Monitorul de Făgăraș - Ziarul care stă de vorbă cu oamenii!

Home Reportaje Brazii mor in picioare
Brazii mor in picioare Email
Luni, 18 Iulie 2011 18:30

 

 

Grupurile de rezistenţă anticomuniste 
     În toţi munţii României, în păduri, în sate şi în oraşe, în vreme de două decenii, 1944-1962, au acţionat grupuri de rezistenţă armată. Într-un raport din 1959, Securitatea dădea un număr de 1.196 de grupuri şi organizaţii pe care le-a distrus. Securitatea le numea ,,bande subversive". Aceste grupuri au adunat laolaltă zeci de mii de oameni.



Rezistenţa făgărăşeană
 

     Din 1948 pînă în 1950, în satele făgărăşene s-au format grupuri de localnici care încercau să convingă ţărănimea să nu se înscrie în gospodăriile agricole colective. Mulţi ţărani au stat ascunşi pentru a evita întîlnirile cu comuniştii care îi obligau să-şi predea pămînturile şi animalele la colectiv. Grupurile astfel formate, mai ales tinerii, au editat şi tipărit manifeste anticomuniste care au fost răspîndite în sate. Pentru a contracara acţiunile tinerilor s-au format comitete provizorii şi apoi s-au introdus în sate informatori. În sate precum Ileni, Voivodeni, Viştea, Mândra, miliţienii au tras cu armele asupra tinerilor. S-a remarcat atunci Nicolae Mazilu, elev la Liceul Radu Negru, care le-a răspuns prin foc de armă. În Ţara Făgăraşului s-au format mai multe grupuri anticomuniste începînd cu 1948. Grupul Gavrilă a urcat în Munţii Făgăraşului şi a luptat cu arma în mînă împotriva comuniştilor. Luptătorii din munţi sau partizanii au fosrmat rezistenţa armată şi a fost susţinută de oamenii din sate, de ceea ce s-a numit rezistenţa pasivă din Ţara Făgăraşului. Astfel de grupuri anticomuniste s-au format în toate zonele ţării.

Rezistenţa din Apuseni
 

     Munţii Apuseni, care aveau o tradiţie de răscoală şi revoluţie, a strîns peste 12 asemenea grupuri începînd cu 1948. Grupul lui Petru Mărgineanu, ţăran din Obreja-Alba, a strîns elevi. ţărani şi intelectuali. Grupul numit ,,Fiii Cerului", organizaţia elevilor din Mihalţ şi Blaj cu structura Frăţiilor de Cruce. Grupul lui Maxim Alexandru din Sălciile-Prahova şi al preotului greco-catolic Suciu Nicolae. Grupul învăţătorului Pascu Cornel din Benic-Alba format din preoţi, învăţători şi ţărani. Aceste patru grupuri s-au unit în toamna lui 1948 într-o organizaţie condusă de Alexandru Maxim. Grupul studenţilor Popa Ştefan şi Moldovan Nicu. A colaborat cu grupul fraţilor Spanioldin Aiud. În zona Ocna Mureş a acţionat grupul lui Leon Şuşman. În zona Bucium-Bistriţa, Alba, s-a format grupul fraţilor Macavei. Elevii de la liceele din Alba au format o organizaţie care a avut legătură cu grupul Dabija din Muntele Mare. În Munţii Cugirului a funcţionat o organizaţie legionară ascunsă, la fel şi în zona Sărmaş-Cluj. Maiorul Dabija a strîns peste 100 de oameni pe care i-a organizat din punct de vedere militar. Prin trădare grupul este arestat, la fel şi cel condus de Popa Ştefan. Prin trădare toţi au ajuns în închisori, fiind executaţi. În Munţii Retezat s-a organizat, în 1950, un grup anticomunist condus de Teodor Socani, iar în zona Devei grupul ,,Z" format din 16 ţărani. La Sălişte studentul Pătruţ Niculae a adunat cîţiva tineri. Grupul de rezistenţă Săplăcan paraşutat în 1951 la Sărata a fost format din 22 de oameni. Constantin Săplăcan era legionar din Bihor, a fost prins după paraşutarea şi găzduirea lui de familia Serafim din Sărata. Este ucis în condiţii misterioase. În Munţii Dobrogei sau în Bucovina s-au formt alte grupuri de rezistenţă anticomunistă.

