Monitorul de Făgăraș - Ziarul care stă de vorbă cu oamenii!

Home Reportaje Liderii nonconformişti ( I )
Liderii nonconformişti ( I )

  

     Ioan Mehedinţiu, director al Spitalului Municipal Făgăraş, Stelian Săpătorul, fost director al Administraţiei Publice Locale Făgăraş, Sorin Melinte, comandantul Poliţiei Făgăraş, Viorel Mărărescu, fost director comercial al S.C. Nitramonia Făgăraş. Aceşti oameni se regăsesc pe afişul din fiecare lună al Seratelor Muzicale, în care se promovează muzica rock, cu tot ce înseamnă ea. Pentru ei muzica rock însemnă un stil de viaţă, o deschidere fantastică spre literatură, filosofie şi o realitate paralelă în care scăpau de îndobitocirea impusă de comunism. În regimul comunist aceşti împătimiţi ai muzicii erau priviţi ca nişte paria, tunşi de miliţie în urma raziilor, cercetaţi pentru ideile lor neconforme cu cele oficiale şi curajul de a asculta ,,muzică din capitalismul decadent“.

Rockerii de atunci, creditaţi de societate cu puţine şanse de succes au ajuns astăzi să fie respectaţi de comunitate şi chiar să o conducă din diferite funcţii. Datorită pletelor au trebuit să dovedească mai des decît alţii că important este ceea ce eşti şi nu cît de lung ai părul. Doar pentru o ţară fostă comunistă acest lucru poate fi o surpriză. În America, sociologii au certificat faptul că tocmai generaţia ,,flower power“, privită la fel de suspicios de oficialii de acolo, a fost cea care a făcut informatica să fie o adevărată industrie şi că rockeri ,,neadaptaţi“ au ajuns acum să aibă posturi cheie în economie. ,,Monitorul de Făgăraş“ vă prezintă povestea liderilor care nu s-au ferit niciodată să fie altfel decît le-o cerea societatea.

Muzică neoficială, pe filera săsească şi cea vaporeană
 

     Pentru Ioan Mehedinţiu, drumul dintr-un sat din Oltenia spre postul de director al Spitalului Municipal Făgăraş a fost însoţit întotdeauna de muzica rock. Melodiile l-au consolat şi impulsionat atunci cînd a dat de greu, iar ,,stigmatul“ părului lung l-a făcut să muncească dublu ca să arate că este important ceea ce ştie nu cum arată. Dar pasiunea lui nu se dezvolta probabil dacă nu avea norocul să găsească oamenii potriviţi. ,,În timpul liceului, în perioada 1965-1969 am intrat prima dată în contact cu muzica de calitate, asta însemnînd pentru mine muzica rock şi cea clasică. Am avut şansa să fac liceul la Codlea, oraş în care era o comunitate de saşi foarte puternică. Ei aveau un sistem foarte bine pus la punct şi primeau benzi cu ultimele noutăţi. La doar cîteva luni după aparţia discurilor în Germania eu aveam acces la Deep Purple, Black Sabath , Cream, Eric Clapton şi aşa mai departe. Apoi am mers la facultatea de medicină de la Iaşi unde am studiat 5 ani. Acolo a fost apogeul educaţiei mele muzicale. Am cunoscut la Iaşi oameni împătimiţi de acest gen muzical şi printre ei se afla şi un coleg de la Galaţi, care aducea săptămînal de la vaporeni ultimelele noutăţi din domeniu“ spune Mehedinţu.

,,Muzica mi-a schimbat radical viaţa“
 

     Într-o perioadă în care proletcultismul era la mare preţ, Mehedinţu avea cu totul alte percepţii decît cele impuse de sistem. ,,Muzica rock mi-a schimbat enorm modul şi percepţia despre viaţă pentru că acest fenomen nu este doar arta mînuirii instrumenteleor, a compoziţiilor, ci are şi o un mesaj foarte puternic. Să ne gîndim numai că tinerii din generaţia flower power se duceau cu flori şi le puneau în ţevile de tun şi în ţevile de puşti pentru a opri războiul din Vietnam. Îndemnul lor era ,,Faceţi dragoste nu război“. Am învăţat să fiu mai apropiat de oameni, să am idealuri, să ajut omul şi nu să îl distrug. Asta înseamnă o profundă credinţă în Dumnezeu, dar nu neapărat într-un percept biblic. Rock-ul m-a ambiţionat mult pentru că eu am crescut la ţară şi am fost sărac. M-a făcut să vreau să ştiu mai mult, să citesc mai mult, să gîndesc altfel. Ascultam muzică, mergeam la expoziţii de pictură , la teatru. Oricît fi de supărat aş fi sau atunci cînd trebuie să iau o decizie importantă ascult muzică rock pentru ca asta ma linişteşte, este o adevărată ancoră care mă ţine cu picioarele pe pămînt“ povesteşte Mehedinţu.

