Monitorul de Făgăraș - Ziarul care stă de vorbă cu oamenii!

Home Reportaje Împãrãtia lui Dumnezeu
Împãrãtia lui Dumnezeu Email
Marţi, 15 Iunie 2010 11:06

 

Rãzboinicii lui Dumnezeu
 

     Marii prooroci crestini au urmat întocmai Cuvîntul lui Dumnezeu despre poporul ales si teritoriul promis lui. Este vorba despre Tara Sfîntã, zonã ce corespunde în anumite limite geografice cu Israelul de astãzi. Moise, desi n-a pãsit niciodatã acolo, si-a condus poporul spre granitele ei. Dar urmînd întocmai porunca divinã, a lãsat totul în grija urmasilor lui. ,,Iatã pãmîntul pentru care m-am jurat lui Avraam, lui Isaac si lui Iacov, zicînd: Seminitiei tale îl voi da. Te-am învrednicit sã-l vezi cu ochii tãi; dar în el nu vei intra!“ (Deuteronom 4,4). Simtind cã i se apropie sfîrsitul, Moise îi încredinteazã conducerea lui Iosua care va deveni noul lider al poporului israelit. Acesta a fost urmat de alti rãzboinici care au urmat, prin faptele lor, dorinta divinã. Iosua a fost urmat de Barac, apoi de Ghedeon, de Abimelec si de Samson.



Iosua, urmasul lui Moise
 

     Iosua ben Nun, nepotul lui Elisama, cãpetenia tribului Efraim, a fost numit de cãtre familia sa ,,hosea“-,,mîntuire“. Moise a adãugat numele divin si l-a numit ,,Yehosua“, redat de regulã Iosua. Numele grecesc Iesous reflectã contractia aramaicã ,,yesu“. În timpul iesirii din robia Egiptului (Exodul) Iosua era tînãr: ,,Domnul însã grãia cu Moise fatã cãtre fatã, cum ar grãi cineva cu prietenul sãu. Dupã aceea Moise se întorcea în tabãrã; iar tînãrul sãu slujitor Iosua, fiul lui Navi, nu pãrãsea cortul“ (Iesirea sau Exodul 33,11). Moise l-a ales încã de pe atunci asistentul sãu personal-omul de încredere-cãruia i-a încredintat comanda unui detasament de luptãtori pentru a-i respinge pe amaleciti. ,,Iar Moise a zis cãtre Iosua: Alege-ti bãrbati voinici si du-te de te luptã cu amalecitii!...(Exodul 17, 9) În cîmpia de lîngã Iordan el a fost consacrat oficial ca succesor al lui Moise la conducerea militarã a poporului coordonîndu-si activitatea cu preotul Eleazar. Iosua a ocupat si a consolidat regiunea Ghilgal, a condus campanii încununate de succes împotriva confederatiilor canaanite împreunã cu alte operatiuni militare. Ocuparea tãrii s-a bazat pe initiativa tribalã. Iosua trebuia sã cucereascã regiunea si sã o împartã între cele 12 triburi ale semintiei lui Israel. Evreii,condusi de Iosua, au traversat Iordanul si au început campania de cucerire a cetãtilor canaanite. Descoperirile arheologice nu dovedesc însã cã evreii s-ar fi impus militar ci în mod pasnic contrar Cãrtii lui Iosua. Cartea lui Iosua relateazã si evenimente picante. O prostituatã a ajutat ,,poporul lui Dumnezeu“ sã cucereascã Ierihonul. Aceasta se numea Rahab, nume ce în limba ebraicã are întelesul de ,,curvã“ sau ,,femeie de moravuri usoare“. Aceasta i-a adãpostit pe spionii trimisi de Iosua sã cerceteze cetatea si s-a ,,convertit“ în speranta cã va fi crutatã împreunã cu familia ei. Apostolul Pavel vorbeste despre faptele lui Rahab: ,,Prin credintã Rahab desfrînata n-a pierit laolaltã cu cei nesupusi, fiindcã cu pace primise iscoadele“ (Evrei 11,30). Iosua a murit la onorabila vîrstã de 101 ani si a fost îngropat în apropiere de casa sa din Timnat-Sera. Israelitii n-au reusit însã sã cucereascã cetatea iebusitilor-viitorul Ierusalim care a rãmas un fel de enclavã în interiorul teritoriilor ocupate de evrei. Regele David definitiveazã cucerirea acestei tãri.

