Monitorul de Făgăraș - Ziarul care stă de vorbă cu oamenii!

Home Reportaje Urmaşii dacilor şi romanilor
Urmaşii dacilor şi romanilor Email
Marţi, 31 August 2010 12:19

 

 

     Daco-geţii, strãmoşii noştri direcţi, au fost numiţi de cãtre istoricul antic Herodot ,,cei mai viteji şi mai drepţi dintre traci“. Burebista uneşte pe cale diplomaticã şi prin forţã acolo unde se impunea toate triburile dace creînd un stat centralizat şi puternic. Se amestecã în rãzboiul civil dintre Cezar şi Pompei dar nu mai apucã sã dea ajutorul dorit întrucît Pompei este înfrînt. Cezar se pregãteşte sã invadeze Dacia dar este ucis în urma unui complot al senatorilor romani. Este înjunghiat chiar în Senat de cãtre nepotul sãu, Brutus.

 Cînd îşi dãdea sfîrşitul, Cezar avea pe buze celebra întrebare care avea sã treacã peste secole. ,,Et tu, Brutus?“ La rîndul sãu, şi Burebista cade victimã unui complot în anul 44 î.Hr. Statul dac se menţine în Transilvania pe tronul cãruia se succed o serie de regi, cei mai importanţi fiind: Deceneu, Comosicus, Coryllus-Scorilo, Duras şi Diurpaneus Decebal. Urmaşii lui Burebista şi celelalte cãpetenii geto-dace continuã politica regelui de apãrare împotriva primejdiei romane. Au loc dese ciocniri pînã la urcarea pe tron al lui Decebal.

Dicomes
 

     Aderenţii politice agresive ale lui Burebista împotriva romanilor gãsesc momentul prielnic cînd la Roma izbucnesc luptele pentru întîietate între Octavian August şi Antoniu. Regele Dicomes, de altfel prieten bun cu Antoniu, care stãpînea dupã cum bãnuiesc marii noştri istorici în cîmpia munteanã, trece Dunãrea împreunã cu bastarnii, îi supune pe moesi, pe triballi, pe dardani şi pradã ţinutul denteletilor, neam tracic din jurul actualului rîu Struma care erau protejaţii romanilor. Romanii reacţioneazã trimiţîndu-l pe Crassus care timp de douã zile se luptã cu bastarnii. Forţa expediţionarã a lui Crassus este sprijinitã şi de Roles, o cãpetenie getã din Dobrogea cãruia Crassus îi conferã titlul de ,,prieten şi aliat“. Roles îşi dãdea seama cã Roma constituia o putere prea mare pentru a o ataca.

 

Click image to open!
Click image to open!
Click image to open!
Click image to open!
Click image to open!
Click image to open!
Click image to open!
Click image to open!
Click image to open!
Click image to open!
Click image to open!

 

Politica lui Scorylo
 

     Tot aşa gîndea un alt rege dac, Scorylo, care socotea cã nu trebuie sã se amestece în certurile interne de la Roma. Celor care doreau un atac iminent în provinciile de peste Dunãre Scorylo le-a dat o pildã vie descrisã de istoricul antic Frontinus: ,,Scorylo, şeful dacilor, deşi ştia cã poporul roman e sfîşiat prin luptele civile, nu credea totuşi prudent sã încerce un atac, pentru cã îşi dãdea seama cã un rãzboi extern ar fi adus din nou unirea între cetãţenii certaţi şi, de aceea, pentru a convinge şi pe ai sãi, a pus doi cîini sã se mãnînce între ei şi cînd erau mai în focul bãtãii, le-a arãtat un lup, pe care, îndatã, lãsînd furia dintre ei, cîinii s-au şi aruncat: şi aşa a putut, cu aceastã pildã, sã împiedice...nãvala împotriva romanilor“

