Monitorul de Făgăraș - Ziarul care stă de vorbă cu oamenii!

Home Reportaje Moise şi poruncile sfinte
Moise şi poruncile sfinte Email
Marţi, 08 Iunie 2010 11:07

 

     Primul legămînt pe care l-a făcut Dumnezeu cu omul a fost cu Noe al cărui semn se vede şi astăzi după ploaie: Curcubeul. Apoi a făcut cu Avraam un legămînt în carne ca să ştie de Dumnezeul Suprem care l-a înfiat împreună cu toată seminţia lui care va alcătui poporul ales-poporul din care se va naşte Mesia, cunoscut de noi drept Iisus Hristos. Dacă Avraam este deschizătorul de drumuri, atunci Moise va fi cel care va descoperi poporului său ,,legea“ scrisă pe table de piatră. Avraam este deschizătorul drumului spre ordine, iar Moise este legislatorul, cel care va primi preceptele după care se va ghida lumea exact din mîna lui Dumnezeu. În această ediţie, Monitorul de Făgăraş va prezenta viaţa lui Moise supranumit şi legiuitorul omenirii. Dată fiind importanţa pe care a avut-o în istoria omenirii prin legile primite direct de la Creatorul universal, Dumnezeu Tatăl pe tablele din stîncă primite pe Muntele Sinai.

 



Moise al istoriei
 

     Se poate spune că Moise este unul dintre cei mai înţelepţi oameni pe care i-a dat istoria. El va fi iniţiatorul unei revoluţii de proporţii în antichitatea îndepărtată. Moise este Prometeul care-i va scoate pe evrei din robia uneia dintre cele mai mari puteri ale lumii de atunci, Imperiul egiptean, şi le va arăta calea prin ,,pustie“ lucru ce echivalează cu calea ,,cunoaşterii“ la care se ajunge prin sacrificiu, prin renunţare. Mulţi dintre conaţionalii săi au cîrtit cînd îi plimba prin arşiţa pustie zicîndu-i că le era ,,mai bine“ în ţara egiptenilor pentru că acolo nu-i ardea soarele şi aveau ce să mănînce. Spunînd acestea, ei au uitat de bici şi de robie. Moise cerea însă mai mult de la ei. I-a învăţat cum să trăiască demn, cum să se poarte unii cu alţii, să nu fie laşi şi să se ajute între ei. Lucruri care pentru ei păreau dificile după atîţia ani de robie care i-a adus la stadiul de animale. Moise este mai mult decît personajul central al apariţiei şi formulării religiei iudaice, Moise aparţine întregii omeniri. Moise nu este singurul legislator, să ne amintim de Hamurrapi care a dat un cod de conduite morale şi sociale în îndepărtata Mesopotamie. Oare nu este curios că Avraam a plecat să-şi găsească noua patrie trasată de Dumnezeu tocmai de acolo? Romanii aveau şi ei un sistem juridic bine pus la punct. Respectul pentru cei bătrîni , dreptatea, cinstea le-au urmat şi alte popoare mari ale istoriei (vechii chinezi, grecii, daco-geţii etc), dar Moise a fost unic, el s-a chinuit să implementeze mai întîi în sufletele celor de lîngă el legile scrise pe table de piatră, iar apoi i-a condus spre libertate. Toţi legislatorii omenirii s-au zbătut să le facă viaţa cît mai uşoară semenilor, dar conceptul de Libertate nu a existat pînă la Moise.

 

 

Mare iniţiat?
 