 

Click image to open!
Click image to open!
Click image to open!
Click image to open!
Click image to open!
Click image to open!
Click image to open!
Click image to open!
Click image to open!
Click image to open!
Click image to open!
Click image to open!
Click image to open!
Click image to open!

 

Grupul Gavrilă
 

     După Mişcarea studenţească de la Cluj, studenţii făgărăşeni s-au retras acasă pentru a scăpa de urmărirea Securităţii. Dar n-a fost suficient pentru a li se pierde urma pentru că Securitatea i-a căutat şi la domiciliul lor. Au urcat în Munţii Făgăraşului în 1948 şi s-au ascuns. S-au strîns 12 tineri. Au supravieţuit cu ajutorul părinţilor, rudelor şi oamenilor de bine din sate. După doi ani în munţi, la 27 august 1950 Grupul Gavrilă a intrat în vizorul organelor puterii comuniste şi era urmărit în deaproape de securitate şi armată. A fost momentul în care s-a împărţit în trei grupuri, aşa cum stipulează o Notă secretă a Securităţii. O grupă condusă de Ioan Mogoş formată din Nicolae Maziu, Silviu Socol, Gelu Novac, Ioan Duminecă, Nicolae Stanciu, Gheorghe Arsu şi care a acţionat în zona Mândra, Toderiţa, Ileni, Râuşor, Făgăraş. O altă grupă condusă de Marcel Cornea formată din Victor Metea, Ion Chiujdea, Ion Novac, Gheorghe Şovăială, Toma Pirău, Virgil Radeş şi care acţiona la Părău- Ohaba. O a treia grupă condusă de Ion Gavrilă formată din Andrei Haşu, Gheorghe Haşu, Laurean Haşu, Remus Sofonea şi Ion Ilioi. Luptătorii s-au înarmat cu armament procurat de la Traian Monea, Marinescu Mircea din Bucureşti şi Ioan Gheran din Gherla. Li s-au alăturat Aron Comşulea, Partenie Cosma, Zaharia Pop, Iacob Juncu, Nicolae Pică, Ion Pică, Vichente Marcu, Gheorghe Dragoş, Valer Pică, Matei Roşca, Elvira Metea, Traian Socaci toţi din Râuşor. Din Toderiţa li s-au alăturat Norel Vichente, Vasile Balaban, Dumitru Duşa. Din Mîndra a fost Ilie Zară, legionar.
     În aceeaşi perioadă Ion Pică, elev, i-a atras pe Ioan Sasu, Ioan Roşca, Octavian Vlad, Cornel Vlad, Cornel Mija, Ion Balaban, Ion Florea, Octavian Balaban, Ioan Toma, Nicolae Comşulea, Ioan Pică, Ioan Coman, Simion Ghizdavu, Sabin Cornea, Toma Blebea, Ioan Mardan, Dorel Cornea, Ioan Chichernea. La Părău s-a format organizaţia ,,Vultanul" prin studentul Marcel Cornea, învăţătorul Ioan Pridon, Ioan Boamfă şi Ioan Buta. Organizaţia s-a întîlnit în casa lui Ioan Buta şi a adunat în jurul ei mulţi oameni din sat: Iacob Buta, învăţătorul Ciurilă din Grid, învăţătorul Gubernat Rusalim din Comăna de Sus. Grupul de sprijin Viştea a funcţionat sub coordonarea prof. Olimpu Borzea din Viştea de Jos care a strîns săteni din toate sate. Borzea era în dierctă legătură cu luptătorii din munţi. A fost condamnat la moarte, dar i-a fost comutată pedeapsa la muncă silnică pe viaţă.

