Monitorul de Făgăraș - Ziarul care stă de vorbă cu oamenii!

Home Reportaje Iisus, Mesia cel aşteptat
Iisus, Mesia cel aşteptat Email
Marţi, 03 August 2010 10:59

 

 

     Serialul intitulat „Imperiul lui Dumnezeu“ pe care ziarul „Monitorul de Fãgãraş“ l-a titrat de-a lungul mai multor ediţii continuã cu informaţii şi relatãri din Noul Testament. Era noastrã începe cu prevestirea Trimisului lui Dumnezeu pe pãmînt, Iisus Hristos, fãcutã de Ioan Botezãtorul. Faptele prezentate de Biblie sînt demonstrate şi de istorie. Lumea nouã începe cu Iisus, Fiul lui Dumnezeu, cel care s-a întrupat pentru a aduce iubirea pe pãmînt. Istoria, astrologia şi nu numai demosntreazã veridicitatea celor relatate în Biblie.

 Dupã prezentarea personajelor Vechiului Testament, în aceastã ediţie vom titra, cu argumente desigur, viaţa şi misiunile lui Ioan Botezãtorul şi ale lui Iisus Hristos. Dupã care va urma prezentarea apropiaţilor lui Iisus, apostolii şi ucenicii.

Iisus din Nazaret, regele iudeilor
 

     Nãcut dintr-o evreicã modestã pe nume Miriam în Betleemul din Iudea, avînd o copilãrie normalã, tînãrul Iisus moşteneşte profesia tatãlui sãu Iosif, aceea de prelucrare a lemnului, dulgheria, iar dupã vîrsta maturitãţii care la evrei era cea de 30 de ani începe sã colinde satele şi cetãţile ducînd cu El un mesaj greu de înţeles de contemporani: iubirea tuturor fiinţelor.

Mesajul lui Iisus a fost furat
 

     Iisus a fost şi este fãrã doar şi poate cel mai de seamã personaj al istoriei omenirii. Şi totuşi mesajul sãu simplu care propovãduia iubirea aproapelui a fost interpretat dupã bunul plac al celor puternici. Iisus a vrut sã rãstoarne puterea învãţaţilor politici, ai evreilor, care îi îndemnau pe oameni pe un drum greşit dar dupã moartea şi Învierea Sa au apãrut alţi lideri politici care au început sã verse sînge dar de aceastã datã în numele Lui. Sã ne amintim numai de odioasa Inchiziţie care a fãcut sã se piardã multe descoperiri ştiinţifice ale vechilor incaşi şi a fãcut pe mulţi oameni de ştiinţã sã ia calea exilului sau pur şi simplu au fost exterminaţi. Dominic Guzman, unul dintre cei mai demenţi oameni ai istoriei, a condus masacrul împotriva catarilor din Franţa iar acum este declarat în calendarul catolic Sfîntul Dominic. Nici Reforma care în anul 1517 a început scindarea în sînul Bisericii Catolice nu a fost mai tolerantã. Luther a încurajat autoritãţile în înãbuşirea rãscoalei ţãranilor germani punîndu-se el însuşi sub protecţia principilor bogaţi deşi la început a venit cu un mesaj de pace. Jean Calvin a preluat atrocitãţile Bisericii Catolice dînd personal ordin ca aceia care nu împãrtãşeau noua religie propovãduitã de el sã fie arşi pe rug. Mesajul lui Iisus este interpretat dupã bunul plac al multor denominaţiuni aşa zis creştine. Instituţia Tradiţionalã care a dus mai departe mesajul lui Iisus s-a scindat la 1054 în Biserica Catolicã şi Biserica Ortodoxã. Ratzinger, actualul suveran pontif, a afirmat cã Biserica Catolicã este singura care pãstreazã adevãrul în detrimentul Bisericii Ortodoxe cu care se laudã cã vrea sã refacã unitatea.

 

Click image to open!
Click image to open!
Click image to open!
Click image to open!
Click image to open!
Click image to open!

 

Revoluţia lui Iisus
 

     Revoluţia naţionalã a Macabeilor s-a definitivat cu o revoluţie spiritualã care nu a fost înţeleasã de liderii religioşi ai evreilor. Iisus din Nazaret a apãrut ca un lider carismatic al unui grup restrîns acaparînd în foarte scurt timp atenţia maselor. Vindecãrile miraculoase, exorcizãrile şi învierile din morţi practicate de El i-au fãcut pe mulţi israeliţi sã vadã în persoana sa pe Mesia cel promis de profeţii cei de demult. Scaunele preoţilor înalţi ai israeliţilor au început sã se cam clatine odatã cu apariţia tînãrului învãţãtor şi pentru acest lucru s-a comis cel mai mîrşav proces care a avut loc în istorie: condamnarea la moarte a unui tînãr care propovãduia iubirea în urma unui simulacru de proces. Un lucru este cert: dacã Iisus ar veni din nou printre noi ar fi considerat nebun şi ar fi internat într-un ospiciu sau în cel mai rãu caz i s-ar face dosar penal pentru tulburarea ,,liniştii publice“. Din nefericire pentru puternicii zilei tînãrul ,,rabi“ nu va mai veni a doua oarã în chipul smeritului rob al lui Dumnezeu care a venit sã ia pãcatele lumii asupra sa ci ca Rege. În acest caz va da de pãmînt cu popii, ierarhii mincinoşi şi cu ticãloşii care se dau jos din limuzine de lux însoţiţi de armatele lor de bodyguarzi.

