Monitorul de Făgăraș - Ziarul care stă de vorbă cu oamenii!

Home Editoriale Lumi paralele
Lumi paralele

 

     Un articol publicat în Monitorul de Fãgãraş este ca un glonţ pentru liberalii din administraţia publicã localã de la Fãgãraş. Spun asta pentru cã şi-au dat frîu liber ideilor şi furiei într-o şedinţã a comisiei economice din legislativ. Erau ca nişte viespi care şi-au înconjurat prada pentru a o anihila creindu-şi astfel liniştea de care au nevoie pentru a-şi duce planurile diabolice la bun sfîrşit. Cetãţeanul trebuie însã sã ştie cã nu este inclus în planul lor decît în calitate de contribuabil disciplinat care-şi plãteşte dãrile la buget din care ei, sã se înfrupte. Şi pentru cã n-au reuşit sã sperie condeiul, au trecut la ameninţãri directe, de tipul vom scie şi noi. Atacurile infecţilor galbeni din clasa politicã localã în presa favorabilã lor se vor întoace ca un bumeranbg asupra lor. Şi asta pentru cã oamenii ştiu sã discearnã minciuna de adevãr, ştiu sã vadã lipsurile, ştiu sã critice, ştiu sã-şi cearã drepturile. Cum poate liberalul din legislativ sã-i cearã fãgãrãşeanului sã-l creadã din nou cînd el îşi rupe maşina pe strada Negoiu în timp ce municipalitatea şi-a tras un stadion la suprapreţ cînd nu era necesar?
     Intimidare, ameninţare, atac murdar sînt armele liberalilor locali cu scopul de a pune pumnul în gura prersei scrise. La fel cum portocalii de la centru declarã presa o vulnerabilitate la siguranţa naţionalã. Mã întorc în urmã cu douã decenii pentru cã vreau sã-mi aduc aminte de începuturile presei scrise în România postdecembristã. Îmi vine în minte numele unui singur formator de ziarişti liberi, Ioan Cristoiu. La şcoala lui s-au format mulţi jurnalişti, care mai apoi au devenit şi ei formatori. Apãreau ziare pe bandã rulantã. Toate aveau un singur lucru în comun: informaţia. Presa şi-a dobîndit în scurt timp titulatura de „paznic al democraţiei“. Se respecta, atunci, Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului care spunea „Orice persoanã are dreptul la libertatea de opinie şi de exprimare“.
     Izul de cernealã proaspãtã imprimatã pe hîrtia de ziar se resimţea în fiecare dimineaţã pe strãzi, în birouri, în cafenele, în instituţii publice, în oraşe, în comune şi în casele multor români. Toţi erau dornici sã afle noutãţi, sã se informeze asupra deciziilor aleşilor, sã comenteze acţiunile politicienilor, sportivilor, directorilor de orice fel, conaţionalilor de la capãt de ţarã sau ale semenilor lor de peste graniţe. Succesul era garantat pentru cã aceastã industrie a presei se baza pe onestitate şi respect. De multe ori, presa îşi disputa chiar şi locul I în topul încrederii populaţiei surclasînd Biserica sau Armata. Acum însã lucrurile s-au schimbat. Dacã pentru cititori presa a rãmas aceeaşi, în opinia celor de la conducere, reprezintã o vulnerabilitate. Putem spune şi fãrã sã greşim cã în România postdecembristã s-au creat douã lumi paralele. Una reprezentatã de marea masã a cetãţenilor sprijinitã de presã şi alta formatã din politicienii de toate culorile. La intersecţia acestor douã lumi, din patru în patru ani se vor declara învinşii şi învingãtorii. (Lucia Baki)

Comments
Comentariu nou Cautare
Scrieti comentariu
Nume:
Email:
 
Titlu:
 
Va rog sa introduceti codul anti-spam pe care il puteti citi in imagine.

3.26 Copyright (C) 2008 Compojoom.com / Copyright (C) 2007 Alain Georgette / Copyright (C) 2006 Frantisek Hliva. All rights reserved."

 

Caută in site ...

Adio, Majestate!

 

      România iubeşte monarhia. Ar fi concluzia la care ar ajunge orice persoană care deschide televizorul, ascultă radioul sau citeşte presa scrisă, pentru că mijloacele media abundă de articole despre regele Mihai şi monarhie. Dar dacă ne-am întoarce în urmă cu vreo două decenii, lucrurile n-ar sta chiar aşa. Regele Mihai a fost alungat din ţară de regimul post-decembrist condus de Iliescu şi Roman, aşa cum s-a întîmplat în 1947, pe vremea regimului bolşevic. Urmaşii acelor comunişti, pesediştii actuali, depun flori şi lumînări pentru monarhul României care a trecut la cele sfinte, iar pe bloguri postează mesaje de compasiune arătîndu-şi astfel nesimţirea.
     Fiind într-o vizită în Danemarca, am avut ocazia să trăiesc vizita familiei regale în oraşul în care am poposit vreme de o săptămînă. Au fost multe pregătiri, oficialităţile au fost băgate în priză cu mult timp înaintea vizitei. Localnicii erau preocupaţi să-şi întîlnească Regina, iar în ziua sosirii familiei regale, locul era înţesat de lume. Oraşul nu avea mai mult de vreo 20.000 de locuitori, dar atunci numărul celor prezenţi era şi de cinci ori mai mare. Era puhoi de lume. Eu nu mai văzusem atîta agitaţie şi oameni la un loc de pe vremea cînd Ceauşescu vizita vreo localitate. Pe cînd eram în anul I de facultate, era anunţată participarea preşedintelui ţării la deschiderea anului universitar, la Cluj. Cîtă zarvă, eram forţaţi să ieşim, să-l aclamăm! Pe noi, bobocii, ne-au închis pe stadionul din Cluj ca pe nişte oi, pentru a vedea iubitul conducător cît de ovaţionat este de tineri. Ceva similar era şi în oraşul danez, la vizita Reginei. Deosebirea însă consta în faptul că acei cetăţeni au mers la întîlnirea cu Regina din plăcere, pe cînd noi eram forţaţi. Le zîmbeau feţele, plîngeau oamenii de emoţie.

Citește mai departe...

Vizitatori online

Avem 711 vizitatori online

Curs valutar BNR

Vremea in Fagaras

Poze din Făgăraş şi Ţara Făgăraşului

7.JPG

Cartea

Statistici

Membri : 14
Conţinut : 738
Număr afişări conţinut : 3960176

FaceBook

Horoscop zilnic

Informatii utile



Ziare