 

 

Cartea vieţii lui Ion Gavrilă Ogoranu


     Evenimentele care au urmat şi s-au derulat după decembrie 1989, i-au confirmat lui Ion Gavrilă Ogoranu că în România comunismul n-a dispărut. S-a retras în agricultură, la munca ogorului. În acelaşi timp a fost un neobosit căutător al adevărului despre rezistenţă. I-a căutat pe supravieţuitori şi pe familiile acestora, pe toţi cei care au suferit în timpul prigoanei comuniste. A studiat apoi arhivele fostei securităţi. Aşa a considerat el că istoria rezistenţei anticomuniste va putea fi scrisă corect. Zile şi nopţi în şir a stat în faţa biroului din casa sa din Galtiu şi a pus pe hîrtie tot ce a trăit şi a aflat despre evenimentele de atunci. A scris pentru posteritate şi pentru toţi cei care vor să cunoască adevărul. Sînt 7 volume din „ Brazii se frîng, dar nu se îndoiesc“. A publicat o carte „ Amintiri din copilărie“ şi o alta „ Întîmplări din lumea lui Dumnezeu“. Primul său roman intitulat „ Iuda“, istorico-religios a apărut după moartea autorului. „ Adevărul despre cum s-au petrecut lucrurile atunci, trebuie să se afle. Mărturie vor fi aceste cărţi. Îmi spuneau unii cititori că aceste volume au foarte multe personaje. Le-am spus că nu sînt personaje, sînt oamenii care au trăit acele evenimente. Istoricii vor scrie istoria aşa cum o văd ei, dar eu am trăit acele evenimente şi le scriu aşa cum s-au întîmplat. Am dedicat volumele memoriei lui Traian Trifan, căruia îi spuneam, bădie Traian“ a declarat atunci cînd era în viaţă Ion Gavrilă Ogoranu. „ Cu mulţi ani în urmă, nişte adolescenţi, încă aproape copii, aflîndu-se la o răscruce de viaţă, v-au cerut să le scrieţi pe o carte de rugăciuni un cuvînt călăuzitor. Şi ne-aţi scris: „ Brazii se frîng, dar nu se îndoiesc“. Şi aţi desenat dedesubt o cruce şi un steag dac, simbolizînd pe Dumnezeu şi neamul nostru. Dumneata ai trăit, ai luptat şi ai închis ochii aşa cum ai scris. După 50 de ani, unul dintre acei copii, azi la rîndu-i bătrîn, îţi depune pe mormînt această carte, în care e cuprinsă viaţa, lupta şi moartea tinerilor de atunci şi a altora ca ei“ scria Ioan Gavrilă Ogoranu în dechiderea volumului al cărui nume i l-a dat chiar Traian Trifan.

 

 

Un monument după mai bine de o jumătate de secol

 

 


     Abia după Revoluţia din Decembrie 1989 supravieţuitorii din Rezistenţă au putut vorbi între ei. Ioan Gavrilă Ogoranu i-a contactat şi le-a amintit de legămîntul tinerilor luptători făcut în 1952. S-au hotărît să ridice o cruce lîngă Mănăstire. Timp de doi ani s-au zbătut să obţină aprobările Mitropoliei Sibiu pentru a putea amplasa crucea pe terenul mănăstirii. Arhitectul proiectul monumentului a fost Anghel Marcu din Bucureşti, recomandat de fostul deţinut politic Niculiţă Goga. Constantin Marinete a sculptat crucea în marmura achiziţionată de la cariera Ruşchiţa. Supravieţuitorii gulagului comunist au stabilit apoi numele luptătorilor căzuţi. S-a depăşit cu uşurinţă numărul 500. Monumentul a fost plătit tot de supravieţuitori. Postamentul crucii a fost turnat de Gheorghe Haşu, un meşter cunoscut din Lisa. Sfinţirea monumentului a avut loc în ziua de 17 octombrie 1995. Primul buchet de flori în memoria eroilor căzuţi a fost depus cu 2 zile înainte de inaugurare de către Regina Ana. Atunci a fost prima întîlnire a luptătorilor şi sprijinitorilor rezistenţei după 50 de ani. De tunci, în fiecare an, în prima duminecă după sărbătoarea Sfîntului Ilie, toţi se adună la Cruce. Să-i comemoreze pe cei ce s-au dus la cele sfinte. Pentru Ion Gavrilă Ogoranu, fondatorul acţiunii, ultima comemorare a fost cea din 2005. „ Deşi sîntem la vîrste înintate, noi nu ne-am terminat încă datoria faţă de ţară, noi nu ieşm la pensie decît atunci cînd ne vor bate cuiele. Şi avem datoria ca idealurile noastre să le trecem în mîna unor tineri care să ducă mai departe steagul tinerilor de acum 60 de ani. Vrînd ca ţara noastră să rămînă apropiată de Dumnezeu în aşa fel încît spiritul creştin să se reverse în toate domeniile de activitate ale ţării, în cultură, în justiţie, în legi, în obiceiuri, artă. Noi nu ne-am terminat misiunea odată cu trecerea comunismului, idealurile sînt permanente pentru toate timpurile. Sîntem puţini, dar întotdeauna cei puţini au fost purtători de idealuri înalte şi de biruinţă“ a spus Ion Gavrilă Ogoranu la comemorarea desfăşurată la Crucea de la Mănăstirea Brîncoveanu în iulie 2005. Fundaţia ,,Ion Gavrilă Ogoranu" organizează anual evenimentul în prima duminecă, după Sfîntul Ilie. ,, Am ales această sărbătoare pentru că şi Sfîntul Ilie a fost prigonit. Aşa am fost şi noi, luptătorii, de către comunişti" justifica Ogoranu data stabilită pentru comemorarea de la Cruce.

