Monitorul de Făgăraș - Ziarul care stă de vorbă cu oamenii!

Home Editoriale Întuneric de decembrie
Întuneric de decembrie

 

In memoriam Viorel Paltin

     De îndată ce se face decembrie, o obsesie bîntuie minţile românilor, ale celor care au ieşit pe străzi cu piepturile goale la Timişoara, ale celor care au rămas marcaţi fizic şi psihic pe toată viaţa participînd la demonstraţiile oamenilor neînarmaţi, întîmpinaţi de tancuri, tab-uri şi gloanţe de arme automate, pe malurile Begăi, la Bucureşti, Sibiu, Cluj şi în alte centre, unde mulţimi de oameni au simţit atunci că nu se mai poate: viaţă sau moarte! Acum ziua se face tot mai mică pînă la solstiţiul de iarnă din noaptea de 21-22 decembrie, şi noaptea rămîne mai lungă decît ziua pînă pe 21 martie... Obsesia este legată de faptul că după atîţia ani de la acel decembrie 1989, încă nu s-a făcut lumină într-o serie de aspecte privind ceea ce s-a numit emfatic „revoluţia română“. Ca şi cînd acele pagini de istorie pe care le-au scris cu sînge românii s-a fi petrecut, în urmă cu milenii, şi ar fi fost înecate de negura vremurilor... Avem în arta picturii bisericeşti faimosul „albastru de Voroneţ“, iar în „arta“ disimulării, omisiunii şi escamotării adevărului „întuneric de decembrie“. Cineva - este vorba despre destul de mulţi indivizi interesaţi, care compun acest „cineva“ multiplu - a avut tot interesul să nu se afle tot adevărul despre ororile şi autorii acestora din revoluţie şi din acest punct de vedere afirm cu toată energia că revoluţia nu a reuşit. Logica aceasta este simplă: dacă revoluţia ar fi fost încununată de succes, revoluţionarii adevăraţi ar fi scotocit prin toate tenebrele acestor zile, ar fi aflat adevărul oricît de crud şi de bine ascuns ar fi fost el şi l-ar fi expus în lumina reflectoarelor... Nu s-a procedat aşa, ci exact invers, ceea ce duce inevitabil la concluzia că nu revoluţionarii au reuşit, ci oponenţii lor. Temători de consecinţe, lupii s-au îmbrăcat peste noapte în piei de oaie şi, întrucît evenimentele îi prinseseră în poziţii de autoritate, au deturnat sensul profund al ridicării populare, canalizîndu-l către o aşa-zisă împăcare generală, spălînd creierele cu un soi de detergent care se cheamă: uitarea. (...) Planează încă peste miile de morminte, peste lacrimile părinţilor, rudelor şi prietenilor acest funest „întuneric de decembrie“, doliu al zilei şi nopţii interminabile, teribile întrebări, „enigme ne-splicate“, iar cei răspunzători dorm liniştiţi, ca nişte sugari în scutece de mătase... Îmi vin acum în minte versurile lui Nichifor Crainic: „Întrebat-am bufniţa cu ochiul sferic./ Oarba care vede-n întuneric/Tainele neprinse în cuvînt: / - Unde sînt cei care nu mai sînt?/ - Unde sînt cei care nu mai sînt?/ Zis-a bufniţa: Cînd va cădea/ Marele-ntuneric vei vedea.“ (Viorel Paltin, 2006)

Comments
Comentariu nou Cautare
Scrieti comentariu
Nume:
Email:
 
Titlu:
 
Va rog sa introduceti codul anti-spam pe care il puteti citi in imagine.

3.26 Copyright (C) 2008 Compojoom.com / Copyright (C) 2007 Alain Georgette / Copyright (C) 2006 Frantisek Hliva. All rights reserved."

 

Caută in site ...

Adio, Majestate!

 

      România iubeşte monarhia. Ar fi concluzia la care ar ajunge orice persoană care deschide televizorul, ascultă radioul sau citeşte presa scrisă, pentru că mijloacele media abundă de articole despre regele Mihai şi monarhie. Dar dacă ne-am întoarce în urmă cu vreo două decenii, lucrurile n-ar sta chiar aşa. Regele Mihai a fost alungat din ţară de regimul post-decembrist condus de Iliescu şi Roman, aşa cum s-a întîmplat în 1947, pe vremea regimului bolşevic. Urmaşii acelor comunişti, pesediştii actuali, depun flori şi lumînări pentru monarhul României care a trecut la cele sfinte, iar pe bloguri postează mesaje de compasiune arătîndu-şi astfel nesimţirea.
     Fiind într-o vizită în Danemarca, am avut ocazia să trăiesc vizita familiei regale în oraşul în care am poposit vreme de o săptămînă. Au fost multe pregătiri, oficialităţile au fost băgate în priză cu mult timp înaintea vizitei. Localnicii erau preocupaţi să-şi întîlnească Regina, iar în ziua sosirii familiei regale, locul era înţesat de lume. Oraşul nu avea mai mult de vreo 20.000 de locuitori, dar atunci numărul celor prezenţi era şi de cinci ori mai mare. Era puhoi de lume. Eu nu mai văzusem atîta agitaţie şi oameni la un loc de pe vremea cînd Ceauşescu vizita vreo localitate. Pe cînd eram în anul I de facultate, era anunţată participarea preşedintelui ţării la deschiderea anului universitar, la Cluj. Cîtă zarvă, eram forţaţi să ieşim, să-l aclamăm! Pe noi, bobocii, ne-au închis pe stadionul din Cluj ca pe nişte oi, pentru a vedea iubitul conducător cît de ovaţionat este de tineri. Ceva similar era şi în oraşul danez, la vizita Reginei. Deosebirea însă consta în faptul că acei cetăţeni au mers la întîlnirea cu Regina din plăcere, pe cînd noi eram forţaţi. Le zîmbeau feţele, plîngeau oamenii de emoţie.

Citește mai departe...

Vizitatori online

Avem 1692 vizitatori online

Curs valutar BNR

Vremea in Fagaras

Poze din Făgăraş şi Ţara Făgăraşului

6.JPG

Cartea

Statistici

Membri : 14
Conţinut : 738
Număr afişări conţinut : 3965820

FaceBook

Horoscop zilnic

Informatii utile



Ziare