Monitorul de Făgăraș - Ziarul care stă de vorbă cu oamenii!

Home Reportaje Urmaşii lui Vlad Ţepeş
Urmaşii lui Vlad Ţepeş Email
Marţi, 07 Decembrie 2010 11:47

 

 

     Urmaşii lui Vlad Ţepeş au fost nişte figuri şterse în comparaţie cu personalitatea sa de rãzboinic încercat şi luptãtor împotriva turcilor. Pînã la Radu cel Mare nu reprezintã niciunul vreun interes deosebit avînd cu toţii o facturã subalternã. În zadar Ştefan cel Mare a încercat sã aşeze pe tronul Ţãrii Româneşti un aliat de nãdejde întrucît toţi s-au dovedit a fi trãdãtori şi laşi.

Radu cel Frumos
 

     Fratele lui Vald Ţepeş, un netrebnic care s-a ales cu faima de ,,cel Frumos“ din haremurile sultanului. Ca domnitor al Ţãrii Româneşti s-a arãtat destul de cuminte cu Sublima Poartã-trimitea regulat tributul dar fãcea şi un joc dublu-îi informa pe cei din Ardeal despre mişcãrile de la Dunãre.

 Radu ia domnia cu ajutorul lui Mahomed al II-lea la data de 15 august 1462 şi tot în acelaşi timp vicecomitele secuilor le scria braşovenilor şi castelanilor de la Bran sã respecte pacea încheiatã cu ,,ilustrul principe Radu, acum voievod al pãrţilor transalpine“ Radu este recunoscut şi de unguri ca domnitor al Ţãrii Româneşti. A avut repetate conflicte cu Ştefan cel Mare care s-au soldat cu tot atîtea înfrîngeri. În anul 1471 întreprinde o expediţie în Moldova în dorinţa de a se rãzbuna pentru arderea Brãilei, a oraşului de Floci şi a ţinutului Ialomiţa. La Soci armata sa este zdrobitã de oastea lui Ştefan cel Mare. În anul 1473 al doilea rãzboi cu Ştefan este catastrofal pentru el-îşi pierde chiar şi domnia iar familia îi este luatã prizonierã. relaţiile cu sibienii şi braşovenii au fost destul de reci din partea lui Radu cel Frumos: o serie de scrisori se referã la greutãţile pe care le întîmpinau negustorii de o parte şi de alta . Chiar Matei Corvin ordonã la data de 8 februarie 1470 sã se interzicã exportul de grîu, mei, ovãz şi orz spre Ţara Româneascã deoarece aceasta provoacã ,,scumpete“ şi ,,lipsã“ în Ardeal. A fost cãsãtorit cu Maria şi a avut o fiicã cu acelaşi nume care a cãzut prizonierã în mîinile lui Ştefan cel Mare care a devenit şi soţia învingãtorului. Nu se cunoaşte locul exact unde a fost înmormîntat Radu cel Frumos. Istoricii vorbesc despre o ipotezã: ctitoria sa care este mãnãstirea Tânganul.

Laiotã Basarab
 

     Alt nemernic care primeşte domnia cu ajutorul lui Ştefan cel Mare pe care-l trãdeazã în scurt timp trecînd de partea turcilor. Îşi începe domnia în primãvara anului 1474 pînã în noiembrie 1477. De douã ori vine împotriva binefãcãtorului sãu: prima datã în anul 1475 cînd asistã la dezastrul lui Soliman Hadâmbul la Vaslui iar a doua oarã în 1476 cînd l-a sprijinit pe Mahomed al II-lea în bãtãlia de la Rãzboieni. Purtãrile sale îl înfurie pe Ştefan cel Mare care porneşte într-o expediţie de pedepsire. La 10 octombrie 1474 oastea lui Ştefan cucereşte cetatea Teleajenului dar Laiotã este sprijinit de turci. În anul 1476 însã, dupã retragerea lui Mahomed al II-lea Ştefan intrã în Ţara Româneascã sprijinit şi de comitele Ştefan Bathory. La data de 8 noiembrie cade Târgoviştea iar în data de 16 noiembrie este cucerit Bucureştiul. Laiotã fuge spre Dunãre, în locul lui este repus Vlad Ţepeş. Din nefericire trãdãtorul Laiotã se întoarce cu sprijin turcesc şi îl ia pe Vlad prin surprindere care este ucis în luptã. La sfîrşitul anului 1477 Laiotã este înlocuit definitiv ca urmare a unei noi expediţii a lui Ştefan cel Mare fiind înlocuit cu Basarab cel Tînãr zis şi Ţepeluş. Laiotã se stinge din viaţã ca pribeag la Braşov. Acesta a fost cãsãtorit de douã ori. Se cunoaşte familia celei de a doua soţii cãreia nu-i ştim însã numele din cauza lipsei de documente în acest sens. Istoricii ne informeazã cã a fost fiica unui anume boier pe care-l chema Sinadin. A avut o fiicã închisã de Ţepeluş drept represalii pentru cã Laiotã i-a rãpit familia şi vistieria. Nu se cunoaşte locul unde a fost îngropat.

