Monitorul de Făgăraș - Ziarul care stă de vorbă cu oamenii!

Home Reportaje Apostolii creştinismului
Apostolii creştinismului Email
Marţi, 17 August 2010 11:46

 

 

     ,,Drept aceea, mergînd învãţaţi toate neamurile, botezîndu-i în numele Tatãlui şi al Fiului şi al Sfîntului Duh. Învãţîndu-i sã pãzeascã toate cîte v-am poruncit vouã, şi iatã Eu cu voi sînt în toate zilele, pînã la sfîrşitul veacului.Amin“ (Matei 28, 19-20)



Masajul dus de Apostoli
 

     Apostolii sînt cei care dupã ce Iisus s-a înãlţat la ceruri i-au dus mai departe mesajul de iubire între oameni. Sînt cei care au vestit pacea în lume. Mesajul lor a fost însã interpretat în moduri diferite în funcţie de scopurile ivite în anumite etape istorice. În Noul Testament existã peste 80 de locuri unde apare cuvîntul grecesc ,,apostolos“ mai ales în scrierile lui Luca şi Pavel. Termenul derivã de la verbul ,,apostello“ cu sensul de a trimite dar în limba greacã folositã în afara cercurilor creştine existã foarte puţine cazuri în care termenul sã însemne ,,persoanã trimisã“. Sensul general era acela de ,,flotã“ sau ,,amiral“ aşadar un termen militar. Sensul de ,,trimis“ ,,mesager“ se poate sã fi rãmas în limbajul poporului care s-a încetãţenit odatã cu literatura creştinã. În Noul Testament este folosit cu referire la Iisus ca trimisul lui Dumnezeu. ,,Pentru aceea, fraţi sfinţi, care sînteţi pãrtaşi chemãrii celei cereşti, îndreptaţi privirea voastrã la trimisul şi arhiereul mãrturisirii noastre, la Iisus...“ (Evrei 3,1), cu referire la cei trimişi de Dumnezeu sã predice poporului Israel. ,,De aceea şi înţelepciunea lui Dumnezeu a zis: ,,Trimite-voi la ei prooroci şi apostoli şi dintre ei vor ucide şi vor prigoni“ (Luca 11,46) şi cu privire la cei trimişi de biserici: ,,Astfel dacã e vorba de Titu, el este pãrtaşul meu şi cu mine împreunã lucrãtor la voi, dacã e vorba despre fraţii noştri, ei sînt trimişii bisericilor şi mãrirea lui Hristos“ (2 Corinteni 8,23); dar mai presus de toate termenul acesta este folosit cu referire la grupul de oameni care au deţinut funcţia cea mai înaltã în Biserica primarã. Întrucît ,,apostello“ pare sã însemne ,,a trimite cu un anumit scop“ înţelesul cuvîntului ,,apostolos“ este probabil ,,persoanã însãrcinatã cu o misiune“ şi se subînţelege cã Iisus Hristos este Cel care dã acea însãrcinare. Nu ştim exact dacã termenul ,,apostolos“ reprezintã în Noul Testament un termen evreiesc cu un sens similar. Cercetãtorul Rengstorf a elaborat teoria conform cãreia ,,apostolos“ reflectã termenul ebraic ,,salîah“ reprezentant acreditat al unei autoritãţi religioase cãruia i s-au încredinţat mesaje şi bani şi care este împuternicit sã acţioneze în numele acelei autoritãţi. În Faptele Apostolilor, Saul care pe atunci era un prigonitor al creştinilor cere scrisori de acreditare de la marele preot ,,sã-i aducã legaţi la Ierusalim“ (Fapte 9,2) Alţi cercetãtori precum Gregory Dix au aplicat ideile şi expresiile legate de conceptul de ,,salîah“ la apostolat şi în final la episcopatul modern. Însã nu existã nici o dovadã cã termenul ar fi fost folosit în acest sens înainte de perioada post-apostolicã.

 

Click image to open!
Click image to open!
Click image to open!
Click image to open!
Click image to open!
Click image to open!
Click image to open!
Click image to open!
Click image to open!
Click image to open!
Click image to open!
Click image to open!
Click image to open!
 

Originea apostolatului
 

     Pentru ca sã înţelegem Evangheliile trebuie sã plecãm de la premisa cã din grupul mai mare de urmaşi ai sãi Iisus a ales 12 bãrbaţi cu scopul de a fi cu El, sã predice şi sã aibã autoritate sã vindece şi sã scoatã demoni. ,,Şi-a fãcut pe doisprezece sã fie cu El şi sã-i trimitã sã propovãduiascã“ (Marcu 3,14 ) Singurul caz în care Marcu foloseşte cuvîntul ,,apostol“ este cu prilejul întoarcerii pline de succes a Celor douisprezece dintr-o misiune de predicare şi vindecãri. ,,Ci apostolii s-au adunat la Iisus şi i-au spus lui toate cîte au fãcut şi au învãţat“ (Marcu 6,30) Aceastã misiune este de fapt o miniaturã pregãtitoare pentru o alta mai mare: rãspîndirea Evangheliei în lume. Iisus însuşi le-a conferit apostolilor aceastã misiune. ,,Iar dacã s-a fãcut ziuã a chemat la sine pe ucenicii sãi şi a ales din ei doisprezece pe care i-a numit apostoli: Pe Simon, cãruia i-a zis Petru, pe Andrei, fratele lui, pe Iacob, pe Ioan, pe Filip, pe Bartolomeu, pe Matei, pe Toma, pe Iacov al lui Alfeu, pe Simon numit Zelotul, pe Iuda al lui Iacov şi pe Iuda Iscarioteanul care s-a fãcut vînzãtor“ (Luca 6, 13-16 )