Iisus nonconformistul
 

     Iisus a fost un nonconformist al vremii sale: El nu s-a conformat politicii deghizate sub masca religiei, minciunii, corupţiei ci a iubit doar adevãrul. Calea sa este una a luptei împotriva întunericului care are tentaculele rãspîndite pe pãmînt. El a propovãduit o viaţã simplã şi onestã, fãrã prea mult fast. Este fondatorul puterilor spirituale numite de noi Sfintele Taine ale Bisericii: Botezul, Mirul, Euharistia, Maslul, Spovedania, Cãsãtoria şi Preoţia-prin care viaţa oamenilor este sfinţitã în orice lucru at face ei. Iisus nu a venit sã impunã restricţii, El a arãtat pentru prima datã cã Dumnezeu nu este unun personaj de temut care aruncã permanent cu fulgere spre fiii sãi rãtãcitori ci un Tatã plin de iubire care ne aşteaptã mereu sã ne cãim de fãrãdelegile pe care le-am comis.

Adevãratul chip al lui Iisus
 

     Evangheliile, sursele scrise ale vieţii lui Iisus din Nazaret, care au fost scrise în urma unor tradiţii orale ( N.R- Tradiţia despre care vorbeşte Biserica nu este formatã din poveşti aşa cum spun unii; ea a stat la baza tuturor celor scrise atît în Vechiul cît şi în Noul Testament pentru cã scrierile biblice au avut mai întîi o sursã oralã consemnatã în scris dupã o anumitã perioadã de timp-chiar şi 60 de ani. De aceea izvoarele Revelaţiei sînt Biblia şi Tradiţia-însã aceastã Tradiţie este prioritarã pentru cã ea a dus mai departe ceea ce nu s-a consemnat în scris), Nu avem surse concrete cu privire la adevãratul chip al lui Iisus din Nazaret-uneori este descris ca un bãrbat înalt şi cu ochi albaştri pe placul teoriilor ariene dar nu trebuie sã uitãm faptul cã realul Iisus este un iudeu tipic care nu a ieşit din tiparul acestui popor nici fizic, nici mental. Cert este cã El purta barbã şi avea pãrul lung. În privinţa ochilor albaştri acest aspect fizionomic contravine cu modul în care aratã israelienii. Profetul Isaia îl profeţea cu mult timp înainte ca pe unul ce nu ieşea cu nimic în evidenţã, adicã pãstra tiparele poporului în care a fost crescut. Isaia îl mai descrie ca pe un rob al Domnului lipsit de frumuseţe care ia asupra sa pãcatele oamenilor. În detrimentul atacurilor antisemite ale unor aşa-zişi creştini trebuie sã ştim cã Iisus s-a nãscut, a crescut şi a trãit în tradiţia poporului evreu. El însuşi a fost un evreu tipic şi riguros care frecventa sinagogile şi vizita Templul din Ierusalim. Activitatea sa nu trebuie ruptã de tradiţiile israelite pentru cã El însuşi a spus: ,,Nu am venit sã stric Legea ci s-o împlinesc“ Iisus a fost un tip deosebit de echilibrat-El propovãduia iubirea semenilor dar totuşi cînd a fost cazul a pus mîna pe bici şi i-a alungat pe vînzãtorii din Templu. ,,Fiţi blînzi ca porumbeii dar înţelepţi ca şerpii“ le mai spunea Iisus învãţãceilor sãi.