 

 

Basarab cel Tînãr
 

     Basarab cel Tînãr sau Ţepeluş este nepotul lui Dan al II-lea. I s-a zis Ţepeluş pentru cã imita pedepsele lui Vlad Ţepeş. A fost instalat pe tronul Ţãrii Româneşti la sfîrşitul anului 1477 şi continuã politica de pion al turcilor pe care au fãcut-o înaintaşii sãi. Îi însoţeşte pe cei doi begi de la Dunãre într-o expediţie în Ardeal dar armata lor este zdrobitã de cneazul bãnãţean Pavel Chinezu la Câmpul Pîinii. Se spune cã la masa care s-a dat în cinstea victoriei Pavel Chinezu care avea o staturã impozantã şi o forţã colosalã a jucat ţinînd doi turci între dinţi. În anul 1481 nevrednicul domnitor al Ţãrii Româneşti îi însoţeşte pe turci într-o nouã expediţie dar de data aceasta în Moldova. Un document din epocã spune cã a fost prãdatã Ţara de Jos ,,pînã sub Lunca cea Mare“ Ştefan cel Mare îi ajunge în timp ce se retrãgeau la Râmnic şi îi zdrobeşte. Ţepeluş este nevoit sã se retragã în Oltenia. Ştefan cel Mare se gîndeşte la un moment dat sã punã pe tron un fiu de-al lui Vlad Ţepeş care se numea Mircea dar nu era dorit de locuitorii Munteniei şi pe deasupra cocheta cu turcii.

Familia lui Ţepeluş
 

     A fost cãsãtorit cu doamna Maria şi a avut un fiu pe nume Danciu care apare şi el ca pretendent la tron între 1508 şi 1510. Istoriografia româneascã penduleazã în privinţa paternitãţii lui Ţepeluş asupra domnitorului Neagoe Basarab. Unele surse vorbesc de faptul cã Neagoe Basarab ar fi fost un fiu natural dar nelegitim al lui Ţepeluş. Documente noi însã destul de solide în privinţa informaţiilor mãrturisesc cã evlaviosul domn a fost fiul banului Pârvu Craiovescu. Nu se ştie locul exact unde a fost îngropat Basarab cel Tînãr sau Ţepeluş cum i se mai spunea. În anul 1633 Matei Basarab spunea cã la mãnãstirea Bistriţa a fost înmormîntat ,,Io Basarab“ adicã ,,tatãl moşilor domniei mele“ fãcînd aluzie la Basarab cel Tînãr. Mormîntul lui nu mai existã însã la mãnãstirea Bistriţa.