 

 

 

PROCES VERBAL DE EXECUTIE
 

(Vol. 10, fila 462)
Astazi 20 noiembrie 1957, noi, Cpt. de justitia Cojocaru Gheorghe, procuror militar din Procuratura Militara Bucuresti, însotit fiind de tov. Georgescu Dumitru, secretar la Tribunalul Militar al Regiunii a II-a Militara în baza delegatiei nr. 0446/ 20 noiembrie 1957 a Tribunalului Militar al Regiunii a II-a Militara în executare sentintei 1369 din 26 august 1957 a Tribunalului Militar al Regiunii a III-a Militare Cluj, ramasa definitiva potrivit deciziei nr. 498 din 12 septembrie 1957 a Tribunalului Suprem, Colegiul Militar prin care s-a respins recursul declarat de condamnati în contra sentintei sus mentionate şi executorie, potrivit adresei nr. 15779/ 1 noiembrie 1957 şi a Prezidiului Marii Adunari Nationale catre Ministerul Justitiei, Directia Tribunalelor Militare, ne-am transportat la Penitenciarul Jilava în vederea executarii pedepsei cu moartea a condamnatilor:
1. Chiujdea G. Ioan, nascut la 14 martie 1921 în comuna Berivoii Mici, raion Făgăraş, Regiunea Stalin, fiul lui Gheorghe şi Maria, necasatorit, fără ocupatie, cu ultimul domiciul în comuna natala
2. Hasu A. Laurean, zis Laur, nascut la 23 octombrie 1921 în comuna Breaza, raion Făgăraş, Regiunea Stalin, fiul lui Alexandru şi Maria, necasatorit, fără ocupatie, cu ultimul domiciliu în comuna natala
3. Novac P. Ioan, zis Nelu, nascut la 23 februarie 1930 în comuna Berivoii Mici, raion Făgăraş, Regiunea Stalin, fiul lui Petru şi Eugenia, necasatorit, fără ocupatie, cu ultimul domiciliu în comuna natala
4. Hasu A. Gheorghe, zis Rucareanu, nascut la 29 aprilie 1921 în comuna Pojorta,
satul Lisa, raion Făgăraş, Regiunea Stalin, fiul lui Andrei şi Zenovia, casatorit, are doi copii, fără ocupatie, cu ultimul domiciliu în comuna natala şi
5. Pop I. Ioan, zis Jean, nascut la 21 ianuarie 1908, în comuna Indiana - Harbor, Ohio, SUA, fiul lui Ioan şi Varvara, casatorit, are doi copii, cu ultimul domiciliu în comuna Lisa, nr 29, raion Făgăraş, regiunea Stalin
Ne-am transportat în comuna Jilava, unde se afla Penitenciarul Jilava şi unde condamnatii de mai sus sunt detinuti şi unde a fost ales locul de executare al pedepselor date prin sentinta nr. 1369/ 26 august 1957 a Tribunalului Militar al Regiunii a III-a Militare Cluj, ramasa definitiva şi executorie astazi 20 noiembrie 1957, orele 20, am sosit la penitenciarul Jilava, unde am găsit prezenti pe Mr. Stanciu Dumitru, delegat din partea Administratiei de Stat, doctor Enescu Mihai, medicul Penitenciarului Jilava