs între secolele XVI-XVII.

Naşterea unei ţări
 

     Cucerirea Daciei de către romani (106 d. Chr.) aduce cu sine modificări importante şi în habitatul Ţării Făgăraşului, populaţia ţinutului cuprins între Olt şi Munţii Făgăraş fiind, în parte, evacuată la nordul rîului, iar zona închisă şi supravegheată, spre est prin castrul de la Râşnov (Cumidava), iar spre vest prin castrul de la Turnu Roşu (Caput Stenarum). După retragerea administraţiei romane la sudul Dunării de Jos (271 d. Chr.), o parte a populaţiei evacuată revine la sudul Oltului, în Ţara Făgăraşului. Penuria descoperirilor arheologice din secolele următoare ar putea fi explicată prin retragea populaţiei localnice în zonele înalte şi ferite ale Ţării Făgăraşului, determinată de pericolul reprezentat de popoarele migratoare. Această discontinuitate majoră de locuire este întreruptă cu începere din secolul al VIII-lea, perioadă în care sînt datate câteva monede bizantine şi diverse urme de locuire. Continuitatea de existenţa a populaţiei romanizate în Ţara Făgăraşului este confirmată însă de izvoarele toponimice. Avansarea spre Carpaţii Meridionali, graniţa naturală a Transilvaniei, şi stabilirea temporară, timp de cîteva decenii, a hotarelor Regatului Ungariei pe malul nordic al Oltului se produce în prima jumătate a secolului al XII-lea. Linia graniţei statale a fost marcată de palisade şi de o serie de cetăţi de pamînt, dintre care doar cetatea maghiară de la Ungra, datată la mijlocul secolului al XII-lea, a fost cercetată sistematic până în prezent. Ridicarea cetăţii de pămînt de la Făgăraş, pe la mijlocul secolului al XII-lea, constituie o primă etapă în procesul aservirii Ţării Făgăraşului. Ocuparea completă a teritoriului şi includerea sa în interiorul granitelor statului maghiar s-au produs în ultima treime a veacului al XII-lea. Cîteva decenii mai tîrziu, în primii ani ai secolului al XIII-lea, apar şi primele informaţii scrise, provenite din cancelaria regală maghiară, cu privire la cuprinsul Ţării Făgăraşului. A fost o unitate administrativă a Regatului Ungariei încă din secolul al XV-lea. După 1691 regiunea a făcut parte din ,,fundus regius“, teritoriu organizat ca zonă de frontieră imperială. Comitatul Făgăraş a fost înfiinţat în 1876, cînd structura administrativă a Transilvaniei a fost schimbată. Cu această ocazie s-au desfiinţat ţinuturile imperiale grănicereşti şi autonomiile saşilor şi secuilor. În 1918, urmată fiind de confirmarea Tratatului de la Trianon din 1920, comitatul, alături de întreaga Transilvanie istorică, a devenit parte a României. Comitatul Făgăraş se învecina la vest cu Comitatul Sibiu (Szeben), la nord cu Comitatul Târnava Mare (Nagy-Küküllő) şi la est cu Comitatul Braşov (Brassó). În partea de sud, acest comitat forma graniţa între Regatul Ungariei şi Regatul României. Râul Olt forma o mare parte din graniţa nordică a comitatului. Munţii Carpaţi formau limita sudică a comitatului. Înainte de Unirea Transilvaniei cu România, oraşul Făgăraşul era centrul administrativ al comitatului Făgăraş, Făgăraşul aparţinînd raionului Stalin. În 17 februarie 1968 s-a revenit la împărţirea administrativ-teritorială în judeţe, însă judeţul Făgăraş nu a fost reînfiinţat. După 1989 s-a încercat reînfiinţarea judeţului Făgăraş, dar proiectul n-a avut susţinere la nicio guvernare postdecembristă.