Vlad Cãlugãrul
 

     A fost fiu natural sau nelegitim de-al lui Vlad Dracul, frate vitreg cu Vlad Ţepeş şi s-a nãscut se pare undeva între anii 1430-1435. I s-a spus de contemporani Cãlugãrul pentru cã a îmbrãcat în tinereţe rasa monahalã. Mult timp a stat în Ardeal aşteptînd prilejul de a pune mîna pe tronul Ţãrii Româneşti dar a aşteptat mult timp sã-şi poatã vedea visul împlinit. Ştim cã în anul 1457 Vlad Ţepeş se plîngea de el într-o scrisoare adresatã braşovenilor. A fost tot un supus al turcilor deşi a fost instalat cu totul creştinilor. În anul 1484 însoţeşte armata sultanului Baiazid şi asistã la cãderea Chiliei şi a Cetãţii Albe; însoţeşte de asemenea pe Ali, beglerbegul Rumeliei, în Moldova în timp ce Ştefan cel Mare lipsea provizoriu cînd Suceava este arsã la data de 19 septembrie. Acest lucru s-a întîmplat în anul 1485. Într-o scrisoare din anul 1492 îl asigurã pe sultan cã îi este devotat. Aşa a rãmas pînã la sfîrşitul domniei-un aliat fidel al turcilor. Cu Ardealul întreţine raporturi foarte cordiale pînã la începutul anului 1493. În anul 1492 logofãtul Staico, ginerele sãu, îi prevenea pe braşoveni cã s-ar putea sã fie prãdaţi de Ali, begul de Nicopole. În cursul aceluiaşi an acelaşi domnitor îi anunţa pe sibieni în legãturã cu schimbãrile de la Dunãre şi cu intenţia turcilor de a cãlca pacea. Începînd însã din anul urmãtor tonul scrisorilor se schimbã: domnitorul muntean se aratã supãrat pe toate relele pe care i le fac ,,hoţii“ de castelani de la Bran şi decide sã închidã drumurile prin munţi. Mai mult decît atît permite unei cete turceşti sã treacã prin Ţara Româneascã şi sã prade Ţara Bârsei în 15 octombrie 1493. Aşadar politica lui Vlad Cãlugãrul faţã de omologii din Ardeal a fost duplicitarã. Un alt motiv de supãrare îl constituia prezenţa lui Mihnea, un fiu de-al lui Vlad Ţepeş, în pãrţile Sibiului. Un emisar de-al acestuia este preins ducînd scrisori boierilor. Drept pedeapsã este însemnat la nas. Vlad Cãlugãrul a încetat din viaţã în toamna anului 1495. A fost cãsãtorit de douã ori: prima datã cu sora unui anumit boier ce se numea Gherghina care era pîrcãlab al cetãţii Poienari. Cunoaştem doar numele ei de cãlugãrie-Samonida. A doua oarã o ia de soţie pe Maria care se va cãlugãri şi ea sub numele de maica Eupraxia. Cu aceasta îi are pe Radu, cel mai mare dintre copii care i-a urmat la domnie; pe Mircea, pe Vlad care a murit tînãr; pe Caplea care a fost cãsãtoritã cu Staico logofãtul şi pe Bogdan Vornicul.

 

 

Radu cel Mare
 

     Sultanul Baiazid al II-lea le spunea ienicerilor sãi în anul 1511 cã ,,a cîrmuit ţara românilor spre deosebita mulţumire a supuşilor...A fost bun, drept, înţelept“. Din aceasta tragem concluzia cã a fost un alt supus al turcilor. Numele ,,cel Mare“ i s-a dat de scriitorii cancelariei domneşti, cronicari şi istoricii vremii şi nu ca dovadã a unor fapte deosebite. A prestat cãtre sfîrşitul domniei şi un jurãmînt cãtre unguri. Radu cel Mare s-a ferit de duşmãnia celor puternici fiind un doritor al pãcii iar în acest sens a fãcut şi compromisurile. Era un om bolnãvicios care suferea de ,,podragã“ fiind dus în ultimii ani doar cu rãdvanul. Timpurile de glorie ale lui Mircea cel Bãtrîn şi Vlad Ţepeş erau de mult apuse: o scrisoare din anul 1503 pe care o trimite ambasadorul Veneţian de la Constantinopol ne informeazã de faptul cã Ţãrile Române plãteau un tribut de 8000 de ducaţi. Raporturile au fost bune şi cu ungurii-în anul 1497 o solie în frunte cu Albu vistierul ducea la Buda regelui Vladislav asigurarea de pace, concordie şi credinţã obţinînd în schimb îndepãrtarea lui Mihnea, fiul lui Vlad Ţepeş, de la hotarele Ţãrii Româneşti şi a altor pretendenţi care veneau din Ardeal. Aceeaşi asigurare de pace o trimite Radu sibienilor şi tuturor saşilor din Ardeal. Cu moldovenii relaţiile au fost paşnice cîtã vreme a trãit Ştefan cel Mare dar în timpul domniei lui Bogdan izbucneşte un conflict din cauza încercãrii pe care a fãcut-o un pretendent la tronul Moldovei pe nume Roman care a nãvãlit dinspre Ţara Româneascã cu cîţiva ostaşi munteni. Acesta i-a promis lui Radu cedarea cetãţii Crãciuna în caz de izbîndã. A fost prãdatã cu aceastã ocazie Putna. Bogdan îşi strînge armata dar ciocnirea cu oastea lui radu este evitatã prin intervenţia cãlugãrului Maxim din neamul despoţilor Serbiei. Aceste evenimente s-au petrecut în octombrie 1507. În anul 1508 boala de care suferea Radu se agraveazã şi se stinge din viaţã.