Dapyx
 

     Îl atacã pe Roles care era prieten al romanilor în anul 28 î.Hr. Acesta cere urgent ajutor de la Crassus care se gãsea prin apropiere luptînd împotriva bastarnilor. Dapyx este asediat în cetatea lui. Un trãdãtor îi aratã lui Crassus cum sã intre în cetate; în acel moment Dapyx şi fruntaşii geţi din jurul lui, anticipînd gestul eroic de la Sarmisegetuza, se ucid singuri, spre a nu cãdea în mîinile romanilor. Populaţia civilã din cetate se refugiazã într-o peşterã din apropiere împreunã cu bunurile pe care le-au putut lua. Crassus, recunoscut pentru duritatea sa, porunceşte ostaşilor sãi sã zideascã gura de la intrarea peşterii pentru a-i obliga pe cei dinãuntru sã se predea sau în caz contrar sã moarã de foame acolo. Dupã acest episod Crassus îl atacã pe Zyraxes deşi acesta nu i-a fãcut nici un rãu. Istoricul Cassius Dio ne spune şi motivul: recuperarea steagurilor pierdute cu treizeci de ani înainte de cãtre un general roman într-o luptã cu bastarnii şi cu geţii lîngã Histria. Crassus auzise cã steagurile se aflau în puternica cetate a lui Zyraxes de pe malul Dunãrii-Genucla. Crassus cucereşte cetatea dar nu-l poate prinde pe Zyraxes care se refugiazã luînd cu el şi tezaurul la geto-sarmaţii din Moldova sudicã şi Bugeac.

Alte expediţii romane în Dacia
 

     ,,Cucerirea ,,regatelor“ dacice din Dobrogea, nu însemna însã şi supunerea dacilor mult mai numeroşi din Cîmpia Dunãrii, din Ardeal şi din Banat. Aceştia continuã nãvãlirea lor la sudul Dunãrii, fie singuri, fie întovãrãşind pe alţii. E nevoie de o serie de expediţii din partea romanilor şi de strãmutãri întregi de populaţie pentru ca lucrurile sã se mai potoleascã“ ( Constantin Giurescu-Istoria românilor ) Au loc expediţii conduse de Tiberius Claudius Nero-viitorul împãrat roman împotriva dacilor apuli din regatul lui Cotiso ( 12-10 î.Hr. ); consulul Sextus Aelius Catus ( 4 î.Hr ) care îi învinge pe daci şi reuşeşte sã strãmute 50.000 dintre aceştia peste Dunãre în Moesia; expediţia lui Tiberius Plautius Silvanus Aelianus guvernatorul Moesiei împotriva sarmaţilor (57-67 d. Hr.). Ulterior se vor stabili relaţii bune pînã în anul 69 d.Hr. În acel an luptele civile din Italia erau în toi şi legiunile romane din Moesia au plecat sã-l sprijine pe Vespasian împotriva lui Viteliu. Dacii se folosesc de aceastã conjuncturã şi trec Dunãrea luînd cu asalt castrele auxiliarilor care au rãmas de pazã. O întreagã armatã romanã este nimicitã de dacii uniţi cu sarmaţii şi comandantul ei Fonteius Aggripa. Generalul Rubrius Gallus izbuteşte, printr-o serie de lupte, sã respingã pe nãvãlitori şi sã apere ţãrmul drept al Dunãrii clãdind acolo castele de pazã la distanţe mici între ele consolidate cu garnizoane mai puternice.

Domitian (81-96 d. Hr.)
 

     Domitian, fãcea parte din dinastia Flaviilor. De numele sãu se leagã cîteva insuccese majore împotriva dacilor. De fapt în timpul domniei sale este inaugurat conflictul dintre Roma şi Dacia încheiat în anul 106 de cãtre Traian prin transformarea Regatului Dac în provincie romanã. Fiu al lui Vespasian, Domitian îi succedã la tron fratelui sãu, Titus. Domnia lui despoticã se înscrie în tradiţia inauguratã de Caligula şi Nero. Relaţia încordatã cu Senatul din care proveneau mulţi istorici a contribuit la transmiterea unei imagini excesiv de negative a domniei sale posteritãţii. Insuccesele pe frontul dacic şi pacea compromiţãtoare din anul 89 d.Hr. îi afecteazã şi mai grav imaginea publicã astfel încît se va întoarce la Roma umilit fapt pentru care va cãdea victimã unei conjuraţii de palat iar Senatul decide ştergerea numelui sãu din toate inscripţiile publice-,,damnatio memoriae“ Conform istoricului Cassius Dio acest Domitian era laş şi dedat desfrîului: el era bisexual avînd relaţii atît cu femei dar şi cu bãrbaţi. ,,Împãratul nu era doar un leneş cu suflet de fricos, dar şi de un seducãtor plin de promiscuitate, atît al femeilor cît şi al flãcãiandrilor“.