şi pe tov. Lt. Col. Ghiorghiu Mihai, comandantul Penitenciarului Jilava. La ora 20:30 fiind fixata executia, înainte de această ora fixata însotiti fiind de secretarul Georgescu Dumitru şi de comandantul Penitenciarului Jilava Lt.Col. Ghiorghiu Mihai am mers la celulele unde se aflau condamnatii Chiujdea G. Ioan, Hasu A. Laurean, Novac P. Ioan, Hasu A. Gheorghe şi Pop I. Ioan şi i-am încunostintat ca a sosit timpul executarii pedepsei pentru faptele savârsite şi au fost întrebati dacă mai au ceva de marturisit sau vreo dorinta, la care condamnatii au declarat ca nu mai au nimic de spus. La ora 20:30, după ce s-a primit raportul comandantului grupei de executia, Cpt. Salceanu Gheorghe s-a dispus să se citeasca oamenilor din grupa de executie de catre secretar dispozitivul sentintei de condamnare şi expunerea faptelor savârsite de condamnati.
După această s-a ordonat aducerea condamnatilor care au fost adusi sub excorta, care a însotit pe condamnati până la stâlpii de executie, însotit de comandantul penitenciarului. Condamnatii au fost legati la ochi şi apoi de stâlpii de executie cu spatele catre grupa de executie.
După îndeplinirea celor de mai sus, am ordonat comandantului grupei executarea, care s-a efectuat prin împuscare pe rând.
Medicul Penitenciarului Jilava a constatat moartea condamnatilor de mai sus. După 1 ora de la executie şi de la constatarea morţii de catre medicul penitenciarului, cadavrele celor executati s-a dat în primire comandantului penitenciarului Jilava, pentru a proceda la înhumarea lor.
Drept care s-a încheiat procesul verbal în 5 exemplare, unul ramânând la închisoarea Jilava, pentru a proceda la declararea morţii condamnatilor, pentru cauze legale, la ofiterul starii civile, ale comunei Jilava.
Procuror militar Cpt. de justitie Cojocaru Gheorghe
Secretar Georgescu Dumitru
Medic dr. Enescu Mihai
Delegatul administratiei de stat Mr. Stanciu Dumitru
Comandantul Penitenciarului Lt. Col. Gheorghiu Mihai
Comandantul grupei de executie Salceanu Gheorghe

 

 

Imnul legionarilor căzuţi
 

,, Plînge printre ramuri luna
Nopţiile-s pusti
Căci te-ai dus pe totdeauna
Şi n-ai să mai vii

Pe cărările umblate
De noi te-am cătat
Te-am uitat în astă soartă
Şi-ai tăi te-au uitat

Numai vîntul mai suspină
Dulcele tău gînd
Peste florile ce alină
Tristul tău mormînt

Ca o lacrimă de sînge
A căzut o stea
Drum de foc şi biruinţă
Pentru calea ta

Bate vîntul peste ape
Trece timpul greu
Noi mereu te plîngem frate,
Iar tu dormi mereu,,. (Simion Lefter)
 

 

 