Cîrmuirea lui Radu
 

     A fost una blajinã şi de aceea el a fost jelit nu doar de cei apropiaţi ci şi de popor. În ciuda supunerii faţã de turci şi a relaţiilor cordiale cu ungurii Radu a fost un domnitor iubit. Poporul nu a avut de suferit iar politica sa a fost una a pãcii. Supunerea era pentru Radu beneficã pentru cã nu-şi expunea în opinia lui poporul la primejdiile externe. Avea un suflet bun şi era cu adevãrat un om superior care nu se compara cu cei dinaintea lui chiar dacã şi el s-a supus Înaltei Porţi-supunerea lui diferã de cea a altor domnitori laşi. Radu cel mare a fost îngropat la mãnãstirea dealu care este şi ctitoria sa în suspinele întregului popor care l-a omagiat ca pe un domnitor cu suflet mare. Cronica despre viaţa Patriarhului Nifon spune cã mormîntul lui Radu se aflã ,,în tinda bisericii“ în timp ce cronicarul Radu Popescu adaugã faptul cã era ,,cioplit în piatrã“

Mihnea cel Rãu
 

     La moartea lui Radu cel Mare existau doi pretendenţi la tronul Moldovei: Danciu, fiul lui Basarab cel Tînãr care avea sprijinul ungurilor, şi Mihnea susţinut de turci. Mihnea reuşeşte sã capete tronul cu ajutor turcesc şi le scrie la 5 iunie 1508 sibienilor cã toţi boierii sînt cu el şi controleazã întreaga ţarã. Danciu rãmîne în continuare pribeag în Ardeal uneltind împotriva lui Mihnea, fericitul sãu Rival. Conform datelor furnizate de istorici Mihnea a fost un fiu nelegitim al lui Vlad Ţepeş. Chiar el se lãuda cu faptul cã este fiul teribilului domnitor. Porecla de ,,cel Rãu“ se datoreazã faptului cã avea o plãcere nebunã sã-i taie pe boieri. O notiţã scrisã pe un minei bisericesc aminteşte de ,,anul 7017, cînd a ucis Mihnea voievod pe boierii munteni“ Mihnea trecuse între timp la catolicism favorizînd aceastã confesiune în dauna credinţei ortodoxe. În ,,Viaţa patriarhului Nifon“ se spune cã domnitorul le tãia nasul preoţilor de prin sate şi îi ardea pe egumenii mãnãstirilor ortodoxe. Mihnea a fost un caz patologic al istoriei românilor. Asupra mãnãstirii Bistriţa, ctitoria boierilor Craioveşti care l-au sprijinit la începutul domniei, s-a tras cu tunul.

Sfîrşitul
 

     Un detaşament condus de vãtaful de vînãtori Neagoe-viitorul domn al Ţãrii Româneşti-surprinde la mãnãstirea Cotmeana pe Mircea-fiul şi ataşatul la domnie al lui Mihnea şi conform cronicilor îl loveşte ,,fãrã veste, noaptea, au scãpat numai el cu o slugã a lui, Stoican, pre o fereastrã, iar oştile s-au rãsipit“ Mircea trece în Ardeal stabilindu-se la Sibiu, urmat fiind de Mihnea-tatãl sãu. Aici Mihnea cade victima unui asasinat. Danciu, rivalul sãu lipsit de noroc, împreunã cu un sîrb pe nume Dimitrie Iacşici îl pîndesc pe Mihnea în timp ce se întorcea de la bisericã şi îl ucid în stradã. Acest eveniment a avut loc la data de 12 martie 1510. Asasinii nu apucã sã beneficieze de aceastã faptã cumplitã pentru cã sînt la rîndul lor uicişi de cãtre Mircea, fiul lui Mihnea, care a fost ajutat de orãşenii sibieni revoltaţi de crima comisã în oraşul lor. Trupul neînsufleţit al fostului domnitor muntean a fost îngropat în biserica cea mare a Predicatorilor din Sibiu sub o lespede de marmurã care are inscripţie latineascã.