Cei mai redutabili adversari ai Romei
 

     ,,Dintre toate popoarele de la Dunãrea de jos, romanii vãzuserã şi mai ales simţiserã cum dacii erau cei mai primejdioşi, prin numãrul, prin organizarea, prin civilizaţia şi îndeosebi prin sufletul lor netemãtor de moarte. Înainte de a-i învinge în ţara lor, pe malul stîng şi în Ardeal, se gîndiserã sã-i înconjoare, fie prin întinderea posesiunilor romane, fie prin barbari, adversari ai dacilor şi clienţi ai imperiului. Şi izbutiserã în mare parte. Dacii se gãseau, la suirea pe tron a lui Domitian, strînşi din trei pãrţi de duşmani. Spre miazãzi şi spre rãsãrit erau provinciile romane: Moesia Superioarã şi cea Inferioarã, aceasta din urmã întinzîndu-se pînã la ţãrmul nordic al Mãrii Negre şi avînd în sfera ei de influenţã şi cîmpia munteanã; spre apus erau regii clientelari suebi şi iazygi, care dominau cîmpia Tisei, nu şi munţii însã, unde dacii îşi pãstrau vechile lor locuinţe. Dacii din regiunea deluroasã şi muntoasã a Ţãrii Româneşti, din Ardeal şi din Banat riscau deci sã fie atacaţi din trei pãrţi deodatã, sã fie încercuiţi aproape. Ei trebuiau sã spargã acest cerc care se strîngea tot mai mult în jurul lor. Se apropia ceasul conflictului decisiv“ ( Constantin Giurescu, Istoria românilor vol. I )

Epopeea lui Decebal
 

     Fãrã doar şi poate Decebal a fost unul dintre cei mai redutabili adversari ai Romei alãturi de Mithridate, Spartacus, Vercingetorix, Boudicca etc. Conform unei inscripţii descoperite pe teritoriul ţãrii noastre purtînd textul ,,Decebalus per Scorilo“- ,,Decebal, fiul lui Scorilo“ se pare cã el a fost fiul lui Scorilo care a domnit înaintea lui Duras Diurpaneus. Decebal-pe numele real Diurpaneus a fost de fapt nepot al lui Diurpaneus. Epopeea lui Decebal-inima neînfricatã din Carpaţi, începe în anul 85 cînd unchiul sãu, regele Duras, se hotãrãşte sã iniţieze o incursiune în Dobrogea pentru a zãdãrnici crearea şi menţinerea bazelor militare romane. Oppius Sabinus, generalul armatei romane, este ucis în luptã. ,,Înfrîngerea romanilor a fost cruntã şi vestea a zburat la Roma cu viteza fulgerului. Soldaţii romani au început sã fie bîntuiţi de spaimã, ceea ce era extrem de periculos pentru moralul celorlalte armate. Era de aşteptat ca lucrurile sã nu se opreascã aici. În aceste împrejurãri, înşişi dacii se preocupau de urmãrile posibile ale victoriei lor. De aceea, în loc ca regele Diurpaneus sã se gîndeascã la un triumf, dupã moda generalilor romani, el şi-a fãcut un examen de conştiinţã şi şi-a spus cã, la vîrsta înaintatã la care ajunsese, dupã optsprezece ani de domnie, îi va fi greu sã mai facã faţã altor confruntãri de acest fel. Romanii realizaserã cu multã abilitate ,,încercuirea politicã şi militarã“ a Daciei, cãci, în vest, iazigii şi marcomanii aflaţi în solda Imperiului, au devenit apoi aliaţii Romei. În Rãsãrit, Geţia Minor era în întregime în mîinile romanilor iar în nordul Pontului Euxin, regatul bosporan îl stãpîneau tot ei, moştenindu-l dupã eliminarea lui Mitridate Eupator. Dacii erau conştienţi de greaua lor situaţie şi de aceea regele Diurpaneus a socotit cã sosise momentul sã cedeze tronul unui rege tînãr, dotat cu calitãţi politice, diplomatice şi îndeosebi militare. Acesta era Decebal, nepotul sãu“ ( Iosif Constantin Drãgan, ,,Noi, Tracii“ ) Este foarte posibil ca raidul din Moesia sã fi fost condus de însuşi Decebal, care era pe atunci general în armata unchiului sãu. Întrucît numele sãu real era Diurpaneus, ,,Decebal“ era porecla dobînditã pe cîmpul de luptã şi s-ar traduce prin ,,cel puternic“. Istoricul Philip Matyszak vine cu o altã variantã a traducerii ,,Decebal“: ,,inimã neînfricatã“ Nu este exclusã nici aceastã traducere ţinînd cont de faptul cã lui Decebal îi plãcea sã lupte doar în prima linie.

