Monitorul de Făgăraș - Ziarul care stă de vorbă cu oamenii!

Home Editoriale Pãpusarii politici
Pãpusarii politici

 

     L-am auzit recent pe liberalul Crin cã dacã ar guverna, partidul pe care-l conduce chiar si ajutat de alte partide, s-ar pune în slujba cetãteanului si ar anihila clientela politicã. Sunã bine, dar au spus acelasi lucru toti politicienii timp de 20 de ani. Verva cu care sustine acest lucru însotitã de zîmbetul feciorelnic vrea sã înduioseze pensionarul sau salariatul deja sãrãcit. Social democratul Ponta, urmas al lui Nãstase si Iliescu are acelasi discurs. „Virginul“ Diaconescu cu al sãu Partid al Poporului si ale sale cãtuse a iesit la rampã cu un alai spumos specific unei campanii pentru diverse alegeri. Numai Bãsescu prin vocea lui Boc cel mic sau a cucoanei de la Turism nu mai hãhãie ci criticã poporul credul care poartã vina cã l-a votat. Sub toatã aceastã spumã care dã în clocot zace masa mare a românilor împãrtitã si ea în multe tabere. Functionarii publici zeciuiti si restructurati, pensionarii simpli sau speciali impozitati, privatii cocosati de taxe si comisioane pentru clientela politicã, copiii îndobitociti de informatii inutile si de examene bulibãsite, pãrintii înebuniti de încropirea cosului zilnic si de cãutarea unui loc de muncã, preotii amenintati de tãierea soldei de la stat si a donatiilor lumesti, politicienii locali cu ambitii de înavutire din banul public, bancherii pusi sã ia cu japca toatã bruma de bani care mai existã pe piatã. Toate se deruleazã ca-ntr-un film apocaliptic de mare vitezã regizat cu mult tact de undeva de la un centru de comandã universal la ale cãrui butoane stã un „Duru“ diabolic. Deunãzi am asistat la o discutie între doi oameni vîrstnici aflati pe banca din fata casei. Oamenii, de bunã credintã, nu acuzau pe nimeni ci derulau faptele si urmãrile lor de-a lungul timpului. ,,Am avut fabrici, am avut oameni destepti, am avut scoli bune, am avut preoti cu har, am avut copii respectuosi, am avut un rege bun care-si iubea poporul, am avut un primar care a lãsat în urma lui ceva, am avut medici care îsi sacrificau timpul si rostul pentru bolnavi...“ Nu le-am întrerupt discutia cu toate cã eram curioasã sã aflu multe din experienta lor. Depãneau povesti de viatã trãite de generatia lor de-a lungul a cîtorva decade bune. Au spus cã a fost greu dupã rãzboi, în comunism, dar de fiecare datã n-au ezitat sã remarce cã românul si fãgãrãseanul în spetã si-a pãstrat demnitatea. ,,Pãdure fãrã uscãturi nu existã, dar de 20 de ani parcã toatã pãdurea s-a uscat...“ au continuat vîrstnicii. Dupã un timp, m-au inclus în discutia lor. ,,În ziar scrieti mereu ce se întîmplã în tarã si în zona noastrã. S-a furat si s-a distrus totul, dar nimeni n-a fost gãsit vinovat“. Nu i-am contrazis pentru cã nu aveam argumente. Oamenii erau la curent cu tot ce s-a fãcut sau mai bine zis ce nu s-a fãcut în oras.

