Monitorul de Făgăraș - Ziarul care stă de vorbă cu oamenii!

Home
Breslele Fãgãrasului (II) Email
Marţi, 07 Septembrie 2010 14:12

 

 

     Avînd un statut ce le permitea monopolul în comerţul fãgãrãsen, breslele au cãpãtat o putere financiarã considerabilã. Din fericire, membri acestora au fost tot timpul deschisi spre sprijinirea bisericilor, scolilor, a orasului, a nevoiasilor si chiar a revoluţiei de la 1848. Din studiul fãcut de Constantin Bãjenaru reiese clar rolul benefical mesterilor fãgãrãseni în dezvoltarea orasului, dar si a zonei.

Averea breslelor fãgãrãsene
 

     Patrimoniul breslelor cuprindea atît activul cît si pasivul. În activele breslelor, desi în documente nu se spune clar, intrau imobilele care serveau drept sedii, pãmînturile si boltele pentru vînzare în tîrg si chiar si unele manufacturi, asa cum întîlnim în cazul tãbãcarilor, care în anul 1862 aveau în proprietate o ,,moarã de scoarţã" la Beclean.

 Între bunurile mobile apar în special ,,banii lãzii" proveniţi din diverse venituri si plasarea acestora spre fructificare, ca si numeroasele taxe si amenzi instituite prin legi, ordonanţe sau hotãrîri interne. Banii, constituind proprietatea exlusivã a breslei, nu puteau fi folosiţi de cãtre sfat, de ei dispunînd doar Adunarea breslei respective. Principalele cheltuieli se duceau pe dãri si obligaţii dar si pe ajutoare si binefaceri. Pe lîngã dãrile individuale, breslasii trebuiau sã plãteascã si o taxã colectivã, care varia în funcţie de locul în care îsi desfãsurau activitatea (orase, tîrguri sau sate). În afara acestei dãri generale cãtre stat membrii breslei mai aveau de plãtit tricesma, pentru mãrfurile importate si dãrile comunale, în principal taxe de tîrg. Altã obligaţie financiarã a bleslelor fãgãrãsene se refereala asa numitele,,rînduieleile uliţei". Acestea cuprindeau straja, mîncarea si încartruirea soldaţilor. De asemenea, breslele erau obligate sã contribuie si la realizarea unor lucrãri edilitare cum ar fi construirea setrelor pentru vînzare, pavarea drumurilor si altele. Tot în privinţa cheltiuelilor breslei în documente apar numeroase sume pentru achiziţionarea unor lucruri uzuale ca hîrtie, cearã sau cernealã dar si a unor cheltuieli necesare la ocazii nefericite ca sãpatul gropilor pentru morţii breslei sau stingerea incendiilor. Alte sume erau cheltuite pentru organizarea ospeţelor, pentru achitarea chiriilor la bolte si ganguri si asa mai departe.

 

 

Ajutoare si reguli stricte pentru înmormîntare
 

     Ajutorarea membrilor diferirelor bresle fãgãrãsene a fost prevãzutã chiar în statututele proprii, pentru ca ulterior sã fie impusã prin diferite edicte imperiale si legi industriale. Astfel, edicutul imperial din 1741 hotãrãste ca în cazul în care un mester breslas ar fi avut de suferit de pe urma unui eventual incendiu, a unei tîlhãrii sau a unei nenorociri, sfatul breslei sã îl împrumute, dar numai pe bazã de amanet ori chezãsie, cu cît credea de cuvinţã si sã fie scutit de dobîndã timp de trei ani. Cele mai importante ajutoare acordate din banii lãzii breslei, le-au constituit împrumuturile acordate membrilor. Acestia puteau cere bani în special pentru procurarea de materiale, iar sumele trebuiau returnate la termenele convenite de comun acord. Aceste termene se fixau la zile de tîrg sau de sãrbãtoare, pentru a putea fi mai usor de ţinut minte. În cazul decesului unui mester, ceilalţi membrii breslasi erau obligaţi sã participe la priveghi, sã sape groapa mortului si sã participe la prohod împreunã cu soţiile lor. În anul 1839, breasla tãbãcarilor a hotãrît ca în cazul decesului unui preot, unit sau neunit, ori a unuia dintre membri familiei sale, mesterii tãbãcari ,,sã meargã la îngropãciune dupã învoialã". Pentru cei care absentau nemotivat la aceastã acţiune erau prevãzute amenzi. Peste cîţiva ani, aceeasi breaslã a tãbãcarilor hotãra cã toţi membrii lor erau obligaţi sã meargã la înmormîntãre chiar dacã aveau ei însisi un mort în casã, situaţie în care acestia trebuiau sã achite o taxã de neprezentare. Era reglementat chiar si modul în care trebuiau sã se prezinte la înmormîntare. ,,S-au dat înainte ca de azi mesterii la îngropãtoare fiestcari sã meargã în rînd, frumos, cu soţul , dupã cum s-au jurat, adecã bãtrînii juraţi si ai ţehiului(conducãtori) înainte, si cei tineri dupã rînd, frumos- si cei cari nu se vor supune acesti hotãrîri, sã se birsaguiascã de 30 cr.v. , fãrã cuvînt de pricinã".