Catastrofa romanã din anul 87
 

     Ştirea înfrîngerii din Dobrogea îl face pe însuşi împãratul Domitian sã vinã în Moesia dar nu are curajul sã meargã personal mai departe şi rãmîne la Naissus ( Niş-Serbia de astãzi ) unde se pune pe chefuit conform datelor furnizate de Cassius Dio-îl trimite mai departe pe generalul Cornelius Fuscus, care a servit cu lioalitate dinastia Flaviilor pînã atunci. Izvoarele antice susţin cã Decebal cînd a vãzut mulţimea armatei romane ar fi fost dispus sã încheie pacea dar i-a fost refuzatã. Atunci Decebal a trimis vorbã cã pe viitor dacã romanii vor vrea sã încheie pace cu el le-o va acorda numai în schimbul unei sume care sã prezinte doi oboli de fiecare roman din imperiu. Era o sfidare. Cornelius Fuscus pe care istoricul Tacitus ni-l descrie ca pe o fire aventuroasã ce iubea primejdia pentru ea însãşi se aruncã orbeşte împotriva dacilor subestimîndu-şi adversarul. Trece Dunãrea pe la Oescus în faţa gurii Oltului şi urcã în sus spre Ardeal dupã toate probabilitãţile. Istoricul Constantin Giurescu a spus cã nu se ştie locul unde a fost datã lupta. ,,...probabil ea va fi avut loc în vreo strîmtoare sau vreun loc accidentat, acoperit cu pãduri. Destul cã a însemnat un dezastru pentru Cornelius Fuscus şi armata sa şi una din cele mai mari înfrîngeri pe care le-au suferit vreodatã romanii. Comandantul suprem al legiunilor, neprevãzãtorul Fuscus, a fost ucis; trupele sale mãcelãrite sau luate în robie, împreunã cu o sumã de arme, de maşini de rãzboi şi cu steagul armatei“ ( Constantin Giurescu, Istoria Românilor ) Se pare cã Decebal face o greşealã tacticã-nu profitã de situaţie-el ar fi trebuit sã atace întrucît romanii erau în derutã.

Tapae
 

     Este trimis redutabilul general Tettius Julianus care introduce o disciplinã de fier în rîndul soldaţilor sãi dîndu-şi seama cã are în faţã un adversar cel puţin egal. Legiunile sale trec Dunãrea pe la Viminacium, azi localitatea Costolaţ, în Banat şi se îndreaptã spre Sarmisegetuza. Bãtãlia are loc la Tapae, nu departe de Poarta de Fier, pe unde se intrã din Banat în Ardeal. Cassius Dio afirmã cã Julianus ar fi cãzut prin surprindere cu armata sa asupra dacilor şi cã aceştia din urmã ar fi avut pierderi grele. Însuşi Vezina, locotenentul lui Decebal, a scãpat printr-un şiretlic: s-a prefãcut mort şi a fugit în timpul nopţii de pe cîmpul de luptã.

Prima pace
 

     Decebal trimite o solie de pace la Domitian pe care acesta refuzã iniţial s-o primeascã dar aflã între timp cã legiunile sale au fost învinse de quazi şi marcomani şi se rãzgîndeşte. Diegis, fratele lui Decebal, va conduce delegaţia în Panonia unde se afla împãratul roman. Ea a adus cu sine cîţiva captivi şi ceva arme-era doar o aparenţã de supunere. Cassius Dio ne transmite termenii acestei pãci care era în defavoarea pãrţii romane. ,,Domitian, învins de marcomani şi nevoit sã fugã, trimise în mare grabã o solie la Decebal, regele dacilor şi îi oferi sã încheie cu el un tratat pe care, mai înainte vreme, la cererea lui Decebal, îl refuzase în cîteva rînduri...acordîndu-i lui Decebal meşteri pricepuţi în cele mai diferite meserii folositoare şi în timp de pace şi în timp de rãzboi, ca sã nu mai pomenesc de fãgãduielile cã îi va da mereu alte ajutoare“ ( Cassius Dio, Istoria romanã )