Familia domnitorului
 

     Soţia sa se numea Voica şi a avut cu ea o fiicã, Ruxandra, viitoarea soţie a lui Bogdan cel Chior şi fiul sãu Mircea. Acesta era dintr-o primã cãsãtorie cu Smaranda. Rãmîne un timp în Ardeal ca pretendent la tronul Ţãrii Româneşti dupã care se refugiazã în Turcia. Mircea este cãsãtorit cu Despina şi are la rîndul sãu mai mulţi fii: pe Alexandru, viitorul domn al Ţãrii Româneşti între anii 1568-1577, pe Petru Şchiopul, domnul Moldovei, pe Miloş, pe Mircea, pe Vlad şi pe Mihnea precum şi şase fiice.

Vlad al V-lea sau Vlãduţ
 

     Ocupã tronul Ţãrii Româneşti cu ajutorul lui Mehmet, begul de la Dunãre, avînd totodatã şi sprijinul puternicei familii a Craioveştilor. Are loc în acest sens şi un legãmînt în care familia boiereascã îi fãgãduieşte în faţa lui Mehmet cã îi va fi credincioasã. În anul 1510 îi gãsim pe aceşti boieri Craioveşti în fruntea divanului. Pârvu Craiovescu însã este înlocuit în dregãtoria de mare vornic cu Danciu cãruia îi urmeazã în anul 1511 Bogdan, cumnatul domnitorului care era cãsãtorit cu Caplea. La 17 august 1511 Vlãduţ încheie un tratat cu regele Ungariei şi îi fãgãduieşte acestuia credinţã şi ajutor la vreme de nevoie. Cu toate cã Pârvu, reprezentantul familiei Craioveştilor în funcţia de mare dregãtor al curţii domneşti este înlocuit aceştia totuşi nu-i retrag sprijinul. Dovedesc acest lucru cu fapta, pe cîmpul de luptã cînd în cursul anului 1511 îl ajutã pe domnitor sã-l respingã pe Mircea, fiul lui Mihnea, venit cu oaste ungureascã sã ocupe tronul. Ciocnirea a avut loc la Gherghiţa. Dupã luna noiembrie a aceluiaşi an se va produce însã şi conflictul cu marea familie a Craioveştilor. Aceştia au început sã vadã cu ochi rãi autoritatea lui Bogdan pentru cã era una dintre cele mai puternice familii ale ţãrii şi erau obişnuiţi sã ocupe tot timpul primul loc. De fapt acest lucru a devenit o cutumã, o normã nescrisã în familia Craioveştilor. La aceastã nemulţumire se mai adaugã şi faptul cã Vlãduţ îl bãnuieşte pe Neagoe, fiul lui Pârvu Craiovescu cã ar umbla dupã domnie. Pe domnitor îl costã aceastã lipsã de diplomaţie întrucît trec Dunãrea şi depun un jurãmînt în faţa lui Mehmet-beg. Armata turceascã împreunã cu contingentul Craioveştilor pornesc atacul asupra Bucureştiului. Lupta se dã la Vãcãreşti, în marginea Bucureştilor, iar Vlãduţ este învins şi luat prizonier. Este decapitat ,,supt un pãr din Bucureşti“ aşa cum ne spune cronica. Mormîntul lui se aflã la mãnãstirea Dealu. Pe placa mormîntului scrie urmãtoarele cuvinte: ,,în anul 7020 8 ( 1512), luna ghenarie 23, a rãposat robul lui Dumnezeu Io Vlad voievod, fratele lui Io Radul voievod, fiul prea bunului şi marelui Io Vlad voievod în cetatea Bucureşti“. Vlãduţ a fost cãsãtorit cu doamna Anca şi a avut un fiu, pe Vlad Înecatul care a domnit în Ţara Româneascã între anii 1530-1532.