Legămîntul din 1952
 

     Era Sărbătoarea Învierii, Paştele din anul 1952. O zi frumoasă de primăvară cînd codrul îşi împlinea frunza, iar pomii se aplecau de floare. Grupul de rezistenţă din Munţii Făgăraşului condus de Ioan Gavrilă al Ogoranului din Gura Văii se afla în munţi. Erau căzuţi deja în luptă cîţiva dintre ei. Marcel Cornea, Silviu Socol, Porîmbu, căpitanul Monea, Mogoş, Mazilu, Partenie Cosma şi Baciu. În acea zi de mare sărbătoare s-au adunat cei care mai erau în viaţă. Şi au decis să asiste la slujba religioasă oficiată la Mănăstirea Brîncoveanu de la Sîmbăta de Sus. Dar de pe coasta de răsărit a muntelui de unde se vedea lăcaşul Mănăstirii. „ Se vedea lume în faţa altarului improvizat în pădurea rară din apropierea clopotniţei. Auzeam frînturi din troparul Învierii. Am rămas tăcuţi cît a ţinut slujba şi ne gîndeam la cei căzuţi. Eram încă sub povara amintirii ultimului căzut, Andrei Haşu căruia îi spuneam Baciu“ relata Ioan Gavrilă Ogoranu. Unul dintre ei, Remus Sofonea din Drăguş zis Brîncoveanu a spart liniştea grupului şi a zis. „ Dacă vreunul dintre noi va supravieţui, să ne legăm ca acela să ne adune oasele de pe unde vor fi fost aruncate şi să le îngroape aici lîngă această mănăstire“. A fost un legămînt pe care l-au semnat cu sufletul fiecare dintre componenţii grupului Gavrilă. După decretul de graţiere din 1964 emis de comunişti au rămas puţini supravieţuitori. Peste întreaga Ţară a Făgăraşului s-a aşternut doliul. Tăvălugul securităţii a ras tot ce i-a ieşit în cale. Copii, femei, bătrîni şi bărbaţi. Din Rezistenţa armată din Munţii Făgăraşului cei care au supravieţuit puteau fi număraţi pe degetele de la o mînă. Legămîntul lor din 1952 s-a concretizat abia după 43 de ani, dar în parte. A fost construită crucea de marmură pe care au fost trecute numele luptătorilor. S-a respectat dorinţa drăguşeanului Brîncoveanu, ca locaţia să fie lîngă Mănăstirea de la Sîmbăta. Dar osemintele luptătorilor nu au fost adunate pentru a fi depuse într-un singur loc. Pentru că nici acum, la 42 de ani de la Decret, nu se ştie unde au fost aruncate de comunişti.
 

 

 

M.A.I. Regiunea Stalin nr. 8/55-296
 

08. 08. 1957
CATRE M. A.I., DIRECTIA VIII
Urmare a raportului nostru nr. 8/63.823 din 14 Decembrie 1956, privind banda terorista din m-tii Fagarasului, precum şi complicii acestei bande arestati până în prezent, raportam: cercetarile în această problema fiind definitivate, pentru trimiterea în judecata a elementelor arestate în această cauza, s-a format un nr. de 4 loturi.
Lotul nr. 1 compus din:
1. Chiujdea Ioan
2. Hasu Laurean
3. Novac Ioan
4. Metea Victor
5. Ilioi Ioan
6. Hasu Gheorghe
7. Pop Ioan zis Jean
8. Borzea Olimpiu
9. Grovu Ioan
10. Burlacu Niculae
11. Stanciu Viorel Aurel
12. Bucelea Ioan
13. Bucelea Vasile
14. Borzea Gheorghe
15. Cristian Ioan
16. Sandru Victor
17. Dâmboi Victor
Lotul nr. 2 compus din:
1. Munteanu Vasile
2. Munteanu Octavian
3. Mihai Ieronim
4. Bârsan Ioan
5. Albu Ieronim
6. Burdarus Gheorghe
7. Ramba Gheorghe
8. Druga Gheorghe
9. Comanici Octavian
10. Popaiov Octavian
11. Trandafir Niculae
12. Banciu Aurel
13. Câltea Moise
14. Begrea Simion
15. Geamanu Victor
16. Dascalu Cornel
Lotul nr. 3 compus din:
1. Mutiu Ioan
2. Ostacioaia Gheorghe
3. Vulcu Constantin
4. Vulcu Ioan
5. Oancea Virgil
Lotul nr. 4 compus din:
1. Cotoros Timoftei
2. Gavrila Nicolae
3. Leancu Ioan
4. Deisoreanu Aurel
5. Câcit Ioan
6. Clem Aron
7. Cârstea Petru
8. Toader Ioan
9. Metea Gheorghe
10. Fogoros Liviu
11. Nitu Gheorghe
12. Andrei Ioan
13. Logrea Gheorghe
Lotul nr. 1 şi 2 a fost judecat şi condamnat de Tribunalul Militar al regiunii a III militare Cluj, iar sentintele de condamnare au fost trimise dumneavoastra cu raportul nr. 83.235 din August 1957. Pentru lotul nr. 3 s-a fixat termen de judecata în ziua de 10 august, iar pentru lotul nr. 4, ziua de 12 august 1957. Din această problema, au rămas netrimisi în justitie învinuitii: Budac Remus şi Mihai Aurel. Cercetarile cu acestia doi desi sunt definitivate, trimiterea lor în judecata urmeaza a mai fi amânata, întrucât prin trimiterea acestora în justitie s-ar putea ajunge la desconspirarea unor combinatii informativ operative ce au fost luate în vederea depistarii banditului Gavrila.
Seful Regiunii Stalin Col. Craciun Gheorghe
Seful serviciului anchete Mr. Alexandrescu Stelian
 