Traian (98-117)
 

     Este opus portretului lui Domitian. Cassius Dio îl descrie astfel: ,,Acesta era un om cu totul deosebit, mai ales prin dreptatea şi bãrbãţia sa, precum şi prin simplitatea moravurilor sale. Avea un trup vînjos ( începuse sã domneascã la vîrsta de patruzeci şi doi de ani ) şi înfrunta toate greutãţile cot la cot cu ceilalţi; iar cu sufletul era la înãlţime, deoarece nici nu se lãsa purtat de îndrãzneala tinereţii, dar nici împiedicat de bãtrîneţe“ (Istoria romanã) Faţã de şubredul Domitian acesta era militar de carierã, ducea o viaţã simplã şi chibzuitã, dormea în cort-într-un simplu pat de campanie alãturi de soldaţii şi ofiţerii sãi. S-a nãscut în anul 53 d. Hr. în Spania, a intrat în armata romanã şi a ajuns consul în anul 91. În anul 97 a fost adoptat de vîrstnicul împãrat Nerva devenindu-i succesor numai dupã trei luni. A fost cel mai însemnat cuceritor roman dupã dispariţia lui Caesar. Cucereşte Dacia în douã rãzboaie (101-102; 105-106) iar în 114 începe campania în Orient-transformã Armenia în provincie romanã constituind din teritoriile cucerite în anul urmãtor provincia Mesopotamia; în anul 116 ocupã metropolele regatului Parţilor, oraşele Aselencia şi Ctesifon întemeind o nouã provincie-Asiria. A iniţiat şi un amplu program de îmbunãtãţire a infrastructurii: drunuri, poduri etc.

Primul rãzboi dacic al lui Traian (101-102)
 

     Amintirea celor douã rãzboaie daco-romane s-a pãstrat în izvoarele literare, dar Columna lui Traian rãmîne unul dintre cele mai preţioase mãrturii asupra cãrora vom mai reveni. Monumentul reprezintã o impresionantã cronicã figuratã a rãzboaielor dacice. În primãvara anului 101 Traian trece Dunãrea pe un pod de vase în fruntea armatei sale dupã ce se pregãteşte îndelung. Înainteazã prin Banat pentru o nouã bãtãlie la Tapae: romanii ies din nou învingãtori şi ocupã Ţara Haţegului. Decebal concepe un plan prin care spera sã-i sileascã pe romani sã abandoneze ţinuturile cucerite. Profitînd de venirea iernii, dacii, împreunã cu aliaţii lor roxolani şi bastarni, trec Dunãrea pe gheaţã şi atacã garnizoanele romane din Moesia. Acestea rezistã pînã cînd Traian vine în ajutor cu o parte a armatei sale şi atacul este respins. În primãvarã romanii reiau ofensiva, pãtrund în Munţii Orãştiei şi cuceresc cetatea de la Costeşti apropiindu-se de Sarmisegetuza. Decebal cere pacea care este durã pentru el: trebuia sã-şi dãrîme toate zidurile cetãţilor şi sã cedeze Banatul estic, Oltenia de Rãsãrit, cîmpia munteanã şi sudul Dobrogei. Traian însã nu-şi demobilizeazã armata şi construieşte cu ajutorul prietenului sãu, arhitectul Apollodor din Damasc podul de la Drobeta. Decebal îşi dã seama cã intenţiile lui Traian tind spre o cucerire totalã, încalcã condiţiile pãcii şi se pregãteşte din nou de luptã.

Al doilea rãzboi ( 105-106 )
 

     Romanii atacã zona centralã a statului dac din mai multe direcţii; cetatea Costeşti cade din nou iar Sarmisegetuza este înconjuratã şi supusã unui greu asediu. Luptãtorii istoviţi de luptã se hotãrãsc sã predea cetatea în timp ce Decebal cu un grup restrîns de luptãtori scapã prin fugã cu gîndul de a organiza o nouã rezistenţã în munţi. Este urmãrit şi prins de cãlãreţii romani conduşi de Tiberius Claudius Maximus. Îşi ia viaţa cu un pumnal pentru a nu înfrunta ruşinea captivitãţii. În anul 106 sînt înfrînte ultimele rezistenţe dacice iar aşezãrile din Munţii Orãştiei sînt distruse. Populaţia este evacuatã în zonele de cîmpie de unde poate fi supravegheatã mai uşor. Se încheie epopeea unuia dintre marii eroi ai antichitãţii împreunã cu statul sãu. Prin raidurile sale îndreptate împotriva Imperiului şi prin cererile sale de rãscumpãrare şi tribut, Decebal a deschis calea pentru mulţi dintre viitorii oponenţi ai Romei. Şi în aceastã privinţã, el va dovedi cã a fost un om care şi-a depãşit epoca.  ( Ştefan Botoran )