Funcţiile apostolatului
 

     Funcţia primarã a apostolilor a fost sã depunã mãrturie despre Hristos, iar aceastã mãrturie era bazatã pe anii de cunoaştere intimã, pe experienţa scump plãtitã şi pe pregãtirea intensivã. Aceasta completeazã funcţia lor general recunoscutã de martori ai Învierii. ,,Şi mai multe zile El s-a arãtat celor ce împreunã cu El veniserã din Galileia sus la Ierusalim şi care sînt acum martorii lui cãtre popor“ (Faptele Apostolilor 13,31). Duhul Sfînt este acela care îi va cãlãuzi pe apostoli şi le va aduce aminte de cuvintele lui Iisus. ,,Dar Mîngîietorul, Duhul cel Sfînt, pe care-l va trimite Tatãl întru numele meu, acela vã va învãţa pe voi toate şi vã va aduce aminte despre toate cele ce v-am spus“ (Ioan 14,26) Cu alte cuvinte mãrturia apostolilor despre Hristos nu este lãsatã în seama impresiilor şi amintirilor lor, ci este sub cãlãuzirea Duhului Sfînt, care astfel depune El însuşi mãrturie. Acesta este motivul pentru care apostolii reprezintã norma de doctrinã şi pãrtãşie în Bisericã. ,,Şi stãruiau în învãţãtura apostolilor şi în viaţa frãţeascã, în frîngerea pîinilor şi rugãciuni“ (Fapte 2,42) Biserica este clãditã pe mãrturia apostolilor şi a profeţilor: ,,Zidiţi fiind pe temelia apostolilor şi a proorocilor, unde însuşi Iisus Hristos este piatra cea din vîrful unghiului“ (Efeseni 2,20) Ei reprezintã standardul doctrinar şi sînt purtãtorii tradiţiei autentice despre Hristos. Delegaţii apostolici vizitau locurile în care apãreau abateri de la doctrinã. ,,Atunci apostolii din Ierusalim auzind cum cã Samaria a primit cuvîntul lui Dumnezeu, au trimis la ei pe Petru şi pe Ioan“ (Fapte 8, 14)

Calificãrile necesare
 

     Chemarea esenţialã a fost dintotdeauna chemarea divinã, însãrcinarea din partea lui Hristos care a avut loc în timpul vieţii sale publice pe care şi-a petrecut-o pe pãmînt. Se cerea ca viitorul apostol sã fi fost un ucenic al lui Iisus de la botezul lui Ioan pînã la înãlţare. Pavel nu şi-a primit autoritatea de la ceilalţi apostoli la fel ca şi Matia, el a fost acceptat, şi nu numit de ei. Experienţa sa însã pe drumul Damascului a fost o arãtare a Hristosului înviat şi el a putut spune cã ,,a vãzut pe Domnul“ În felul acesta este un martor al învierii fiind permanent conştient de trecutul sãu de duşman şi de prigonitor dar cu toate acestea se include însã în rîndul apostolilor.

Numãrul apostolilor
 

     Semnificaţia specialã a Celor doisprezece la întemeierea Bisericii nu poate fi pusã la îndoialã. Alegerea lui Matia are menirea de a completa numãrul celor doisprezece. Totuşi sînt şi alţii în afara celor doisprezece care primesc titlul de apostol, un exemplu semnificativ îl reprezintã Iacov-rudã cu Hristos: ,,Iar pe altul din apostoli n-am vãzut, fãrã numai pe Iacov, fratele Domnului“ (Galateni 1, 19) Andronicus şi Iunias, puţin cunoscuţi , sînt numiţi probabil ,,apostoli“ în Romani 16,7: ,,Îmbrãţişaţi pe Andronic şi Iunian, neamurile mele şi împreunã închişi cu mine, care sînt fruntaşi între apostoli şi au fost în Hristos înaintea mea“.