Tipografia Haţiegan şi ziarul Oltul
 

     Amintesc de Făgăraşul vechi ziarele de la începutul veacului trecut sau monografiile realizate de oamenii de litere ai locului. Nicoale Iorga şi sociologul Dimitrie Gusti erau mari admiratori ai ţinutului Făgăraşilor, însemnările lor fiind repere pentru istoria, cultura, şcoala ci sociologia locului din acele timpuri. Tipografiile făgărăşene de la începutul veacului trecut au lăsat şi ele dovezile espre viaţa familiilor de făgărăşeni din toate păturile sociale şi de toate condiţiile. Acestea ne amintesc şi de vechile legătorii ale veacurilor trecute care funcţionau cu succes în satele făgărăşene, precum Grid, Lisa, Beclean, Făgăraş, Breaza, etc. Prima tipografie din Făgăraş era amplasată chiar în Piaţa Mare din centrul tîrgului. Era tipografia lui Ion Haţiegan. În ziarul ,,Oltul" din data de 5 februarie 1920 se titra primul anunţ al acestei tipografii. ,,Legătoria de cărţi şi Tipografia ,,Română"- I. Haţiegan- Făgăraş, Piaţa Unirii. Era şi tipografia ziarului Oltul, oficios al judeţului Făgăraş din acei ani. Acest jurnal devine începînd cu data de 11 mai 1920, un ziar de propagandă pentru partidul lui Octavian Goga, Partidul Poporului. Ca şi în zilele noastre, partidele politice de atunci îşi cumpărau ziare care să le cînte în strune. În acele vremuri însă ziarele nu se fereau să fie numite public şi în scris chiar pe frontispiciul lor că sînt ziare de propagandă politică. Astăzi însă toate ziarele şi media în general chiar dacă sînt oficioase de partid, îşi spun independente. Este şi cazul ziarelor şi tv-urilor din Făgăra, excepţie făcînd Monitorul de Făgăraş, ce sînt finanţate de USL. Ion Haţegan a pornit de jos, dintr-o familie săracă din Sibiu. Băiat fiind lucra într-o prăvălie. Ani la rînd a muncit şi a reuşit să strîngă o avere destul de frumoasă care l-a ajutat să-şi cumpere o casă. Este imobilul în care astăzi funcţionează hotel Diana. Ajunsese Haţiegan ca în 1944 să aibă în Făgăraş vreo trei case. Una dintre care a transformat-o în librărie pe care a îngrijit-o şi a aprovizionat-o în stil de mare oraş, pe alta a transformat-o în papetărie. Tipografia lui era cea mai căutată la acea vreme. A avut un fiu care era elev la Liceul Radu Negru, dar care plecat pe front unde a fost ucis în luptele de la Cotul Donului. Pierderea copilului a fost pentru vestitul librar şi tipograf o adevărată dramă despre care vorbea tot oraşul. Pentru că era un burghez al Făgăraşului, comuniştii l-au ascuns în Penitenciarul Securităţii Braşov unde a şi decedat. O altă tipografie şi librărie funcţiona pe strada Regală la nr. 2. Aparţinea lui Ioan Lazăr. O frumoasă librărie dechisită aprovizionată cu bunuri şi jucării din Nurenberg se afla pe colţ cu cinematograful Transilvania şi era administrată de o săsoaică. O altă librărie axată mai mult pe jucării funcţiona în imobilul de lîngă casa Haupt, clădirea de lîngă actuala primărie. Aparţinea unei nemţoaice Fogel. Aceasta a avut o fată care a plecat în America unde a şi rămas. Şi acolo s-a ocupat tot de păpuşi