Rockerii de la Medicină
 

     Mişcarea rock din România comunistă nu era însă privită cu ochi prea buni. Dacă oamenii de rînd erau toleranţi şi doar miraţi, oficialiităţile erau mai dure. Pletele erau primele care îi trădau pe nonconformişti. ,,Părul lung era una dintre puţinele forme de protest. Şi era modul în care ne identificam între noi. Era o emblemă pentru noi pentru că arăta că sîntem nonconformişti şi nu acceptăm regulile şi standardele societăţii comuniste multilateral dezvoltate. În satul meu am făcut parte dintr-o generaţie de şapte băieţi. Toţi şapte am terminat şcoala elementară, toţi am intrat la liceu şi apoi la facultate. Cînd m-am întors prima dată ca student în sat aveam un păr care depăşea cu mult umerii. Autobuzul oprea în centrul satului. Toată lumea se uita mirată. În următoare zi, la aceiaşi oră, din acelaşi autobuz au coborît ceilalţi 6. Toţi cu plete, unii şi cu nişte bărbi lungi. Taicămi-o nu a vorbit cu mine 3 săptămîni pînă a înţeles că eu nu m-am schimbat şi e doar nişte păr. Şi în facultatea am avut probleme. La examene fetele foloseau zeci de agrafe ca să ne prindă părul sub bonetă şi alegeam în mod special bonete mari pentru a cuprinde tot volumul de păr. Alfel, picam la examene. Dar niciodadată, grupul nostru al rokerilor nu am fost desconsideraţi. Eram buni la învăţătură, respectaţi, nu am făcut scandaluri, nu aveam absenţe şi eram priviţi ca fiind printre cei mai de încredere şi serioşi studenţi de la medicină. Fiind un băiat sărac a trebuit tot timpul să învăţ foarte bine ca să obţin bursă. Şi cînd m-am dus la Bucureşti, la cel mai mare spital de copii din ţară, marele profesor Trişcu m-a ironizat. După un timp am devenit unul dintre preferaţii domniei sale şi nu a mai contat ce păr am. În cei trei ani în care am stat acolo am ajuns să vorbesc cu el despre muzică şi literatură şi dacă cineva înregistra ce vorbeam noi acolo puteam să avem mari probleme din cauza ideilor noastre. Încet, încet mai mulţi medici, unii chiar de vîrstă inaintată, au început să asculte această muzică şi pentru ei Black Sabath nu mai era ceva neobişnuit. Erau mult mai deschişi decît acum“ spune Mehedinţu.

Medicul veşnic pletos
 

     Nici după ce a ajuns un medic respectat, care trebuia să se supună unor rigori care ţineau de etichetă, Mehedinţu nu a renunţat la stilul lui de viaţă. ,,Prima dată m-am tuns cînd m-am dus în armată. Împreună cu alţi trei medici am hotărîit să nu ne tundem noi, ca să nu cheltuim aiurea banii şi să ne tundă armata. Şi ne-au tuns chei. Regretata mea soţie, căreia i-am trimis o poză cu noua tunsoare mi-a trimis apoi o scrisoare că o doare sufletul cînd mă vede fără plete. Nu m-am tuns apoi decît de 2 ori pe an pentru că nu am agreat niciodată tunsoarea asta de tip comunist. Am primit de multe ori reproşuri de la cunoştinţe şi de la organele de conducere din perioada comunistă şi chiar actuală. Mi se tot spunea ,,Eşti ditamai doctorul şi ai pletele alea“. Tot timpul le răspundeam că valoare omului nu stă în lungimea părului, în culoarea ochilor, în mărimea labei de la picior sau a burţii ci de modul în care se comportă şi de ce face. Aşa că în ciuda lor nu m-am tuns. Şi nici nu am renunţat la rock“.

Rock bruiat de ruşi

 

 

     Stelian Săpătorul a fost director vreme de ani opt ani la Administraţia Publică Locală din Primăria Făgăraş şi este printre puţinii oameni care au îndrăznit să ia cu adevărat atitudine în decembrie 1989. Încă de la angajarea sa în Primărie de către primarul Nicoale Ciocan a pus o condiţie. Aceea că participă la concursul de ocupare a funcţiei doar dacă nu trebuie să se tundă. Era o condiţie care i se părea normală omului care a fost tuns doar de poliţie şi pentru care rock-ul a fost modalitatea de a se împlini spiritual. ,,Primul meu contact cu muzica rock a fost în copilărie şi a venit din spirit de frondă pentru că eram obligat să merg la cor şi să cînt ,,Republică măreaţă vatră“. Aveam un radio Albatros cu care tatăl meu stătea noaptea să audă Europa Liberă. De altfel el m-a învăţat totul despre rezistenţa anticomunistă şi pot să spun că încă de atunci ştiam istoria autentică. Aşa că în 1969 am început să ascut Europa Liberă şi muzica rock. La vîrsta aceea inestimabilul trebuia exprimat prin ceva şi cel mai bun lucru în care îl găseam era muzica. Spre deosebire de generaţia mea care ieşea la plimbare pe Corso eu stăteam în casă să fac antene ca să prind emisiunile muzicale cît mai bine. Mă străduiam cam degeaba pentru că bruiau ruşii la greu“ povesteşte Săpătoru.