     Teosofii şi masonii îl consideră pe Moise unul dintre marii iniţiaţi ai omenirii alături de Orfeu, Pitagora, Platon (unii şi pe Iisus încearcă să-l pună în acest context) Zamolxes, Buddha etc. Edouard Shure îl consideră pe Moise ,,iniţiat egiptean“ şi apoi ,,preot al lui Osiris“. Merge oare renumitul Teosof prea departe sau Moise, înfiat din faşă de familia regală-devenit prinţ egiptean, a fost nevoit să străbată tot parcursul pe care-l cerea educaţia unui membru al unei astfel de familii? Un lucru este cert: Moise a fost fiu adoptiv al fiicei faraonului-Shure afirmă contrar dovezilor scripturistice că a fost adoptat de sora faraonului. Este vorba de faraonul Ramses al II-lea. Conform surselor citate de Edouard Shure numele egiptean al lui Moise ar fi fost Horsasiph după cum afirmă şi Filon din Alexandria care-l citează pe vechiul preot Manethon. Conform teoriei lui Shure ,,istorisirea biblică îl transformă pe Moise într-un evreu din tribul lui Levi, cules de fiica faraonului din stufărişul Nilului, unde fusese aruncat de o mamă vicleană pentru a ajunge la prinţesă şi a-şi salva copilul de o persecuţie identică cu cea a lui Irod“. ,,Dimpotrivă-afirmă Shure- Manethon, preotul egiptean căruia îi datorăm informaţiile cele mai exacte despre dinastiile faraonilor, informaţii astăzi confirmate de inscripţiile de pe monumente, afirmă că Moise a fost preot al lui Osiris. De asemenea, Strabon care îşi strîngea informaţiile din aceeaşi sursă, adică de la preoţii egipteni, atestă acest lucru. Sursa egipteană are aici o valoare mai mare decît cea evreiască. Preoţii Egiptului nu aveau niciun interes să îi facă pe greci sau pe romani să creadă că Moise era unul de-ai lor, în timp ce amorul propriu al poporului evreu le cerea să facă din fondatorul naţiunii lor ( N.R- nu Moise a fost fondatorul naţiunii evreieşti, acesta a fost Avraam-Moise a fost doar legislatorul, continuatorul misiunii lui Avraam-aici Shure ne induce în eroare pentru a-şi legitima teza?) un om de acelaşi sînge cu ei. Povestirea biblică recunoaşte de altfel că Moise a crescut în Egipt şi trimis din ordinul împăratului ca inspector al evreilor din Gossen. Acesta este faptul important, capital, care stabileşte filiaţia secretă între religia mozaică şi iniţierea egipteană. Clementiu al Alexandriei ( N.R-numele corect este Clement ) credea că Moise era un mare iniţiat în ştiinţa Egiptului şi că, de fapt, opera creatorului lui Israel ar fi de neînţeles fără acesta“. Este drept că Moise a fost un mare iniţiat dar în ,,legea lui Dumnezeu“ pe care i-a revelat-o El însuşi pe Muntele Sinai şi nicidecum în misterele lui Osiris. Dacă Moise a făcut parte la început din familia regală a faraonului fără doar şi poate că el a fost nevoit să parcurgă cerinţele educaţiei unui prinţ egiptean, dar el a avut tot timpul conştiinţa că este evreu şi că este doar ,,înfiat“ de poporul lui Faraon. Ceea ce a învăţat de la egipteni l-a ajutat în întîlnirea cu Dumnezeu: să-şi dea seama că toată ştiinţa este în mîna lui Dumnezeu-Principiul Absolut al Universului.

 

 