Tãbãcarii au sprijinit masiv bisericile
 

     Un segment important în istoria breslelor fãgãrãsene îl constituie aportul financiar pentru sprijinirea bisericilor si scolilor. Breslele erau constiente cã erau considerate ca fiind printre puţinele instituţii economice românesti cu ceva putere financiarã care puteau sprijini acţiunea esenţialã de ridicarea a nivelului cultural al naţiunii din care fãceau parte. Sentimenul religios fiind pronunţat, iar datoria sprijinirii bisericii de cãtre domnii si boierii români fiind încã puternicã, breslele fãgãrãsene au considerat ca fiind de datoria lor sã procure bisericii, pe cît posibil, toate cele necesare. Desi la debutul secolului al XVIII-lea apãrea cultul greco catolic, uniţii, breslele românesti acordau sume egale ambelor biserici. În anul 1787 în sedinţa breslei tãbãcarilor se adopta o hotãrîre prin care se alocau din ladã 10 florini pentru ridicarea bisericii ortodoxe de pe uliţa Grecilor, iar pentru arhidiaconul Constantin Ivanovici suma de 4,10 florini. Este foarte probabil ca în perioada scursã pînã în anul 1807 balanţa contribuţiilor financiare ale acestei bresle sã se fi înclinat spre biserica ortodoxã, deoarece la aceastã datã mesterii greco catolici ai breslei se plîngeau Sfatului breslei ,,precum cã orice venit s-a adunat de cinstita breaslã, dintr-acei bani numai la biserica neunitã si la Beclean s-au dat, si la ceastã bisericã neunitã n-au dat." În rãspunsul dat s-a afirmat cã ,,si mai înainte s-au dat , dar acum fiindcã la cinstita breaslã nu sînt bani, nu se poate da. Iarã de acum înainte asa s-a hotãrît cã cînd se va afla si sã va aduna, de aici înainte, cînd se va da la beserica neunitã atuncea asemnenea se va da si la beserica unitã"

 

 

Bani pentru scoli, drumuri si arme
 

     În documentele breslei tãbãcarilor, se mai gãsesc disparat ajutoare acordate celor douã biserici românesti. În anul 1840 se alocã suma de 10 florini pentru înnoirea clopotului bisericii ortodoxe, iar în 1845 pentru repararea bisericilor ortodoxe si greco catolice din Fãgãras si a celei ortodoxe din Beclean se acordau cîte 100 de florini de fiecare. De-a lungul vremii au fost acordate ajutoare bãnesti si altor biserici din oras, cprecum catolice si evanghelice si chiar si unor biserici mai îndepãrtate ca Sas Ticus (Ticusul sãesc). Tot breasla tãbãcarilor s-a situat în prim plan si în privinţa binefacerilor pe seama scolilor românesti din Fãgãras, înfiinţînd în anul 1848 un ,,fond scolastic" din care urmau a fi plãtite salarile celor doi învãţãtori. În ianuarie 1852 fondul scolar creat de tãbãcari ajungea la suma de 1.000 de florini. Ajutoarele tãbãcarilor nu s-au rezumat doar la sprijinirea bisericilor si scolilor si au atins si alte destinaţii. Astfel în 1829 se acordã 223 de florini pentru pavarea drumurilor, si alte sume pentru ajutorarea sãracilor si a victimelor incendiilor, legarea unui ohtioh pentru biserica greco catolicã (1834), suportarea cheltuielilor de judecatã în procesul cu evreii din 1834, intenţia fiind aceea de a-i scoate din Fãgãras, cumpãrarea presei romînesti, repararea unor fîntîni si chiar achiziţionarea de arme pentru revoluţionarii romîni între anii 18748-1849.