 

Click image to open!
Click image to open!
Click image to open!
Click image to open!
Click image to open!

Debora si Barac
 

     Dupã moartea lui Iosua a urmat o perioadã de haos în viata israelitilor caracterizatã prin dezbinare în sînul poporului, lucru care a dus la înfrîngerea pe plan militar si o profundã crizã spiritualã. În ultimã instantã ei se trezesc din letargie si apeleazã la Dumnezeu-ultima lor salvare care le-a dat o serie de eroi nationali numiti în Biblie judecãtori. În vremea Deborei israelitii erau asupriti de regele moabitilor-Sisera care a venit cu 900 de care de luptã la rîul Chisom. Debora se aliazã cu Barac care era comandantul suprem al armatei: ,,Scoalã, cã aceasta este ziua aceea în care Domnul are sã dea pe Sisera în mîinile tale. Însusi Domnul are sã meargã înaintea ta. Si s-a coborît Barac din muntele Taborului si dupã el si zece mii de oameni“ (Judecãtori 4, 14) Bãtãlia de la rîul Chison a avut drept rezultat înfrîngerea zdrobitoare a regelui moabit. Biblia spune cã acesta a fugit pînã la cortul Iaelei, femeia lui Heber Cheneul care l-ar fi ucis miseleste. Dupã ce s-a prefãcut cã-l salveazã, i-a înfipt un tãrus în tîmplã cu un ciocan. Vechiul Testament abundã în astfel de episoade-considerate în opinia cronicarilor ,,inspirati“ drept fapte de eroism. ,,Cîntarea Deborei“ compusã în memoria victoriei de la Chison s-a pãstrat nealteratã încã din sec. al XII-lea î.Hr. În opinia unor cercetãtori ar fi fost compusã în anul 1050 î.Hr. Limbajul este cel vechi, nemodificat. Din aceastã cîntare aflãm de fapt adevãratul motiv al înfrîngerii regelui Sisera. O ploaie torentialã a inundat vãile rîului Chison producînd o viiturã care a mãturat carele de luptã ale moabitilor producînd panicã si confuzie în rîndurile lor fãcîndu-i o pradã usoarã pentru rãzboinicii lui Barac. Dupã aceastã victorie clarã a israelitilor condusi de Barac si Debora a urmat o perioadã de pace de 40 de ani.

Ghedeon, strategul militar
 

     În limba ebraicã ,,gideon“ înseamnã pietrar sau ,,cioplitor în piatrã“. Era fiul lui Ioas din familia lui Abiezer. Se mai numea si Ierubaal. Perioada în care Ghedeon a devenit judecãtor al israelitilor era foarte grea pentru acestia. Un trib de beduini numit madianiti domina zona centralã a Palestinei. Acestia îi atacau frecvent pe israeliti si le lua hrana. Ghedeon este chemat de un înger sã elibereze poporul din care fãcea parte în timp ce se afla pe cîmp si vîntura grîul. Drept consecintã a acestei întîlniri, Ghedeon distruge altarul tatãlui sãu închinat lui Baal ca un gest de protest împotriva amestecãrii închinãrii la Iahve cu cultul lui Baal. De atunci el a mai purtat si numele de ,,Ierubaal“. Este vorba despre Hadad, zeul furtunii la popoarele semitice, cel mai important zeu din panteonul canaanit. Este foarte probabil ca Baal cu care s-a confruntat Ilie pe Muntele Carmel sã fi fost Melcart, zeul Tirului. În ebraicã substantivul Baal poate însemna ,,stãpîn“, ,,posesor“ sau ,,sot“. Iahveh ca stãpîn al lui Israel a mai fost numit si Baal dar fãrã o intentie rea. Ipoteza conform cãreia evreii s-ar fi închinat la început atît lui Dumnezeul israelit cît si lui Baal este astfel nefondatã. Chiar dacã unii dintre ei au aderat si la alte culte strãine de spiritul legii mozaice acest lucru nu s-a putut aplica întregului popor. (Capitolul 7 din Cartea Judecãtorilor descrie înfrîngerea madianitilor). Ghedeon a întreprins un atac fulgerãtor prin surprindere în timpul noptii, actiune ce a dus la demoralizarea dusmanilor -a urmat un mãcel general. Evreii cunosc din cele mai vechi timpuri secretele luptei de gherilã pe care au practicat-o mai tîrziu si împotriva romanilor. Dupã victorie Ghedeon a fost îndemnat sã întemeieze o monarhie ereditarã dar a refuzat acest lucru dînd dovadã de modestie-notã aparte a caracterului luptãtorilor din toate timpurile. Ghedeon a luptat în numele Dumnezeului poporului sãu considerînd cã victoria se datoreazã acestei puteri supranaturale omniprezente. Dupã o viatã de lupte Ghedeon se va bucura de pace la bãtrînete. Dintre numerosii sãi fii cel mai important a rãmas Abimelec.

