Monitorul de Făgăraș - Ziarul care stă de vorbă cu oamenii!

Home Reportaje Făîgărăşeni adevăraţi
Făîgărăşeni adevăraţi

  Raiul de pe Valea Sebeşului   Soţii Sorin şi Gabriela Miloiu sînt făgărăşenii pentru care ospitalitatea şi frumuseţile zonei sînt reguli de aur    ,,Piscul Alb“ este prima pensiune din Ţara Făgăraşului de după 1990    Inginerul Sorin Miloiu a dat America pe Piscul Alb

     Lăsînd în urmă satele făgărăşene cu uliţele largi şi curate, cu băncuţe la porţi pe care stau, înspre seară, localnicii aducîndu-şi aminte de datinele locului, ţi se înfăţişează în faţă muntele ce se înalţă spre cer. Cu cît te apropi mai mult, zgomotul cotidian se estompează, iar o linişte profundă, poate chiar supărătoare, te cuprinde. Te îmbrăţişează natura care vrea să o cunoşti şi s-o înţelegi. Valea Sebeşului brăzdează muntele pe toată înălţimea lui. Este o vale frumoasă, cu o expunere ieşită parcă din lumea basmului, cu un aer purificat, după cum spun localnicii, mai mult decît în orice alt loc din lume. Parcă şi motorul maşinii toarce mai bine cu cît te apropi de poalele muntelui. Frumuseţea zonei te face să nu dai importanţă drumului forestier pe care-l parcurgi vreme de 30 minute. Ca să afli povestea unui loc de basm, singura cale este o vizită la cabana ,,Piscul Alb“. Aici, familia Sorin şi Gabriela Miloiu sînt gazdele perfecte pentru oricine, fie om simplu, fie un demnitar de rang înbalt, român sau de aiurea. Prin exemplul lor, sînt convingători că Munţii Făgăraşului şi natura sînt locurile în care omul se poate regăsi şi poate deveni mai bun. Cine a ajuns pe Valea Sebeşului şi la cabana ,,Piscul Alb“ a preluat din spiritul locului astfel că revine aici mereu.

,,Pentru mine America este Piscul Alb“
 

     Povestea lui Sorin Miloiu şi a soţiei sale, Gabriela, este una fascinantă. Sînt făgărăşenii care au dat America pe Piscul Alb fără să aibă nici cea mai mică remuşcare. Tărîmul tuturor posibilităţilor, SUA, fascinează pe oricine, dar nu şi pe inginerul Sorin Miloiu şi pe economista Gabriela Miloiu. ,,Pentru mine America este Piscul Alb“ sînt cuvintele de la care am început şi noi discuţia cu inginerul Sorin Miloiu. Este făgărăşeanul care a dat zgomotul oraşului pe liniştea naturii şi pe aerul curat de pe Valea Sebeşului. ,,Natura este singura care ne apropie de Dumnezeu, iar omul fără Dumnezeu şi fără natură este pierdut“ sînt explicaţiile inginerului Sorin Miloiu. De numele inginerului Sorin Miloiu sînt legate şantierele prin care s-au construit hidrocentralele de pe rîul Olt şi pe care le-a condus şi organizat, investiţiile din Făgăraş precum şoseaua de centură care apoi a fost lăsată în paragină de edilii locali, consolidarea clădirii Băii Comunale din municipiu care ulterior a fost predată, tot de conducerea oraşului, oamenilor politici locali. ,,Am vrut să facem ceva pentru Făgăraş şi Ţara Făgăraşului şi după 1990, dar oamenii cu bun simţ au dat un pas în spate din cauza promovării non valorilor. Ştim cu toţii că în ultimii 20 de ani asta s-a întîmplat“ povesteşte cu regret inginerul Sorin Miloiu. Tot de numele inginerului Miloiu este legată şi o amplă activitate de protecţie a naturii şi a animalelor. Iar în ultimii ani, cînd spui Pensiunea ,,Piscul Alb“ spui ospitalitatea familiei Miloiu.  