Columna lui Traian
 

Columna a fost începuta la 108, dupã cucerirea Daciei de catre romani, şi a durat timp de cinci ani, fiind inaugurata la 113.
Exteriorul Coloanei a fost iniţial pictat în culori vii aşa încit puteau fi admirate ţinutele de luptã şi culorile tradiţionale.
A fost proiectatã de arhitectul Apollodoros din Damasc.
Înãlţimea, fãrã statuie, este de 39,83 m. Deasupra unui soclu paralelipipedic cu latura de 5,48 m şi înãlţimea de 5,37 m şi a unei plinte în formã de cununa de lauri, se ridica fusul coloanei (înalt de 26,62 m), format din 18 tamburi din marmura de Carrara, un capitel doric şi o bazã cilindricã avînd rol de suport al statuii imperiale.
Banda sculptatã se întinde pe 200 m şi reprezintã 125 de episoade din rãzboaiele dacice (anii 101-102 şi 105-106) în care apar aproximativ 2500 de figuri.
Soclul este strãpuns de o poartã care dã într-un vestibul, de unde porneşte o scarã interioarã în spiralã, ducînd spre vârful columnei, unde în antichitate se afla statuia împaratului.
În anul 1939 statul român a comandat copia Columnei lui Traian unor meşteri de la Vatican. Lucrãrile de reproducere a coloanei s-au fãcut în timp de rãzboi. Copia Columnei a fost achitatã integral de statul român şi a costat patru milioane de lei (la cursul vremii). Dupã o serie de tratative diplomatice, copia Columnei lui Traian a ajuns în Bucureşti în iunie 1967.
Statuia de aur a împãratului a fost luatã de la Roma de împãratul Constant II şi dusã la Bizantia, capitala Imperiului Roman situata în Tracia, în anul 663.
În anul 1587 papa Sixtus V a inlocuit statuia lipsã cu cea a lui Sfintul Petru fãcuta de Giacomo dela Porta

Monumentul de la Adamclisi
 

La nord de comuna Adamclisi , într-o zonã de coline împãdurite, se afla monumentul triumfal adicã resturile aflate încã în picioare din vestitul Tropaeum Traiani.Tot aici se aflã şi resturi din mauzoleul roman şi altarul antic
A fost construit în cinstea împãratului Traian, în anii 106-109, ca omagiu pentru înfringerea coaliţiei formata din geto-daci,buri şi sarmati, în urma luptelor purtate de romani cu aceştia în anul 102
Monumentul avea o înãlţime de 39 m, o formã circularã cu un diametru de 38 m, fiind alcãtuit dintr-un nucleu cilindric cu diametru de 31 m şi înãlţimea de 12,6 m, construit din zidãrie brutã, înconjurat la bazã de o platformã circularã cu 7 trepte de piatrã. Nucleul este îmbrãcat în blocuri de piatrã sculptate în basorelief cu scene din timpul luptelor cu geto-dacii.
Deasupra nucleului se înalţã un acoperiş tronconic îmbrãcat în solzi de piatrã, precum şi un soclu hexagonal înalt de 6 m, care susţinea “trofeul” propriu-zis, adicã un trunchi îmbrãcat în armurã clasicã,cu armele de luptã, avînd la picioare arme şi prizonieri sculptaţi tot în piatrã.
În apropierea monumentului comemorativ se aflã Mauzoleul ridicat în memoria unui ofiţer superior roman ;mauzoleul a fost descoperit de Grig.Tocilescu în anul 1897 în interiorul unui « gorgan » de pãmînt.
La micã distanţã spre est se gãseşte şi Altarul ridicat din ordinul împãratului Traian în amintirea ostaşilor cãzuţi în bãtãlie
La nord-vest de comuna Adamclisi, în mijlocul colinelor de la originea vãii Urluia, pe un platou, se gãseşte celãlalt grup de vestigii romane: Cetatea Tropaeum Traiani.
Consideratã drept cea mai mare aşezare civilã romanã de pe teritoriul Dobrogei şi construitã în acelaşi timp cu Monumentul comemorativ, cetatea era locuitã de familiile veteranilor care au participat la rãzboaiele dacice ale lui Traian şi au fost colonizaţi aici.