Mesia
 

     Profeţiile din perioada vechi-testamentarã cu privire la Iisus sînt clare, precise şi nu lasã niciun dubiu. Isaia a profeţit despre robul Domnului care ia asupra sa pãcatele lumii şi care a fost pus în mijlocul celor fãrãdelege-şi chiar aşa a fost pentru cã Iisus a fost rãstignit între doi criminali dintre care unul a cerut îndurare iar El i-a promis: ,,Astãzi vei fi cu Mine în Rai“ Miheia spunea în una din profeţiile sale: ,,Iar tu, Betleeme, casa Efratei, mic eşti a fi între miile lui Iuda, dar din tine Cineva îmi va ieşi; în Israel sã-i fie Cîrmuitor. Ieşirile Lui erau dintru început din zilele veacului. De aceea El îi va da, pînã la vremea celei ce va sã nascã; ea va naşte, iar rãmãşiţa fraţilor lor se va întoarce la fiii lui Israel. Şi Domnul va sta şi va vedea şi turma Şi-o va paşte cu putere, iar ei vor fi întru slava numelui Domnului Dumnezeului lor; cã acum fi-vor pînã la marginile pãmîntului“ (Miheia 5, 1-3) Zaharia profeţeşte intrarea lui Iisus în Ierusalim: ,,Bucurã-te, fiica Sionului, veseleşte-te, fiica Ierusalimului, cãci iatã Împãratul tãu vine la tine drept şi biruitor; smerit şi cãlare pe asin, pe mînzul asinei“ (Zaharia 9,9) La rîndul lui şi profetul Maleahi a proorocit despre venirea lui Iisus şi despre jertfa Lui.

Ioan cel plin de smerenie
 

     ,,Un glas strigã: În pustiu gãtiţi Calea Domnului, drepte faceţi în loc neumblat cãrãrile Dumnezeului nostru...“ spune Isaia proorocul în versetul 40,3. Se referea la Ioan, vãr cu Iisus care spunea cã nu este vrednic sã-i dezlege cureaua încãlţãmintei acestuia. Nu ştim cu siguranţã gradul de rudenie care a fost între Iisus şi Ioan; evanghelistul Luca face o remarcã cu privire la ceea ce i-a spus îngerul Mariei: ,,Şi iatã Elisabeta, rudenia ta, a zãmislit şi ea fiu la bãtrîneţea ei şi aceasta este a şasea lunã pentru ea, cea numitã stearpã“ (Luca 1, 36) Existã mãrturii scrise despre înfãţişarea lui Ioan: ,,Iar Ioan avea îmbrãcãmintea lui din pãr de cãmilã, şi cingãtoare de piele împrejurul mijlocului, iar hrana lui era lãcuste şi miere sãlbaticã“ (Matei 3, 4) Îi adomensta deseori pe liderii religioşi din acele timpuri: ,,Pui de vipere, cine va arãtat sã fugiţi de mînia ce va sã vie?“ (Matei 3, 7) Vorbea cu smerenie despre puterea lui Iisus care era mai mare ca a sa: ,,Eu unul vã botez cu apã spre pocãinţã, dar Cel ce vine dupã mine este mai puternic decît mine; Lui nu sînt vrednic sã-I duc încãlţãmintea; Acesta vã va boteza cu Duh Sfînt şi cu foc. El are lopata în mînã şi va curãţi aria Sa şi va aduna grîul în jitniţã, iar pleava o va arde cu foc nestins...“ (Matei 3, 11-12) Ioan Botezãtorul este ultimul prooroc al Vechiului Testament. Vãrul lui Iisus va sfîrşi tragic: Irod Antipa, unul dintre fiii lui Irod cel Mare va da ordin sã i se taie capul la cererea fiicei soţiei sale Irodiada în urma unui chef de palat. Aceasta a fãcut un dans oriental din buric în faţa lui Irod care copleşit şi cu capul plin de bãuturã i-a spus acesteia sã-i cearã orice: capul lui Ioan a fost miza dansului erotic al Salomeei.

Naşterea lui Iisus
 

     Deşi a avut loc în chip miraculos sursele biblice sînt echilibrate în relatarea acestui eveniment şi îl descriu din punct de vedere istoric: ,,În zilele acelea a ieşit poruncã de la cezarul August sã se înscrie toatã lumea (N.R- este vorba despre un recensãmînt al evreilor fãcut de autoritãţile romane) Aceastã înscriere s-a fãcut întîi pe cînd Quirinius ocîrmuia Siria. Şi se duceau toţi sã se înscrie, fiecare în cetatea sa. Şi s-a suit şi Iosif din Galileea, din cetatea Nazaret, în Iudeea, în cetatea lui David care se numeşte Betleem, pentru cã el era din casa şi din neamul lui David, ca sã se înscrie împreunã cu Maria, cea logoditã cu el, care era însãrcinatã. Dar pe cînd erau ei acolo, s-au împlinit zilele ca ea sã nascã, şi a nãscut pe Fiul Sãu, Cel-Unul Nãscut şi l-a înfãşat şi l-a culcat în iesle, cãci nu mai era loc de gãzduire pentru ei...“ Descrierea naşterii umile a lui Iisus dovedeşte veridicitatea surselor. Prezenţa îngerilor este cît se poate de plauzibilã dacã luãm în calcul şi existenţa unei lumi invizibile tot atît de realã ca şi cea nevãzutã.