 

 

Merite recunoscute după 60 de ani
 

     În 1948, Ion Gavrilă Ogoranu avea prima lui sentinţă, care-l condamna la 10 ani de muncă silnică, după care au curs alte sentinţe de condamnare, ultima la moarte. N-a mai reuşit să obţină diploma de licenţă în agronomie, datorită evenimentelor. Abia în 2006, după 60 de ani, Facultatea i-a recunoscut meritele. I-a acordat diploma de licenţă şi alte distincţii pentru activitatea sa pentru această instituţie de învăţămînt superior. Deşi nu arăta că îl deranjează faptul că nu i s-a făcut dreptate în privinţa studiilor, suferea că Facultatea nu-i recunoaşte pe primii ei studenţi care şi-au asumat cele mai mari riscuri pentru a o elibera de regimul crunt al comuniştilor. Se ştie că Ion Gavrilă a ajutat la înfiinţarea primei cantine a Facultăţii de Agronomie. „ M-am bucurat cînd am primit invitaţia din partea conducerii universităţii. Şi chiar am avut emoţii călcînd în clădire. Mi-au trecut prin minte multe. Îmi vedeam colegii, profesorii şi pe acei mănăştureni care s-au opus regimului şi oamenilor lui Petru Groza. Am primit cu emoţii distincţiile chiar şi la vîrsta mea“ a spus luptătorul la primirea distincţiilor din partea facultăţii, în februarie 2006. Făgărăşanul a dedicat anilor zbuciumaţi de studenţie de la Cluj mai multe capitole din primul său volum „ Brazii se frîng, dar nu se îndoiesc“.
 

 

 

M.S.S. Regiunea Stalin

 

 

11. 07. 1953
CATRE M.S.S. BUCURESTI
(Vol. 20, fila 440)
Strict secret
Declaratiile lui Novac Petru, tatal lui Nelu Novac, la închisoarea de la Baia Sprie. Caracterizarea banditilor:
Gavrila Ioan este un om inteligent, milos, nu minte, foarte credincios, se ruga foarte mult, era legionar convins, nu era pentru actiuni criminale, s-a certat cu Hasu Andrei, de ce să iei de la om ceea ce nu-i poti da, adica viata, evita situatiile periculoase pentru ei. Sfatuia pe ceilalti să se fereasca, să nu faca vitejii. Spunea: să ne consideram mai slabi decât adversarii nostri, ca atunci stim să ne pazim. Din cauza acestei atitudini era considerat de Hasu Andrei şi Chiujdea Ion, ca fricos. Tinea foarte mult la mama lui şi la surorile lui. Sfatuia pe ceilalti să se poarte ordonat, să nu faca greutati la oameni, ca să nu spuna oamenii ca ar fi niste derbedei. Din cauza comportarii, era simpatizat şi iubit de Novac Gelu, Metea, Sovaiala şi Ilioi. Sfatuia să citeasca orice gasesc. Nu era egoist. Ajuta pe fiecare cu ce avea el. Credea ca prin 1955, se va rezolva situatia lor prin întelegerea dintre marile puteri. Chiujdea Ion şi Hasu Andrei, credeau ca va izbucni razboiul. Chiujdea Ion se întelegea bine cu Gavrila Ioan.
Chiujdea Ion tinea mult la nepotul lui, Andrei Beleaua, ce locuieste pe curtea parinteasca. Nu discutau despre gazdele lor.
Hasu Gheorghe era foarte religios, tinea foarte mult la sotie şi la copii. Îi placea vânatoarea, era sanatos şi rezistent.
Hasu Laurean, fire linistita, foarte credincios, nu vorbea aproape deloc. Când era ceva de lucru facea singur, fără să i se spuna.
Gelu Novac, inteligent, fire linistita, sanatos, robust, nu vorbea mult.
Metea Victor, fire nervoasa, nu era bolnav, şi compatimea parintii.
Ilioi Ion, fire foarte religioasa, şi compatimea parintii, nu vorbea mult.
Sovaiala Gheorghe, fire deschisa, vesel întotdeauna, inteligent, nu supara pe nici unul, sanatos, robust.
Sofonea Remus, linistit, inteligent, nu discuta, suparat ca tatal lui fusese arestat.
Semnat Petru Novac.