Comments
Comentariu nou Cautare
George   |01-09-2010 20:45:10
Minunat articol, mai ales datorita faptului ca sant asa de multe urme ale
civilizatiei noastre permament prezente, chiar si in Tara Fagarasului (Oltului).
M-am intrebat intotdeauna despre movilele de la Sona si de alte descoperiri
arheologice de pe Sinca, Persani.
Imi aduc aminte odata ce impresionanate erau
ruinele cetatuii de la Breaza, ce punc de paza perfect asezat.

Multumesc si
Doamne-Ajuta,

GEorge.
LeVicomte   |15-09-2010 12:41:54


Asa e cand istoria o scriu tractoristii...
In primul rand ca e corect "Et
tu, Brute?" si in al doilea rand expresia i-a fost pusa in gura lui Cezar de
catre Shakespeare, insa nu are niciun fundament istoric. Mai mult, din unele
surse ale perioadei respective, se pare ca ar fi murit fara sa spuna nimic.
Scrieti comentariu
Nume:
Email:
 
Titlu:
 
Va rog sa introduceti codul anti-spam pe care il puteti citi in imagine.

3.26 Copyright (C) 2008 Compojoom.com / Copyright (C) 2007 Alain Georgette / Copyright (C) 2006 Frantisek Hliva. All rights reserved."

 

Caută in site ...

Adio, Majestate!

 

      România iubeşte monarhia. Ar fi concluzia la care ar ajunge orice persoană care deschide televizorul, ascultă radioul sau citeşte presa scrisă, pentru că mijloacele media abundă de articole despre regele Mihai şi monarhie. Dar dacă ne-am întoarce în urmă cu vreo două decenii, lucrurile n-ar sta chiar aşa. Regele Mihai a fost alungat din ţară de regimul post-decembrist condus de Iliescu şi Roman, aşa cum s-a întîmplat în 1947, pe vremea regimului bolşevic. Urmaşii acelor comunişti, pesediştii actuali, depun flori şi lumînări pentru monarhul României care a trecut la cele sfinte, iar pe bloguri postează mesaje de compasiune arătîndu-şi astfel nesimţirea.
     Fiind într-o vizită în Danemarca, am avut ocazia să trăiesc vizita familiei regale în oraşul în care am poposit vreme de o săptămînă. Au fost multe pregătiri, oficialităţile au fost băgate în priză cu mult timp înaintea vizitei. Localnicii erau preocupaţi să-şi întîlnească Regina, iar în ziua sosirii familiei regale, locul era înţesat de lume. Oraşul nu avea mai mult de vreo 20.000 de locuitori, dar atunci numărul celor prezenţi era şi de cinci ori mai mare. Era puhoi de lume. Eu nu mai văzusem atîta agitaţie şi oameni la un loc de pe vremea cînd Ceauşescu vizita vreo localitate. Pe cînd eram în anul I de facultate, era anunţată participarea preşedintelui ţării la deschiderea anului universitar, la Cluj. Cîtă zarvă, eram forţaţi să ieşim, să-l aclamăm! Pe noi, bobocii, ne-au închis pe stadionul din Cluj ca pe nişte oi, pentru a vedea iubitul conducător cît de ovaţionat este de tineri. Ceva similar era şi în oraşul danez, la vizita Reginei. Deosebirea însă consta în faptul că acei cetăţeni au mers la întîlnirea cu Regina din plăcere, pe cînd noi eram forţaţi. Le zîmbeau feţele, plîngeau oamenii de emoţie.

Citește mai departe...

Vizitatori online

Avem 741 vizitatori online

Curs valutar BNR

Vremea in Fagaras

Poze din Făgăraş şi Ţara Făgăraşului

7.JPG

Cartea

Statistici

Membri : 14
Conţinut : 738
Număr afişări conţinut : 3959663

FaceBook

Horoscop zilnic

Informatii utile



Ziare