Legenda care a dat viaţă
 

     Întreaga Biblie pare a fi o legendă care a fost transmisă omului de Dumnezeu pentru a-l putea cunoaşte. Miturile au stat la baza civilizaţiei întregii omeniri, dar între mit şi poveste este puţină deosebire. Mitul porneşte de la un adevăr pe cînd povestea este doar o invenţie. Biblia este un ,,mit“ al împăcării omului cu Dumnezeu; o descoperire care Dumnezeu a făcut-o ,,iniţiaţilor“ săi: profeţii, regii, înţelepţii şi pescarii chemaţi de Iisus. Chiar şi la întemeierea Romei a stat o legendă: doi bebeluşi părăsiţi şi hrăniţi de o lupoaică, ei vor deveni eroii Remus şi Romulus. În cazul lui Moise avem de-a face cu un copilaş abandonat într-un cufăr pe malul Nilului. ,,Un om oarecare, din seminţia lui Levi, şi-a luat femeie din fetele lui Levi. Femeia aceea a luat în pîntece şi a născut un băiat şi, văzînd că e frumos, l-a ascuns vreme de trei luni (N.R: porunca regelui egiptean era ca toţi băieţii să fie aruncaţi în Nil-adică ucişi ca nu cumva evreii să se înmulţească). Dar, fiindcă nu putea să-l mai dosească, a luat mama lui un coş de papură şi l-a uns cu catran şi cu smoală şi punînd copilul în el l-a aşezat în păpuriş, la marginea rîului. Iar sora copilului pîndea de departe ca să vadă ce are să i se întîmple. Atunci s-a pogorît fata lui Faraon la rîu să se scalde, şi roabele ei o însoţiră pe malul rîului. Şi văzînd coşul în păpuriş, ea a trimis pe una din roabele sale să-l aducă. Şi, deschizîndu-l, a văzut copilul: era un băiat care plîngea. Atunci i s-a făcut milă de el fetei lui faraon şi a zis: Acesta este dintre copiii evreilor. Iar sora copilului a zis către fata lui Faraon: Voieşti să mă duc să-ţi chem o doică dintre evreice, ca să alăpteze copilul? Fata lui Faraon i-a zis: Du-te! Şi s-a dus copila şi a chemat pe mama pruncului. Atunci fata lui Faraon i-a zis: Ia-mi copilul acesta şi mi-l alăptează, că eu am să-ţi plătesc! Şi a luat femeia copilul şi l-a alăptat. După ce a crescut copilul doica l-a dus la fata lui Faraon şi i-a fost ca fiu şi i-a pus numele Moise, pentru că îşi zicea: Din apă l-am scos“ (Ieşirea 2, 1-10). De aici încolo Biblia nu mai spune nimic despre copilăria lui Moise. Se presupune însă respectînd ,,logica istorică“ că el a beneficiat de o educaţie aleasă ca a unui prinţ veritabil. Numele ,,moseh“ are origine egipteană şi a putut să fie pus şi de doica sau mama reală a lui Moise. Majoritatea cercetătorilor sînt de părere că fiica lui faraon a fost cea care l-a numit Mose, ,,copil“, care a fost preluat de evrei ca ,,Moseh“. Moise provine din punct de vedere genealogic din clanul lui Chehat şi din casa lui Amram conform Ieşirii 6, 16, 9. Întrucît numele părinţilor lui nu sînt menţionate în relatarea detaliată a naşterii şi a copilăriei lui din Cartea Ieşirii se crede că, deşi născut de Iochebed, el a fost un urmaş mai distant al lui Amram, şi nu fiul lui. Amram şi cei trei fraţi ai lui au avut foarte mulţi urmaşi după un an de la ieşirea din Egipt.

 

 

Exilul
 

     ,,Iar după multă vreme, cînd se făcuse mare, Moise a ieşit la fiii lui Israel, fraţii săi, şi a văzut muncile lor cele grele. Cu prilejul acesta a văzut el pe un egiptean că bătea pe un evreu dintre fiii lui Israel, fraţii săi; Şi căutînd încoace şi încolo şi nevăzînd pe nimeni, el a ucis pe egiptean şi l-a ascuns în nisip“ (Ieşirea 2, 11-12). Probabil că Moise, care avea un rang destul de înalt la casa Faraonului, a fost trimis în inspecţie în Delta Nilului pentru a supraveghea muncile cînd s-a întîmplat acest incident. Tot ce-i posibil ca el să fi fost trimis pe post de scrib în valea Gossen pentru că Ramses II vroia să lege Pelusium de Heliopolis printr-un lanţ de fortificaţii. Toate provinciile Egiptului erau obligate să pună la dispoziţie contingente de muncitori pentru aceste lucrări uriaşe la care au fost aduşi foarte mulţi evrei. Aceştia prestau cele mai grele lucrări: tăietori în piatră şi cărămidari. Independenţi şi orgolioşi din fire ei nu se lăsau uşor călcaţi în picioare de bîtele paznicilor egipteni cum făcea populaţia indigenă ci uneori mai cîrteau sau chiar săreau la bătaie întorcînd loviturile. Moise a fost nevoit să fugă pentru că a fost pîrît chiar la faraon care dorea să-l ucidă pentru a-l da drept exemplu. Pentru fuga sa a ales graniţa de Est, o rută pe care o foloseau sclavii care evadau cu mult timp înaintea lui. Moise s-a căsătorit în cele din urmă cu Sefora, una dintre fiicele unui păstor madianit pe nume Ietro care i-a născut un fiu pe nume Gherşom.