Povestea pensiunii ,,Piscul Alb“
 

     Era în 1990, chiar în primele luni ale anului. Sorin Miloiu, un mare iubitor al muntelui, s-a decis să-şi croiască un drum printre firele democraţiei post revoluţionare. Avea o singură certitudine care cerea însă mult curaj şi risc. ,,Îmi doream o cabană a mea“ spunea Sorin Miloiu. Istoria cabanei a avut ca punct de pornire ocupaţia părinţilor lui şi în special a tatălui său, Ioan Miloiu, cabanieri în Munţii Bucegi. Tatăl lui era şi schior, campion naţional la 50 km fond. Ocupaţia părinţilor a fost îmbrăţişată şi de Sorin Miloiu pe care muntele l-a atras dintotdeauna. Meseria pentru care s-a pregătit la şcoli înalte, cea de inginer hidrotehnist, l-a apropiat şi mai mult de natură, de frumuseţiile dar şi de capriciile ei. Prin anii '82-'83, era inginer stagiar la Trustul de Construcţii Hidroenergetice care deschisese un şantier pe rîul Sebeş. A lucrat şi el aici, la hidrocentralele care se construiau în zonă. Locul l-a fascinat. S-a întors pe rîul Sebeş imediat după '90 cu gîndul de a construi o cabană turistică. ,,Era un loc virgin, erau tufe peste tot. A fost o adevărată aventură să pătrundem printre hăţişuri şi să organizăm şantierul viitoarei cabane. Am montat un cort în care am locuit pînă construcţia a prins contur. În paralel am consultat hărţile zonei pentru a ne edifica asupra istoriei acesteia. Aflasem că locul în care ne-am aşezat noi se numea ,,Sub chiscul alb“, alţii îl numeau ,,Între ape“. Sătenii din Sebeş însă îi spuneau ,,Piscul alb“ pentru că rămînea acoperit cu zăpadă pînă prin iunie. Era un vîrf mereu însorit. Localnicii se ghidau pentru mîncarea de prînz după acest pisc, iar atunci cînd soarele ajungea în ,,vîrful de amiază“ ştiau că este jumătatea zilei. Luînd în calcul toate aceste istorioare, am numit locul nostru ,,Piscul Alb“ povesteşte Sorin Miloiu.Aşa s-a născut prima cabană de pe văile ce străbat Munţii Făgăraşului.

Click image to open!
Click image to open!
Click image to open!
Click image to open!
Click image to open!
Click image to open!
Click image to open!
Click image to open!
Click image to open!
Click image to open!
Click image to open!

Ursul Bill, prietenul soţilor Miloiu şi al musafirilor lor
 

     Soţii Miloiu cu susţinerea părinţilor lor au fost pionierii turismului local. ,,Locul era foarte frumos, motiv pentru care a fost rîvnit de potenţaţii vremii care vroiau să-l acapareze. N-au reuşit, dar probabil că n-a vrut Dumnezeu. Îmi aduc aminte de primii ani în care am ridicat cabana. Ziua lucram, ce-i drept rudimentar, iar noaptea intram în cort să dormim. Baia era la rîu care trecea chiar prin bătătura noastră. Prima dată am făcut cunoştinţă cu animalele din munte într-o dimineaţă în timp ce mă spălam la rău. Era o uirsoaică împreună cu doi pui, dar pe partea cealaltă a rîului. Eu m-am speriat, dar ei nu. Un ursuleţ a venit înspre mine, dar ursoaica i-a tras o labă de l-a tăvălit spre apă. Am îngheţat de frică. Dar atunci au plecat. Dar prin 1992, eram cu un prieten de-al nostru din SUA, profesor universitar. Eu m-am dus să culeg bureţi în pădure şi la un moment dat m-am întîlnit cu un urs. Cred că ne-am plăcut pentru că ursul n-a fost de loc agresiv. L-am văzut în următoarele zile în curtea nostră. I-am dat numele Bill, idee sugerată de profesorul american care venise în ţară după alegerile în care a fost ales preşedinte Bill Clinton. De atunci Bill a venit destul de des în ograda noastră. Mă duceam la lemne, el se aşeza lîngă mine. Toţi vizitatorii noştri îl cunosc pe ursul Bill. Cred că are deja 19 ani, este bătrîn. Îmi doresc să fi trecut cu bine iarna aceasta pentru că era ursul casei. După experienţa cu Bill, pot spune că animalele nu sînt periculoase, cele periculoase sînt animalele cu două picioare. De cînd sîntem la Piscul Alb am ajuns să ne fie milă de orice vietate, de orice insectă, de broaşte, şopîrle, dar şi de iarbă, der flori, de copaci. Noi am fost cei care le-am încălcat teritoriul, le-am luat locul şi cred că trebuie să le respectăm sau să învăţăm de la ele. La multă lume li se pare curios faptul că păsările cerului sînt îngrijite de noi. Da, le-am montat colivii în copaci, le dăm grăunţe. Au nevoie de asta, iar noi simţim nevoia să le îngrijim. Este de fapt un schimb logic între noi şi ele. În spatele barajului din curte, am amenjat un loc în care punem mîncare pentru animalele mari. Facem protecţie a naturii aşa cum simţim şi ne pricepem“ a mai povestit Sorin Miloiu.