 Ştiau de stadion, o afacere la care si-au dat mîna cei din primãrie pentru comisioane grase, stiau de asfaltãrile directioante în functie de interese si comisioane, stiau de miliardele ajunse în buzunarele unor firme cãpusã pentru diverse lucrãri publice, stiau de mesele si excursiile liberale, pd-liste sau psd-iste din bani publici, etc. Erau curiosi sã afle însã ce se întîmplã cu lucrãrile din cartierul Galati. Nu i-am putut convinge cã sînt investitii bune si de calitate. ,,Veniti cînd plouã si vedeti ce calitate au fãcut în cartier la aceste lucrãri. Şi am auzit cã s-au cheltuit multe miliarde de lei. Istoria chiar se repetã. Sã vã povestim cum a fost la alegerile din februarie 1926. Pãi cartierul Galati alipit la Fãgãras a fost opera liberalilor de atunci care au avut numai scop electoral, sã obtinã voturi cît mai multe. Şi pentru cã orasul era al tãrãnistilor nu aveau de unde aduce mai multe voturi si ne-au luat pe noi. Ziceau: Vã adresãm urmãtoarele rânduri, cari cuprind un sfat frãtesc si o fãgãduintã datã de inimã de frate. Fãgãduinta era însotitã de vorbe precum cuvîntul nostru de oameni cinstiti...Ne promiteau cã vom deveni iarãsi comunã“. I-am lãsat pe acei pensionari sã-si depene amintirile mai departe. Întradevãr istoria se repetã. Ciocoismul liberal este la fel ca si atunci, poate mai abitir avînd în vedere calitatea oamenilor care se aflã în actualul PNL. Interesul cetãteanului despre care fãcea vorbire Crin nu a ajuns si la liberalii locali care vãd cu totul altfel acest interes. Aici existã un pãpusar mediocru care semneazã, o suitã de pãpusari care trag sforile si un sef peste ei care apleacã urechea si avizeazã aceste pãpusãrii care sã le aducã avantaje personale si de grup. (Lucia Baki)

Comments
Comentariu nou Cautare
Scrieti comentariu
Nume:
Email:
 
Titlu:
 
Va rog sa introduceti codul anti-spam pe care il puteti citi in imagine.

3.26 Copyright (C) 2008 Compojoom.com / Copyright (C) 2007 Alain Georgette / Copyright (C) 2006 Frantisek Hliva. All rights reserved."

 

Caută in site ...

Adio, Majestate!

 

      România iubeşte monarhia. Ar fi concluzia la care ar ajunge orice persoană care deschide televizorul, ascultă radioul sau citeşte presa scrisă, pentru că mijloacele media abundă de articole despre regele Mihai şi monarhie. Dar dacă ne-am întoarce în urmă cu vreo două decenii, lucrurile n-ar sta chiar aşa. Regele Mihai a fost alungat din ţară de regimul post-decembrist condus de Iliescu şi Roman, aşa cum s-a întîmplat în 1947, pe vremea regimului bolşevic. Urmaşii acelor comunişti, pesediştii actuali, depun flori şi lumînări pentru monarhul României care a trecut la cele sfinte, iar pe bloguri postează mesaje de compasiune arătîndu-şi astfel nesimţirea.
     Fiind într-o vizită în Danemarca, am avut ocazia să trăiesc vizita familiei regale în oraşul în care am poposit vreme de o săptămînă. Au fost multe pregătiri, oficialităţile au fost băgate în priză cu mult timp înaintea vizitei. Localnicii erau preocupaţi să-şi întîlnească Regina, iar în ziua sosirii familiei regale, locul era înţesat de lume. Oraşul nu avea mai mult de vreo 20.000 de locuitori, dar atunci numărul celor prezenţi era şi de cinci ori mai mare. Era puhoi de lume. Eu nu mai văzusem atîta agitaţie şi oameni la un loc de pe vremea cînd Ceauşescu vizita vreo localitate. Pe cînd eram în anul I de facultate, era anunţată participarea preşedintelui ţării la deschiderea anului universitar, la Cluj. Cîtă zarvă, eram forţaţi să ieşim, să-l aclamăm! Pe noi, bobocii, ne-au închis pe stadionul din Cluj ca pe nişte oi, pentru a vedea iubitul conducător cît de ovaţionat este de tineri. Ceva similar era şi în oraşul danez, la vizita Reginei. Deosebirea însă consta în faptul că acei cetăţeni au mers la întîlnirea cu Regina din plăcere, pe cînd noi eram forţaţi. Le zîmbeau feţele, plîngeau oamenii de emoţie.

Citește mai departe...

Vizitatori online

Avem 640 vizitatori online

Curs valutar BNR

Vremea in Fagaras

Poze din Făgăraş şi Ţara Făgăraşului

11.JPG

Cartea

Statistici

Membri : 14
Conţinut : 738
Număr afişări conţinut : 3962210

FaceBook

Horoscop zilnic

Informatii utile



Ziare