Conflicte dese între tãbãcari si cismari
 

     Încã din secolul al XVII-lea , între diferitele bresle fãgãrãsene sau între aceste breslele din alte orase ardelene, în special Sibiul, apar o serie de conflicte, în special pe probleme economice. Astfel, în anul 1643, izbucnea un conflict între cismarii si tãbãcarii fãgãrãseni pe seama dreptului la argãsit si colorat piei, fiecare parte cerînd exclusivitate. Breasla cismarilor se opunea îndîrjit ca si noua breaslã a tãbãcarilor sã beneficieze de drepturile mai sus amintite, situaţie care a dus ca acest litigiu sã fie discutat în sedinţa Scaunului Superior de judecatã din data de 8 iulie 1643, condusã de cãpitanul suprem al Cetãţii si districtului Fãgãrasului, Ioan Kemeny. Judecãtorii au decis cã ,,practicarea muncii tãbãcarilor stã exclusiv din producerea pieilor si vopsitul lor, care dacã sînt opriţi de la cumpãrarea lor, n-ar putea nicidecum sã-si menţinã viaţa, strãcãciunea ar fi însã pãgubitoare locului acestuia si graţiosului nostru domn (Gh. Racoczy I)". Astfel au cerut celor douã pãrţi sã cadã la o înţelegere si au dat o hotãrîre prin care si unii si ceilalţi erau liberi sã cumpere piei pentru vopsit si argãsit.
     Conflictul dintre tãbãcari si cismari a mai avut un episod consemnat în acte. În anul 1652, mesterii tãbãcari au confiscat pieile unui cismar, invocînd în faţa scaunului de judecatã faptul cã mesterul cismar n-ar fi avut dreptul sã tãbãceascã pieile deoarece nu se pricepea la aceastã activitate. Judecãtorii le-au dat însã dreptate cismarilor si tãbãcarii au fost nevoiţi sã restituie pieile confiscate.

Incendiul care a învrãjbit breslele
 

     Cel mai mare conflict intre breslele fãgãrãsene a avut loc însã la sfîrsitul secolului al XVIII-lea , în anul 1794, din pricina bolţilor (magazinelor) de vînzare. În urmã cu cîţiva ani izbucnise un mare incendiu care a distrus prãvãliile ale aproape tuturor breslelor. Parohia reformatã era cea care avea privilegiul administrãrii tuturor tîrgurilor din oras si dupã incendiu a construit o singurã halã, în care sã îsi vîndã marfa toţi mesterii breslasi. Din acest motiv, cismarii si-au stricat bolta cea veche, care avea însã un acoperis comun cu cea a tãbãcarilor, silindu-i astfel si pe acestia sã îsi strice prãvãlia. Aceastã situaţie i-a fãcut pe tãbãcari sã supere pe confraţii cismari dar si pe parohia reformatã. Tãbãcarii au hotãrît sã nu-si mai aducã pieile spre vînzare în Piaţa Fãgãrasului, acţiune care ar fi lezat interesele cismarilor, care nu ar mai fi avut de unde sã îsi cumpere materialele necesare mestesugului lor. Situaţia fiind fãrã iesire, cismarii i-au reclamat pe tãbãcari la autoritãţiile civile locale, cerînd sã le dea voie sã aducã alţi mesteri tãbãcari, din afara orasului, care sã le prelucreze pieile, sau chiar sã le fie lor îngãduit sã practice acest mestesug. În consecinţã, autoritãţiile i-au obligat pe tãbãcari sã îsi aducã în continuare marfa în piaţa fãgãrãseanã, ameninţîndu-i cu retragearea definitivã a privilegiului de funcţionare.

Conflictul ,,opincilor pãroase" de la Beclean
 

     Tot tãbãcarii au fost principalii protagonisti ai unui alt conflict interbreslas, la sfîrsitul secolului al XVIII-lea. De aceastã datã s-au certat cu mãcelarii în privinţa dreptului de a tãia animale. Şi asta deoarece tãlparii si negustorii din Beclean produceau si comercializau asa numitele ,,opinci pãroase", folosind pielea hoiturilor de animale. Tãbãcarii din Fãgãras, pentru a înlãtura acest sacrilegiu, s-au oferit sã cumpere toate pieile de animale de la mãcelari, indiferent de calitatea lor, si sã punã în vînzare opinci de bunã calitatate si în cantitãţi îndestulãtoare. Cererea lor nu a fost rezolvadã, desi a fost luatã spre cercetare de comitele suprem al Fãgãrasului.

