Monitorul de Făgăraș - Ziarul care stă de vorbă cu oamenii!

Home Reportaje Procesul ilegal al lui Isus
Procesul ilegal al lui Isus Email
Marţi, 22 Iunie 2010 12:08

 

  Senatul iudeic l-a vãzut pe Isus drept un pericol politic    Iuda, dezamãgit de pacifismul lui Iisus    Abuzuri şi ilegalitãţi pe bandã rulantã în procesul lui Iisus    Executat precum un tîlhar sau un violator    Împãratul care nu a eliberat evreii, rege în ceruri

     În istoria omenirii, de cîte ori un sistem a ajuns sã fie în mod flagrant contra oamenilor care fãceau parte din el, a avut loc o revoluţie, o rãsturnare a vechii puteri şi instaurarea unui sistem nou de conducere şi organizare.

 Cea mai importantã revoluţie rãmîne însã cea a lui Iisus Nazariteanul, pe care poporul evreu l-a vãzut drept ,,mesia“ , persoana care trebuia sã scoatã poporul din sclavie şi omul divin care trebuia sã devinã cel mai mare rege al omenirii. Iisus nu a vrut sa fie însã nici rege, nici eliberator. Revoluţia lui a devenit una spiritualã şi s-a dovedit cel mai de succes eveniment de acest fel. În consecinţã, Iisus, cel care nu s-a vrut un rege pãmînean, a fost tratat ca orice revoluţionar care nu face uz de violenţã şi nu mobilizeazã în mod militar oamenii. I-a fost organizat un simulacru de proces, care este o încãlcare flagrantã a tuturor legilor ebraice şi romane ale vremii şi a fost executat în urma unor abuzuri juridice.

Evreii aşteptau un împãrat eliberator şi rãzbunãtor
 

     Pentru a înţelege modul în care a fost privit Iisus, fiul de tîmplar din Nazaret, de oamenii din timpul sãu trebuie cãutat un rãspuns în istoria poporului evreu. Se ştie cã Regele Solomon a construit primul templu evreu, al poporului ales, în Ierusalim, o aşezare aflatã la micã distanţã de apa Iordanului. În anul 597, oraşul a fost capturat de babilonieni. Unsprezece ani mai tîrziu, Nabucodonosor a ars marele templu şi a distrus oraşul, iar evreii au fost exilaţi în Babilon. Dupã cãderea Babilonului, cei 50.000 de evrei care mai rãmãseserã s-au întors în Ierusalim şi au început construcţia unui alt templu, pe care au încheiat-o în 515 î.H. În 169, Antiohus al IV-lea declarã iudaismul ilegal şi profaneazã Templul. Trei ani mai tîrziu, Iuda Maccabeanul preia conducerea oraşului, restaureazã templul şi religia oficiala. În 63 î.H., generalul roman Pompei cucereşte Ierusalimul, iar oraşul ramîne sub conducerea unui guvernator numit de Roma. În acest context politic, evreii aşteptau împlinirea profeţiilor din cãrţile sfinte, cele în care se menţiona Legãmîntul dintre Dumnezeu şi Israel. Iudeii erau încredinţaţi cã Dumnezeu avea un plan cu lumea, pe care îl va realiza printr-un Mesia eliberator. Astfel, venirea lui Iisus a fost interpretatã în primul rînd în sens politic. Auzind cã magii întreabã ,,unde este regele iudeilor, Cel ce S-a nãscut“, era firesc ca Irod, regele în funcţiune sã intre în panicã şi împreunã cu tot sistemul de guvernãmînt din Ierusalim sã ia mãsuri împotriva acestei ameninţãri politice. Subminarea puterii de stat va deveni apoi principala acuzaţie, care va determina moartea lui Iisus şi persecutarea apostolilor. ,,Toţi aceştia lucreazã împotriva poruncilor Cezarului, zicînd cã este alt împarat: Iisus“ (Fapte 17,7), a devenit un lait motiv.

 

Click image to open!
Click image to open!
Click image to open!
Click image to open!
Click image to open!
Click image to open!
Click image to open!
Click image to open!