Hanul la care poposeau ţăranii
 

     Anii care au adus bunăstare Făgăraşului sînt cei din primele patru decenii ale veacului trecut. Se putea vedea acest lucru la toate nivelurile, de la micii comercianţi, la salariaţi, la marii producători, intelectuali sau la făgărăşenii care formau lumea bună a tîrgului. Se aflau într-o armonie perfectă românii, evreii, saşii, ungurii şi erau acceptaţi chiar şi ţiganii. Erau renumite şi aşteptate plimbările pe promenadă, acţiunile caritabile, ceaiul de la ora 17.00 cu tabietul local, seratele de la localurile renumite ale lui Bozdoc sau Mercur, întîlnirile politice. La nivelul fiecărei pături sociale era o vizibilă concurenţă care însă nu urmărea altceva decît calitatea vieţii. Fiecare ins îşi cunoştea foarte bine locul în societate. Piaţa Mare a Făgăraşului amplasată în centrul tîrgului reprezenta şi centrul activităţilor cotidiene ale făgărăşenilor. Aici îşi aveau sediile băncile, farmaciile, magazinele negustorilor, atelierele meşteşugarilor. Tot aici se întîlnea toată lumea, de la oraş sau de la ţară, era locul în care se fixau mai toate întîlnirile. Sătenii care ajungeau la oraş poposeau cu căruţele lor la singurul han din piaţă, clădirea în care azi funcţionează magazinul Rombiz. Hanul aparţinea unui anume Dinu care oferea ambianţă ţăranilor veniţi la oraş. În curtea hanului, dar şi pe strada Luterană poposeau căruţele sătenilor.

Restaurantele îşi alegeau clienţii
 

     În Piaţa Mare a Făgăraşului erau multe restaurante, unele mai cochete şi mai frumoase decît altele. Casa neamţului Hanner ocupa mare parte a laturii de sud a pieţei. De prin 1930, Hanner o vînduse unui anume Bozdoc. Acesta priceput în ale negustoriei a transformat imobilul într-un restaurant cu terasă. Era locul cel mai căutat de tinerii intelectuali ai oraşului, avocaţi, judecători, profesori etc. care serveau masa numai în localul Bozdoc. Restaurantul Bozdoc era renumit în lumea bună a Făgăraşului. După naţionalizare casa Bozdoc a încăput pe mîinile OCL-ului, apoi ale unor firme. Cea mai frumoasă clădire a Pieţei era însă cea care adăpostea lanţul de restaurante şi hotelul Mercur. Este actuala clădire în care funcţionează banca Reiffeisen. Clădirea a aparţinmut comunităţii săseşti din Făgăraş care a închiriat-o acestui lanţ hotelier. Impresiona acest imobil printr-o nişă amplasată pe peretele exterior în care era montată statuia zeului Mercur, dar şi prin stilul construcţiei. Astăzi nu mai există statuia, doar nişa. La parterul clădirii se afla restaurantul, impozant cu o frumoasă terasă. Lumea bună a oraşului aici îşi etala ţinutele. Se asculta muzică de cafe, cîntau ţiganii oraşului din Ţigănia de mătase, renumiţii Liviu Cincan, violonist, Dodos Bumbarul, etc.

Cîrciumarul ajuns senator
 

     În Piaţa Mică ce era amplasată undeva în zona statuii Doamna Stanca funcţiona şi cîrciuma unui anume Romul Taflan. Proprietăţile deţinute de acesta n-au putut fi preluate de moştenitori după 1989. Aceasta era departe de a se ridica la nivelul restaurantelor din Piaţa Mare, însă nu ducea lipsă de clienţi. Era prin anul 1931. Cîrciumarul Taflan nici nu se gîndea că va auzi o ţară întreagă de el. Romul Taflan era membru al Partidului Naţional Liberal care era condus, la Făgăraş, de un anume Oromolu. La alegerile generale din anul 1931 cînd a afost ales prim ministru Nicolae Iorga, pe listele consiliilor comunale se alegea cîte un senator în fiecare judeţ. Pentru judeţul Făgăraş au candidat două persoane pentru postul de senator, una provenea de la PNL, iar alta de la PNŢ. Liberalii l-au desemnat ca şi candidat pe cîrciumarul Taflan, iar ţărăniştii pe Gheorghe Mironescu, decanul Facultăţii de drept din Bucureşti, fost prim ministru. După numărătoarea voturilor a fost proclamat ales în judeţul Făgăraş pe lista consiliilor locale şi orăşăneşti Romul Taflan. S-a găsit şi o explicaţie, fiecare comună avea un număr redus de consilieri aleşi, între 7 şi 11, iar voturile acestora au fost cumpărate de PNL în detrimentul ţărăniştilor. Şi la acea vreme se purta cumpărarea voturilor pe bani de către partidele politice. Astfel senator al Făgăraşului a fost desemnat cîrciumarul Taflan. Cu ocazia validărilor de la Senat, Nicolae Iorga a criticat sistemul democratic din România şi a dat exemplu cazul Făgăraşului, unde un fost prim ministru Gheorghe Mironescu, profesor universitar, preşedinte al Academiei de Ştiinţe politice şi morale din România, mare industriaş şi proprietar al fabricii de bere Bragadiru cade la alegeri, iar în locul lui este ales un nimenea, un ins cu patru clase primare, un necunoscut de cîrciumar care răspunde la numele de Romul Taflan. ,,Scoală-te în picioare Romul Taflan să te vadă întreg Senatul cine eşti dumneata care ai luat locul de senator al domnului Mironescu" i s-a adresat furios Nicolae Iorga. La această apostrofă, Romul Taflan se ridică în picioare şi răspunde simplu: ,,Apoi domnilor senatori, eu nu văd între mine şi domnul Mironescu altă diferenţă decît aceea că el vinde berea en-gros, cu butoiul, pe cînd eu i-o cumpăr şi o vînd, en detail cu ţapul sau cu halba". La acest răspuns, întreg Senatul a rîs provocînd o rumoare generală. Discursul lui Taflan a făcut în acei ani înconjurul ţării. Lîngă cîrciuma lui Taflan, în Tîrgul lemnelor se mai afla o cîrciumă, a lui Zăgan. Fiul acestuia devenise vicepreşedintele PNŢ Făgăraş, funcţie care mai tîrziu l-a aruncat în închisorile comuniste. Va urma. (Lucia Baki)