Pãstrarea ritului iudaic
 

     Iisus Hristos nu s-a abãtut niciodatã de la regulile poporului în care s-a nãscut. El a pãstrat întru-totul legea mozaicã a tãierii împrejur. ,,Şi cînd s-au împlinit opt zile, ca sã-L taie împrejur, I-au pus numele Iisus, cum a fost numit de înger, mai înainte de a se zãmisli în pîntece“(Luca 2, 21) Pãrinţii lui Iisus s-au conformat rigorilor mozaice: ,,Şi cînd s-au împlinit legile curãţirii lor, dupã Legea lui Moise, L-au adus pe prunc la Ierusalim, ca sã-L punã înaintea Domnului, Precum este scris în Legea Domnului, cã orice întîi nãscut de parte bãrbãteascã sã fie închinat Domnului, Şi sã dea jertfã, precum s-a zis în Legea Domnului, o pereche de turturele sau doi pui de porumbel...“ (Luca 2, 22-23)

Familia lui Iisus
 

     În decursul timpului s-a pus mereu întrebarea: a avut Iisus fraţi? Biblia aduce dovezi în acest sens: ,,Au nu este acesta fiul teslarului? Au nu se numeşte mama Lui Maria şi fraţii Lui: Iacov, şi Iosif şi Simon şi Iuda? Şi surorile Lui au nu sînt toate la noi? Deci, de unde are El toate acestea?...“ (Matei 13, 55-56) Marcu aduce şi el dovezi în acest sens. ,,Au nu este acesta teslarul, fiul Mariei şi fratele lui Iacov şi al lui Iosi şi al lui Iuda şi al lui Simon? Şi nu sînt, oare, surorile Lui aici la noi? ...“ (Marcu 6, 3) O altã dovadã scripturisticã vorbeşte despre mama şi fraţii lui Iisus care au venit la El în vizitã: ,,...Cineva i-a zis: Iatã mama ta şi fraţii Tãi stau afarã, cãutînd sã-ţi vorbeascã...“ (Matei 12, 47) Sînt mai multe teorii cu privire la acest lucru. Prima teorie spune cã de fapt ,,fraţii“ lui Iisus au fost copiii mai mici ai lui Iosif şi Maria sprijinitã de primul sens al termenului ,,întîi nãscut“ din Luca 2,7. Alţi interpreţi protestanţi vorbesc despre aşa-zisa deducţie logicã din Matei 1,25: ,,Şi fãrã sã fi cunoscut-o pe ea Iosif, Maria a nãscut pe Fiul Sãu Cel Unul-Nãscut, Cãruia i-a pus numele Iisus“ (Matei 1, 25) O altã teorie susţine cã ,,fraţii“ ar fi fost de fapt copiii lui Iosif de la prima soţie. Aceasta a fost enunţatã pentru prima datã de în secolul al III-lea şi apãratã de Epiphanius în secolul al IV-lea. Biserica Ortodoxã a acceptat aceastã teorie. Ultima teorie este a Bisericii Catolice fiind emisã de Jerome rãmînînd învãţãtura oficialã a acestei Biserici: ,,fraţii“ sînt de fapt verişorii lui Iisus. Se bazeazã pe faptul cã în limbajul aramaic un singur cuvînt desemna atît funcţia de frate cît şi de vãr.

Maria, mama lui Iisus
 

     În Noul Testament apare Maria sau Mariam-ambele sînt forme ale numelui care în ebraicã este Miriam -numele surorii lui Moise. Este posibil ca numele sã fi derivat din cuvîntul egiptean Marye care înseamnã ,,preaiubitã“. Majoritatea relatãrilor pe care le avem cu privire la mama lui Iisus sînt cuprinse în relatãrile naşterii şi ale prunciei lui Iisus scrise de Matei şi Luca. Acolo aflãm cã Maria locuia în Nazaretul Galileii cînd a fost anunţatã de arhanghelul Gavriil cã-L va naşte pe ,,Emanuel“ şi era logoditã cu un dulgher pe nume Iosif. Tot Luca ne informeazã cã Iisus era un descendent al lui David şi cu toate cã arborele genealogic al Mariei nu i se dã, este posibil ca ea sã fi avut aceeaşi descendenţã, mai ales cã dupã cum se pare, arborele genealogic al lui Hristos din Luca 3 este cel din partea mamei Lui. Atît Matei cît şi Luca consemneazã faptul cã familia lui Iisus a locuit la Nazaret. Alte informaţii pe care le gãsim în evanghelii cu privire la Maria sînt puţine. Deşi a fost prezentã alãturi de El la nunta din Cana Galileii se pare cã ea nu l-a însoţit pe Iisus în cãlãtoriile sale misionare. Ioan ne informeazã cu privire la prezenţa Mariei în ultimele clipe ale Fiului ei: ,,Şi stãteau, lîngã crucea lui Iisus, mama Lui şi sora mamei Lui, Maria lui Cleopa, şi Maria Magdalena“ (Ioan 19, 25) O altã referire clarã cu privire la Maria este cea din Faptele Apostolilor. ,,Toţi aceştia, într-un cuget, stãruiau în rugãciune împreunã cu femeile şi cu Maria, mama lui Iisus, şi cu fraţii lui“ (Faptele Apostolilor 1,14) Tradiţia Bisericii consemneazã Adormirea şi Înãlţarea Mariei cu trupul la cer. În anul 1972 a fost redescoperit la Ierusalim mormîntul Mariei.