 

,,Senatul“ iudeilor a fost deranjat de politica lui Isus
 

     Dupã ce Iisus a ajuns la maturitate şi a început sã predice, atrãgînd susţinerea maselor, care l-au perceput drept ,,mesia“ împãratul eliberator, acesta a intrat în atenţia sinedriului şi parţial în atenţia guvernãrii romane, care însã nu îl privea ca pe un pericol real, datoritã caracterului paşnic al manifestãriilor sale. Termenul „sinedriu“ este sinonim cu ceea ce înţelegem astãzi prin „sinod“ sau mai corect „senat“. În Faptele Apostolilor 5:21 acestui organism al puterii i se mai spunea „sobor“. Sinedriul era constituit dintr-un numãr de 71 de persoane. Misna şi Gemara, douã culegeri de tradiţii iudaice, consemneazã faptul cã structura respectivã era formatã dintr-un marele preot, din 24 de cãpetenii preoţesti (arhierei) care reprezentau cele 24 de cete ale preoţimii, din 24 de „batrîni“, reprezentanţi ai oamenilor obişnuiţi şi din 22 de „cãrturari“, cunoscãtori ai prevederilor civile şi religioase, deci cu alte cuvinte echivalentul de azi al juriştilor. Întrunirea Sinedriului presupunea adunarea la un loc a tuturor acestor lideri ai diferitelor facţiuni iudaice.

Speriaţi de consecinţele politice
 

     Arhiereii şi „bãtrînii“ Sinedriului iudaic aparţineau partidului saducheilor, favorabili romanilor şi adepţi ai unei filosofii cu caracter materialist. Cei 22 de „cãrturari“ erau în majoritate farisei, fiind primii care se arãtaserã ostili faţã de Iisus. Acestora li se pãrea cã învãţãtura Nazarineanului primejduieşte aplicarea corectã a Legii, dar mai ales cã le diminueazã autoritatea. De cealaltã parte, saducheii manifestau o indiferenţã crasã la problemele de ordin religios, motiv pentru care pînã spre finalul activitãţii lui Hristos, îi ignoraserã mesajul. Ceea ce i-a determinat sã pãrãseascã aceastã atitudine pasivã a fost entuziasmul manifestat de mulţimi faţã de Iisus, entuziasm care care se amplificase în urma învierii lui Lazãr. Saducheii au început sã se teamã de consecinţele politice pe care le-ar fi putut avea entuziasmul maselor. Teama acestora era ca lucrurile sã nu degenereze din manifestãrile paşnice într-o reacţiune împotriva stãpînirii romane. Astfel, saducheii s-au alãturat fariseilor în acţiunea de urmãrire şi arestare a lui Iisus.

Arestat ilegal, fãrã mandat, trãdat de un Iuda dezamãgit
 

     Conspiraţia politicã a fariseilor şi a saducheilor împotriva lui Hristos a generat un şir de ilegalitãţi ce au culminat cu rãstignirea celui care a marcat ireversibil istoria umanitãţii. Într-o manierã care se regãseşte în toate revoluţiile ratate din istoria ulterioarã a umanitãţii, cãpeteniile religioase ale iudeilor au încãlcat toate procedurile prevãzute de legea ebraicã în cazul acuzaţilor. Guvernatorul roman Ponţiu Pilat le-a dat satisfacţie acestora, tot din raţiuni politice, închizînd ochii la abuzurile legale şi mai mult, ignorînd faptul cã potrivit principiilor dreptului roman, Iisus nu se fãcea vinovat de nimic. Analiza punctualã din punct de vedere al legiilor romane şi ebraice a arestãrii, interogãrii, judecãrii şi executãrii lui Iisus aratã cã totul a fost o simplã rãzbunare, o reducere brutalã la tãcere a unui presupus opozant al puterii. În primul rînd Iisus Nazarineanul a fost arestat noaptea, de o mulţime de oameni înarmaţi, ostaşi şi reprezentanţi ai fariseilor (membri ai unei grupãri politico-religioase aristocratice), în gradina Ghetsimani din partea de rãsãrit a Ierusalimului. Problema de procedurã este cã legea ebraicã prevedea cã exceptînd flagrantele acţiunile de acest gen trebuie sã se desfãşoare ziua pentru ca „nimic sã nu se petreacã în ascuns“. În plus, la arestare, existenţa mandatului legal era condiţia de bazã, fapt ce a fost trecut cu vederea în cazul lui Iisus. Procedura a avut toate caracteristicile unei execuţii politice. Judecînd din acest punct de vedere se naşte şi o explicaţie logicã a trãdãrii lui Iuda, puţin explicatã de Biblie sau de interpretãrile religioase. Iuda Iscarioteanul este posibil sã fi fost dezamagit de Hristos, din punct de vedere al speranţelor sale patriotice. Iuda, asemenea multora dintre conaţionalii sãi, aşteptau un Mesia rãzbunãtor, energic, care sã lupte cu arma în mînã împotriva cotropitorilor romanilor, nicidecum sã propovãduiascã pacea şi iubirea aproapelui.

