Monitorul de Făgăraș - Ziarul care stă de vorbă cu oamenii!

Home Reportaje Ceauşescu şi regionalizarea
Ceauşescu şi regionalizarea Email
Luni, 13 Iunie 2011 18:05

 

 

     În zilele revoltei de la Budapesta înăbuşită prin intervenţia armatei roşii, România condusă de Gheorghe Gheorghiu Dej s-a dovedit a fi cel mai loial aliat al Uniunii Sovietice din Pactul de la Varşovia. Ca o concesie politică făcută în acest sens Hruşciov este de acord să-şi retragă trupele din România. Astfel că la data de 25 iunie 1958 ultimii 35.000 de militari sovietici părăsesc România. Gheorghiu Dej va duce apoi o politică de uşoară distanţare de Moscova alimentînd sentimentul naţional al românilor care-i oferă un oarecare sprijin fiind marcaţi de un puternic sentiment anti-sovietic. Punctul culminant va fi atins în anul 1968 de către Ceauşescu care condamnă într-un miting intervenţia trupelor din Pactul de la Varşovia în Cehoslovacia în timpul aşa-zisei revoluţii de catifea de la Praga. Dej va introduce în anul 1963 o serie de măsuri anti-ruseşti printre care închiderea Institutului ,,Maxim Gorki“ din Bucureşti, eliminarea limbii ruse ca materie obligatorie în şcoli şi înlocuirea numelor ruseşti ale străzilor şi ale unor clădiri publice cu nume româneşti. Aceste măsuri efemere anunţau o anumită autonomie faţă de Moscova concomitent cu slăbirea terorii. O altă măsură a fost decretul de eliberare a deţinuţilor politici din închisorile şi lagărele de muncă din anul 1964 în baza căruia mii de români au fost eliberaţi.

Ascensiunea lui Nicolae Ceauşescu 

     Nicolae Ceauşescu este cel de-al treilea copil al unei familii de ţărani săraci din Oltenia. S-a născut la Scorniceşti în anul 1918 iar la vîrsta de 11 ani părăseşte casa părintească şi pleacă la Bucureşti unde se angajează în diferite ateliere şi fabrici.

 Activează încă din adolescenţă în mişcarea comunistă ilegală fapt pentru care este arestat, judecat şi condamnat în diferite rînduri. Între anii 1933-1938 a fost întemniţat de patru ori pentru convingerile sale politice. În anul 1936 îl găsim în funcţia de secretar al unui comitet regional al Uniunii Tineretului Comunist, iar doi ani mai tîrziu avea să fie promovat în funcţia de secretar al Comitetului Central al UTC. În septembrie 1939 a fost judecat în lipsă şi condamnat la trei ani şi jumătate închisoare. În anul 1940 este prins şi închis. În închisoare cîştigă încrederea lui Gheorghiu Dej care îi va sprijini ascensiunea de mai tîrziu şi-l va ghida în politică. În anul 1945 Ceauşescu devine membru al Comitetului Central iar în 1955 al biroului politic ocupînd totodată şi funcţia cheie de secretar CC al PCR. La dispariţia neaşteptată a lui Gheorghiu Dej Ceauşescu era cel mai tînăr şi poate cel mai nesemnificativ membru în conducerea partidului. Avea 47 de ani şi nimic nu prevedea ascensiunea sa excepţională care va marca profund următorul sfert de veac din România.

 

 

 