Rugul aprins
 

     Pe cînd păştea turmele socrului său în deşert i se arătă un rug aprins ce ardea încontinuu şi nu se mistuia. Curios s-a dus să vadă cauza fenomenului cînd a auzit o voce: ,,Moise!“ Speriat el a spus: ,,Iată-mă“. Atunci Dumnezeu i-a grăit: ,,Eu sînt Dumnezeul tatălui tău, Dumnezeul lui Avraam şi Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov!“ După ce a auzit aceste cuvinte, Moise şi-a acoperit faţa căci se temea iar lumina emanată de foc îl orbea. Dumnezeu i-a spus că a văzut necazul poporului său şi s-a hotărît să-l salveze făcîndu-l pe el intermediar în acest plan măreţ. Tot atunci Dumnezeu se descoperă: ,,Eu sînt cele ce sînt“ (Ieşirea 3, 14) Adică Eu sînt începutul, cel ce dă viaţa, care ţine în mînă întregul univers.

În ajunul Exodului
 

     După ce s-a întîlnit cu fratele său Aaron şi cu bătrînii lui Israel, Moise l-a luat pe fratele său şi s-a dus într-o audienţă la faraon, probabil Ramses al II-lea. În cerere stipula ca faraon să-i permită poporului să ţină un praznic al Domnului în pustie. Acesta i-a respins sub pretextul că existau deja numeroase sărbători în care nu se lucra şi după părerea lui evreii nu căutau decît să caute pretexte datorate trîndăviei. Accesul lui Moise la faraon, şi asta într-un timp destul de scurt, nu trebuie să ne mire. P- Montet în ,,L Egipte et la Bible, 1959) indică papirusul Anastasi III, care descrie modul în care ,,tinerii lui Pi Ramasse Marele Biruitor...stau lîngă porţile lor...în ziua sosirii lui Wosemaetre-Setepenre ( N.R-aşa îl numeau egiptenii pe Ramses II) ...şi toţi ca unul dădeau glas fiecare cererii lui“. În ceea ce priveşte absenţa la lucru aceasta era un fapt real. Papirusurile egiptene includ cataloage de lucru care înregistrau absenţele zilnice, numele celor absenţi şi motivele pentru care au absentat. Un astfel de papirus arată că lucrătorii de la un mormînt împărătesc nu au lucrat odată 30 de zile din 48. Un catalog de absenţa a consemnat faptul că ,,mai mulţi lucrători au adus jertfe zeului lor“. După ce Faraon i-a refuzat categoric Dumnezeu l-a reasigurat pe Moise că El îşi va duce la îndeplinire legămîntul pe care l-a făcut cu urmaşii lor şi-i va scoate din Egipt ducîndu-i în Palestina. ,,Eu sînt Domnul, şi M-am arătat lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov ca Dumnezeu Atotputernic, iar cu numele meu de Domnul nu M-am făcut cunoscut lor. Mai mult: am făcut legămînt cu ei, ca să le dau pămîntul Canaan, pămîntul pribegiei lor, în care rătăceau ei. Şi, în sfîrşit am auzit suspinul fiilor lui Israel, pe care îl ţin egiptenii în robie, şi Mi-am adus aminte de legămîntul Meu cu voi. Mergi dar de vorbeşte fiilor lui Israel şi le spune: Eu sînt Domnul şi am venit să vă scot de la munca cea grea a egiptenilor şi am să vă izbăvesc din robia lor; am să vă izbăvesc cu braţ înalt şi cu pedepse mari...“ (Ieşirea 6, 2-6) Moise era bîlbîit şi a preferat să-l lase pe fratele său Aaron să vorbească în locul lui.

Plăgile
 

     A avut loc un concurs între Moise şi vrăjitorii de la curtea lui Faraon-şi aceştia ştiau să transforme un băţ în şarpe sau dădeau impresia printr-un fel de hipnoză asupra celui care privea. Văzînd dibăcia vrăjitorilor săi Faraon a refuzat doleanţele evreilor fapt pentru care Dumnezeu a lovit Egiptul cu zece plăgi: rîul s-a transformat în sînge, peştele a murit făcînd apa insalubră; broaşte, ţînţari, tăuni, molimă pe animale, bube, grindină, lăcuste, întuneric, uciderea pruncilor întîi născuţi ai egiptenilor începînd cu fiul lui Faraon.