Tãbãcarii fãgãrãseni, persecutaţi de sasi
 

     Un conflict mult mai puternic care a avut si conotaţii interetnice a fost cel al tãbãcarilor români fãgãrãseni cu tãbãcarii sasi din Sibiu. Fruntasii politici ai sasilor din Sibiu au avut intenţia în anul 1710 sã înfiinţeze o companie comercialã care sã dobîndeascã monopolul asupra comerţului din Ardeal, fapt care ar fi însemnat excluderea totalã din orasele asa zis sãsesti a negustorilor români, armeni, greci, evrei si bulgari. Tãbãcarii sasi din Sibiu s-au înţeles cu cei din Sighisoara si Medias sã porneascã o acţiune de excludere a tãbãcarilor fãgãrãseni din ,,Fundus regius". Drept urmare fãgãrãseni au fost supusi unui sir lung de sicanãri, ameninţãri si daune, fapt care a dus la cererea unei anchete guvernamentale. Ancheta s-a desfãsurat însã foarte lent, iar verdictul, favorabil fãgãrãsenilor, a fost ignorat de sasi, care au continuat persecuţiile. Abia în anul 1749, cele douã pãrţi s-au împãcat, cînd sibienii au dat 90 de florini fãgãrãsenilor pentru acoperirea pagubelor, iar acestia s-au angajat sã-si retragã toate procesele intentate sibienilor. (Va urma)

Simbolurile breslelor
 

     Ca regulã generalã si comunã a tuturor breslelor, simbolurile sînt reprezentate prin ladã, tabla de convocare, sigiliul si ulterior steagul. Lãzile erau primul obiect pe care o breaslã îl achiziţiona. În aceasta se pãstra diploma (privilegiul), contractele si fondurile bãnesti. Lãzile erau invariabil construite din lemn, de oricare esenţã cu forme dreptunghiulare si dimensiuni diferite. Desi lãzile breslelor sãsesti diferã în mare mãsurã de cele romînesti, toate au cam aceleasi caracteristici esenţiale. Aveau douã încãperi suprapuse, bazã dreptunghiularã si capac în formã de prismã, ornamentaţie cu însemnele proprii, lucratã prin sculptare sau incrustaţie. Lada se deschidea în mod solemn la adunãrile generale ale breslei si rãmînea asa pe toatã durata sedinţei. Tabla de convocare, un alt simbol important al breslelor, era pãstratã întotdeauna în casa breslei fiind scoasã numai atunci cînd se ţineau sedinţe ordinare sau extraordinare. De regulã acestea erau din lemn, însã în secolul al XIX-lea apar si cele fabricate din metale usoare. Decorul acestora era obţinut prin pictare sculptare si batere la cald. Sigiliile aveau imprimate însemnele breslei respective si erau confecţionarte din metal, pentru aplicarea pe cearã. Toate actele emise de breslã trebuiau sã fie întãrite prin aplicarea sigiliului.

Comments
Comentariu nou Cautare
George   |08-09-2010 21:51:52
Apoi, cu cat citesc mai mult, cu atit mai mult imi dau seama cat de nepretuit
este trecutul istoric asa cum este el descifrat din arhive ci nu din carti de
istorie scrise de un partid sau de catre altul:
Cat de usor e sa zamislesti o
noua istorie, calcand in picioare arhiva, atunci cand nimeni nu mai e sa
scrie...cu adevarat, nu din minte, ci din fapte, de facto, cum bine ziceau cei
de demult.
Pot numai sa va multumesc ca tineti pe cei interesati aproape, ca e
asa o legatura fragila, usor de pierdut.

Nu lasati trecutul sa piara cum un
fag falnic sub securea timpurilor noi:

Ostoiti trecutul autentic cu
amintire...Si, chiar daca nu apare in mod evident, in timp, cu marturia, se va
ivi pilda.

Doamne-Ajuta,

George.
Beclerean Codruta  - Steagul breslei tabacarilor   |09-09-2010 13:20:33
Bunicul meu, Beclerean Gheorghe, a fost ultimul sef al Breslei tabacarilor din
Fagaras.
In anii '70, au fost confiscate, din casa familiala, lada breslei,
acte.
In arhiva Cetatii Fagarasului, aceste lucruri confiscate sunt prezentate
ca "donatii".
Dar cel mai valoros articol era steagul breslei
tabacarilor.
Atat ca valoare spirituala, dar mai ales materiala, caci pe steag
erau cusuti nenumarati nasturi de aur.
Fiecare membru al breslei, in momentul
in care devenea mester, trebuie sa prinda, pe steag, un nasture din
aur.
Nasturii au disparut in momentul confiscarii steagului si al celorlalte
lucruri apartinand breslei.
Acum 10 ani, steagul, destul de ponosit, era expus
in muzeu.
Acum, a disparut si de acolo.
Pacat, urmasii ultimilor tabacari din
Fagaras, mai pastram amintirile povestilor spuse de tatii nostri despre o lume
in care o afacere se pecetluia cu o strangere de mana si o tuica la carciuma.
George   |18-09-2010 09:09:12
Apoi Codruta draga,
poata ca santem inruditi: eu sant baiatul doctorului Chiuta
Bostean,
bunicii mei locuiau pe Strada Tabacari la nr. 36, langa casa fratelui
bunicului meu, Traian Bostean. Nu era casa voastra la nr. 28? ca pentru mine
curtea si casa aceea erau ca Dumbrava Minunata.
Nu am stiut de lada, dar stiu
ca nu ne-afost usor la nimeni de acasa.