Neagoe Basarab
 

     Istoricii nu sînt întru totul de acord în privinţa genealogiei lui Neagoe Basarab. Unii susţin cã a fost fiu nelegitim al lui Basarab cel Tînãr zis Ţepeluş cu o sorã a Craioveştilor pe nume Neaga în timp ce alţii înclinã asupra faptului cã Neaga a fost nu sora ci soţia lui Pârvu Craiovescu. Un alt izvor contemporan ,,Viaţa patriarhului Nifon“ înlãturã total paternitatea lui Ţepeluş. Un lucru rãmîne însã cert: Neagoe era înrudit de aproape cu Craioveştii,, fiind nepot lui Barbu, banul Olteniei, lui Radu şi lui Danciu. Cu ajutorul acestora şi al lui Mehmet ocupã tronul dupã decapitarea lui Vlãduţ. Domnia lui Neagoe nu iese în evidenţã sub raport militar sau politic chiar dacã în prima parte a domniei a existat o relaţie încordatã cu Moldova din cauza faptului cã Bogdan cel Chior dãdea sprijin lui Mircea, fiul lui Mihnea cel Rãu, pentru ocuparea tronului Ţãrii Româneşti. Ca rãspuns Neagoe trimite în Moldova pe pretendentul Trifãilã în 1514 care este însã bãtut şi ucis în apropiere de Vaslui. În anul 1516 un ,,domnişor“ din Ardeal încearcã sã ia tronul, dar Neagoe îl prinde şi-l însemneazã la nas, pedeapsã care se aplica infractorilor de rînd şi era foarte ruşinoasã pentru un prinţ. Mircea cãuta şi el un prilej sã nãvãleascã de peste munţi dar acesta nu s-a arãtat niciodatã. Neagoe le aratã în acest sens braşovenilor în anul 1517 cã regele Ludovic al Ungariei l-a întãrit în domnie şi drept urmare vor avea pe viitor aceiaşi prieteni şi aceiaşi duşmani. Însemnãtatea domniei lui Neagoe Basarab stã în fapte de ordin cultural şi bisericesc. Sub domnia sa a fost construitã biserica mãnãstirii de la Curtea de Argeş. Ies în evidenţã ,,Învãţãturile lui Neagoe Basarab cãtre fiul sãu Teodosie“. Aceastã lucrare a fost puternic înrîuritã de tratatul unui împãrat bizantin denumit ,,despre adminictrarea Imperiului“. Neagoe Basarab s-a stins din viaţã la data de 15 septembrie 1521 şi a fost înmormîntat în ctitoria sa, biserica mãnãstirii Curtea de Argeş.

Familia
 

     Neagoe a fost cãsãtorit cu doamna Elena, o fiicã ,,din flori“ a despotului Iovan Brancovici din Serbia dîndu-i-se datoritã acestui fapt şi titulatura de Despina. A avut mai mulţi copii dintre care unii au murit de tineri. Tabloul ctitorilor mãnãstirii Curtea de Argeş ne înfãţişeazã trei dintre bãieţii sãi: Teodosie, Petru şi Ioan împreunã cu trei surori de-ale lor Stana, Ruxandra şi Anghelina. Teodosie şi-a urmat pentru o scurtã vreme tatãl la tron şi a murit la Constantinopol, iar domniţa Ruxandra a devenit soţia domnitorului Radu de la Afumaţi iar Stana soţia lui Ştefãniţã al Moldovei. Doamna Elena care în cãlugãrie a purtat numele de Platonida a mai trãit treizeci şi ceva de ani dupã care a fost rãpusã de ciumã la Sibiu în data de 30 ianuarie 1554. Trupul i-a fost adus la Curtea de Argeş, lîngã ilustrul ei soţ. Alãturi sînt şi mormintele a patru dintre copiii lor Petru, Ioan, Anghelina şi Stana.

Situaţia politicã dupã moartea lui Neagoe Basarab
 

     La moartea lui Neagoe au început şi luptele pentru succesiunea la tronul Ţãrii Româneşti. Aceastã situaţie a apãrut datoritã conjucturii favorabile altor pretendenţi la tron: Teodosie, urmaşul lui Neagoe a fost bolnãvicios încã de mic iar regenţa era deţinutã de doamna Elena şi cumnatul acesteia, banul Preda Craiovescu, fiul lui Barbu Craiovescu. Oamenii ostili refugiaţi în Moldova împreunã cu locuitorii din pãrţile Buzãului l-au ridicat pe Dragomir Cãlugãrul a cãrui ascendenţã nu este cunoscutã şi i-au pus numele de Vlad voievod dupã care au pornit împotriva lui Teodosie. Biruinţa înclina de partea pretendentului, însuşi Preda Craiovescu a murit pe cîmpul de luptã. Între timp soseşte Mehmet-beg cu un contingent de la Dunãre schimbînd soarta bãtãliei. Vlad este trecut peste Dunãre dar i se taie capul la insistenţele comisului Bãdica, unchiul lui Teodosie.