Vicii de procedurã pe bandã rulantã
 

     Sfântul Evanghelist Ioan subliniazã faptul cã dupã arestare, Iisus a fost condus mai întîi în casa lui Ana, socrul lui Caiafa, care pierduse de cincisprezece ani scaunul de preşedinte al Sinedriului iudaic, dar care se bucura încã de o mare putere şi influenţã. dupã ce a fost îndepãrtat din funcţie Ana a reuşit prin diferite intrigi sã transmitã preşedenţia Sinedriului fiului sau Eleazar şi apoi ginerelui sãu, Caiafa. În vremea aceea, Sinedriul era tribunalul suprem şi forul care reglementa şi conducea treburile civile şi religioase ale iudeilor. Convocarea primului Sinedriu a avut loc noaptea, fapt ce contravine legislaţiei timpului. Ceea ce astãzi am denumi „cercetare prealabilã“ s-a desfãşurat acasã la Ana, iar interogatoriul luat de fostul mare preot, nu a avut un caracter oficial, iar intenţia sa de a nu se angaja în vreun fel în judecata este evidentã. A reuşit sã nu îşi atragã furia acuzatorilor deoarece nu-i revenea nicio obligaţie din punct de vedere legal. Totuşi mãrturia Sfântului Evanghelist Ioan (18:24) este relevantã în privinţa abuzurilor sãvîrşite în aceastã etapã a ,,procesului“. Ioan susţine cã „Ana L-a trimis legat la marele preot Caiafa“. Convocarea celui de-al doilea Sinedriu a constituit o nouã încãlcare a Torei (legea ebraicã). Actul legislativ stipula un anume interval de timp între prima şi a doua audiere a acuzatului, precum şi un interval obligatoriu pentru luarea unei decizii respectiv „o zi solarã întreagã“. Lucru care în mod evident nu s-a respectat, totul fiind fãcut în regim de maximã urgenţã.

Fãrã prezumţie de nevinovãţie, torturat şi fãrã apãrãtor din oficiu
 

     La a doua întrunire, prima oarecum legalã, Sinedriul voteazã condamnarea la moarte a lui Iisus şi hotãrãşte ca sentinţa sã fie ratificatã de cãtre Ponţiu Pilat, guvernatorul roman al Iudeei (26 – 36 d. Hr.). Judecarea a avut loc tot noaptea, deşi legea ebraicã dispunea ca acuzatul de fapte susceptibile de pedeapsã cu moartea sã fie judecat ziua şi în public. La aceastã ilegalitate se adaugã şi aceea cã reunirea Sinedriului nu putea avea loc în perioada Pesahului, celebrarea eliberãrii israeliţilor din robia egipteanã. Sinedriul avea şi şi misiunea de a proteja acuzatul, acordîndu-i prezumţia de nevinovãţie. În niciun caz, membrii Sinedriului nu aveau voie sã loveascã un acuzat. În schimb ei au recurs la o formã de torturã pentru a scoate declaraţii de la Iisus. „L-au legat la ochi, Îl loveau peste faţã şi-L întrebau, zicând: «Prooroceşte, cine Te-a lovit?» ªi rosteau împotriva Lui multe alte batjocuri“ (Luca 22:64).În plus, Tora specifica faptul cã nu era posibilã condamnarea la moarte pentru un pacat capital decît dacã avea ca fundament declaraţile similare a cel puţin doi martori. În cazul lui Iisus, afirmaţiile martorilor nu au concordat. De asemenea, Talmudul prevedea explicit cã acuzatul avea dreptul sã beneficieze de un apãrãtor, lucru care se regãseşte şi în sistemul juridic actual. La fel ca în prezent dacã acuzatul nu îşi putea plãti unul, era numit un apãrãtor din oficiu, care ar fi urmat sã acţioneze în interesul lui. Iisus nu a beneficiat nici de aceastã dispoziţie legalã.