Fuga în Egipt
 

     ,,Dupã plecarea magilor, iatã îngerul Domnului se arãtã în vis lui Iosif, zicînd: Scoalã-te, ia Pruncul şi pe mama Lui şi fugiţi în Egipt şi stai acolo pînã ce-ţi voi spune, fiindcã Irod are sã caute Pruncul ca sã-L ucidã. Şi sculîndu-se, a luat, noaptea, Pruncul şi pe mama Lui şi a plecat în Egipt“ (Matei 2, 13-14) Despre viaţa familiei lui Iisus în Egipt evangheliile nu consemneazã nimic în afara scrierilor apocrife care descriu o serie de fapte miraculoase ale Sfintei familii petrecute în Egipt. ,,Deja se apropiau de un oraş mare unde se afla un idol cãruia toţi ceilalţi idoli şi zei ai egiptenilor îi aduceau daruri şi ofrande. Aici slujea un preot care transmitea locuitorilor Egiptului şi ai ţinuturilor sale tot ce spunea Satana prin gura idolului. Iar preotul avea un fiu în vîrstã de trei ani, posedat de cîţiva demoni. Sãrmanul copil vorbea vrute şi nevrute împroşcînd cuvinte grele iar cînd îl apucau crizele îşi sfîşia veşmintele rãmînînd în pielea goalã şi azvîrlea cu pietre dupã oameni. În oraş exista şi un sanatoriu consacrat acelui idol. Sosind dar Iosif împreunã cu Maria şi instalîndu-se aici toţi s-au înspãimîntat. Atunci cãpeteniile şi preoţii idolilor au alergat într-un suflet la idolul cel mare şi l-au întrebat: Ce-i cu vîlva şi cu cutremurarea ce s-a iscat pe pãmîntul nostru? Idolul le-a zis: A venit la noi un zeu ascuns, care este cu adevãrat Dumnezeu; nici un alt zeu, afarã de El, nu meritã cultul divin, cãci numai El este Fiul lui Dumnezeu. Pãmîntul însuşi, cum l-a presimit, s-a cutremurat; la venirea Lui s-a zguduit şi s-a despicat. Noi ne temem cumplit de puterea lui uriaşã. Chiar în clipa aceea idolul se prãbuşi. Toţi locuitorii Egiptului şi mulţi alţii pe deasupra alergarã sã vadã dezastrul...“ (Evanghelia arabã a copilãriei Mîntuitorului )

Anii necunoscuţi din viaţa lui Iisus
 

     Aceşti ani necunoscuţi din viaţa lui Iisus au preocupat şi mistificat de-a lungul timpului minţile multor cãutãtori ai spiritualitãţii ezoterice, care cred cã întreaga semnificaţie a vieţii lui Iisus rezidã în acest ,,interval alb“ din biografia Sa. În anul 1894 un ziarist rus pe nume Nicholas Notovich a publicat în Franţa o carte numitã ,,La vie inconnue de Jesus Christ“-,,Viaţa necunoscutã a lui Iisus Hristos“, carte devenitã în scurt timp foarte popularã şi controversatã, fiind republicatã de 8 ori într-un singur an. Este vorba despre gãsirea unui presupus text tibetan numit ,,Viaţa Sfîntului Issa: cel mai bun dintre fiii oamenilor“ în care se pretinde cã Iisus ar fi pãrãsit Palestina între vîrsta de 13-29 de ani pentru a cãlãtori în Orient. În prefaţa cãrţii lui Notovich acesta relateazã cã dupã încheierea rãzboiului cu Imperiul Otoman (1877-1878) s-a decis sã cãlãtoreascã în India pentru a studia ,,oamenii de acolo şi obiceiurile lor, mãreaţa şi misterioasa lor arheologie, precum şi natura magnificã a acestei ţãri“. Dupã un timp a ajuns în provincia Ladakh din Tibet, de unde intenţiona sã se întoarcã în Rusia. În timp ce stãtea acolo, a auzit de la un maestru lama de existenţa ,,unor strãvechi memorii privitoare la viaţa lui Iisus Hristos“ aflate în patrimoniul unor mãnãstiri budiste. Notovich viziteazã mãnãstirea cãlugãrilor Himis din Leh, capitala provinciei Ladakh unde maestrul principal i-a confirmat existenţa manuscriselor. Maestrul lama i-a adus manuscrisele referitoare la Iisus iar acesta şi le-a însuşit într-un caiet afirmînd cã nu se îndoia de veridicitatea lor.