,,Neaplatizaţi de imbecilitatea sistemului comunist“
 

     Muzica rock l-a pus în legătură pe Stelian Săpătorul cu alţi oameni deschişi la minte din Făgăraş. Alături de ei a început să perceapă altfel lumea din jur. ,,În anii comunismului mergeam în foaierul Casei de Cultură şi făceam audiţii, unde prezentam albume rock. La început nu au fost probleme şi chiar în paralel doamna preofesoara Cornea făcea acelaşi lucru cu muzică simfonicfă. Se formase o gaşcă de oameni deschişi la minte, printre care şi Alecu Dalea. De obicei la textele rock este o împletire de filosofie cu marile probleme ale vieţii. Aşa că pe lîngă muzica rock citeam tot felul de cărţi ezoterice şi flosofice. Pentru noi, muzica rock ne-a deschis noi orizonturi, iar Dalea ne dădea să citim cărţi pe care apoi le discutam. Ne creasem o lume paralelă, în care scăpam de imbecilitatea sistemului comunist. Pot să zic că noi am trăit liber, neaplatizaţi de ideologia oficială. Poate şi de aceea în 1989 am fost primii care am reacţionat, pentru că aveam alte orizonturi de aştreptare. Am considerat normal să fim primii care trebuie să ia atitudine pentru că nu eram subjugaţi sistemului. Restul îşi găseau relaxarea în crîşmă şi meciurile de fotbal“ a mai spus Săpătoru.

Tuns de Miliţie, pe tarif dublu
 

      Şi pentru Săpătorul, pletele au fost un lucru omniprezent în viaţă şi principalul motiv pentru care era luat la ochi. ,,Încă din liceu am avut prtobleme cu celebrul locotetenent Popescu care era spaima tuturor celor care purtau plete. Lîngă Liceul Radu Negru încă mai curgea pe vremea aia Berivoiul. Popescu a observat că am părul mai lung a fugit după mine şi eu am trecut podul . El fugea încă după mine aşa că am sărit cap în apă şi am înotat pînă pe partea cealaltă a rîului . A trecut şi el încă odată podul să mă prindă. Se strînsese lumea ca la circ şi îl condamna că şi-a pus capul cu un puşti. Cînd am ajuns acasă aveam deja citaţie să mă prezint la poliţie, la camera 4. M-am prezentat şi miliţienii m-au dus să mă tundă la frizerie, pe banii mei normal şi mi-au lat tarif dublu că cică era mai mult de muncă. De atunci m-a mai tuns poliţia de cîteva ori, că aşa era regimul, se făceau razii. Şi la licenţă am avut problemă. La examen cînd m-a văzut profesorul cu părul lung, m-a trimis întîi să mă tund şi apoi m-a lăsat să îmi susţin lucrarea“ îşi aminteşte Săpătoru.

Nonconformistul din Primărie
 

     După ce a iniţiat împreună cu Alecu Dalea protestele de la Făgăraş din decembrie 1989 şi după alte proteste în Piaţa Universităţii, Stelian Săpătorul a plecat în Germania pentru a se simţi cu adevărat liber. În anul 1994 a revenit în ţară şi pentru că avea studiile necesare a vrut să se angajeze în Primăria Făgăraş. ,,Cînd am văzut anunţul că se scot posturi la concurs m-am dus hotărît la primarul Ciocan şi i-am spus în faţă că dacă părul meu e o problemă nici nu mai merg la concurs. Nu a avut treabă cu acest aspect ba chiar în timp îi făcea plăcere să mă aibă alături cu pletele mele pe umeri chiar şi atunci cînd mergea la Consilul Judeţean sau la Prefectură. Era un om deschis la minte, spre deosebire de alţi primari. Lîngă biroul primarului era o încăpere în care toţi care au fost pe funcţie aveau un bar sau o sală de protocol. El în schimb avea acolo un laborator în care făcea experimente şi cîteodată se auzea un fîss şi secretarele erau cît pe ce să dea colţul de la mirosul de substanţe chimice. Nu m-am tuns decît în anul 2001, odată cu naşterea copilului meu“ povesteşte Săpătorul.