Abimelec, rãzboinicul ucis de o femeie
 

     Abimelec a fost fiul judecãtorului Ghedeon, nãscut de concubina sa din Sichem. A avut 70 de frati dupã tatã dar i-a ucis pentru a nu avea alti concurenti la mostenirea tatãlui sãu crutîndu-l pe unul singur-Iotam. Se va proclama rege, titlu pe care tatãl sãu l-a refuzat categoric. ,,Nici eu nu voi domni peste voi, nici fiul meu nu va domni peste voi, ci Domnul sã domneascã peste voi“ ( Judecãtori 9, 53-56). Era un adept al Teocratiei. Dupã trei ani locuitorii orasului se vor întoarce împotriva lui dar rãscoala va fi înãbusitã cu o cruzime iesitã din comun-majoritatea vor fi mãcelãriti si arsi. Tirania sa va lua sfîrsit la asediul cetãtii Tevet. ,,Atunci o femeie a aruncat o bucatã de piatrã de rîsnitã în capul lui Abimelec si i-a spart capul“ (Judecãtori 9, 53). A sfîrsit nedemn pentru un rãzboinic, motiv pentru care Abimelec si-a pus purtãtorul de arme sã-l strãpungã cu sabia pentru a nu avea o moarte rusinoasã.

Ieftae, judecãtor si luptãtor
 

     Ieftae, a fost un renegat, fiul unei prostituate pãgîne, desi tatãl natural a fost rãzboinicul Galaad ceilalti frati ai sãi l-au repudiat. Este vorba despre fratii pe care Galaad i-a avut cu sotia legitimã. S-a refugiat în cetatea Tob devenind un fel de lotru care-i aduna în jurul sãu pe toti cei fãrã cãpãtîi dupã cum ne informeazã Biblia. ,,Atunci Ieftae a fugit de fratii sãi si a trãit în tinutul Tob. Acolo s-au adunat împrejurul lui Ieftaie oameni fãrã cãpãtîi si umblau cu dînsul“ (Jud. 11,3). Cu acest grup nou format el ataca asezãrile si caravanele dar în acelasi timp îi proteja pe israelitii de la tarã de cetele de jefuitori ale filistenilor si amonitilor, popoare care îi înconjura pe vechii israelieni. Dupã ce israelitii din Transiordania s-au vãzut amenintati de o invazie din partea amonitilor l-au chemat sã-i sprijine cunoscîndu-i calitãtile exceptionale de luptãtor. Dupã ce le-a reamintit de ,,recunostinta“ lor ( ,,Oare nu m-ati urît voi si m-ati alungat din casa tatãlui meu?“) Ieftae a acceptat sã-i ajute cu conditia sã le devinã conducãtor. Dupã ce douã încercãri diplomatice sã ajungã la pace cu acesti amoniti au esuat, Ieftae a început sã-si adune luptãtori cu experientã în vederea unei campanii militare. Si-a stabilit cartierul general la Mitpa fãcînd înainte de luptã un jurãmînt lui Dumnezeu-lucru obisnuit în întreaga lume anticã la conducãtorii militari. Înainte de luptã a jurat sã sacrifice pe oricine îl va întîmpina la întoarcerea acasã dacã obtinea victoria. Acest episod este controversat dovedindu-se o încãlcare flagrantã a Torei-legii morale a israelitilor-care interzicea folosirea jertfelor umane. Victoria i-a fost umbritã de fiica sa care este prima persoanã ce-i îi va iesi în întîmpinare. Ea conducea un grup de femei care dansau conform obiceiului ca soldatii întorsi dintr-o campanie militarã sã fie întîmpinati într-un cadru cît mai festiv; de altfel obicei frecvent în majoritatea societãtilor antice. Biblia spune cã el si-a sfîsiat hainele la vederea fiicei sale. Este nevoit sã-si respecte legãmîntul si s-o ucidã. Femeile israelite tin un doliu de patru zile pe an în amintirea jertfei fiicei lui Ieftae. Aceastã jertfã este totusi realã dar vine sã ne lãmureascã un lucru: judecãtorul Ieftae trãia în mijlocul unor popoare care practicau sacrificiul uman închinat zeitãtilor pãgîne într-o epocã în care legea lui Moise nu era prea cunoscutã, si ca atare nu era aplicatã. El a încãlcat Tora pentru cã nu o cunostea de altfel. Cãrtile Leviticului si ale Deuteronomului descriu astfel de practici: ,,...Din copiii tãi sã nu dai în slujba lui Moloh, ca sã nu pîngãresti numele Dumnezeului tãu. Eu sînt Domnul“ (Levitic 18,21) ,,...Sã nu faci asa Domnului Dumnezeului tãu, cãci aceia fac dumnezeilor lor toate de care se îndepãrteazã Domnul si pe care le urãste El; aceia si pe fiii si pe fiicele lor le ard pe foc înaintea dumnezeilor lor“ (Deuteronom 12,31) În final Ieftae este amenintat de cãtre cei din cetatea efraimitilor cã-l vor arde pe rug cu toatã casa lui. Erau ofensati cã nu s-au putut bucura si ei de laurii victoriei. Nu si-au terminat însã bine amenintarea cã au si fost redusi la tãcere. Fostul tîlhar de caravane n-a stat prea mult pe gînduri si i-a mãcelãrit într-un timp record. Biblia spune cã a ucis 42.000 dintre ei lîngã vadul Iordanului. Ieftae a detinut functia de judecãtor al lui Israel timp de sase ani.