Acuzat de blasfemie, omorît precum un tîlhar sau violator
 

     Dacã judecata Sinedriului a fost plinã de abuzuri şi ilegalitãţi, cea romanã este caracterizatã de o mai mare dozã de justeţe. Cu toate acestea Ponţiu Pilat a cedat presiunilor şi şi-a dat acordul tacit asupra execuţiei lui Iisus. Baza sistemului judiciar roman îl exonera pe Hristos de orice rãspundere de naturã penalã, motiv pentru care Ponţiu Pilat a decis sã nu-şi asume cauza. „Juris praecepta sunt haec: honeste vivere, alterum non laedere, suum cuique tribuere“ (Principiile dreptului sunt acestea: a trãi în mod onest, a nu vãtãma pe altul, a da fiecãruia ce i se cuvine). Aceste reguli nu fuseserã încãlcate de „fiul tîmplarului“ din Nazaret. Pilat a încercat sã scape de responsabilitate şi l-a trimis pe Iisus la Regele Irod Antipa (n. 4 î.Hr. - d. 39 d. Hr.), tetrarh al unei pãrţi din fostul regat herodian (Galileea şi Pereia). Acesta se gãsea în Ierusalim cu ocazia celebrãrii Pesahului. Irod nu şi-a asumat responsabilitatea judecarii lui Iisus şi l-a retrimis pe condamnat lui Ponţiu Pilat, care se pronunţase deja în privinţa Nazarineanului. Guvernatorul roman al Iudeei, deşi nu i-a gãsit nicio vinã lui Iisus, la strigãtele mulţimii „Rãstigneşte-L, rãstigneşte-L!“, s-a spãlat pe mîini înaintea iudeilor, zicînd: „Eu sunt nevinovat de sîngele Neprihanitului acestuia. Treaba voastrã!“ (Matei 27:24-25). „Ibnis in crucem!“ („Rãstigniţi-L!“) au fost cuvintele lui Pilat, care au pecetluit condamnarea plãnuitã de Sinedriu. Crucificarea, o pedeapsã eminamente romanã, era aplicatã numai celor gãsiţi vinovaţi de furt, trãdare, viol sau batjocorirea împãratului. Pedeapsa prevãzutã pentru blasfemie, acuzaţia oficialã adusã lui Iisus Hristos, era uciderea în bãtaie cu pietre. Ca urmare a acestor neconcordanţe şi ilegalitãţi, Iisus Hristos a murit tocmai în ziua şi la ora cînd evreii înjunghiau mielul pascal, în amintirea dezrobirii poporului lor şi a cãlãuzirii lui Moise spre Ţara Sfîntã.

Comments
Comentariu nou Cautare
Scrieti comentariu
Nume:
Email:
 
Titlu:
 
Va rog sa introduceti codul anti-spam pe care il puteti citi in imagine.

3.26 Copyright (C) 2008 Compojoom.com / Copyright (C) 2007 Alain Georgette / Copyright (C) 2006 Frantisek Hliva. All rights reserved."

 

Caută in site ...

Adio, Majestate!

 

      România iubeşte monarhia. Ar fi concluzia la care ar ajunge orice persoană care deschide televizorul, ascultă radioul sau citeşte presa scrisă, pentru că mijloacele media abundă de articole despre regele Mihai şi monarhie. Dar dacă ne-am întoarce în urmă cu vreo două decenii, lucrurile n-ar sta chiar aşa. Regele Mihai a fost alungat din ţară de regimul post-decembrist condus de Iliescu şi Roman, aşa cum s-a întîmplat în 1947, pe vremea regimului bolşevic. Urmaşii acelor comunişti, pesediştii actuali, depun flori şi lumînări pentru monarhul României care a trecut la cele sfinte, iar pe bloguri postează mesaje de compasiune arătîndu-şi astfel nesimţirea.
     Fiind într-o vizită în Danemarca, am avut ocazia să trăiesc vizita familiei regale în oraşul în care am poposit vreme de o săptămînă. Au fost multe pregătiri, oficialităţile au fost băgate în priză cu mult timp înaintea vizitei. Localnicii erau preocupaţi să-şi întîlnească Regina, iar în ziua sosirii familiei regale, locul era înţesat de lume. Oraşul nu avea mai mult de vreo 20.000 de locuitori, dar atunci numărul celor prezenţi era şi de cinci ori mai mare. Era puhoi de lume. Eu nu mai văzusem atîta agitaţie şi oameni la un loc de pe vremea cînd Ceauşescu vizita vreo localitate. Pe cînd eram în anul I de facultate, era anunţată participarea preşedintelui ţării la deschiderea anului universitar, la Cluj. Cîtă zarvă, eram forţaţi să ieşim, să-l aclamăm! Pe noi, bobocii, ne-au închis pe stadionul din Cluj ca pe nişte oi, pentru a vedea iubitul conducător cît de ovaţionat este de tineri. Ceva similar era şi în oraşul danez, la vizita Reginei. Deosebirea însă consta în faptul că acei cetăţeni au mers la întîlnirea cu Regina din plăcere, pe cînd noi eram forţaţi. Le zîmbeau feţele, plîngeau oamenii de emoţie.

Citește mai departe...

Vizitatori online

Avem 724 vizitatori online

Curs valutar BNR

Vremea in Fagaras

Poze din Făgăraş şi Ţara Făgăraşului

1.JPG

Cartea

Statistici

Membri : 14
Conţinut : 738
Număr afişări conţinut : 3960220

FaceBook

Horoscop zilnic

Informatii utile



Ziare