Viaţa Sfîntului Issa
 

     Textul conţine 14 capitole iar în prolog gãsim o lamentaţie asupra ,,oribilei crime comise în ţara lui Israel“ prin care a fost ucis ,,marele şi dreptul Issa, în care s-a manifestat sufletul universului. Issa s-a încarnat pentru a conduce poporul înapoi la ,,unicul şi indivizibilul Creator, a cãrui milã este infinitã“ Se vorbeşte apoi de ,,negustori veniţi din Israel“ care au adus cu ei relatãrile menţionate cu privire asupra robiei evreilor în Egipt precum şi a rolului avut de prinţul Mossa (Moise) în eliberarea poporului lui Dumnezeu de sub tirania lui Faraon. Deşi Mossa şi-a condus poporul înapoi la Dumnezeu, în scurt timp majoritatea evreilor s-au întors la idolatrie. Datoritã necredincioşiei lor, evreii au fost pedepsiţi prin jugul roman. Totuşi Dumnezeu a ascultat rugãciunile poporului şi a decis sã ,,se reîncarneze într-o fiinţã umanã“. ,,Spiritul etern“ a venit ,,pentru a învãţa omul sã se identifice cu divinitatea şi sã atingã astfel fericirea eternã“ La vîrsta de 14 ani Issa ,,a ajuns în aceste ţinuturi ale arienilor şi s-a stabilit acolo, în ţara iubitã de Dumnezeu“ Dupã ce faima lui s-a rãspîndit în pãrţile de nord ale Indiei ,,l-au cãutat discipolii zeului Djaine“ dar el ,,a pãrãsit închinãtorii rãtãciţi şi a plecat la Djagguernat, în ţinutul Orsis“ unde preoţii brahmani l-au ajutat sã înţeleagã Vedele, sã vindece boli prin rugãciune, sã predice din scripturile sacre, sã scoatã dorinţele rele din oameni şi sã restaureze oamenii dupã chipul lui Dumnezeu. Timp de şase ani petrecuţi acolo Issa a iubit castele inferioare şi le-a apãrat împotriva oprimãrii exercitate de cele superioare. El ,,a negat inspiraţia divinã a Vedelor şi a Puranelor“ în favoarea legii universale de slujire exclusivã a lui Dumnezeu. Issa a denunţat idolatria proclamînd mînia lui Dumnezeu asupra celor care se închinã obiectelor neînsufleţite deoarece Dumnezeu este ,,cauza vieţii misterioase a omului, în care a insuflat o parte din Fiinţa sa divinã“. Castele superioare, preoţii şi rãzboinicii ofensate de respingerea doctrinei lor au încercat sã-l ucidã însã el a fugit în ,,ţinutul guatamazilor unde s-a nãscut marele Buddha Sakya-Muni, şi unde oamenii unicului şi sublimului Brahma“. Cu alte cuvinte Issa a trecut de la hinduism la budism deşi în budism ,,venerarea lui Brahma“ este cel puţin o anomalie. El ar fi învãţat limba pali şi ar fi studiat sutrele sacre, adicã scripturile budiste timp de şase ani dupã care le-ar fi stãpînit perfect. Issa a pãrãsit dupã aceea Nepalul şi Munţii Himalaya coborînd pe valea rîului Radjipoutan. Dupã o perioadã de timp a plecat spre vest predicînd peste tot ,,suprema perfecţiune pe care o poate obţine omul“ continuînd sã condamne idolatria în rîndul pãgînilor. Urmãtoarea escalã a fost Persia unde i-a criticat pe zoroastrieni pentru concepţiile lor dualiste despre Dumnezeu (N.R-acest tip de religie susţine cã Dumnezeu conţine atît binele cît şi rãul ) şi pentru cã se închinau soarelui. De data aceasta a fost primit mult mai rece de magii care l-au abandonat pe un drum lãturalnic în mijlocul nopţii în speranţa cã va fi sfîşiat de animalele sãlbatice. Scapã însã şi de aceastã datã. La vîrsta de 29 de ani Issa se reîntoarce în Palestina unde predicã trei ani standardele etice, reverenţa faţã de Dumnezeu, altruismul şi supunerea faţã de stãpînirea romanã. Conform ,,Vieţii lui Issa“ liderii religioşi iudei nu i s-au opus, însã Pilat se temea cã va incita o insurecţie popularã astfel încît l-a arestat şi l-a dat pe mîna judecãtorilor iudei care l-au gãsit nevinovat spãlîndu-şi mîinile într-un vas sacru spunînd: ,,Noi sîntem nevinovaţi de sîngele acestui neprihãnit“. Pilat l-a rãstignit totuşi. Conform acestui text ucenicii i-ar fi furat trupul rãspîndind zvonul cã Supremul Judecãtor şi-ar fi trimis îngerii din cer pentru a îndepãrta rãmãşiţele pãmînteşti ale sfîntului în care o parte a spiritului divin a trãit pe pãmînt. Teologia textului prezentat de francamasonul Notovich este un amestec bizar de iudaism, creştinism, hinduism şi budism-lucru inacceptabil de o minte normalã.