Samson pãtimasul
 

     În limba ebraicã ,,simson“ înseamnã soare. Simson este unul dintre cele mai cunoscute personaje biblice si cele mai populare ale întregii istorii. Samson este cunoscut si de cãtre cei care n-au prea citit pentru cã povestea sa este deosebit de palpitantã-mai ales sfîrsitul provocat de Dalila-simbol al slãbiciunii si nestatorniciei unor reprezentante ale sexului frumos. Samson intrã si în pleiada marilor personalitãti ale literaturii universale; faptele sale se aseamãnã cu cele ,,12 munci ale lui Ghilgames“ sau cu povestea lui Hercule. Existenta lui nu poate fi pusã la îndoialã însã. Nasterea si moartea lui sînt foarte bine documentate si în acelasi timp bine legate de situatia istoricã. În afara povestirii biblice numele lui Samson apare în textele ugaritice din secolele 14 si 15 î.Hr. Era un nume foarte comun în Canaan si era folosit frecvent si de cãtre israeliti. Filistenii s-au stabilit în cîmpia de coastã a mãrii prin anul 1200 î.Hr. încercînd sã-si extindã teritoriile în tinutul deluros al Israelului. Într-o primã etapã stãpînirea filistenilor era usoarã si a fost stabilitã mai mult prin infiltrare decît prin fortã si promitea anumite avantaje economice poporului supus. Cu timpul a început sã constituie o amenintare majorã a continuitãtii lui Israel. Nicãieri nu vedem ca Samson sã fi fost sprijinit de cãtre compatriotii sãi dar aceastã campanie de unul singur a scos în luminã acest pericol în care se afla poporul israelit-lipsa de unitate însemna un semnal de alarmã. Perioada în care a trãit Samson poate fi datatã în cea a agresiunii deschise a filistenilor împotriva lui Israel-circa 1070 î.Hr. A fost contemporan cu Ieftae care a avut de-a face cu amenintarea amonitilor si aproximativ 20 de ani înainte de dubla înfrîngere a Israelului la Af (cf 1 Sam.4, 1.11)

