Monitorul de Făgăraș - Ziarul care stă de vorbă cu oamenii!

Home Editoriale Moartea cãprioarei
Moartea cãprioarei

 

     „Dar legea ni-i desartã si strãinã/Când viaţa-n noi cu greu se mai aninã,/Iar datina si mila sînt desarte, Când soru-mea-i flamândã, bolnavã si pe moarte“. Poate n-aţi uitat versurile?! Plîngînd soarta cãprioarei, Labis a descris în versurile sale soarta unui întreg neam, cel nãscut în pãmîntul liber dominat de trãinicia Carpaţilor. S-au schimbat mute de atunci. Dar nu atît de multe încît sã transforme în stîncã simţirile acestui neam. A fost un 1946, a fost un 1964, a fost un 1987 si mai apoi un sîngeros 1989. Morţii nu ne lasã sã-i uitãm asa cum si-ar dori o mînã de avortoni contrafãcuţi în incubatoarele nevãzute ale minciunii. Au trecut douã decenii în care datina si legea, invocate cîndva de Labis, au fost date pe o bucatã de pîine, pe o vilã la colţul strãzii sau pe o limuzinã de 350 de cai. Vor mai urma, probabil, si alte astfel de iluzii desarte puse la rang de adevãr. Nu e de mirare cã astãzi, românul este debusolat si transformat într-un las fãrã pereche în faţa lumii. România a devenit ţinta tuturor experimentelor nefaste ale lumii moderne. Cu acordul unui ministru diabolic se experimenteazã Codex alimentarius, cu acordul sefilor spãgari de la Mediu s-a dat frîu liber poluãrii industriale, prin act decizional s-a redus la tãcere si s-a flãmînzit tagma bugetarã, s-a atentat la viaţa pensionarului de rînd si a nou-nãscutului, s-a nimicit sistemul sanitar si educaţional. Ce-a mai rãmas? Taxarea fãrã scrupule, tot prin lege, a aerului, a stropilor de rouã pe care-i cãlcãm dimineaţa si a zilelelor rãmase de trãit. Pentru cã apa de ploaie se taxeazã, la fel ca orice bun cu care venim în contact si lista dãrilor este în crestere. Pînã la genocid mai este un pas pe care-l pîndesc toţi cei care decid. Nu e de mirare cã lumea este acum cu susul în jos. Sînt atît de multe exemple care certificã acest lucru. Minciuna este pusã la rang de adevãr, incopentenţa este promovatã ca elitã, mila este cãlcatã în picioare, tradiţia este luatã în derîdere, lacrimile celor suferinzi sînt considerate copilãrii, iar legea este pusã la zid de chiar cei care trebuie sã o respecte. Cred cã românul suferã de domnie. Pe vremuri erau numiţi domni doar aceia care aveau sînge nobil sau primeau prin testament rangul respectiv. Ca sã nu mai vorbim cã în urmã cu douã milenii, un singur Om era numit Domn si cãruia îi serveau toţi pãmîntenii. Era Mântuitorul. Acum sînt domni toţi, ţãrani, ţigani, cersetori, directori cu numele, inspectori hoţi, dascãli nescoliţi, ziaristi fãrã coloanã, preoţi spãgari, medici cu buzunare înţesate de plicuri negre, ingineri cu diplome plãtite, ministrii de searã, presedinţi fãrã cuvînt. Sînt mulţi... M-a socat recent o stire. Patriarhia îsi face spãlãtorie de haine! Business care se adaugã altora deschise pînã acum: televiziune, radio, ziare, turism, imobiliare, construcţii etc. Spãlãtoria „Bob de rouã” a SC Ţarina Pãstorului SRL va întregi profiturile de miliarde de euro ale BOR. Dar va surclasa, de bunã seamã, rolul bisericii în rîndul oamenilor, acela de a-i atrage în turma credinţei. No comment! Tot Labis este cel care explicã, în versuri, aceste patimi si ale neamului. „Ce-i inimã? Mi-i foame! Vreau sã trãiesc, si-as vrea.../Tu, iartã-mã, fecioarã - tu, cãprioara mea!/Mi-i somn. Ce nalt îi focul! Şi codrul, ce adânc!/Plâng. Ce gândeste tata? Mãnânc si plâng. Manânc!“ (Lucia Baki)

Comments
Comentariu nou Cautare
Scrieti comentariu
Nume:
Email:
 
Titlu:
 
Va rog sa introduceti codul anti-spam pe care il puteti citi in imagine.

3.26 Copyright (C) 2008 Compojoom.com / Copyright (C) 2007 Alain Georgette / Copyright (C) 2006 Frantisek Hliva. All rights reserved."

 

Caută in site ...

Adio, Majestate!

 

      România iubeşte monarhia. Ar fi concluzia la care ar ajunge orice persoană care deschide televizorul, ascultă radioul sau citeşte presa scrisă, pentru că mijloacele media abundă de articole despre regele Mihai şi monarhie. Dar dacă ne-am întoarce în urmă cu vreo două decenii, lucrurile n-ar sta chiar aşa. Regele Mihai a fost alungat din ţară de regimul post-decembrist condus de Iliescu şi Roman, aşa cum s-a întîmplat în 1947, pe vremea regimului bolşevic. Urmaşii acelor comunişti, pesediştii actuali, depun flori şi lumînări pentru monarhul României care a trecut la cele sfinte, iar pe bloguri postează mesaje de compasiune arătîndu-şi astfel nesimţirea.
     Fiind într-o vizită în Danemarca, am avut ocazia să trăiesc vizita familiei regale în oraşul în care am poposit vreme de o săptămînă. Au fost multe pregătiri, oficialităţile au fost băgate în priză cu mult timp înaintea vizitei. Localnicii erau preocupaţi să-şi întîlnească Regina, iar în ziua sosirii familiei regale, locul era înţesat de lume. Oraşul nu avea mai mult de vreo 20.000 de locuitori, dar atunci numărul celor prezenţi era şi de cinci ori mai mare. Era puhoi de lume. Eu nu mai văzusem atîta agitaţie şi oameni la un loc de pe vremea cînd Ceauşescu vizita vreo localitate. Pe cînd eram în anul I de facultate, era anunţată participarea preşedintelui ţării la deschiderea anului universitar, la Cluj. Cîtă zarvă, eram forţaţi să ieşim, să-l aclamăm! Pe noi, bobocii, ne-au închis pe stadionul din Cluj ca pe nişte oi, pentru a vedea iubitul conducător cît de ovaţionat este de tineri. Ceva similar era şi în oraşul danez, la vizita Reginei. Deosebirea însă consta în faptul că acei cetăţeni au mers la întîlnirea cu Regina din plăcere, pe cînd noi eram forţaţi. Le zîmbeau feţele, plîngeau oamenii de emoţie.

Citește mai departe...

Vizitatori online

Avem 704 vizitatori online

Curs valutar BNR

Vremea in Fagaras

Poze din Făgăraş şi Ţara Făgăraşului

4.JPG

Cartea

Statistici

Membri : 14
Conţinut : 738
Număr afişări conţinut : 3960173

FaceBook

Horoscop zilnic

Informatii utile



Ziare