Comments
Comentariu nou Cautare
Fagarasanu  - Imaginea 2 din 8   |06-03-2012 06:28:36
Se vede ca a avut si tramvai (sau cel putin linie de tramvai)...
Scrieti comentariu
Nume:
Email:
 
Titlu:
 
Va rog sa introduceti codul anti-spam pe care il puteti citi in imagine.

3.26 Copyright (C) 2008 Compojoom.com / Copyright (C) 2007 Alain Georgette / Copyright (C) 2006 Frantisek Hliva. All rights reserved."

 

Pastravul de Fagaras

pastrav.jpg

În ediţia tipărită

Chirii modice la ANL

 

     În acest an au primit locuinţe în blocurile ANL patru familii de făgărăşeni. Repartiţia a fost realizată în blocurile A, C, H şi J, în apartamente de 2 camere, iar chiriaşii s-au mutat încă din luna august. Dacă în urmă cu cîţiva ani numărul cererilor depuse în vederea obţinerii unei locuinţe ANL depăşea 1.000, astăzi mai sînt înregistrate doar 70 de solicitări. Tinerii din municipiu nu se mai bat pentru o locuinţă ANL, deşi chiriile sînt sfidător de mici faţă de cele practicate pe piaţa liberă. Dacă în ANL o chirie nu depăşeşte 50 euro/lună, pe piaţa liberă se cer şi 200 euro/lună, în condiţiile unui confort similar (continuarea doar în ediţia tipărită) 

Citește mai departe...
 
Taximetriştii, nemultumiţi de noile sensuri unice

 

     Începînd cu data de 16 octombrie 2017, Primăria Făgăraş aplică noi restricţii de circulaţie pe unele străzi din municipiu. Acestea au fost stabilite în urma unor dezbateri publice, iar Comisia de circulaţie a definitivat forma restricţiilor. Făgărăşenii care au aflat despre aceste noi modificări au păreri împărţite, unii laudă iniţiativa Primăriei Făgăraş, iar alţii nu sînt de acord cu modificările considerîndu-le inadecvate. (continuarea doar în ediţia tipărită) 

Citește mai departe...
 

Caută in site ...

Vizitatori online

Avem 1713 vizitatori online

Curs valutar BNR

Vremea in Fagaras

Poze din Făgăraş şi Ţara Făgăraşului

3.JPG

Cartea

Informatii utile

Statistici

Membri : 14
Conţinut : 734
Număr afişări conţinut : 3866433

FaceBook

Horoscop zilnic



Ziare