Istoria personalã
 

     Samson a fost fiul lui Manoah, a cãrui sotie a fost stearpã la fel ca si alte sotii ilustre din panteonul personalitãtilor israeliene: Sara, Ana si Elisabeta. Nasterea sa a fost miraculoasã la fel ca si cea a lui Isaac si Ioan Botezãtorul. Desi trebuia sã fie un nazireu (ebr. ,,nazîr“-consacrat; separat) de la nastere Samson a luat în serios dintre cerintele jurãmîntului de nazireu numai aceea ce privea lungimea pãrului. În mod obisnuit jurãmîntul de nazireu era voluntar si se fãcea pentru o anumitã perioadã de timp (Numeri 6, 1-21). De foarte multe ori Samson a fost în contact cu cadavre si în mod cert nu s-a abtinut niciodatã de la bãuturi tari, dimpotrivã-cocheta cu alcoolul. Pãrintii lui Samson au locuit la Torea, la hotarul dintre Dan si Iuda, în cîmpie, la circa 22 Km Vest de Ierusalim. Împotriva dorintei pãrintilor sãi si-a luat o nevastã filisteancã iar la nuntã le-a dat o ghicitoare oaspetilor sãi: ,,Din cel ce mãnîncã a iesit mîncare; si din cel tare a iesit dulceatã“ Le-a promis în schimbul rezolvãrii haine scumpe. Neaflînd rãspunsul au apelat la sotia lui care l-a obtinut chiar de la el dupã ce a plîns sapte zile. Cînd oaspetii i-au dat cheia rezolvãrii: ,,Ce e mai dulce ca mierea si ce e mai tare ca leul?“ el s-a înfuriat si a ucis 30 de oameni în cetatea Ascalon dupã care le-a luat hainele si le-a dat oaspetilor. Îsi repudiazã sotia care se cãsãtoreste cu unul dintre amicii sãi dar dupã o perioadã se rãzgîndeste si o cautã pe aceasta. Fiind informat de socrul sãu cã ea avea deja un alt bãrbat, Samson se înfurie, prinde 300 de vulpi, leagã de cozile lor fãclii si le dã drumul prin lanurile de grîu ale filistenilor producîndu-le mari pagube. Filistenii se rãzbunã pe Samson si o ard de vie pe fosta sa sotie. Samson le dã o lectie grozavã bãtîndu-i foarte rãu ,,peste fluiere si peste coaste“ dupã cum relateazã Biblia. Acest Samson a fost în realitate foarte boem: bãiat de sprit, fustangiu si expert în arta luptei cu mîinile goale. Relatarea biblicã ,,peste fluiere si peste coaste“ ne spune cã tintea zonele vitale cunoscînd foarte bine anatomia umanã-lucru necesar astãzi pentru un luptãtor din sporturile de contact. Se refugiazã în pestera de la Etam dar este luat prizonier de 300 de bãrbati din semintia lui Iuda. Acestia erau supãrati pe el pentru cã le-a stricat ,,relatiile pasnice“ cu filistenii. Îi bate însã lejer dupã care se întoarce din nou împotriva filistenilor. Îsi confectioneazã o armã dintr-o falcã de mãgar care devine letalã în mîinile unui luptãtor ca el si ucide 1000 de filisteni conform relatãrii biblice. Chiar dacã cifra poate fi exageratã aceste întîmplãri au avut loc în realitate chiar si la o scarã mai micã. Plãcerile carnale l-au pus deseori în pericol scãpînd datoritã fortei sale fizice iesite din comun. Dupã ce a rãmas peste noapte la o prostituatã din Gaza filistenii l-au împresurat spre miezul noptii dar acesta ,,s-a sculat si a apucat amîndouã usile din poarta cetãtii împreunã cu amîndoi stîlpii si, ridicîndu-le cu zãvor cu tot, si le-a pus pe umãr si le-a dus în vîrful muntelui din fata hebronului si le-a lãsat acolo“.

