Monitorul de Făgăraș - Ziarul care stă de vorbă cu oamenii!

Home Editoriale O ţarã de sclavi
O ţarã de sclavi

 

     ,,Deşteaptã-te, române, din somnul cel de moarte,/ În care te-adîncirã barbarii de tirani" sînt primele versuri din imnul României, cele mai cunoscute şi, probabil, singurele pe care majoritatea populaţiei s-a ostenit sã le reţinã. Dacã mãcar acestea ar fi respectate nu ne-am mai plînge acum de situaţia ţãrii, de bãncile care vin peste noi, de grevele de carton şi de mediul politic infect local sau naţional. Cei care au compus, cîntat şi promovat acest imn au şi luat în serios toate versurile şi au declanşat o serie de mişcãri fãrã de care, probabil, acum, aici la Fãgãraş, ne salutam în maghiarã. În 1990 am luat imnul de-a gata şi l-am pus în colecţia cu simboluri prãfuite, scoase de la naftalinã dar în momentele festiviste. Poate de aceea puţini au mai ajuns sã ştie versul cheie ,,Acum ori niciodatã croieşte-ţi altã soartã,/La care sã se-nchine şi cruzii tãi duşmani". Românii trãiesc acum sub imperiu lui ,,lasã sã mai vedem ce va fi" ,,hai sã mai aşteptãm puţin" şi ,,poate va fi mai bine" refuzînd sã punã piciorul în prag şi sã îşi asume nişte acţiuni radicale. De aceea nici grevele, care ar fi trebuit sã sperie guvernanţii şi sã le bage minţile în cap nu au fost decît nişte biete cumetrii la care s-a dansat ,,Pinguinul". Poate cã în 1989 nu a fost revoluţie, dar tinerii de atunci mãcar au pus piciorul în prag, au luptat pentru un ideal, pentru rãsturnarea unei societãţi şi nu au tranformat totul într-o manifestaţie neutrã la care s-a dansat ,,Lambada". Sub avalanşa zilnicã de ameninţãri la drepturile, libertãţile şi bunãstarea personalã, românii încã stau nepãsãtori, fãrã a lua atitudine fermã, conectaţi încã direct, printr-un filon invizibil, la strãmoşii lor din evul mediu, care erau senini în faţa faptului cã dacã nu sînt turcii sînt tãtarii sau proprii domnitori şi cã inevitabil tot vor fi regulaţi de cineva. ,, Murim mai bine-n luptã, cu glorie deplinã,/ Decît sã fim sclavi iarãşi în vechiul nost' pãmînt!" e ultimul vers al imnului. Cum de luptã nu are chef mai nimeni şi de moarte pentru un ideal poate fi vorba doar în filmele americane, precum a fost în rezistenţa anticomunistã, românii nu au altceva de fãcut decît sã se resemneze şi sã constate cã am ajuns ,,sã fim sclavi iarãşi în vechiul nost' pãmînt". (Alin Bujor)

Comments
Comentariu nou Cautare
Scrieti comentariu
Nume:
Email:
 
Titlu:
 
Va rog sa introduceti codul anti-spam pe care il puteti citi in imagine.

3.26 Copyright (C) 2008 Compojoom.com / Copyright (C) 2007 Alain Georgette / Copyright (C) 2006 Frantisek Hliva. All rights reserved."

 

Caută in site ...

Adio, Majestate!

 

      România iubeşte monarhia. Ar fi concluzia la care ar ajunge orice persoană care deschide televizorul, ascultă radioul sau citeşte presa scrisă, pentru că mijloacele media abundă de articole despre regele Mihai şi monarhie. Dar dacă ne-am întoarce în urmă cu vreo două decenii, lucrurile n-ar sta chiar aşa. Regele Mihai a fost alungat din ţară de regimul post-decembrist condus de Iliescu şi Roman, aşa cum s-a întîmplat în 1947, pe vremea regimului bolşevic. Urmaşii acelor comunişti, pesediştii actuali, depun flori şi lumînări pentru monarhul României care a trecut la cele sfinte, iar pe bloguri postează mesaje de compasiune arătîndu-şi astfel nesimţirea.
     Fiind într-o vizită în Danemarca, am avut ocazia să trăiesc vizita familiei regale în oraşul în care am poposit vreme de o săptămînă. Au fost multe pregătiri, oficialităţile au fost băgate în priză cu mult timp înaintea vizitei. Localnicii erau preocupaţi să-şi întîlnească Regina, iar în ziua sosirii familiei regale, locul era înţesat de lume. Oraşul nu avea mai mult de vreo 20.000 de locuitori, dar atunci numărul celor prezenţi era şi de cinci ori mai mare. Era puhoi de lume. Eu nu mai văzusem atîta agitaţie şi oameni la un loc de pe vremea cînd Ceauşescu vizita vreo localitate. Pe cînd eram în anul I de facultate, era anunţată participarea preşedintelui ţării la deschiderea anului universitar, la Cluj. Cîtă zarvă, eram forţaţi să ieşim, să-l aclamăm! Pe noi, bobocii, ne-au închis pe stadionul din Cluj ca pe nişte oi, pentru a vedea iubitul conducător cît de ovaţionat este de tineri. Ceva similar era şi în oraşul danez, la vizita Reginei. Deosebirea însă consta în faptul că acei cetăţeni au mers la întîlnirea cu Regina din plăcere, pe cînd noi eram forţaţi. Le zîmbeau feţele, plîngeau oamenii de emoţie.

Citește mai departe...

Vizitatori online

Avem 1687 vizitatori online

Curs valutar BNR

Vremea in Fagaras

Poze din Făgăraş şi Ţara Făgăraşului

4.JPG

Cartea

Statistici

Membri : 14
Conţinut : 738
Număr afişări conţinut : 3965814

FaceBook

Horoscop zilnic

Informatii utile



Ziare