Apostolul Andrei
 

     Pescar originar din Betsaida (sat pe malul de nord-est al lacului Genesareth in Israel), frate cu apostolul Petru. A fost primul apostol. Despre el ni s-au transmis foarte putine date. Legende posttestamentare relateazã despre o cãlãtorie misionarã prin Asia Mica şi Balcani (Thessalia, Tracia, Scitia). In aceste peregrinãri ar fi sãvârşit numeroase minuni, ar fi convertit pe multi la creştinism şi ar fi iniţiat construirea unor biserici. Ultimele legende istorisesc despre şederea sa in provincia romanã Achaia. Arestat de procuratorul roman Aegeatis în oraşul Patras (Grecia), nu s-a dezis de crestinism, fiind supus unui martiriu de 2 zile şi rãstignit pe o cruce în formã de X în anul 60 d.C. Procuratorul roman Aegeatis ar fi murit în aceiaşi zi (soţia sa Maximila s-ar fi îngrijit de ceremonia înmormântarii lui Andrei la Patras). In anul 356 trupul lui Andrei a fost dus de la Patras la Constantinopol, iar în anul 1208 de la Constantinopol la Amalfi (Italia). Capul, iniţial rãmas la Patras, ar fi fost pãstrat la Roma între anii 1450-1462, de teama Turcilor. In anul 1964 capul a fost redat bisericii din Patras. La data martiriului Sfîntul Andrei avea aproape 80 de ani. Înainte de moarte a rostit o rugãciune de o frumuseţe covîrşitoare: ,,Doamne Iisuse Hristoase, nu mã lãsa sã fiu dezlegat de pe Crucea pe care sînt spînzurat pentru numele Tãu, ci pomeneşte-mã, Învãţãtorul meu, care Te-am iubit, care Te-am cunoscut şi care Te-am mãrturisit toatã viaţa mea, şi acum încã Te mãrturisesc, care doresc a Te vedea şi prin care sînt ceea ce sînt, primeşte Doamne Iisuse Hristoase în pace sufletul meu, cãci acum încã Te mãrturisesc, care doresc a Te vedea pe Tine cel dorit; primeşte Doamne Iisuse în pace sufletul meu, cãci acum este vremea a veni şi a Te vedea pe Tine cel dorit. Primeşte-mã bunule Învãţãtor, şi nu porunci a fi coborît de pe cruce, mai înainte pînã a nu lua sufletul meu“ (Viaţa Sfîntului Andrei, cel întîi chemat)

Petru
 

     Pescar din Betsaida, frate mai mic al apostolului Andrei. Petru a fost unul dintre intemeietorii primei comunitati iudeo-creştine din Ierusalim (impreunã cu apostolii Iacob cel Bãtrân şi Ioan). A fost de pãrere cã numai evreii trebuie convertiţi la ideile lui Isus. Dupã decapitarea apostolului Iacob cel Bãtrân în anul 44 d.C. de cãtre regele Aggripa I (40-44 d.C), a fost arestat şi Petru, dupã revenirea sa în Ierusalim. Ar fi fost ţinut în lanţuri, între alţi doi deţinuţi, dar eliberat în mod miraculos de cãtre un înger (Faptele Apostolilor, 12). Dupã ce Iacob cel Tânãr a devenit şeful comunitãţii din Ierusalim, Petru a fãcut o cãlãtorie la Antiochia (Turcia), dupã care i s-a pierdut pentru o vreme urma. Ajuns la Roma în jurul anului 57 d.C, Petru a devenit şeful comunitãţii iudeo-creştine din Roma, unde l-a reîntâlnit pe Pavel. Una din legende afirmã cã Petru şi Pavel ar fi cauzat prãbuşirea şi moartea lui Simon-Magul în timpul unui zbor al Magului în faţa impãratului Nero (54-68 d.C.), ceea ce le-a atras arestarea. Dupã o altã legendã, Petru şi Pavel ar fi fost arestaţi în timpul represiunilor anticreştine declanşate de împãratul Nero dupã incendierea Romei în anul 64 d.C. Ar fi fost ţinuţi închişi în Carcera Mamertinica, situatã între Capitoliu şi Forumul Roman. Carcera consta din 2 celule suprapuse. Petru ar fi fost condamnat la moarte şi executat prin crucificare cu capul în jos (la cererea lui), spre a se deosebi de modul rãstignirii lui Iisus, în jurul anului 64 d.C., lângã fostul Circ al lui Caligula şi Nero, în afara zidurilor Romei, pe terenul numit Agger Vaticano şi îngropat în apropierea Circului, în cimitirul-necropola al celor neînstãriţi, de lângã şirul de cavouri ale unor cetãţeni romani mai bogaţi. Istoricul Eusebius de Caesarea (260-339 d.C.) a menţionat relatãrile diaconului roman Gaius din jurul anului 200 d.C, care a susţinut cã ar cunoaşte locul unde se gãseşte mormântul lui Petru. Acolo s-ar gãsi o inscripţie, pe care stau scrise numele lui Isus şi a lui Petru. In jurul anului 160 d.C, comunitatea creştinã din Roma a înãlţat un prim monument pe acel loc. Pe baza informaţiilor lui Eusebius de Caesarea şi a monumentului existent, impãratul Constantin cel Mare (306-337) a dezgropat presupusul schelet, dupã care l-a reaşezat în acelaşi loc, acoperind totodatã mormîntul cu un monument prevãzut cu o nişã cu marmorã (Tropaion). Pe Tropaionul constantinian, pãstrat pânã în zilele de azi, stã inscripţia prescurtatã (în limba greacã): Petr ene (Petros enestin = Petru se gaseste înauntru). In anul 324 d.C. Constantin cel Mare a ordonat nivelarea dealului Agger Vaticano şi construcţia unei basilici dedicate lui Petru, pãstrînd monumentul Tropaion ca axã a altarului. Papa Pius XII a dispus în anul 1939 efectuarea unor sãpãturi arheologice sub Domul San Pietro din Roma, spre a se constata dacã mormântul şi osemintele aparţin intradevãr lui Petru. Cercetãrile au avut loc între anii 1940-49. Analiza antropologica a scheletului a indicat lipsa oaselor de la genunchi în jos, ceea ce, dupã unii, ar putea fi un indiciu cã scheletul ar aparţine lui Petru, în ipoteza cã ar fi fost crucificat cu picioarele în sus, iar la coborîrea de pe cruce picioarele ar fi fost retezate de la genunchi. Impotriva acestei ipoteze stau 2 argumente: a) nu s-au gãsit urme de strãpungere ale mâinilor cu piroane; b) reconstituirea nu aratã cã ar fi vorba de un bãtrân de 60-70 ani, cu o staturã impunãtoare (cum se spune cã ar fi fost Petru). Craniul lui Petru, impreunã cu presupusul craniu a lui Pavel, au fost duse şi pãstrate (pâna în ziua de azi) în cutia-osuar de sub ciboriumul-altar din basilica San Giovanni în Laterano din Roma. In sec.16 vechea basilica Sf.Petru a lui Constantin cel Mare a fost demolatã, spre a face loc actualului Dom San Pietro. In basilica San Pietro in Vincoli (Sf.Petru în lanţuri) din Roma se pãstreazã în tabernacolul de sub altar presupusele lanţuri cu care Petru ar fi fost legat în închisoarea din Ierusalim, precum şi lanţurile din Carcera Mamertinica. Alte lacasuri de cult, demne de mentionat, dedicate lui Petru:

Capele închinate apostolului Petru
 

     Biserica San Pietro in Gallicantu (Sf.Petru la Cântatul cocoşului) din Ierusalim, pe versantul estic al Dealului Sion, pe unul din prezumtivele locuri de amplasament a casei Marilor Preoţi Anna (Hannas) şi Caiafa (Kaiphas). In curtea acestei case Petru ar fi fost recunoscut - dupã accentul galilean - de cãtre o femeie de serviciu, negînd de 3 ori, aşa cum a prezis Iisus, înainte de cântatul cocoşului, cã l-ar cunoaşte pe Iisus. In pivniţa acelei biserici se gãseşte o carcerã sãpatã în stâncã, în care Iisus ar fi fost ţinut închis. Locul nu corespunde însã realului amplasament istoric al casei Marilor Preoti Anna şi Caiafa. Biserica Sf.Petru (sau Biserica Primatului) din Tabgha (micã localitate pe malul lacului Genesareth, la câţiva km sud-vest de Kapernaum), unde Iisus ar fi reapãrut apostolilor, fãcând remarca lui Petru, interpretatã ulterior (ca şi cea din Caesarea-Philippi) drept testament succesoral.
Basilica S.Pietro in Montorio cu monumentul Tempietto pe panta estica a Dealului Gianicolo din Roma, construitã pe cel de al doilea loc presupus de crucificare a lui Petru.

Iacob cel Batrân
 

     Pescar dintr-un sat de pe malul nordic al lacului Genesareth. Pãrinţii: Zebedeus şi Maria-Salomeea. Frate mai mare al apostolului Ioan. Numit şi Iacob cel Batrân. Iisus i-a poreclit pe aceşti fraţi Boanerges (Fii tunetului), probabil pentru cã fãceau parte din grupa revoluţionar-antiromanã a Zeloţilor. Dupã ridicarea la cer a lui Iisus, Iacob cel Batrân ar fi fãcut o calatorie în Spania, dupã care s-ar fi reîntors în Palestina, unde ar fi predicat cu succes în ţinuturile Samariei şi Iudeei, conducând un timp, împreunã cu Petru şi Ioan, comunitatea iudeo-creştinã din Ierusalim. Ar fi fost prins şi ucis prin decapitare la Ierusalim în anul 44 d.C, din ordinul regelui Aggripa I (Faptele Apostolilor, 12,2) şi îngropat tot acolo. La ocuparea Palestinei în anul 614 de cãtre Persi, relicvele lui Iacob cel Batrân au fost duse, spre a fi salvate, fie la mãnãstirea Sf.Ecaterina, fie la mãnãstirea Raithiu (ambele în peninsula Sinai din Egipt), fie la mãnãstirea Menas din Alexandria (Egipt). De aici, conform legendei, osemintele sale ar fi fost duse în Spania. Mormântul din Spania ar fi fost descoperit în jurul anilor 820-830. In sec.11, dupã o serie de viziuni în formã de stele ale unor copii de pastori în timpul nopţii pe o pãşune, a fost construitã pe acel loc renumita basilica de pelerinaj din Santiago de Compostela (Sf.Iacob de pe Câmpul Stelelor). Relicvele lui Iacob cel Batrân s-ar afla, impreunã cu relicvele lui Athanasie si Theodosius, într-un tabernacol din cripta acelei catedrale.