Radu de la Afumaţi, luptãtor împotriva turcilor
 

     În anul 1522 Radu de la Afumaţi, fiul nelegitim al lui Radu cel Mare emite pretenţii la tronul Ţãrii Româneşti. se numea ,,de la Afumaţi“ întrucît locuia în satul ilfovean Afumaţi. Mehmet vine din nou în sprijinul lui Teodosie şi au loc o serie de lupte cu rezultat schimbãtor. la Gubav şi la Ştefeni pe valea Neajlovului biruieşte Radu dar este învins în cele din urmã la Clejani. Mehmet îl trimite pe ,,slãbãnogul“ Teodosie aşa cum îl denumeşte Constantin Giurescu la Constantinopol şi încearcã sã pãstreze pentru sine domnia Ţãrii Româneşti. Primejdia era cu atît mai mare cu cît Ţara risca sã fie transformatã în paşalîc turcesc. Acest lucru nu se întîmplã din cauza vitejiei lui Radu care-şi regupeazã oastea în Ardeal şi coboarã ajutat fiind de Ioan Zapolya în ţarã învingînd oastea otomanã la satul Grumazi. Conform izvoarelor timpului lupta a durat o zi întreagã şi a fost foarte sîngeroasã. În august 1522 însã Mehmet îl învinge pe Radu care este obligat sã se refugieze din nou în Ardeal. Are loc însã o nouã luptã la Cetatea Poenarilor, de data aceasta Ioan Zapolya coboarã el însuşi în fruntea armatei şi-l învinge pe Mehmet. Dupã cîteva luni de linişte, pînã în februarie 1523, Radu este obliogat din nou sã se batã cu turcii. Turcii dau tronul ţãrii unui anume Vladislav dar izbucneşte o rãscoalã alimentatã de Craioveştii care reuşesc sã-l punã pe tron pe comisul Bãdica, o rudã a lor. Turcii se prefac cã-i confirmã domnia şi trimit steagul printr-un detaşament cu 300 de oameni. Bãdica le iese înainte dar bucuria lui este de scurtã duratã pentru cã turcii îi taie capul. Radu profitã de aceastã situaţie şi ocupã din nou tronul Ţãrii Româneşti. Vladislav porneşte însã împotriva lui Radu avînd şi sprijinul Craioveştilor pe care şi i-a apropiat din nou. În iunie 1524 Radu este obligat sã se retragã. Vladislav face o greşealã strategicã-îl înlocuieşte pe Pârvu din dregãtoria de mare ban cu un anume Tatu. Craioveştii trec de partea lui Radu ajutîndu-l sã-l înlãture pe Vladislav prin lupta de la Dridih din septembrie 1524. Radu obţine un succes real în tratativele cu Poarta ajutat fiind şi de sangeacul de la Belgrad. Turcii, dupã victoria de la Mohacs din 29 august 1526 ocupã cetatea Severinului dar şi posesiunile donate lui Radu: Vinţul de Jos şi Vurpãrul. Ei ocupã de asemenea şi cetatea Poienari unde pun un pîrcãlab de-al lor. Anul 1525 nu a fost deloc liniştit pentru Radu: Vladislav izbuteşte sã reocupe tronul timp de cîteva luni apoi un raport ardelean din 1 septembrie vorbeşte de un alt pretendent din Mehedinţi care s-a ridicat împotriva lui Radu dar care a fost bãtut şi ucis de banul Pârvu Craiovescu iar un altul care a venit cu 2000 de oameni din Moldova a fost bãtut la Brãila şi a murit înecat.

Ucis în loc sfînt
 

     La sfîrşitul anului 1525 moare soţia lui Radu iar acesta se cãsãtoreşte cu Ruxandra, fiica cea micã a lui Neagoe Basarab. Acest lucru atrage dupã sine conflictul cu Ştefãniţã Vodã al Moldovei care o voia şi el de soţie în baza unei vechi fãgãduinţe a lui Neagoe. Au loc mai multe conflicte în cursul anului 1526. la Mohacs Soliman Magnificul învinge oastea creştinã punînd capãt însuşi statului ungar. În anul 1528 o serie de boieri în frunte cu postelnicul Neagoe şi vornicul Drãgan se ridicã împotriva lui Radu. Acesta este surprins pentru cã nu avea oastea la îndemînã şi fuge pentru a ajunge la Craioveşti. Nu ajunge pentru cã este ajuns din urmã de duşmanii sãi la Râmnicu Vâlcea. Aici are loc una dintre cele mai oribile crime ale istoriei noastre: Radu se refugiazã într-o bisericã dar adversarii sãi, deşi creştini ortodocşi, îl ucid acolo-în sfîntul lãcaş fãrã scrupule. Trupul lui Radu este dus la mãnãstirea Curtea de Argeş şi înmormîntat acolo. Deasupra mormîntului sãu s-a aşezat o placã frumoasã din marmurã pe care domnitorul este înfãţişat cãlare cu buzduganul în mînã şi cu mantia fluturînd. Într-un act din 17 aprilie 1523 sînt pomeniţi copiii lui Radu dar singurul cunoscut a fost Vlad care a avut acelaşi sfîrşit tragic ca şi tatãl sãu tot la Vâlcea. Ştim însã din documentul de la Mihnea din 1588 cã a avut şi douã fete. Se mai cunosc numele unor fraţi ai sãi: Cârstea care a ocupat dregãtoria de vistier şi maican care a ocupat funcţia de spãtar. ( Ştefan Botoran )