Maurer l-a susţinut pe Ceauşescu
 

     După eliberare Ceauşescu a ocupat o serie de funcţii de partid înainte de a ajunge secretar al Comitetului de partid al Regiunii Oltenia în noiembrie 1946, în pregătirea alegerilor generale programate în acea lună. În timpul acelei campanii Ceauşescu are o dispută cu un director de bancă de la Slatina care se va încheia cu înjunghierea şi moartea celui din urmă. Nu se ştie însă cu precizie dacă autorul acelui asasinat a fost Ceausescu sau unul dintre colaboratorii săi, cert este că acest eveniment a pus în evidenţă caracterul său violent cît şi tacticile brutale folosite de Partidul Comunist. Activitatea bogată pe plan local i-a adus o mare experienţă fiindu-i din acest punct de vedere de mare ajutor lui Gheorghiu Dej, în martie 1949, atunci cînd s-a anunţat programul de colectivizare a agriculturii. Ceauşescu este mutat la Ministerul Agriculturii în calitate de ministru adjunct iar un an mai tîrziu este mutat în aceeaşi funcţie la Ministerul Forţelor Armate răspunzînd direct de Direcţia Politică Superioară a Armatei, un organism de partid înfiinţat pentru crearea Armatei Populare. În mai 1952 după ce şi-a epurat principalii rivali Dej l-a promovat ca membru plin în Comitetul Central iar după executarea lui Pătrăşcanu l-a făcut împreună cu Drăghici membru supleant al Biroului Politic pentru ca după un timp să devină membri cu drepturi depline. ,,Pe hîrtie Ceauşescu era doar unul dintre activiştii de frunte ai partidului, care putea să aspire la alegerea sa la conducerea acestuia. Dintre toţi aceştia, doar el, Drăghici, Chivu Stoica şi Gheorghe Apostol nu erau excluşi de pe lista candidaţilor la acest post din cauza originii lor etnice, ceilalţi membri ai Biroului Politic fiind de origine bulgară (Coliu), ucrainiană (Bodnăraş) sau germană (Maurer). Manevrele care i-au permis lui Ceauşescu să ajungă prim secretar nu au fost făcute publice şi doar după 1989 s-a aruncat o oarecare lumină asupra lor. Deşi se pare că Gheorghiu Dej l-ar fi desemnat pe Gheorghe Apostol drept succesor al său, Ion Gheorghe Maurer, care fusese ales preşedinte al Consiliului de Miniştri încă de la 12 martie, l-a propus pe Ceauşescu ca secretar. Maurer şi-a motivat alegerea în cîteva interviuri acordate după răsturnarea lui Ceauşescu, principala raţiune evocată de el fiind aceea că îl considera pe Ceauşescu destul de curajos să-i înfrunte pe ruşi; în acelaşi timp, Maurer a lăsat să se înţeleagă că a regretat ulterior actul său. ...Potrivit unei surse din interior, Maurer încheiase un tîrg cu Ceauşescu: Ceauşescu urma să sprijine numirea lui Maurer ca prim-ministru (ceea ce a şi făcut la 12 martie) iar Maurer, în schimb, după moartea lui Dej, avea să-l propună pe Ceauşescu ca prim-secretar. Cel mai surprins de propunerea lui Maurer a fost Drăghici, care se considera tot atît de apropiat de Gheorghiu Dej ca şi toţi ceilalţi din Biroul Politic. Ceea ce Drăghici nu a luat sau nu a vrut să ia, în calcul, a fost faptul că o alegere a sa în funcţia de prim-secretar ar fi compromis partidul, pentru că, în calitatea de ministru de Interne, oblăduise prea multe crimeşi abuzuri. Această slăbire a terorii, instituită de Gheorghiu Dej, a fost cea care a caracterizat primii ani de conducere de către Nicolae Ceauşescu a Partidului Comunist Român. Ceauşescu a continuat acele linii politice ale predecesorului său, Gheorghiu Dej, care îl definiseră pe acesta drept naţional-comunist: industrializarea rapidă, însoţită de o linie autonomă în politica externă. Urmărind o politică externă autonomă, Ceauşescu a reuşit nu numai să ofere Occidentului prilejul să exploateze o breşă aparentă în blocul comunist, dar şi să stimuleze antipatia poporului faţă de stăpînul sovietic. România a fost prima ţară din blocul răsăritean care a stabilit relaţii diplomatice cu Germania de Vest, în 1967, şi care nu a rupt relaţiile diplomatice cu Israelul după războiul de şase zile. Autonomia a dus în mod axiomatic la o mai mare popularitate şi, inevitabil, la cultivarea sentimentului naţional, la care s-a făcut apel în încercarea de a rezolva situaţia minorităţii maghiare din Transilvania şi de a ridica problema Basarabiei“ (Istoria României, România sub regimul comunist, Decembrie 1947-Decembrie 1989, Denis Deletant).

