Monitorul de Făgăraș - Ziarul care stă de vorbă cu oamenii!

Home Editoriale Catalizatorul Pãunescu
Catalizatorul Pãunescu

 

     Nu mai e niciun secret cã dupã moarte toţi artiştii români sînt mari, regretaţi, apreciaţi, ridicaţi în slãvi, adulaţi şi duşi în prime time. Televiziunile se întrec în remember-uri, ediţii speciale şi alte diverse gãselniţe pentru a marca momentul. Dispariţia lui Adrian Pãunescu a fost prilej şi de derapaje lacrimogene însã şi de analize reci a complexitãţii sale ca personaj public. Mi-au rãmas în minte mai multe momente care m-au rîcîit pe creier şi m-au fãcut sa mã înfior jenat. Realitatea TV m-a oripilat cu fraza ,,din elicopterul închiriat de noi, în semn de omagiu am aruncat un buchet de flori deasupra cortegiului". Pe de altã parte nu pot sã înţeleg de ce a devenit o modã ca atunci cînd un artist este coborît în groapã oamenii sã aplaude furtunos. ,,Pãunescu" scandat cu accent pe finalul ,,escu" mi-a adus automat aminte de ,,Cea-u-şes-cu". E drept cã ,,strigacii“, probabil, au multe congrese la activ şi astfel ceea ce trebuia sã fie un omagiu a pus poetul într-un context istoric foarte bine definit. Pãunescu a fost şi iubit şi urît dar dacã e sã îl apreciez personal cel mai mult pentru ceva îmi vine în minte un singur cuvînt: ,,catalizator". Nu am prins pe viu Cenaclul Flacãra dar am avut curiozitatea sã încerc sã înţeleg fenomenul. Trecînd peste rolul de ,,culturã de masã pentru scoaterea poporului din întunericul cultural" cenaclul condus de Pãunescu a dat publicului nişte artişti veritabili care au dovedit ulerior cã nu au fost simple emanaţii ale unui proiect proletcultist. În condiţiile unui regim comunist aspru, Pãunescu a încercat un fel de Woodstock ambulant, asumîndu-şi rolul de actor principal şi expunîndu-se astfel atît iubirii necondiţionate cît şi urii raţionale. Sînt multe cazuri în care istoria mare îi iartã pe oamenii care au fãcut ceva cu adevãrat important de derapajele pentru care au fost criticaţi de contemporani. În fond, Adrian Pãunescu va rãmîne un poet extrem de productiv, cu unele sclipiri de geniu şi sufletul unei mişcãri culturale care s-a legitimat chiar şi în afara contextului comunist. Sînt puţini oameni acum care iubesc atît de pãtimaş România precum a iubit-o Pãunescu şi care au avut nebunia de a i se dedica. Deşi naţionalismul din timpul regimului comunist a fost categoric unul deformat, un naţionalist veritabil rãmîne un fiu marcant României indiferent de context. Iar Pãunescu a fost un naţionalist care a iubit România cum numai un basarabean poate sã facã. ,,Vreau dupã acestea pe acest pãmînt/Sã mã luaţi cu toţii drept ceea ce sunt/Acum observ cît e de greu/Sã vã arãt cã eu sunt eu". (Alin Bujor)

Comments
Comentariu nou Cautare
Scrieti comentariu
Nume:
Email:
 
Titlu:
 
Va rog sa introduceti codul anti-spam pe care il puteti citi in imagine.

3.26 Copyright (C) 2008 Compojoom.com / Copyright (C) 2007 Alain Georgette / Copyright (C) 2006 Frantisek Hliva. All rights reserved."

 

Caută in site ...

Adio, Majestate!

 

      România iubeşte monarhia. Ar fi concluzia la care ar ajunge orice persoană care deschide televizorul, ascultă radioul sau citeşte presa scrisă, pentru că mijloacele media abundă de articole despre regele Mihai şi monarhie. Dar dacă ne-am întoarce în urmă cu vreo două decenii, lucrurile n-ar sta chiar aşa. Regele Mihai a fost alungat din ţară de regimul post-decembrist condus de Iliescu şi Roman, aşa cum s-a întîmplat în 1947, pe vremea regimului bolşevic. Urmaşii acelor comunişti, pesediştii actuali, depun flori şi lumînări pentru monarhul României care a trecut la cele sfinte, iar pe bloguri postează mesaje de compasiune arătîndu-şi astfel nesimţirea.
     Fiind într-o vizită în Danemarca, am avut ocazia să trăiesc vizita familiei regale în oraşul în care am poposit vreme de o săptămînă. Au fost multe pregătiri, oficialităţile au fost băgate în priză cu mult timp înaintea vizitei. Localnicii erau preocupaţi să-şi întîlnească Regina, iar în ziua sosirii familiei regale, locul era înţesat de lume. Oraşul nu avea mai mult de vreo 20.000 de locuitori, dar atunci numărul celor prezenţi era şi de cinci ori mai mare. Era puhoi de lume. Eu nu mai văzusem atîta agitaţie şi oameni la un loc de pe vremea cînd Ceauşescu vizita vreo localitate. Pe cînd eram în anul I de facultate, era anunţată participarea preşedintelui ţării la deschiderea anului universitar, la Cluj. Cîtă zarvă, eram forţaţi să ieşim, să-l aclamăm! Pe noi, bobocii, ne-au închis pe stadionul din Cluj ca pe nişte oi, pentru a vedea iubitul conducător cît de ovaţionat este de tineri. Ceva similar era şi în oraşul danez, la vizita Reginei. Deosebirea însă consta în faptul că acei cetăţeni au mers la întîlnirea cu Regina din plăcere, pe cînd noi eram forţaţi. Le zîmbeau feţele, plîngeau oamenii de emoţie.

Citește mai departe...

Vizitatori online

Avem 718 vizitatori online

Curs valutar BNR

Vremea in Fagaras

Poze din Făgăraş şi Ţara Făgăraşului

2.JPG

Cartea

Statistici

Membri : 14
Conţinut : 738
Număr afişări conţinut : 3960177

FaceBook

Horoscop zilnic

Informatii utile



Ziare