Povestea hermelinei
 

     Stînd de vorbă cu soţii Miloiu, parcă trăim o lume de poveste în care natura dă totul, iar omul trebuie să-i respecte regulile. Mai mare dragul să-i asculţi şi să-ţi imaginezi această lume frumoasă a lor. ,,Într-o vreme am zărit la noi în curte o hermelină. Este animalul care-şi schimbă culoarea în funcţie de anotimp. Iarna este albă, toamna este maronie. Venea pe terasa noastră şi nici măcar nu se mai sfia de noi sau de musafirii noştri. Se hrănea şi părea mereu în mediul ei. Cei care au dat ochii cu ea, mă refer la musafirii cabanei, au numit-o ,,Miloiu-hermelina“ pentru că era deja animalul casei. Şi pisicile sau cîinii o respectau, la fel ca şi pe ursul Bill. Stînd în natură, te apropi de ea. Se reface legătura dintre tine şi Dumnezeu, aşa cum era pe vremea străbunilor noştri. Este recomandat să revenim la acea relaţie sfîntă dintre om şi natură. Mi-aş dori ca şi tineretul să fie convins că are nevoie de natură. Am constat că tineretul de astăzi, copiii internetului, nu cuunosc natura, nu ştiu să trăiască şi să se apere în natură. Calculatorul nu-i va ajuta niciodată să supravieţuiască, însă natura da. Ne oferă tot ce avem nevoie. Există însă o condiţie, s-o respectăm şi s-o păstrăm, nu s-o distrugem“ a adăugat Sorin Miloiu.

Fîntîna cu lanţ
 

     Pensiunea Piscul Alb are o istorie de două decenii, timp în care i s.-a dus vestea pe întreg mapamondul. Vin aici vizitatori din toate colţurile ţării, din Europa, de peste ocean, din Mexisc şi nu numai. Soţii Miloiu au construit mai întîi un salon, apoi un bar şi după aceea trei camere de locuit. S-au oprit pentru că banii erau pe terminate. Au trecut oceanul într-un an ca turişti, la invitaţia prietenului lor american, ca în anul următor să poposească în SUA şase luni pentru a face banii necesari continuării lucrărilor. ,,Eu am muncit în construcţii, ca inginer. Am edificat casa unui milionar de la Ford care mi-a şi propus să rămîn acolo şi să muncesc ca inginer constructor. Am cîştigat bine, iar oferta americanului era generoasă. Dar am refuzat-o pentru că aveam un alt scop, ,,Piscul Alb“. Am revenit în ţară şi am continuat lucrările la pensiune. Am ridicat apoi alt salon, alte camere“ mai spune Miloiu. Cum nu putea lipsi dintr-un astfel de ambient fîntîna, Sorin Miloiu s-a ocupat de acest aspect. ,,Povestea fantanii cu lanţ este fantastică. Un radiestezist din zonă a găsit locul cu ajutorul crengii de alun, este un obicei în satele făgărăşene. Muncitorii săpau cu tîrnăcoapele pentru a da de apă. Mereu li se înţepeneau într-o stîncă aflată la 20 de metri adancime. Au abandonat lucrarea. Însă a doua zi, minune dumnezeiască, fîntîna era plină ochi cu o apă curată a unui izvor ce a spart bariera de piatră, ţîşnind în sus.De atunci avem fîntîna la cabană pe care am amenajat-o, cu lanţ, rustic. Este în mijlocul salonului din care se urcă la etajul pensiunii.“ poveteşte Sorin Miloiu.