Minoritatea maghiară şi germană
 

     Faţă de minoritatea maghiară Ceauşescu a avut o politică prudentă la început recunoscînd dreptul maghiarilor la propria cultură dar pe de altă parte condamna ,,naţionalismul şi şovinismul“ Noua formă de organizare pe judeţe adoptată de Marea Adunare Naţională în februarie 1968 lăsa vorbitorii de limbă maghiară să fie majoritari în mai multe judeţe decît înainte, pe vremea regiunilor, dar fără posibilitatea de a crea un singur bloc, monolit, clar delimitat de maghiari, care ar fi putut formula o pretenţie mai convingătoare de autonomie. Tema comună de Uniunea Sovietică a contribuit la îmbunătăţirea relaţiilor dintre grupurile etnice din Transilvania care s-a reflectat în numărul sporit de programe de radio şi televiziune în limbile maghiară şi germană şi mărirea tirajelor la publicaţiile în limbile minorităţilor. În anul 1969 s-a constituit Consiliul Oamenilor Muncii de Naţionalitate Maghiară şi Consiliul Oamenilor Muncii de Naţionalitate Germană. Sensibilitatea românilor faţă de statutul naţionalităţii germane a crescut în urma hotărîrii guvernului polonez de a permite membrilor propriei minorităţi germane să emigreze în Germania de Vest, după semnarea tratatului de neagresiune dintree cele două state la 7 decembrie 1970, lucru ce i-a stimulat pe etnicii germani din România să ceară permisiunea de a emigra în număr mai mare decît pînă atunci. Deşi oficialităţile române respingeau oficial aceste cereri exista o înţelegere secretă cu Germania de Vest convenită de Ceauşescu în anul 1967 potrivit căreia guvernul român urma să primească pentru fiecare cap de locuitor de origine germană căruia i se permitea să emigreze o plată, în mărci vest-germane, cuprinsă între 4000 şi 10.000 DM/persoană în funcţie de vîrsta şi de calificarea profesională a persoanelor respective. Între anii 1967-1989 au emigrat în Germania de Vest aproximativ 200.000 de etnici germani.

Consolidarea puterii
 

     Prezenţa lui Alexandru Drăghici în fruntea Ministerului de Interne a readus în conştiinţa românilor teroarea celor două decenii anterioare, fapt pentru care, Ceauşescu a urmărit scoaterea acestuia din funcţia de ministru al Afacerilor Interne. Cornel Oncescu, un protejat al lui Ceauşescu care a făcut şcoala de Partid la Moscova în anii '50, a fost pus în funcţia de ministru al Internelor. Înlăturarea lui Drăghici a fost pusă la cale de Ceauşescu şi a fost rezultatul unei schimbări importante în Statutul Partidului la cel de-al IX-lea Congres al P.C.R. ţinut între 19-24 iulie 1965. Noua Constituţie adoptată în anul 1965 înlocuieşte vechea titulatură ,,Republica Populară Română“ cu cea de ,,Republica Socialistă România“ Denunţarea de către Ceauşescu a abuzurilor Securităţii şi reformele din 1965-1968 au adus o atmosferă de optimism în rîndul populaţiei şi speranţa unei liberalizări şi mai mari. Totuşi rolul partidului unic era primordial şi reîntoarcerea la împărţirea precomunistă a ţării în judeţe şi restructurarea învăţămîntului nu însemna nicidecum diminuarea rolului conducător al partidului chiar dacă a fost admisă o oarecare liberalizare. Ceauşescu i-a chemat pe intelectuali să participe la o dezbatere publică cu privire la viaţa politică din România şi le-a cerut să nu manifeste ,,nici cea mai mică temere sau rezervă în dezbaterile publice cu privire la politica internă“. Foarte importantă a fost plenara din 22-25 aprilie a Comitetului Central, la care Lucreţiu Pătrăşcanu, executat în 1954, a fost reabilitat şi au fost condamnate abuzurile ministrului de Interne, Alexandru Drăghici.