Ioan
 

     Pescar, fiul lui Zebedeus şi al Mariei-Salomea, fratele mai mic al apostolului Iacob cel Bãtrân. Unii considerã cã el ar fi autorul Evangheliei lui Ioan, fapt contestat de alţii. Denumit în Evanghelia lui Ioan drept Apostolul cel mult iubit de Iisus, martor ocular al crucificãrii lui Iisus. Ar fi intreprins mai multe cãlãtorii misionare în Asia Micã. Legendele susţin cã a refuzat sã aducã ofranda cuvenitã în templul roman al zeiţei Artemis din Efes (Turcia) în timpul persecuţiilor anticreştine ale lui Domiţian (81-96 d.C.), fapt pentru care ar fi fost arestat şi dus la Roma, unde ar fi fost supus la chinuri, prin scufundare într-un vas cu ulei fierbinte, lângã Porta Latina (pe acel loc s-a construit apoi biserica Oratorio di San Giovanni in Oleo). Exilat pe insula Patmos (Grecia), a scris Apocalipsa dupã Ioan, iar dupa moartea împãratului Domitian (96 d.C.) s-a întors la Efes. Ar fi decedat la vârsta foarte înaintatã (88 ani).

Iacob cel Tânãr
 

     Pãrinţi lui au fost Alfeus şi Maria-Kleophas. Probabil identic cu Iacob cel mic din Evanghelia lui Marcu. Nu se cunosc alte amãnunte despre viaţa şi activitatea lui Iacob cel Tânãr. Aria activitãţii sale s-a rezumat la Asia Micã. A murit rãstignit pe cruce şi este prãznuit în ziua de 9 octombrie. I

Bartolomeu-Natanael
 

     Una din legende afirmã cã ar fi fost mirele de la Nunta din Canaa şi cã ar fi intreprins apoi lungi cãlãtorii de rãspândire a noii credinţe prin Cilicia, Armenia, Mesopotamia şi India. La curtea regelui Polimius din Armenia ar fi sãvârşit minuni şi tot acolo ar fi fost omorît în mod crud. Unele surse susţin cã i-ar fi tras pielea de pe corpul viu, iar altele cã ar fi fost rãstignit cu capul în jos în cetatea Albana. Porecla Canaanit poate veni fie de la localitatea Canaa din Galilea, fie de la cuvântul arameic Quana (Zelos), caz în care Bartolomeu ar fi aparţinut şi el grupãrii Zeloţilor. Rãmãşitele sale pamânteşti ar fi ajuns în Arabia, în Mesopotamia, pe insula Lipari (Italia), la Benevent (oraş în Campania, la cca 50 km nord-est de Napoli) şi în sfârşit (in anul 983) la Roma (la intervenţia impãratului Otto I), unde se odihnesc şi în prezent în basilica Sf.Bartolomeu de pe Isola Tiberiana. In anul 1238 un fragment de craniu a fost dus la Frankfurt pe Main (Germania) şi depus în relicviarul domului ce-i poartã numele (Sf.Bartolomeu).

Matei-Levi
 

     Numit Matei în Evanghelia lui Matei (9,9) şi Levi în Evangheliile lui Marcu (2,14) şi Luca (5,27). Evanghelia lui Ioan nu il aminteşte. Dupã unii ar fi fost aceeaşi persoanã cu evanghelistul Matei (fapt contestat de alţii). Vameş din Galilea, în slujba tetrarhului Herodes Antipas. Ar fi intreprins cãlãtorii misionare în Persia şi Etiopia. A fost asasinat (strãpuns cu spada în spate, în timp ce se afla lângã altar) din ordinul regelui etiopian Eggipus, în urma unor intrigi de curte. Prima versiune a evangheliei sale scrisã în limba aramaicã s-a pierdut dar înainte de dãrîmarea templului, în anul 65 a rescris-o în limba greacã în care s-a pãstrat în peste cinci sute de codici.

Filip
 

     Originar din satul Betsaida (ca şi Andrei şi Petru), de meserie pescar. Ar fi murit martirizat (crucificat) în anul 80 la Hierapolis (azi: Pamukkale-Turcia), la vârsta de 87 ani. In tinereţe ar fi fãcut o cãlãtorie misionarã prin Asia Mica şi Balcani. Filip a mers în pãrţile Siriei, la Ieropole, unde îl numeşte episcop pe Ir, un bun prieten de-al sãu. A strãbãtut Siria şi Asia de sus mergînd împreunã cu Bartolomeu în cetãţile Lidiei şi Misiei. Se reîntorc la Ieropole dupã un anumit interval de timp. O boteazã pe soţia lui Nicanor Antipatul, conducãtorul oraşului. Acesta dã ordin ca Filip şi Bartolomeu sã fie prinşi împreunã cu Miriam, sora lui Filip. Au fost bãtuţi cu bestialitate. Lui Filip i s-au sfredelit gleznele dupã care a fost pironit pe un lemn cu capul în jos pînã cînd a murit. Bartolomeu şi Miriam reuşesc sã scape în urma unui cutremur de pãmînt. Miriam şi Bartolomeu au îngropat trupul fratelui sãu cu cinstea cuvenitã.