Autoritatea lui Iisus
 

     Iisus i-a învãţat tot impul pe oameni ca ,,unul care avea putere“; din El emana o forţã pe care învãţaţii evreilor nu o aveau pentru cã nu trãiau ceea ce au învãţat cu adevãrat. Autoritatea lui Iisus venea direct din cer de unde s-a coborît ca sã-i înveţe pe oameni adevãrul sublim: iubirea. Iisus nu este nici cel al teosofilor, yoghinilor sau cel al new-age. Iisus este Fiul lui Dumnezeu coborît pe pãmînt şi personaj istoic.

Sfîrşitul lucrãrii
 

     Ultima vizitã a lui Iisus la Ierusalim a fost fãcutã în mod deliberat ştiind cã va duce la confruntarea finalã cu autoritãţile culminînd cu moartea sa. Iisus este primit ca un rege la Ierusalim unde curãţeşte Templul de comercianţi cu biciul. Urmeazã Cina cea de tainã care nu este o ,,cinã de rãmas bun“ cum afirmã ereticii protestanţi ci jertfa pe cruce care are loc în chip mistic: prefacerea pîinii şi a vinului în trupul şi sîngele lui Hristos.

Procesul lui Iisus
 

     A fost un simulacru de proces cu martori falşi pregãtiţi din timp ce sã spunã. Iisus rãspunde calomniilor echilibrat, fãrã patimã, senin împlinindu-şi scopul pentru care a fost trimis: ridicarea fiinţei umane din instinctul animalic al rãzbunãrii, urii şi invidiei la nivel de fiinţã spiritualã. Asta vrea şi acum Iisus de la noi. În plan secund apare Pilat din Pont care este transformat de evganghelişti în personaj pozitiv dar nu este chiar aşa conform datelor istorice. Neprihãnitul Pilat a fost de fapt un guvernator al paleszinei destul de agresiv şi înãbuşea în sînge cea mai micã revoltã. Istoricii romani Suetonius şi Tacitus vorbesc despre o rãscoalã provocatã de un anume Crestus care a fost rãstignit. Ei vorbeau însã din punctul de vedere al ,,istoricilor de curte“ care preamãreau realizãrile cezarilor-lucru preluat şi de politica contemporanã. Punînd cap la cap toate relatãrile despre Iisus ajungem la concluzia cã tînãrul profet a fost personaj istoric.

Învierea
 

     Teosofii vorbesc doar despre o înviere a sufletului pe cînd sursele neo-testamentare spun cã Iisus a înviat în trup. Învierea este un fapt istoric, adeverit de martori. Soldatul roman care pãzea trupul rãstignit pe cruce în urma cutremurului a exclamat: ,,Cu adevãrat acesta a fost Fiul lui Dumnezeu“ Învierea lui Hristos a însufleţit întreaga istorie, este un lucru real precum şi credinţa. Fãrã Înviere însãşi istoria nu-şi are rostul, şi nici lumea în care trãim. ( Ştefan Botoran )
 

