Monitorul de Făgăraș - Ziarul care stă de vorbă cu oamenii!

Home Reportaje Marginalizaţi de societate - Casa lui e-n cimitir
Marginalizaţi de societate - Casa lui e-n cimitir

 

 

     Îi vedem pe străzi, în parc, la scările de bloc, la uşile magazinelor, în birturi sau la poarta spitalului. Sînt îmbrăcaţi în zdrenţe, murdari, pletoşi şi neîngrijiţi. Sînt oamenii străzii care n-au unde să se adăpostească. Sînt dezorientaţi, dar nu agresează pe nimeni, nu cerşesc, sînt întotdeauna politicoşi şi îi privesc pe semenii lor cu ochii trişti cerînd parcă îndurare pentru viaţa de coşmar pe care o duc. Mulţi dintre noi întoarcem însă privirea la astfel de destine. Fiecare îşi are povestea lui, unii au avut cîndva o familie, poate şi copii, sînt ingineri, profesori sau buni meseriaşi, dar acum nu mai reprezintă nimic. Sînt marginalizaţi şi ignoraţi de toată lumea, inclusiv de autorităţi. O decepţie, pierderea locului de muncă, o tragedie în familie le-a scos la iveală slăbiciunile şi i-a trimis în infernul vieţii cotidiene, în sărăcie şi în braţele alcoolului. Făgăraşul are mulţi oameni ai străzii, iar din zi în zi numărul lor este în creştere. Nimeni nu le mai dă vreo şansă, iar ei nu mai au puterea să lupte pentru a ajunge măcar pe linia de plutire.

Trăieşte pe străzi
 

     Din această categorie face parte Gheorghe Hoju, un făgărăşean ajuns la vîrsta de 42 de ani. L-am întîlnit în faţa unui magazin alimentar de pe strada 1 Decembrie 1918, unde aştepta să fie lăsat înăuntru să se încălzească. Flămînd, slab, îmbrăcat cu haine subţiri şi murdare, aştepta de la trecători un leu, poate o pîine sau o pereche de încălţări adecvate sezonului rece. Am aflat că trăieşte pe străzi, nu are unde să doarmă şi că n-a mai mîncat de multe zile. ,,De cîtva timp mi-am găsit un culcuş în cimitir. Dorm pe frunzele uscate strînse de pe morminte şi mă acopăr cu o plapumă pe care am primit-o. Cînd îmi este foarte foame caut în tomberoane şi mănînc ceea ce găsesc. Sînt norocos cînd găsesc vreo coajă de păine" şi-a început povestea Gheorghe Hoju. Bărbatul a dus o viaţă plină de privaţiuni. A trăit întotdeauna în sărăcie, iar familia nu i-a putut oferi nimic. ,,Mama a murit de cînd eram mic, iar tatăl meu s-a recăsătorit. Am ajuns la Casa de copii din Victoria cînd aveam 6 ani. Am stat acolo numai cîţiva ani pentru că era groaznic, mereu luam bătaie de la colegii mai mari şi eram maltratat. N-am putut să mai suport bătăile şi am fugit la tatăl meu. Am locuit în blocul 2 de pe strada Negoiu. Acolo am stat pînă acum 3 ani cînd blocul a fost demolat. Atunci am ajuns direct în stradă. Nu am primit locuinţă pentru că aveam o restanţă la chirie de 900 de lei şi nu am avut bani să o achit. Eu nu am avut loc de muncă pentru că am probleme de sănătate şi primesc o pensie de handicap de 200 de lei. Am stat o vreme la fratele meu mai mare, în blocul 12 din Combinat, dar şi acolo viaţa mea era un calvar. Mă bătea şi mă scotea mereu afară din casă. M-a primit pentru pensia mea. Aşa am ajuns din nou în stradă" povesteşte Gheorhe Hoju.