Simon Zelotul-Canaanitul
 

     Amintit numai în evangheliile sinoptice (Marcu, Matei, Luca). Membru al grupãrii Zeloţilor. Dupã unele legende ar fi fost frate cu apostolii Iacob cel Tânar şi Iuda-Tadeul (pãrinţi: Alpheus şi Maria-Kleophas). In timpul unei misiuni prin Persia (impreunã cu Iuda-Tadeul) ar fi fost amândoi ucişi. Modul în care ar fi fost omorîţi este diferit prezentat: fie decapitaţi, fie rãstigniţi, fie tãiaţi de vii în douã pãrţi.

Iuda-Tadeul
 

     Apostol prezentat sub douã nume: Tadeus (Marcu 3,18, Matei 10,1-4), respectiv Iuda, fiul lui Iacob (Luca 6,16, Faptele Apostolilor 1,13). Nemenţionat în Evanghelia lui Ioan. S-a nãscut în cetatea Edesa.

Toma
 

     Poreclit şi Dydimus (Geamanul). Dupã unii ar fi fost originar din oraşul grec Didima (Turcia), dupã alţii ar fi fost frate cu Iisus (în acest caz el este Iuda-Toma, unul dintre cei 4 copii ai lui Iosif). A intreprins o lungã cãlãtorie misionarã, ajungând pânã în India de sud. Relicvele sale ar fi pãstrate în oraşul Edessa (azi: Urga-Turcia). Toma întemeiazã Biserica din Malabar ( India ) care existã şi astãzi avînd un important numãr de adepţi. A murit împuns cu lancea din ordinul împãratului Muzdie.

Iuda-Iscarioteanu
 

     Iskariot (Ioan 6, 71) ar indica fie provenienţa sa din satul Karioth (la cca 25 km sud-est de Hebron în Israel), fie apartenenţa sa la grupul Zeloţilor. L-ar fi trãdat pe Iisus pentru 30 monede de argint. Dupã rãstignirea lui Iisus, regretând fapta, ar fi aruncat cele 30 monede în incinta Templului herodian, dupã care s-ar fi spânzurat de un copac (Copacul lui Juda = Cercis siliquastrum). Oamenii Marelui Preot Caiafa (Kaiphas) ar fi cumpãrat cu aceşti bani hotarul de pamânt Hakeldama, folosit apoi ca cimitir pentru strãinii decedaţi în Ierusalim, la sud de Valea Hinnom şi de vechea cetate a Ierusalimului. Altã versiune susţine cã Iuda ar fi fost condamnat la moarte şi executat.

Matias
 

      Matias reprezintã forma prescurtatã a prenumelui elenizat Mattathias, derivat din ebraicul Mattitjah şi inseamnã ,,Darul Domnului". A fost înlocuitorul oficial al lui Iuda-Iskariot. Condiţia care i s-a impus: noul apostol trebuia sã fi fost martor al Invierii lui Isus. Conform Faptelor Apostolilor a fost cooptat în grupul apostolilor (in scurtul interval de timp dintre Ridicarea la Cer a lui Isus şi Pogorîrea Sf. Spirit la 50 zile dupã Ridicarea la Cer) dupã tragere la sorţi (contracandidat: Iosif, zis Barsabbas Justus). La adunarea de alegere au participat 120 creştini. Asupra vieţii şi activitãţii sale ulterioare existã foarte puţine relatãri. Ar fi predicat în Palestina şi Etiopia. Ar fi decedat în jurul anului 63 d.C. Despre modul cum a murit existã 3 versiuni. Dupã o misiune plinã de succes în Iudeea, ar fi fost acuzat de Sanhedrin pentru delicte teologice, condamnat şi lapidat (linşat cu pietre), apoi decapitat cu sabia. O altã versiune spune cã a decedat în chip natural. O a treia variantã susţine cã ar fi fost crucificat în Roma (relicvele sale ar fi pãstrate - în aceastã variantã - în basilica Santa Maria Maggiore din Roma).
Osemintele sale ar fi fost duse de cãtre Elena (mama împãratului Constantin cel Mare) în sec.4 din Palestina la Trier (Germania). Un document din sec.12 afirmã cã cu ocazia unor lucrãri de restaurare a bisericii San Eucharius (Trier-Germania) ar fi fost redescoperite osemintele lui Matias. În prezent mormântul lui Matias s-ar gãsi în biserica San Matthias din Trier. Data anualã de comemorare în lumea creştina a Sf.Matias: la catolici şi reformaţi: 24 februarie, la ortodocşi 9 august. ( Ştefan Botoran )