Mielul pascal
 

      ,,Apoi a grăit Domnul cu Moise şi Aaron în pămîntul Egiptului şi le-a zis: Luna aceasta să vă fie începutul lunilor, să vă fie întîia între lunile anului. Vorbeşte deci la toată obştea fiilor lui Israel şi le spune: În ziua a zecea a lunii acesteia să-şi ia fiecare din capii de familie un miel...Mielul să vă fie de un an, parte bărbătească şi fără meteahnă, şi să luaţi sau un miel, sau un ied. Să-l ţineţi pînă în ziua a paisprezecea a lunii acesteia şi atunci toată adunarea obştii fiilor lui Israel să-l junghie către seară. Să ia din sîngele lui şi să ungă amîndoi uşorii şi pragul cel de sus al uşii casei unde au să-l mănînce. Şi să mănînce în noaptea aceea carnea lui friptă la foc; dar s-o mănînce cu azimă şi cu ierburi amare. Dar să nu-l mîncaţi nefript deajuns sau fiert în apă, ci să mîncaţi totul fript bine pe foc, şi capul cu picioarele şi măruntaiele. Să nu lăsaţi din el pe a doua zi şi oasele lui să nu le zdrobiţi. Ceea ce va rămîne pe a doua zi să ardeţi în foc. Să-l mîncaţi însă aşa: să aveţi coapsele încinse, încălţămintea în picioare şi toiegele în mîinile voastre; şi să-l mîncaţi cu grabă, căci este Paştile Domnului. În noaptea aceea voi trece peste pămîntul Egiptului şi voi lovi pe tot întîiul născut în pămîntul Egiptului, al oamenilor şi al dobitoacelor, şi voi face judecată asupra tuturor dumnezeilor în pămîntul Egiptului, căci Eu sînt Domnul.. Iar la voi sîngele va fi semn pe casele în care vă veţi afla: voi vedea sîngele şi vă voi ocoli şi nu va fi între voi rană omorîtoare, cînd voi lovi pămîntul Egiptului. Ziua aceea să fie spre pomenire şi să prăznuiţi într-însa sărbătoarea Domnului, din neam în neam; ca aşezare veşnică s-o prăznuiţi. Şapte zile să mîncaţi azime; din ziua întîi să depărtaţi din casele voastre dospitura, căci cine va mînca dospit din ziua întîi pînă în ziua a şaptea, sufletul aceluia se va stîrpi din Israel“ (Ieşirea 12, 1-15) Acestea vor deveni paştile iudaice-pessah-adică trecere-în amintirea eliberării poporului evreu din robia Egiptului.

Marea Roşie
 

     După moartea fiului său, Faraon a fost convins să-i lase pe israelieni să plece dar apoi s-a răzgîndit şi a pornit în urmărirea lor cu armata sa formată din celebrele care de luptă care au băgat groaza în mulţi duşmani. În aceste care se aflau arcaşi de elită iar pe laterale, în partea de jos erau prevăzute cu lame de mărimea unor suliţe ce tăiau picioarele cailor adversarilor sau chiar produceau răni în rîndul oştilor duşmane. Episodul cu trecerea Mării Roşii rămîne unul dintre cele mai contestate. Biblia spune: ,,...Iar Moise şi-a întins mîna sa asupra mării şi a alungat Domnul marea toată noaptea cu vînt puternic de la răsărit şi s-a făcut marea uscat, că s-au despărţit apele. Şi au intrat fiii lui Israel prin mijlocul mării, mergînd ca pe uscat, iar apele le erau perete, la dreapta şi la stînga lor. Iar Egiptenii urmărindu-i, au intrat după ei în mijlocul mării toţi caii lui Faraon, carele şi călăreţii lui. ....Şi şi-a întins Moise mîna asupra mării şi spre ziuă s-a întors apa la locul ei, iar egiptenii fugeau împotriva apei. Şi aşa a înecat Dumnezeu pe egipteni în mijlocul mării...“ (Ieşirea 1421-27) Unii cercetători susţin teoria unui tsunami. Vulcanul din insula Santorini ar fi explodat în aceeaşi perioadă aruncînd întreaga insulă în mare-eveniment ce ar fi creat un tsunami care ar fi avut repercursiuni pînă în Marea Roşie. Norul din Biblie se presupune că ar fi fost cenuşa vulcanului care a putut fi văzută de la o distanţă de cîteva mii de kilometri. O altă teorie susţine că nu este vorba de o trecere a Mării Roşii de întreaga populaţie israelită. O regiune de lîngă Marea Roşie era numită ,,Marea de trestii“-aici apele erau mici: după opinia altor cercetători a fost vorba de un grup de călăreţi conduşi de liderii lor care ar fi trecut prin aceste ,,mlaştini“.