Alungat de toată lumea
 

     „Buletinul meu este la fratele meu care refuză să mi-l înapoieze pentru a putea beneficia de pensia mea. De cîte ori merg la el acasă, mă bate, mă goneşte şi nu vrea să îmi dea actul de identitate. Aşa că stau pe străzi, mînînc din gunoaie şi dorm pe unde apuc. În această perioadă lumea a făcut curăţenie la morminte şi a strîns vegetaţia uscată pe care a depozitat-o într-un singur loc. Acolo mi-am făcut şi eu culcuş, un loc mai cald unde să pot pune capul pe timp de noapte. În seara de 26 octombrie, femeia care se ocupă de întreţinerea mormintelor m-a văzut şi mi-a interzis să mai dorm în acel loc. Mi-a luat plapuma cu care mă înveleam şi mi-a aruncat-o. Acum nu mai am cu ce să mă acopăr. Voi îngheţa. În aceeaşi noapte au venit cei de la Poliţia Locală şi m-au alungat din cimitir. Disperat, obosit, îngheţat şi flămînd am plecat în toiul nopţii în Gara Făgăraş. Am dormit acolo doar pînă la ora 5.00 şi a trebuit să fug pentru că venea poliţia şi mă amenda. Viaţa pentru mine este un adevărat chin. Nu ştiu unde să mă duc şi ce să fac. Aş vrea să adorm şi să nu mă mai trezesc niciodată. Acum vine gerul şi nu am nicio haină groasă. Am primit în aceste zile o geacă de piele şi nişte adidaşi de damă pe care îi port, însă pe timp de noapte îmi ţin foarte rece“ a mai spus Gheorghe Hoju. Bărbatul spune că l-a rugat pe tatăl lui să-l primească în locuinţa lui de la blocul 5 din Negoiu, dar acesta l-a refuzat. „Nu mă vrea nici tatăl meu, atunci ce să mai zic de alţii. Oamenii sînt prea săraci ca să îmi ofere chiar şi o farfurie de mîncare. Stau în faţa unui magazin de dimineaţa pînă seara şi nu primesc nimic de mîncare. Nici măcar un colţ de pîine. Uneori mai primesc cîte un leu. Sînt slăbit şi flămînd, am abosit să umblu pe străzi, nu am unde să mă duc. Îmi doresc doar un acoperiş deasupra capului unde să dorm şi să fac o baie“ a mai spus Gheorghe Hoju. În Făgăraş nu există niciun adăpost pentru oamenii străzii. (Yldi Focşăneanu)

Comments
Comentariu nou Cautare
Mihaela  - Data articolului. date de contact   |30-11-2015 14:11:49
Buna ziua, ma intereseaza data articolului si daca aveti detalii de contact
pentru aceasta persoana?

Multumesc
Scrieti comentariu
Nume:
Email:
 
Titlu:
 
Va rog sa introduceti codul anti-spam pe care il puteti citi in imagine.

3.26 Copyright (C) 2008 Compojoom.com / Copyright (C) 2007 Alain Georgette / Copyright (C) 2006 Frantisek Hliva. All rights reserved."

 

Caută in site ...

Adio, Majestate!

 

      România iubeşte monarhia. Ar fi concluzia la care ar ajunge orice persoană care deschide televizorul, ascultă radioul sau citeşte presa scrisă, pentru că mijloacele media abundă de articole despre regele Mihai şi monarhie. Dar dacă ne-am întoarce în urmă cu vreo două decenii, lucrurile n-ar sta chiar aşa. Regele Mihai a fost alungat din ţară de regimul post-decembrist condus de Iliescu şi Roman, aşa cum s-a întîmplat în 1947, pe vremea regimului bolşevic. Urmaşii acelor comunişti, pesediştii actuali, depun flori şi lumînări pentru monarhul României care a trecut la cele sfinte, iar pe bloguri postează mesaje de compasiune arătîndu-şi astfel nesimţirea.
     Fiind într-o vizită în Danemarca, am avut ocazia să trăiesc vizita familiei regale în oraşul în care am poposit vreme de o săptămînă. Au fost multe pregătiri, oficialităţile au fost băgate în priză cu mult timp înaintea vizitei. Localnicii erau preocupaţi să-şi întîlnească Regina, iar în ziua sosirii familiei regale, locul era înţesat de lume. Oraşul nu avea mai mult de vreo 20.000 de locuitori, dar atunci numărul celor prezenţi era şi de cinci ori mai mare. Era puhoi de lume. Eu nu mai văzusem atîta agitaţie şi oameni la un loc de pe vremea cînd Ceauşescu vizita vreo localitate. Pe cînd eram în anul I de facultate, era anunţată participarea preşedintelui ţării la deschiderea anului universitar, la Cluj. Cîtă zarvă, eram forţaţi să ieşim, să-l aclamăm! Pe noi, bobocii, ne-au închis pe stadionul din Cluj ca pe nişte oi, pentru a vedea iubitul conducător cît de ovaţionat este de tineri. Ceva similar era şi în oraşul danez, la vizita Reginei. Deosebirea însă consta în faptul că acei cetăţeni au mers la întîlnirea cu Regina din plăcere, pe cînd noi eram forţaţi. Le zîmbeau feţele, plîngeau oamenii de emoţie.

Citește mai departe...

Vizitatori online

Avem 744 vizitatori online

Curs valutar BNR

Vremea in Fagaras

Poze din Făgăraş şi Ţara Făgăraşului

10.JPG

Cartea

Statistici

Membri : 14
Conţinut : 738
Număr afişări conţinut : 3962295

FaceBook

Horoscop zilnic

Informatii utile



Ziare