Femeile care l-au însoţit pe Iisus
 

     Maria Magdalena era originarã din orãşelul Magdala şi a fost eliberatã de demoni. În scrierile lui Sotiros Crotos, un medic care afirma cã ar fi fost un simpatizant al lui Iisus Maria Magdalena este prezentatã ca o prostituatã convertitã de Iisus. Pentru binele fãcut de Iisus l-a însoţit împreunã cu ucenicii pînã la moartea sa pe Cruce. Este greu de determinat boala de care suferea Maria Magdalena, dacã era vorba de o boalã fizicã, psihicã, moralã, sau toate trei la un loc. Apare în grupul mironosiţelor care stau lîngã Crucea lui Iisus: ,,Şi lîngã Crucea lui Iisus stãteau mama sa şi sora mamei sale, Maria lui Cleopa, şi Maria Magdalena“ (Ioan 19,25) Tot Maria Magdalena se aflã în fruntea grupului de mironosiţe care dis-de-dimineaţã au mers la mormîntul lui Iisus ca sã-I ungã trupul cu miresme: ,,Şi de-ndatã ce a trecut ziua Sîmbetei, Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacob, şi Salomeea au cumpãrat miresme, ca sã vinã sã-L ungã. Şi foarte de dimineaţã, în prima zi a sãptãmînii, au venit la mormînt în rãsãritul soarelui şi-şi spuneau între ele: Cine ne va prãvãli nouã piatra de la uşa mormîntului?“ (Marcu 16, 1-3) Iisus i S-a arãtat Mariei Magdalena dupã Înviere, ea avînd un rol foarte important fiind prima vestitoare a Învierii: ,,Şi dupã ce a înviat dimineaţa, în ziua cea dintîi a sãptãmînii, El i S-a arãtat întîi Mariei Magdalena, din care scosese şapte demoni. Mergînd aceea le-a dat vestea celor care fuseserã cu El şi care se tînguiau şi plîngeau. Dar ei,auzind cã El este viu şi cã a fost vãzut de ea, n-au crezut“ (Marcu 16, 9-11) Tradiţia spune cã Maria Magdalena a ajuns pînã la Roma unde l-a convins pe împãratul Tiberiu (14-37 d. Hr) asupra celor petrecute pe Golgota. Întorcîndu-se de la Roma Maria s-a oprit în cetatea Efesului ajutîndu-l pe Sfîntul Apostol Ioan. Acolo a şi fost îngropatã, moaştele ei au fost aduse la Constantinopol în timpul împãratului Leon. O altã Marie este sora Martei şi a lui Lazãr, o familie apropiatã de Iisus. Lazãr a fost înviat de cãtre Iisus din morţi. Maria lui Cleopa, numitã şi mama lui Iosif şi a lui Iacov. Cleopa, soţul Mariei, era fratele mai mic al dreptului Iosif, aşadar ,,fraţii domnului“ au fost de fapt verii primari ai lui Iisus. A fãcut de asemenea parte din grupul femeilor mironosiţe care l-au urmat pe Iisus pe Golgota. Maria, mama evanghelistului Marcu, fãcea şi ea parte din acest grup dar este amintitã numai în Faptele Apostolilor: ,,Şi chibzuind el, a venit la casa Mariei, mama lui Ioan, cel numit şi Marcu, unde mulţi erau adunaţi şi se rugau“ (Fapte 12,12)

Apostolul românilor
 

     Apostolul care a ajuns pînã la gurile Dunãrii a fost Andrei. La Sinodul Apostolic care a avut loc în jurul anilor 49-50 d.C. la Ierusalim, Apostolii s-au întâlnit şi au tras la sorţi pentru a decide unde va merge fiecare. Legenda spune cã Apostolului Andrei i-a revenit Scytia (Dobrogea). Mai intâi, Andrei l-a însoţit pe fratele sãu (Apostolul Petru) prin Asia Micã, apoi a trecut în peninsula Balcanicã prin teritoriul Turciei de azi, ajungând în Scytia, unde s-a oprit un timp. Apoi ar fi continuat peregrinarea, ajungând pânã în sudul Rusiei de astãzi. Dupã aceea, s-a întors in Grecia, consolidând comunitãţile creştine înfiinţate de Apostolul Pavel şi de alti Apostoli, ajungând pâna in Peloponezul grecesc, în orasul Patras. În Dobrogea a gãsit, în peştera care astãzi îi poartã numele, o comunitate de preoţi daci. Legendele spun cã era o peşterã sfinţitã, iar preoţii daci sînt numiţi ,,sfinţi". Legenda îi numeşte pe regii Dura şi Cutusone care s-au mirat cînd au aflat cã preoţii daci au cãzut în genunchi în faţa apostolului. Dar nu i-au pedepsit, ci i-au lãsat ,,sã înveţe şi sã boteze". Acestor regi le-a urmat Decebal şi apoi Traian, care, spune legenda, ar fi venit la schitul din peştera Sf. Andrei. Au fost vremuri şi oameni care au pus la îndoialã prezenţa Apostolului Andrei pe pãmîntul nostru. Sãtenii din localitatea Ion Corvin, unde se aflã mãnãstirea şi peştera Sf. Andrei au pãstrat din generaţie în generaţie legende, colinde şi balade despre apostolul Andrei şi regii Daciei. Lãsînd la o parte informaţiile istorice puţine de altfel care existã, poveştile sãtenilor din Ion Corvin confirmã faptul cã Apostolul Andrei a fost în Dobrogea şi i-a creştinat pe daci.