Legea
 

     După o călătorie epuizantă prin pustiul Sinaiului în care unii dintre evrei au cîrtit împotriva liderului lor s-au oprit la poalele Munţilor Sinai. Moise a urcat pe munte să se întîlnească cu Dumnezeu şi s-a întors cu tablele Legii. ,,Eu sînt Domnul Dumnezeul tău, Care te-a scos din robia Egiptului şi din casa robiei. Să nu ai alţi dumnezei în afară de Mine! Să nu-ţi faci chip cioplit şi nici un fel de asemănare a nici unui lucru din cîte sînt în cer, sus, şi din cîte sînt pe pămînt, jos, şi din cîte sînt în apele de sub pămînt! Să nu te închini lor, nici să le slujeşti....Să nu iei numele Domnului Dumnezeului Tău în deşert...Adu-ţi aminte de ziua odihnei ca să o sfinţeşti....Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta ca să-ţi fie bine şi să trăieşti ani mulţi pe pămîntul pe care Domnul Dumnezeul tău ţi-l va da ţie. Să nu ucizi! Să nu fii desfrînat! Să nu furi1 Să nu mărturiseşti strîmb împotriva aproapelui tău! Să nu doreşti casa aproapelui tău, să nu doreşti femeia aproapelui tău, nici ogorul lui, nici sluga lui, nici slujnica lui, nici boul lui, nici asinul lui şi nici unul din dobitoacele lui şi nimic din cîte are aproapele tău“ (Ieşirea 20, 2- 17). Acesta va deveni codul moral şi deontologic al întregii omeniri.

Ruta spre Iordan
 

     După ieşirea din Egipt, Israel a părăsit Sinaiul şi a ajuns la Cades Barnea. De acolo, Moise a trimis iscoade în Canaan. Ţara era bogată dar locuitorii ei erau puternici. Aflînd acest lucru unii dintre israeliţi s-au răzvrătit, dar Moise l-a rugat pe Dumnezeu să cruţe Israelul. Domnul a hotărît ca poporul să călătorească prin pustie 40 de ani pînă cînd generaţia de răzvrătiţi va muri şi va fi înlocuită de una nouă. Această perioadă va fi presărată cu evenimente: revolta fiilor lui Core, moartea lui Miriam-sora lui Moise; ispitirea lui Dumnezeu-scoaterea apei din stîncă-fapt pentru care Dumnezeu nu i-a permis lui Moise să intre în Ţara Canaanului: acest lucru l-a înfăptuit Iosua. Ajuns doar la graniţa cu Ţara Sfîntă lui Moise i s-a permis să o vadă de pe Muntele Nebo unde a şi murit la vîrsta de 120 de ani. Ultimele recomandări către ai săi sînt făcute în Cartea Deuteronomului.

Lucrarea lui Moise
 

     Lider incontestabil al poporului său, cu o temeinică pregătire de care a beneficiat în timpul în care a fost unul dintre membrii casei regale egiptene, timp în care a primit o temeinică pregătire filosofică şi militară, el şi-a întărit autoritatea prin faptul că a umblat aproape de Dumnezeu. El a mijlocit în permanenţă înaintea lui Dumnezeu pentru poporul său care păcătuia. Avem exemplul episodului cu viţelul la care au început să se închine evreii în lipsa sa. Realizările lui au fost rezultatul credinţei în Dumnezeul nevăzut. Moise nu a fost doar un promulgator al unui cod civil şi ideal ci şi un om inspirat de Dumnezeu, care avea legături directe cu Dumnezeu în perioade lungi, timp în care se retrăgea în singurătate. El a fost totodată un prooroc şi un legiuitor. A fost un om înzestrat cu o mare capacitate de a scrie naraţiuni istorice, de a formula legi şi de a compune poeme. Nu este unic în istorie-un astfel de om a trăit în Egipt cu şapte secole înaintea lui: este vorba de Khety sau Akhtoy, fiul lui Duauf, un scriitor din timpul faraonului Amenemhat I (1991-1962 î. Hr.) care a fost un mare educator, propagandist politic şi poet. El a scria „Satira comerţului“ pentru a fi folosită în şcolile pentru educarea scribilor; a fost şi autorul binecunoscutului imn al Nilului. O parte considerabilă a Pentateuhului a fost scrisă de Moise sau încredinţată de el altcuiva să o scrie. Moise a stat împreună cu Hristos, fiind alături de Ilie pe munte la Schimbarea la Faţă. Importanţa lui Moise este covîrşitoare pentru întreaga istorie a omenirii. A fost un legislator, un profet şi unul dintre marii iniţiaţi care au contribuit la progresul omenirii.
( Ştefan Botoran )