O viziune umană asupra vieţii publice
 

     Sorin şi Gabriela Miloiu au renunţat la locurile de muncă, el la inginerie, iar ea la banca unde lucra ca şi economist, la locuinţa lor din Făgăraş şi s-au stabilit la Piscul Alb. ,,Am avut această şansă să revenim în natură. Dacă iubeşti natura, iubeşti şi oamenii. Dacă nu iubeşti oamenii nici nu poţi să-i înţelegi sau să-i conduci“ explică soţii Miloiu cu convingere. Bineînţeles n-au pierdut legătura cu Făgăraşul şi nici cu apartamentul lor de la bloc De sărbătorile de iarnă au ţinut să locuiască la bloc. ,,Am avut de sărbătorile din această iarnă, o experienţă neplăcută în Făgăraş. Ni s-au părut oamenii trişti, mohorîţi, copleşiţi parcă de probleme, parcă nu mai ştiu să zîmbească. Le lipseşte acea lumină de pe feţe. Am trecut peste aceastea şi ne-am hotărît să întîmpinăm anul 2012 în Făgăraş şi nu la Piscul Alb. Vroiam o schimbare. Dar am avut surpriza să nu avem la bloc nici căldură şi nici apă caldă deşi facturile le plătim la zi. Am dat telefoane la Ecoterm, la primar, să vedem ce s-a întîmplat. Într-un final am avut aceste utilităţi vreme de 10 zile cvît am locuit în oraş, iar cînd am primit factura ne-am blocat, era de 5 milioane de lei vechi. Trecînd peste aceste aspecte, la trecerea dintre ani am ieşit în centrul oraşului să închinăm un pahar de şampanie. Nu ştiam cum să plecăm mai repede din piaţă unde era un zgomot infernal, sumbru şi de prost gust. Ne-a părut foarte rău că am ales această variantă pentru a trece în 2012. Totul ni s-a părut inuman, bolnăvicios. Am plecat repede din piaţă să căutăm liniştea cuvenită întîmpinării unui an nou. A doua zi am plecat deja spre Piscul Alb“ au mai spus soţii Miloiu.

,,Avem nevoie de o schimbare“
 

     Despre pensiunea ,,Piscul Alb“ vizitatorii au doar cuvinte de laudă. Iar despre soţii Miloiu spun că Dumnezeu i-a ajutat să găsească o bucăţică de rai pe care au transformat-o într-un loc de popas şi de odihnă. Iar cei care le trec pragul sînt fermecaţi de ospitalitatea, politeţea şi gîndurile pozitive pe care le poartă. ,,Cred că toată lumea aşteaptă o schimbare care să ne aducă ceva mai bun. Vedem cu toţii cum lumea s-a fragmentat în grupuleţe în funcţie de interese, nu mai este unită. Ceea ce trăim cu toţii poate fi explicat printr-o definiţie a vremurilor dată de un profesor universitar. ,,Contextul politico-economic al României a dus la concentrarea unei părţi mari din marea felie a bogăţiei ţării spre un grup mic de oameni, iar repartizarea necazurilor spre cei mulţi“. Trebuie să schimbăm aceste raporturi şi sînt sigur că se poate acest lucru dacă există implicare“ a mai spus Sorin Miloiu.

Cartea de oaspeţi
 

     Pentru a-i cunoaşte pe soţii Miloiu aşa cum sînt ei în viaţa de zi cu zi, este suficient să răsfoim ,,Cartea de oaspeţi“ a pensiunii ,,Piscul Alb“. Impresiile sincere scrise de musafirii pensiunii sînt suficiente pentru a face o caracteriztare reală.
     ,Am petrecut în acest loc sfinţit de Dumnezeu 4 zile de basm. Totul te îmbie la fericire! Ospitalitatea gazdelor întrece orice măsură a realului. Sperăm să avem prilejul să putem să ne reîntoarcem într-o bună zi“ (Petre Ionescu, Magdalena Ionescu din Mexic, medicul Anei Aslan)
     ,,S-a inaugurat, acum un deceniu, la Piscul Alb, ciorba de viţel cu tarhon de la Mama citire, mielul umplut şi purceluş întreg la tavă. Am filmat o iarnă întreagă zece emisiuni ,,Bucătăria lui Radu“. Am primit prietenie, vreo zece vacanţe calde şi de neuitat. Declar deci locul magic, cu dragostea mea cu tot, nepreţuită...“ (Radu Anton Roman, 2005).