Comments
Comentariu nou Cautare
Scrieti comentariu
Nume:
Email:
 
Titlu:
 
Va rog sa introduceti codul anti-spam pe care il puteti citi in imagine.

3.26 Copyright (C) 2008 Compojoom.com / Copyright (C) 2007 Alain Georgette / Copyright (C) 2006 Frantisek Hliva. All rights reserved."

 

Caută in site ...

Adio, Majestate!

 

      România iubeşte monarhia. Ar fi concluzia la care ar ajunge orice persoană care deschide televizorul, ascultă radioul sau citeşte presa scrisă, pentru că mijloacele media abundă de articole despre regele Mihai şi monarhie. Dar dacă ne-am întoarce în urmă cu vreo două decenii, lucrurile n-ar sta chiar aşa. Regele Mihai a fost alungat din ţară de regimul post-decembrist condus de Iliescu şi Roman, aşa cum s-a întîmplat în 1947, pe vremea regimului bolşevic. Urmaşii acelor comunişti, pesediştii actuali, depun flori şi lumînări pentru monarhul României care a trecut la cele sfinte, iar pe bloguri postează mesaje de compasiune arătîndu-şi astfel nesimţirea.
     Fiind într-o vizită în Danemarca, am avut ocazia să trăiesc vizita familiei regale în oraşul în care am poposit vreme de o săptămînă. Au fost multe pregătiri, oficialităţile au fost băgate în priză cu mult timp înaintea vizitei. Localnicii erau preocupaţi să-şi întîlnească Regina, iar în ziua sosirii familiei regale, locul era înţesat de lume. Oraşul nu avea mai mult de vreo 20.000 de locuitori, dar atunci numărul celor prezenţi era şi de cinci ori mai mare. Era puhoi de lume. Eu nu mai văzusem atîta agitaţie şi oameni la un loc de pe vremea cînd Ceauşescu vizita vreo localitate. Pe cînd eram în anul I de facultate, era anunţată participarea preşedintelui ţării la deschiderea anului universitar, la Cluj. Cîtă zarvă, eram forţaţi să ieşim, să-l aclamăm! Pe noi, bobocii, ne-au închis pe stadionul din Cluj ca pe nişte oi, pentru a vedea iubitul conducător cît de ovaţionat este de tineri. Ceva similar era şi în oraşul danez, la vizita Reginei. Deosebirea însă consta în faptul că acei cetăţeni au mers la întîlnirea cu Regina din plăcere, pe cînd noi eram forţaţi. Le zîmbeau feţele, plîngeau oamenii de emoţie.

Citește mai departe...

Vizitatori online

Avem 804 vizitatori online

Curs valutar BNR

Vremea in Fagaras

Poze din Făgăraş şi Ţara Făgăraşului

8.JPG

Cartea

Statistici

Membri : 14
Conţinut : 738
Număr afişări conţinut : 3959616

FaceBook

Horoscop zilnic

Informatii utile



Ziare