Comments
Comentariu nou Cautare
ILIE GEORGETA  - poezie religioasa   |20-03-2011 18:40:35
NU- ca AI VRUT dar trebuia facut...si numai IUDA a fost si TOMA SI PETRU si el
chiar...si citi altii , care na-u crezut...nu ,nu fara credinta , ci ,a trebuit
sa faca asa...altfel, cum sa-r fi implinit ...asa DOAMNE, a fost voia TA ca in
acest fel...sa se implineasca...--a cui e vina?...--pai, eu zic DOAMNE, ca
nimeni nu e vinovat...ci pur si simplu, trebuia...
ca, la ora si
momentul...FIUL TAU si DUMNEZEUL meu, SA-TI IMPLINEASCA...SA-TI FACA TIE VOIA
TA! --cum?...cum altfel, decit asa?...asa cum sa facut...
dindusi viata lui
pentru viata mea,a copiilor nostri,cei de atunci si astora de acum...IISUS
singur stie,
ce si cum si cit a indurat,pentru noi toti...viata lui sa
dat--deci, unde-i vinovatul.de toate cele cite,sa-u
intimplat?...--o,nu,DOAMNE,eu nu stiu nimic,stiu doar ca,sunt un om si sunt
DOAMNE gresit inaintea TA toata viata mea multa sau putina ,atita cita am...si
cu asta,gata! eu nu stiu nimic,eu nu ma bag, dumnezeu sa vie,ca,numai EL le
stie,cum si in ce fel...--da,PETRULE,stiu am inteles,tu ai fost acela,cel
care,mi le-ai dat... in citeva cuvinte,TU mi-ai aratat,asa cum si eu de
altfel,tot ca tine zic...ca, nu IUDA,
ci, DUMNEZEU a fost cel care ia dat,sa
faca el si pentru tine ca-si pentru mine,ce nu trebuia,de iar fi dat orisicit si
orice...dar daca el a fost ales,cum putea sa refuze?
ca, nu eu si nici el si
nimeni nu e stapinul cuiva...stapin e numai cel,care stie ,ce face de tine de
mine ,cu mult pina a ma naste,ce si cum voi face...asa ca, IUDA,de a facut --ce
?ce altceva,decit voia TA?...SI TOMA--cineva , trebuia s-o faca si pe
asta...adica, nici mai mult nici mai putin,decit asa cum a facut el...ca, nu el
ci, DOMNUL DUMNEZEU a pus in el,de TOMA era vorba,deci asa a trebuit, sa fie
lamurit!nu numai el ci ei toti,sa vada , ca-sa creada poate ca ,nu era
sungurul,care nu credea...asa ca,DUMNEZEU TATAL a facut asa cum stie el sinu
stim noi ,cei care am fost si suntem din totdeauna...
ILIE GEORGETA   |20-03-2011 18:42:18
ce inseamna notificare?
Scrieti comentariu
Nume:
Email:
 
Titlu:
 
Va rog sa introduceti codul anti-spam pe care il puteti citi in imagine.

3.26 Copyright (C) 2008 Compojoom.com / Copyright (C) 2007 Alain Georgette / Copyright (C) 2006 Frantisek Hliva. All rights reserved."

 

Caută in site ...

Adio, Majestate!

 

      România iubeşte monarhia. Ar fi concluzia la care ar ajunge orice persoană care deschide televizorul, ascultă radioul sau citeşte presa scrisă, pentru că mijloacele media abundă de articole despre regele Mihai şi monarhie. Dar dacă ne-am întoarce în urmă cu vreo două decenii, lucrurile n-ar sta chiar aşa. Regele Mihai a fost alungat din ţară de regimul post-decembrist condus de Iliescu şi Roman, aşa cum s-a întîmplat în 1947, pe vremea regimului bolşevic. Urmaşii acelor comunişti, pesediştii actuali, depun flori şi lumînări pentru monarhul României care a trecut la cele sfinte, iar pe bloguri postează mesaje de compasiune arătîndu-şi astfel nesimţirea.
     Fiind într-o vizită în Danemarca, am avut ocazia să trăiesc vizita familiei regale în oraşul în care am poposit vreme de o săptămînă. Au fost multe pregătiri, oficialităţile au fost băgate în priză cu mult timp înaintea vizitei. Localnicii erau preocupaţi să-şi întîlnească Regina, iar în ziua sosirii familiei regale, locul era înţesat de lume. Oraşul nu avea mai mult de vreo 20.000 de locuitori, dar atunci numărul celor prezenţi era şi de cinci ori mai mare. Era puhoi de lume. Eu nu mai văzusem atîta agitaţie şi oameni la un loc de pe vremea cînd Ceauşescu vizita vreo localitate. Pe cînd eram în anul I de facultate, era anunţată participarea preşedintelui ţării la deschiderea anului universitar, la Cluj. Cîtă zarvă, eram forţaţi să ieşim, să-l aclamăm! Pe noi, bobocii, ne-au închis pe stadionul din Cluj ca pe nişte oi, pentru a vedea iubitul conducător cît de ovaţionat este de tineri. Ceva similar era şi în oraşul danez, la vizita Reginei. Deosebirea însă consta în faptul că acei cetăţeni au mers la întîlnirea cu Regina din plăcere, pe cînd noi eram forţaţi. Le zîmbeau feţele, plîngeau oamenii de emoţie.

Citește mai departe...

Vizitatori online

Avem 746 vizitatori online

Curs valutar BNR

Vremea in Fagaras

Poze din Făgăraş şi Ţara Făgăraşului

7.JPG

Cartea

Statistici

Membri : 14
Conţinut : 738
Număr afişări conţinut : 3959664

FaceBook

Horoscop zilnic

Informatii utile



Ziare