     ,,Ce însemnaă Piscul Alb pentru noi? Am să folosesc o vorbă scrisă prin anii '60 de copilul sprinţar al limbii române-Fănuş Neagu (fără a-i plăti drepturi de autor şi cu convingerea că nu are a se supăra pentru această chiznuitură)...Piscul Alb e locul unde mă gîndesc să dau o fugă pentru vreo treizeci de ani. Iar cu vorbe de oameni mai simpli, Piscul Alb e în primul rînd familia Miloiu, unde am găsit mai mult decît poţi căuta la rude. (Cezara şi Mihai Purice- Constanţa).

     ,,Piscul Alb nu există! Există doar: un crîmpei sacru de cer ce veghează un petec mirific de pămînt milenar la poala de Făgăraş, încărcat de misteriosul foşnet al pădurii de brazi, fagi, stejari şi aluni pe vecie înfrăţiţi. Un şipot de rîu dăruit cu generozitate şi nesaţ de muntele ce veghează la nesfîrşitul povestirii de dragoste înfiripată pentru totdeauna între natură şi oamenii locului... Aerul natural filtrat, dătător de energie, vitalitate într-un mîine repetabil cu infinitul... Calmul cotidian armonios dăltuit în verdele pastelat şi florile cu har şi suflet aşezate de osmenii locului...Oamenii locului care nu întîmplător se află aici dintotdeauna şi pentru totdeauna şi pe care îi ştim şi îi vom şti mereu drept Gabi şi Sorin Miloiu...Oameni care ca şi noi, dacă hălăduiesc prin aceste locuri nu vor înceta să revină pentru că aici revin la adevăratele origini, tot mai greu de identificat în urbele depersonalizate...Şi pentru că toate acestea trebuiau să poarte un nume, i s-a spus Piscul Alb!“ (Vasile Dan- ambasador, şi Nicolata Dan- iunie 2008)

Comments
Comentariu nou Cautare
Vasile si mary florida   |03-07-2015 02:17:34
Hello ce mai faceti, mia spus fata ca ati intrbat de noi,am fost in romania dar
nu am avut timp mult,in rest totul este bine va pupam
Scrieti comentariu
Nume:
Email:
 
Titlu:
 
Va rog sa introduceti codul anti-spam pe care il puteti citi in imagine.

3.26 Copyright (C) 2008 Compojoom.com / Copyright (C) 2007 Alain Georgette / Copyright (C) 2006 Frantisek Hliva. All rights reserved."

 

Scriitorul Irvine Welsh vine în România

În ediţia tipărită

Chirii modice la ANL

 

     În acest an au primit locuinţe în blocurile ANL patru familii de făgărăşeni. Repartiţia a fost realizată în blocurile A, C, H şi J, în apartamente de 2 camere, iar chiriaşii s-au mutat încă din luna august. Dacă în urmă cu cîţiva ani numărul cererilor depuse în vederea obţinerii unei locuinţe ANL depăşea 1.000, astăzi mai sînt înregistrate doar 70 de solicitări. Tinerii din municipiu nu se mai bat pentru o locuinţă ANL, deşi chiriile sînt sfidător de mici faţă de cele practicate pe piaţa liberă. Dacă în ANL o chirie nu depăşeşte 50 euro/lună, pe piaţa liberă se cer şi 200 euro/lună, în condiţiile unui confort similar (continuarea doar în ediţia tipărită) 

Citește mai departe...
 
Taximetriştii, nemultumiţi de noile sensuri unice

 

     Începînd cu data de 16 octombrie 2017, Primăria Făgăraş aplică noi restricţii de circulaţie pe unele străzi din municipiu. Acestea au fost stabilite în urma unor dezbateri publice, iar Comisia de circulaţie a definitivat forma restricţiilor. Făgărăşenii care au aflat despre aceste noi modificări au păreri împărţite, unii laudă iniţiativa Primăriei Făgăraş, iar alţii nu sînt de acord cu modificările considerîndu-le inadecvate. (continuarea doar în ediţia tipărită) 

Citește mai departe...
 

Caută in site ...

Vizitatori online

Avem 1489 vizitatori online

Curs valutar BNR

Vremea in Fagaras

Poze din Făgăraş şi Ţara Făgăraşului

1.JPG

Cartea

Informatii utile

Statistici

Membri : 14
Conţinut : 734
Număr afişări conţinut : 3873061

FaceBook

Horoscop zilnic



Ziare