Colecţie de peste 2.000 de titluri

 

 

     Stelian Săpătorul nu s-a mulţumit doar să asculte muzică şi a început să şi colecţioneze discuri. Acum colecţia sa numără peste 2.000 de titluri, obţinute cu greu în decurs de aproape 40 de ani. ,,La început era la mare modă schimburile de albume, dar eu eram disperat să am cît mai multe titluri. Datorită muzicii rock mi- am pus ambiţia, am învăţat bine pe sfîrşitul liceului şi am intrat la ASE. Acolo l-am cunoscut în cămin pe un tip destul de dubios are a avea toată colecţia Jethro Tull. Băiatul ală era o întruchipare a mizeriei umane, mînca pîine mucegăită, dar în schimb dădea ultimul ban pe muzică. Mi-a făcut rost de un disc cu Deep Purple şi aşa am început să colecţionez şi eu la modul serios. Aveam bursă de studiu de 500 de lei şi nu o foloseam decît pentru a cumpăra discuri. Mai exact în vremea aia îmi ajungea cam pentru două discuri. În timpul facultăţii am ajuns atît de cunoscut pentru mania mea de colecţionar încît făceam afaceri cu discuri cu Florian Pitiş, Mircea Baniciu şi Johny Răducanu. În timpul vacanţei veneam acasă ca să muncesc. Într-o seară mi-a dat telefon un coleg de cămin, că în alt cămin era cineva care avea un disc de vînzare un disc rar cu cu Donovan. M-am urcat la ora 2 noaptea în tren, dimineaţa eram în Bucureşti, mi-am luat discul, la 9,30 eram în Gara de Nord, iar la ora 2 eram în Făgăraş, gata să merg la muncă, obosit dar fericit. Din facultate m-am întors cu 30 de discuri de vinil şi în jur de 100 de benzi de magnetofon. O mare parte din colecţie am obţinut-o însă după revoluţie, cînd am plecat în Germania şi deja acolo o zi de muncă însemna întreaga discografie a unei formaţii. Nu îmi pare rău că am avut pasiunea asta pentru că mi-a adus tot timpul satisfacţii, iar fericirea adevărată vine din lucrurile astea aparent mărunte“ mai spune Stelian Săpătorul. (Alin Bujor)

Comments
Comentariu nou Cautare
Anka   |12-06-2009 11:57:27
Superbe aceste interviuri! Felicitari pentru idee. Astept si povestile
urmatoare! Felicitari celor care se implica si in organizarea seratelor muzicale
din Cover şi mini-concertelor de suflet. Macar cativa oameni din acest orasel
sa se mai gandeasca si la acest aspect.
Scrieti comentariu
Nume:
Email:
 
Titlu:
 
Va rog sa introduceti codul anti-spam pe care il puteti citi in imagine.

3.26 Copyright (C) 2008 Compojoom.com / Copyright (C) 2007 Alain Georgette / Copyright (C) 2006 Frantisek Hliva. All rights reserved."

 

Scriitorul Irvine Welsh vine în România

În ediţia tipărită

Chirii modice la ANL

 

     În acest an au primit locuinţe în blocurile ANL patru familii de făgărăşeni. Repartiţia a fost realizată în blocurile A, C, H şi J, în apartamente de 2 camere, iar chiriaşii s-au mutat încă din luna august. Dacă în urmă cu cîţiva ani numărul cererilor depuse în vederea obţinerii unei locuinţe ANL depăşea 1.000, astăzi mai sînt înregistrate doar 70 de solicitări. Tinerii din municipiu nu se mai bat pentru o locuinţă ANL, deşi chiriile sînt sfidător de mici faţă de cele practicate pe piaţa liberă. Dacă în ANL o chirie nu depăşeşte 50 euro/lună, pe piaţa liberă se cer şi 200 euro/lună, în condiţiile unui confort similar (continuarea doar în ediţia tipărită) 

Citește mai departe...
 
Taximetriştii, nemultumiţi de noile sensuri unice

 

     Începînd cu data de 16 octombrie 2017, Primăria Făgăraş aplică noi restricţii de circulaţie pe unele străzi din municipiu. Acestea au fost stabilite în urma unor dezbateri publice, iar Comisia de circulaţie a definitivat forma restricţiilor. Făgărăşenii care au aflat despre aceste noi modificări au păreri împărţite, unii laudă iniţiativa Primăriei Făgăraş, iar alţii nu sînt de acord cu modificările considerîndu-le inadecvate. (continuarea doar în ediţia tipărită) 

Citește mai departe...
 

Caută in site ...

Vizitatori online

Avem 1473 vizitatori online

Curs valutar BNR

Vremea in Fagaras

Poze din Făgăraş şi Ţara Făgăraşului

2.JPG

Cartea

Informatii utile

Statistici

Membri : 14
Conţinut : 734
Număr afişări conţinut : 3873026

FaceBook

Horoscop zilnic



Ziare