Aer de libertate efemeră
 

     Pe plan economic se întrevedea o îmbunătăţire a nivelului de trai pe care a simţit-o întreaga Europă Răsăriteană cu excepţia Albaniei. Deţinerea de maşini în proprietate personală a crescut semnificativ din momentul în care varianta românească a mărcii ,,Renault“ denumită ,,Dacia“ a început să iasă de pe linia de asamblare a noii fabrici de la Piteşti; sporesc vînzările de televizoare, frigidere şi aspiratoare de fabricaţie românească. Se observă o oarecare slăbire a controlului ideologic asupra surselor de distracţie a populaţiei ceea ce a permis Televiziunii Române să difuzeze ecranizări de romane occidentale şi seriale. Difuzarea serialului poliţist ,,Sfîntul“golea străzile oraşelor sîmbătă seara între orele 20 şi 21. Discurile de vinilin cu formaţiile pop-rock din anii '60-+70 au început să intre şi în România. La radio a început să se difuzeze cîntece ale formaţiei ,,Beatles“, ale legendarului Elvis Presley etc. Tinerii au început să adopte moda hippyes cu pantaloni evazaţi. În acea perioadă au început să activeze o serie de trupe româneşti care au făcut legendă: ,,Sfinx“ ,,Mondial“ ,,Roşu şi Negru“. Adrian Păunescu, cel mai mare poet contemporan al României va iniţia Cenaclul Flacăra unde vor fi aduşi în prim plan cei mai buni folkişti din România şi unde vor fi lansate în timp trupe care au scris istorie: Phoenix, Iris etc. Simbolul suprem al concesiilor făcute ,,capitalismului“ occidental a fost însă deschiderea unei linii de îmbuteliere Pepsi Cola la Constanţa în anul 1967. O mare importanţă pentru moralul populaţiei a constituit-o programul de construire de blocuri şi toleranţa statului cu privire la construirea de case proprietate personală la ţară. Cu toate concesiile făcute Ceauşescu abandonează ideile reformiste începînd cu anul 1967. ,,A fost menţinut controlul rigid al Comitetului Central asupra planificării centralizate sufocînd astfel orice părere pe care tehnocraţii ar fi putut-o formula pentru influenţarea politicii. Faptul că Ceauşescu nu a procedat la reforme a împiedicat orice pas către socialismul de piaţă, precum şi apariţia oricărui electorat politic în cadrul partidului, pe care o abordare economică mai pluralistă l-ar fi putut genera“ (Istoria României idem.) Va urma. (Ştefan Botoran)

Comments
Comentariu nou Cautare
mecu  - maurer normal avea masina 1B.709   |03-08-2011 23:11:30
problema este ca este nevoie de unloc unde sa se adune pdl-istii basescu
,boc,oprescu ,revolutionarii,securistii care strigau jos comunismul iar basescu
avea nevoie de marihuana de la mehedinti caci ,asta in locul lor permanent de
detentie,deci simtea cum trepida pamantul in locul statuilor ca marea neagra
dupa ce a vandut flota ,si la fel oprescu imbracat in cioclu cu costumul lui
lenin ,luat de la udrea si ritzi
Scrieti comentariu
Nume:
Email:
 
Titlu:
 
Va rog sa introduceti codul anti-spam pe care il puteti citi in imagine.

3.26 Copyright (C) 2008 Compojoom.com / Copyright (C) 2007 Alain Georgette / Copyright (C) 2006 Frantisek Hliva. All rights reserved."

 

În ediţia tipărită

,,În Decembrie 1989 a fost lovitură de stat“

 

      Se împlinesc în curînd 28 de ani de la evenimentele sîngeroase din Decemrie 1989, cînd românii au ieşit în stradă pentru a-şi cîştiga libertatea în faţa unui regim dictatorial condus de Nicoale Ceauşescu. Dacă pînă la fuga soţilor Ceauşescu (22 Decembrie 1989), s-au înregisrat zeci de victime în rîndul populaţiei, după aceasta numărul morţilor a crescut, depăşind 1000. Faptul explică preluarea conducerii ţării de către perestrokişti printr-o lovitură de stat, adică acei conducători formaţi la Moscova lui Mihail Gorbaciov. Emoţia publică a românilor de a ieşi în stradă pentru a răsturna regimul Ceauşescu a fost valorificată la maxim de grupul ce se pregătea să preia conducerea încă din 1984. Evenimentele au fost pregătite la întîlnirea de la Malta a preşedinţilor SUA şi URSS, iar forma de acţiune a fost decisă ulterior, 4 decembrie 1989, la Moscova, unde au fost invitaţi preşedinţii ţărilor comuniste. În cei 28 de ani ce s-au scurs, românii nu cunosc adevărul despre acele evenimente, istoricii nu l-au spus răspicat, politicienii nici atît. În schimb, jurnaliştii au încercat să despice firul în patru în ziare sau în emisiuni televizate. Concluzia a fost una singură, lovitură de stat, una sîngeroasă care a dat mulţi morţi şi răniţi.

Citește mai departe...

Caută in site ...

Vizitatori online

Avem 654 vizitatori online

Curs valutar BNR

Vremea in Fagaras

Poze din Făgăraş şi Ţara Făgăraşului

5.JPG

Cartea

Statistici

Membri : 14
Conţinut : 743
Număr afişări conţinut : 3956266

FaceBook

Horoscop zilnic

Informatii utile



Ziare