Imi mai aduc aminte ca inainte sa se
traga canalizarea pe Tabaci, valea curgea prin spatele curtii noastre: cred ca
era prin 1956 cand s-a acoperit, si apoi mi-aduc aminte ca erau ani cand se
revarsa Oltul, si era apa pana la genunchi in curte.
Doame-Ajuta si multumesc
de adaugarea facuta la articol: este important sa vada adevarul lumina zilei,
asa cum am comentat si eu.
Multami fain.

George.
BeclereanCodruta  - Pentru George   |19-04-2013 20:41:10
Draga George, tu stii casa d-nei Victorita Bandiu, fosta Beclerean.
Ea imi era
matusa.
Noi am stat pe strada T. Vladimirescu nr 36.
Stiam familia
Bostean.
In copilarie m-am jucat des prin zona din fata casei.
Asa este, Valea
Tabaciului curgea pe mijlocul stradutei care astazi este numita "Pe
vale".
Eu am mai prins, in copilaria mea piei puse la argasit si-mi
amintesc ca toti lasam gastele si ratele la apa acolo. Tin minte si salciile
plangatoare de pe mal si cum se iesea, cu scaunul la sueta in fiecare
seara.
Eh, amintiri!
Codruta
George  - Pentru Codruta   |23-04-2013 01:35:54
Apoi ca sigur ca-mi aduc aminte....Poate ca ne jucam cu Ancuta, si Danuta,
verisoarele mele sau Iana (da Iana era mai mare), Eu eara toata vara in Tabaci,
si mult mi-au lipsit vremile di copilarie, ca era "dumbrava minunata",
in curtea din spate, si in gradina la Nr. 28. Copii buni eram, si cu tot nacazul
ai batrani ne-au tinut departe de loviturile vremurilor. Imi aduc aminte cand o
fost o inundatie, siera apa in ulita, si in curti, pe din dos, pe la Fabrica de
nasturi a lui Suciu. Vina sa vezi fotografii de la patinaj pe la cetate, unde
mergeam cu Doina Weiss, si multi copii si mici si mari. Imi aduc aminte si
vremea cand au trecut tancurile prin Tabaci, de se zguduiau geamurile si
zidurile, cred ca se duceau in Ungaria, stiu ca cuscrele erau foarte suparate,
si plangeau in batic de amintirile de zece ani mai devreme> si imi mai aduc
aminte cand aveam numai difuzor, si mergeam la magazinul alimentar Chiar vis a
vis de crisma lui Ciocanelea, si cumparam pe cartela faina, si paine, si oloi
(ulei), si unt...
Dar copilaria omului, cat ar fi ea de saraca sau imbelsugata e
o vreme cum numai o minte de copil poate sa o aiba, si care nu poate de fie
reprodusa, decit ca amintire, si ca amintire, daca ramine cat de stearsa, nu
dispare, ci sta acolo si asteapta, asa cum am asteptat eu surpriza asta, si ne
umple inima de tanjire, ai ochii de lacrimi, de vremi trecute de mar de ani, de
ani care ne apartin, clipa de clipa!

Toate cele bune Codruta,
si daca vrei
vin-sa vezi:
htto://euzicasa.wordpress.com
deschis zi si noapte!
Lyman Dech  - Breslele Fãgãrasului (II)   |14-10-2013 13:42:00
Thank you to make sharing that. I was exploring to make for that great info
several days ago. So in reality good to locate it here.
Scrieti comentariu
Nume:
Email:
 
Titlu:
 
Va rog sa introduceti codul anti-spam pe care il puteti citi in imagine.

3.26 Copyright (C) 2008 Compojoom.com / Copyright (C) 2007 Alain Georgette / Copyright (C) 2006 Frantisek Hliva. All rights reserved."

 

Caută in site ...

Curs valutar BNR

FaceBook

Poze din Făgăraş şi Ţara Făgăraşului

9.JPG

Portretul luptatorului la tinerete

Vizitatori online

Avem 771 vizitatori online

Vremea in Fagaras

Statistici

Membri : 14
Conţinut : 648
Număr afişări conţinut : 1618420

Cartea

Publicitate

Horoscop zilnic 2011

Informatii utile



 

Magazinul de Ziare Ziare