Monitorul de Făgăraș - Ziarul care stă de vorbă cu oamenii!

Home Editoriale Elevul contemporan
Elevul contemporan Email

 

     Sunetul clopoţelului ar trebui să reprezinte şi pentru elevul contemporan o emoţie, un sentiment de împlinire şi de mîndrie, o dovadă că reprezintă societatea în care convieţuieşte folosindu-i resursele. Am încercat să mă edific asupra acestei ipoteze la fiecare început şi sfîrşit de an şcolar. Nu pot să spun că am rămas dezamăgită de concluzia generală obţinută, dar nici n-am fost pe deplin mulţumită, Şi asta pentru că o bună parte din elevii noştri par dezorientaţi, uneori descurajaţi, poate chiar înşelaţi în propriile lor aspiraţii şi vise. Am stat de vorbă cu elevi de diferite vîrste pentru că sînt deschişi şi prietenoşi. Dovada sincerităţii am găsit-o la aceşti copii preşcolari, şcolari, liceeni şi chiar studenţi. Au idealuri, au vise, şi-au creat idoli în dascălii lor, în personalităţi prezente şi trecute şi încearcă, pe cît le stă în putinţă şi dacă sînt sprijiniţi şi ajutaţi, să le şi urmeze. Pe unii i-am întîlnit peste ani împliniţi, aşa cum şi-au dorit. Pe alţii i-am găsit schimbaţi, dar de asemenea împliniţi în domenii total diferite decît au aspirat. Dar am aflat şi tineri, altădată cuminţi, conştiincioşi, care s-au pierdut. Aici intervine rolul şcolii, al familiei şi al societăţii în general. Să-şi ajute prin toate mijloacele copiii. Să investească în educaţia şi în formarea lor. După '90, România a dovedit că a cules roadele a ceea ce a investit în tinerii ei. Reforme dezastruoase, subfinanţarea Învăţămîntului, o stimulare insuficientă a tinerilor, remunerare proastă pentru dascăli, investiţii insuficiente în dotări şi în mijloacele educaţionale, răspaltă modică pentru munca şi rezultatele copiilor dotaţi şi supradotaţi, pedepse prea mici pentru elevii neregulamentari, o disciplină sub semnul întrebării. M-a oprit într-o zi pe stradă un vîrstnic trecut de 80 de ani. Se afla în spatele unui grup de liceeni gălăgioşi şi chiar vulgari. „Pe vremea mea nu auzeai aşa ceva, vorbe vulgare, ţipete, înjurături. Şi la şcoală şi pe stradă şi acasă aveam respect. Pe holurile şcolii, în pauze, eram liniştiţi, vorbeam despre lecţii, iar cînd trecea vreun profesor pe lîngă noi, luam instictiv poziţia de drepţi. Nu ne forţa nimeni, nu eram timoraţi de dascălii noştri, ci îi respectam. Aşa am fost învăţaţi în şcoală şi în familie. Respectam pentru că şi noi eram respectaţi de profesori. Ce a ajuns tineretul în ziua de astăzi!? Copiii aceştia erau în ultimul an de liceu, dar nu păreau preocupaţi de bacalaureat. Noi ne pregăteam pentru examenul de maturitate, cum îi ziceam, de la intrarea în şcoală şi o făceam cu o responsabilitate maximă. Era un examen public la care participau elevii mai mici, părinţii, cetăţenii. Era o ruşine ca în faţa profesorilor universitari, ei ne evaluau, să nu ştim totul“ spunea vîrstnicul. Sînt însă şi tineri care l-ar mulţumi pe vîrstnicul cu care am stat de vorbă. Elevi care au rezultate foarte bune la învăţătură, conştiincioşi, talentaţi, cuminţi, olimpici naţionali sau internaţionali. Şi dascălii împărtăşesc opinia interlocutoreului meu criticînd comportamentul unora dintre elevii lor. Dar trec pe primul plan condiţia de dascăl, financiară şi statutară. Astfel, sunetul clopoţelului amuţeşte în majoritatea cazurilor, de la elevi, la dascăl, la inspector şi pînă la minsitru. (Lucia Baki)

Comments
Comentariu nou Cautare
Scrieti comentariu
Nume:
Email:
 
Titlu:
 
Va rog sa introduceti codul anti-spam pe care il puteti citi in imagine.

3.26 Copyright (C) 2008 Compojoom.com / Copyright (C) 2007 Alain Georgette / Copyright (C) 2006 Frantisek Hliva. All rights reserved."

 

În ediţia tipărită

,,În Decembrie 1989 a fost lovitură de stat“

 

      Se împlinesc în curînd 28 de ani de la evenimentele sîngeroase din Decemrie 1989, cînd românii au ieşit în stradă pentru a-şi cîştiga libertatea în faţa unui regim dictatorial condus de Nicoale Ceauşescu. Dacă pînă la fuga soţilor Ceauşescu (22 Decembrie 1989), s-au înregisrat zeci de victime în rîndul populaţiei, după aceasta numărul morţilor a crescut, depăşind 1000. Faptul explică preluarea conducerii ţării de către perestrokişti printr-o lovitură de stat, adică acei conducători formaţi la Moscova lui Mihail Gorbaciov. Emoţia publică a românilor de a ieşi în stradă pentru a răsturna regimul Ceauşescu a fost valorificată la maxim de grupul ce se pregătea să preia conducerea încă din 1984. Evenimentele au fost pregătite la întîlnirea de la Malta a preşedinţilor SUA şi URSS, iar forma de acţiune a fost decisă ulterior, 4 decembrie 1989, la Moscova, unde au fost invitaţi preşedinţii ţărilor comuniste. În cei 28 de ani ce s-au scurs, românii nu cunosc adevărul despre acele evenimente, istoricii nu l-au spus răspicat, politicienii nici atît. În schimb, jurnaliştii au încercat să despice firul în patru în ziare sau în emisiuni televizate. Concluzia a fost una singură, lovitură de stat, una sîngeroasă care a dat mulţi morţi şi răniţi.

Citește mai departe...

Caută in site ...

Vizitatori online

Avem 676 vizitatori online

Curs valutar BNR

Vremea in Fagaras

Poze din Făgăraş şi Ţara Făgăraşului

11.JPG

Cartea

Statistici

Membri : 14
Conţinut : 743
Număr afişări conţinut : 3956289

FaceBook

Horoscop zilnic

Informatii utile



Ziare