Monitorul de Făgăraș - Ziarul care stă de vorbă cu oamenii!

Home Editoriale Iertarea, împãcarea şi uitarea
Iertarea, împãcarea şi uitarea

 

     Printr-o mişcare dibace, fulgerãtoare, luptãtorul cãzut pe spate la podea, sub adversar, rãstoarnã situaţia şi iese deasupra lui ţintuindu-l cu umerii de duşumea, cîştigînd lupta. Apoi cei doi matadori îşi strîng mîinile într-un gest cavaleresc. Dar sã nu fi în pielea şi sufletul celui învins. Un sport şi nimic mai mult - veţi spune - în care unii sunt învingãtori, iar alţii perdanţi. Aşa sã fie oare şi în societate? În sport, învinsul, îşi pune cu încrîncenare în gînd dorinţa de a se antrena în continuare mai bine pentru ca într-o bunã zi sã îşi poatã lua revanşa. De multe ori, dacã este tenace, dacã îşi înţelege slãbiciunile şi munceşte sã le depãşeascã, el reuşeşte sã-l învingã pe redutabilul sãu contra-concurent, care îmbãtat de euforia succesului, se lasã pe tînjealã, crezîndu-se infailibil. Au trecut mai mult de 12 ani (N.R. textul a fost scris în 2002) de la rãsturnarea de proporţii sociale şi politice din decembrie, anul de graţie 1989. În vîltoarea evenimentelor de atunci, cînd dupã mari jertfe de sînge şi lacrimi se credea cã poporul român ieşise învingãtor, s-a petrecut acea mişcare abilã, fulgerãtoare, cînd adversarul, aparent cãzut pe spate la podea, s-a învîrtit în aer şi s-a ridicat din nou deasupra, ţintuindu-l la pãmînt pe naivul, insuficient pregãtitul popor român. Se vede azi cu claritate cine au fost cei care au învins atunci: tot cei împotriva cãrora se dusese lupta. Ce doresc ei acum? Cuvîntul de ordine pe care îl lanseazã din lumea lor este reconcilierea. Se cere victimei sã ierte şi sã uite. „Ce Dumnezeu - zic ei - luînd numele Domnului în deşert, sã uitãm trecutul, doar suntem creştini...“ În acest sens ei se sprijinã pe un mare adevãr şi un mare imbold: evident, creştineşte este a ierta, a iubi, a nu urî. Dar intervine aici un alt element, care este fundamental: iertînd putem oare uita? Suferinţele îndurate de Mîntuitor pe cruce vor fi fost iertate de Pronia cereeascã, în marea ei milã şi îndurare, dar nu au fost nicicînd uitate de adevãraţii creştini, care îşi amintesc mereu jertfele lui Iisus Hristos pentru mîntuirea pãcatelor noastre. Ce au fãcut oare cei care cer azi cer reconciliere spre a nu trimite în abisul uitãrii toate împilãrile, toatã ura, toatã schinjuirea înduratã de poporul român în cei 50 de ani de dominaţie a terorii? Şi este oare acum societatea româneascã aşezatã pe un fãgaş de viaţã normal, are oare neamul acesta asigurat un trai demn şi decent, spre a se putea gîndi cu tihnã la cele ale sufletului? (Viorel Paltin, Paşte 2002)

Comments
Comentariu nou Cautare
Scrieti comentariu
Nume:
Email:
 
Titlu:
 
Va rog sa introduceti codul anti-spam pe care il puteti citi in imagine.

3.26 Copyright (C) 2008 Compojoom.com / Copyright (C) 2007 Alain Georgette / Copyright (C) 2006 Frantisek Hliva. All rights reserved."

 

Caută in site ...

Adio, Majestate!

 

      România iubeşte monarhia. Ar fi concluzia la care ar ajunge orice persoană care deschide televizorul, ascultă radioul sau citeşte presa scrisă, pentru că mijloacele media abundă de articole despre regele Mihai şi monarhie. Dar dacă ne-am întoarce în urmă cu vreo două decenii, lucrurile n-ar sta chiar aşa. Regele Mihai a fost alungat din ţară de regimul post-decembrist condus de Iliescu şi Roman, aşa cum s-a întîmplat în 1947, pe vremea regimului bolşevic. Urmaşii acelor comunişti, pesediştii actuali, depun flori şi lumînări pentru monarhul României care a trecut la cele sfinte, iar pe bloguri postează mesaje de compasiune arătîndu-şi astfel nesimţirea.
     Fiind într-o vizită în Danemarca, am avut ocazia să trăiesc vizita familiei regale în oraşul în care am poposit vreme de o săptămînă. Au fost multe pregătiri, oficialităţile au fost băgate în priză cu mult timp înaintea vizitei. Localnicii erau preocupaţi să-şi întîlnească Regina, iar în ziua sosirii familiei regale, locul era înţesat de lume. Oraşul nu avea mai mult de vreo 20.000 de locuitori, dar atunci numărul celor prezenţi era şi de cinci ori mai mare. Era puhoi de lume. Eu nu mai văzusem atîta agitaţie şi oameni la un loc de pe vremea cînd Ceauşescu vizita vreo localitate. Pe cînd eram în anul I de facultate, era anunţată participarea preşedintelui ţării la deschiderea anului universitar, la Cluj. Cîtă zarvă, eram forţaţi să ieşim, să-l aclamăm! Pe noi, bobocii, ne-au închis pe stadionul din Cluj ca pe nişte oi, pentru a vedea iubitul conducător cît de ovaţionat este de tineri. Ceva similar era şi în oraşul danez, la vizita Reginei. Deosebirea însă consta în faptul că acei cetăţeni au mers la întîlnirea cu Regina din plăcere, pe cînd noi eram forţaţi. Le zîmbeau feţele, plîngeau oamenii de emoţie.

Citește mai departe...

Vizitatori online

Avem 670 vizitatori online

Curs valutar BNR

Vremea in Fagaras

Poze din Făgăraş şi Ţara Făgăraşului

3.JPG

Cartea

Statistici

Membri : 14
Conţinut : 738
Număr afişări conţinut : 3962222

FaceBook

Horoscop zilnic

Informatii utile



Ziare