Comments
Comentariu nou Cautare
DOİNA  - ISUS VA VENI   |22-03-2011 01:05:10
ISUS VA VENI PE PAMINT CA UN MUSULMAN ŞI VA ADUCE TOATA LUMEA LA CREDINTA
ISLAMA
Florin  - Cogito Ergo Sum   |25-03-2011 22:31:57
Atat crestinismul cat si islam-ismul au descendenta comuna,din Avraam,prin
Ismail fiul sclavei Agar-islamul-si prin Isac fiul Sarei nevasata lui
Avraam-crestinismul.Asa ca n-ar trebui sa existe discordie intre cele doua
religii.Dar cum discordia apare chiar la inceputul Bibliei,in Geneza,intre doi
frati,Cain si Abel,nu intre doua popoare,discutia poate fi incheiata si fiecare
ramane cu intelesurile lui...
Religiile revelate sunt cosmologie mitologizata
si personificata;Moise,Budha,Iisus,Mahomed...Ele sunt incercarea neobosita a
fiintei umane de a gasi punti intre finit (ea insasi) si infinit
(Divinitatea).Nu vom gasi niciodata raspuns la intrebarile,aparent simple, dar
extrem de profunde,de unde venim?,cine suntem,unde ne ducem?
Raspunsurile
simpliste oferite din unii "scriitori"de carti religioase sunt usor
rizibile si nu starnesc decat compatimire(pentru cei care stiu, ce stiu) fata de
cei care asimileaza total nefiltrat aceste idei.Religia fara filozofie e
oarba,iar filozofia fara religie este ciunta.Creatia si evolutia sunt procese
inseparabile.Dumnezeu nu conduce lumea dupa vrerea oamenilor,ci dupa legi
imuabile care guverneaza intregul Univers.Dumnezeu nu are un catastif in care sa
incondeieze pacatele neajutoratei fiinte umane.EL esta armonia,echilibrul
toturor lucrurilor.
Dumnezeu nu este o persoana asa com se spune in
Scriptura,si nici Tinitate,EL este imanent,transcedent si ubicuu.EL este ca o
LUMINA care sta in spatele lumii materiale,si atunci cand o faptura prinde viata
trece prin ea ca printr-o fereastra.In functie de forma si marimea ferestrei
(faptura) intra mai multa sau mai putina LUMINA,iar aceasta(LUMINA) ramane
neschimbata asi eterna.LUMINA ESTE CONSTIINTA UNIVERSALA-DIVINUL.
Oamenii nu
trebuie amagiti cu Invierea dupa moarte (scuzati pleonasmul) pentru ca este o
iluzie desarta.
Iisus,in intelesul ezoteric al bibliei,nu se mai intoarce
niciodata pentru ca EL nici n-a murit, nici nu a inviat.EL este Princilpiul
Vital al intregului Univers.
Scrieti comentariu
Nume:
Email:
 
Titlu:
 
Va rog sa introduceti codul anti-spam pe care il puteti citi in imagine.

3.26 Copyright (C) 2008 Compojoom.com / Copyright (C) 2007 Alain Georgette / Copyright (C) 2006 Frantisek Hliva. All rights reserved."

 

Caută in site ...

Adio, Majestate!

 

      România iubeşte monarhia. Ar fi concluzia la care ar ajunge orice persoană care deschide televizorul, ascultă radioul sau citeşte presa scrisă, pentru că mijloacele media abundă de articole despre regele Mihai şi monarhie. Dar dacă ne-am întoarce în urmă cu vreo două decenii, lucrurile n-ar sta chiar aşa. Regele Mihai a fost alungat din ţară de regimul post-decembrist condus de Iliescu şi Roman, aşa cum s-a întîmplat în 1947, pe vremea regimului bolşevic. Urmaşii acelor comunişti, pesediştii actuali, depun flori şi lumînări pentru monarhul României care a trecut la cele sfinte, iar pe bloguri postează mesaje de compasiune arătîndu-şi astfel nesimţirea.
     Fiind într-o vizită în Danemarca, am avut ocazia să trăiesc vizita familiei regale în oraşul în care am poposit vreme de o săptămînă. Au fost multe pregătiri, oficialităţile au fost băgate în priză cu mult timp înaintea vizitei. Localnicii erau preocupaţi să-şi întîlnească Regina, iar în ziua sosirii familiei regale, locul era înţesat de lume. Oraşul nu avea mai mult de vreo 20.000 de locuitori, dar atunci numărul celor prezenţi era şi de cinci ori mai mare. Era puhoi de lume. Eu nu mai văzusem atîta agitaţie şi oameni la un loc de pe vremea cînd Ceauşescu vizita vreo localitate. Pe cînd eram în anul I de facultate, era anunţată participarea preşedintelui ţării la deschiderea anului universitar, la Cluj. Cîtă zarvă, eram forţaţi să ieşim, să-l aclamăm! Pe noi, bobocii, ne-au închis pe stadionul din Cluj ca pe nişte oi, pentru a vedea iubitul conducător cît de ovaţionat este de tineri. Ceva similar era şi în oraşul danez, la vizita Reginei. Deosebirea însă consta în faptul că acei cetăţeni au mers la întîlnirea cu Regina din plăcere, pe cînd noi eram forţaţi. Le zîmbeau feţele, plîngeau oamenii de emoţie.

Citește mai departe...

Vizitatori online

Avem 786 vizitatori online

Curs valutar BNR

Vremea in Fagaras

Poze din Făgăraş şi Ţara Făgăraşului

4.JPG

Cartea

Statistici

Membri : 14
Conţinut : 738
Număr afişări conţinut : 3959692

FaceBook

Horoscop zilnic

Informatii utile



Ziare