Dalila-femeia care i-a furat secretul fortei lui
 

     Se îndrãgosteste nebuneste tot de o filisteancã frumoasã care îl atrage în mrejele ei si-l seduce. Cu o tenacitate diabolicã ea a reusit sã-i smulgã secretul puterii sale dupã mai multe încercãri: lungimea pãrului. În timp ce dormea îi taie pãrul iar puterile îl pãrãsesc. Este prins de filisteni care îi scot ochii si-l leagã. Pentru prima datã în viatã se roagã lui Dumnezeu. În tot acest timp filistenii chefuiau în cinstea zeului lor Dagon. S-au veselit destul de mult si lui Samson a avut timp sã-i creascã pãrul dupã cum spune Biblia. Samson, cu ultimele puteri, dãrîmã templul din Gaza omorînd mai multi filisteni decît în întreaga sa viatã. Astfel piere si el. ,,Atunci s-au adunat fruntasii filistenilor, ca sã aducã jerftã marelui Dagon, dumnezeul lor, si sã se veseleascã zicînd: Dumnezeul nostru a dat pe Samson, vrãjmasul nostru, în mîinile noastre. De asemenea si multimea, vãzîndu-l, slãvea pe dumnezeul sãu, zicînd: Dumnezeul nostru a dat în mîinile noastre pe vrãjmasul nostru si pe pustiitorul tãrii noastre, care a ucis pe multi dintre noi. Iar dupã ce s-a veselit inima lor, au zis: Aduceti pe Samson din închisoare, ca sã mai rîdem de el. Si au adus pe Samson din temnitã si rîdeau de el si-l trãgeau de urechi si l-au pus între doi stîlpi. Atunci a strigat Samson cãtre Domnul si a zis: Doamne, Dumnezeule, adu-ti aminte de mine si întãreste-mã încã o datã, o, Dumnezeule, ca printr-o singurã loviturã sã mã rãzbun pe filisteni pentru cei doi ochi ai mei. Si a miscat Samson din loc doi stîlpi din mijloc pe care era sprijinitã casa, rezemîndu-se de ei, de unul cu mîna dreaptã si de celãlalt cu stînga. Si a zis Samson: Mori suflete al meu, cu filistenii! Apoi s-a sprijinit cu toatã puterea si s-a prãbusit casa peste fruntasii filistenilor si peste tot poporul ce era în ea. Si cei pe care i-a ucis Samson la moartea sa au fost mai multi decît toti pe cei pe care îi ucisese în viata sa“ (Judecãtori 16, 23-25; 28-30) ( Stefan Botoran)

Comments
Comentariu nou Cautare
Scrieti comentariu
Nume:
Email:
 
Titlu:
 
Va rog sa introduceti codul anti-spam pe care il puteti citi in imagine.

3.26 Copyright (C) 2008 Compojoom.com / Copyright (C) 2007 Alain Georgette / Copyright (C) 2006 Frantisek Hliva. All rights reserved."

 

Scriitorul Irvine Welsh vine în România

În ediţia tipărită

Monitorul de Făgăraş este singurul ziar fără influenţă politică

 

      În Ţara Făgăraşului mai mult decît în orice zonă a ţării, mass-media abundă. S-au scos ziare pe bandă rulantă, iar tv-urile sau radiourile se închid şi se deschid, îşi schimbă finanţatorul, unul după altul. Dacă lucrurile ar merge în linii normale, făgărăşenii ar trebui să fie cei mai bine informaţi români. Dar nu este aşa pentru că informaţiile care le sînt ,,servite” de această breaslă sînt greu credibile. Dacă am face o istorie a presei locale, lesne am constata că puţini ziarişti fac cinste acestei bresle. Şi asta pentru că majoritatea dintre ei s-au vîndut politicului pentru o brumă de bani sau mai grav pentru puţină atenţie din partea celor cu funcţii atunci cînd au fost măguliţi cu titulatura de ,,ziarişti”. Orice ziarist ar trebui să ştie că trăieşte zilnic între cei despre care scrie, doar că nu poate fi ca ei. Dacă am face comparaţie cu presa de la 1910 sau măcar cu cea interbelică, puţini sînt ziariştii de azi care ar putea ajunge la nivelul celor de atunci. Un singur exemplu am da, dr. Ioan Şenchea. Monitorul de Făgăraş, ziar editat după modelul ,,The Sun”, a rămas pînă astăzi, după 19 ani (17 octombrie 1998 ediţia cu numărul ZERO), în inimile cititorilor.(continuarea doar în ediţia tipărită)

 

Citește mai departe...

Caută in site ...

Vizitatori online

Avem 1829 vizitatori online

Curs valutar BNR

Vremea in Fagaras

Poze din Făgăraş şi Ţara Făgăraşului

10.JPG

Cartea

Informatii utile

Statistici

Membri : 14
Conţinut : 728
Număr afişări conţinut : 3874371

FaceBook

Horoscop zilnic



Ziare