Comments
Comentariu nou Cautare
neacsu mircea  - cum aflu din ce stramosi ma trag?   |27-05-2012 19:53:22
cum aflu din ce stramosi ma trag?
as vrea sa aflu
constantin george  - stramosii mei   |26-03-2013 14:06:39
cum aflu din ce stramosi ma trag?
as vrea sa aflu
stefanescu nicusor  - stramosii   |16-04-2013 22:21:14
si eu as vrea sa stiu din ce stramosi ma trag...multumesc 0721953815
Alexi  - Foarte frumos   |19-01-2014 05:11:33
Mi-a placut foarte mult lucrurile noi pe care le-am aflat.
vladut luigi florentin  - descendentii lui Vlad ,nepotul lui Mihnea cel Rau   |21-10-2014 15:00:04
din istorisirile strabunicului meu Vladut Serafim,stiu ca el era fiul lui Vladut
Mihnea ,care la randul sau pe linie paterna se trag din nepotul lui Mihnea cel
Rau,fiind frate cu Milos ,Mircea,Mihnea,Alexandru viitorul domn al Valahiei si
inca 6 fete ,cu toti fiind fii lui Mircea si Despina ,fiul lui Mihnea cel Rau
care la randul sau a fost fiul nelegitim a lui Vlad Tepes.
Scrieti comentariu
Nume:
Email:
 
Titlu:
 
Va rog sa introduceti codul anti-spam pe care il puteti citi in imagine.

3.26 Copyright (C) 2008 Compojoom.com / Copyright (C) 2007 Alain Georgette / Copyright (C) 2006 Frantisek Hliva. All rights reserved."

 

Pastravul de Fagaras

pastrav.jpg

În ediţia tipărită

Chirii modice la ANL

 

     În acest an au primit locuinţe în blocurile ANL patru familii de făgărăşeni. Repartiţia a fost realizată în blocurile A, C, H şi J, în apartamente de 2 camere, iar chiriaşii s-au mutat încă din luna august. Dacă în urmă cu cîţiva ani numărul cererilor depuse în vederea obţinerii unei locuinţe ANL depăşea 1.000, astăzi mai sînt înregistrate doar 70 de solicitări. Tinerii din municipiu nu se mai bat pentru o locuinţă ANL, deşi chiriile sînt sfidător de mici faţă de cele practicate pe piaţa liberă. Dacă în ANL o chirie nu depăşeşte 50 euro/lună, pe piaţa liberă se cer şi 200 euro/lună, în condiţiile unui confort similar (continuarea doar în ediţia tipărită) 

Citește mai departe...
 
Taximetriştii, nemultumiţi de noile sensuri unice

 

     Începînd cu data de 16 octombrie 2017, Primăria Făgăraş aplică noi restricţii de circulaţie pe unele străzi din municipiu. Acestea au fost stabilite în urma unor dezbateri publice, iar Comisia de circulaţie a definitivat forma restricţiilor. Făgărăşenii care au aflat despre aceste noi modificări au păreri împărţite, unii laudă iniţiativa Primăriei Făgăraş, iar alţii nu sînt de acord cu modificările considerîndu-le inadecvate. (continuarea doar în ediţia tipărită) 

Citește mai departe...
 

Caută in site ...

Vizitatori online

Avem 1722 vizitatori online

Curs valutar BNR

Vremea in Fagaras

Poze din Făgăraş şi Ţara Făgăraşului

3.JPG

Cartea

Informatii utile

Statistici

Membri : 14
Conţinut : 734
Număr afişări conţinut : 3866447

FaceBook

Horoscop zilnic



Ziare