Noe, potopul şi arca
 

- După Biblie, (cf. Geneza 5,28), Noe a fost fiul lui Lameh, care era fiul lui Metusala (Matusalem), iar numele său în ebraică ar fi: mângâiere, linişte, odihnă.
- Noe a trăit 950 ani de ani şi este ultimul dintre primii patriarhi a căror vârstă depăşeşte 700 de ani (deşi de fapt înseamnă 70 ani)
- În realitate ar fi trăit 95 de ani, iar la vârsta de 60 ani ar fi construit arca. Uriaşele vârste din prima Carte a Vechiului Testament se micşorează brusc după Potop şi Turnul lui Babel, intrând în normalitate (aşa cum o concepem azi) cu marele patriarh Avraam.
- După cartea lui Moise, fiii lui Noe (Sem, Ham şi Iafet) s-au născut când el avea vârsta de 50 de ani. Aceştia poartă numele a trei popoare ebraice. Astfel, din Ham provin hamiţii (africanii negri), din Sem, semiţii (popoarele semitice) şi din Iafet, iafetiţii.
- Dumnezeu vrea să pedepsească oamenii pentru viaţa păcătoasă pe care o duceau, în acelaşi timp cruţând familia lui Noe, care ducea o viaţă evlavioasă.
- Noe, fiind înştiinţat, construieşte o barcă cunoscută sub numele de Arca lui Noe în care se urcă cu familia sa şi cu diferite animale pentru a le salva din calea potopului trimis de Dumnezeu şi care a nimicit vieţuitoarele de pe pământ. După potop, Noe a trimis mai întâi un corb să vadă dacă apele au scăzut, apoi un porumbel. După ce el şi familia sa au ieşit din arcă, Noe a sacrificat un animal în cinstea lui Dumnezeu pentru că i-a salvat şi pentru ca Dumnezeu să nu mai trimită potopul.
- Arca a avut lungimea de 140 de metri, lăţimea de 23 de metri şi înălţimea de 14 metri. Avea un singur geam şi o singură uşă aflată la mijlocul corabiei. Corabia a fost construită din lemn de gofer (chiparos), era impărţită în cămăruţe, tencuită cu smoală pe dinăuntru si pe dinafară. (Geneza 6,14)
- Se spune că potopul a durat 365 de zile, alţii spun că au trecut 371 de zile până când arca a eşuat pe vârful muntelui Ararat. Alte 40 de zile au trecut până când apele s-au retras şi munţii au devenit vizibili.
- În semn de legământ Dumnezeu a pus pe cer curcubeul, care simbolizează pacea şi liniştea după ploaie sau război.
- Asemenea povestiri mitologige despre potop pot fi întâlnite şi în mitologia sumero-babiloniană a lui Ghilgameş (cca.1200 î.e.n.), sau mai târziu, în Talmud şi Coran.
- După Biblie, Noe a fost primul agricultor şi viticultor (Gen.9.20).
- Nu există dovezi că ar fi existat cu adevărat. Potopul nu a fost la nivel mondial, ci este o exagerare a literaturii biblice. Adevăratul potop ar fi avut loc cam prin anii 3000 î.Hr.-3300 î.Hr., pe malurile fluviilor Tigru şi Eufrat, cauzând o mare inundaţie în Mesopotamia. Cândva, la începuturile creştinismului, se ştia că lumea avea o vechime de mii de ani (nu milioane de ani), iar potopul ar fi avut loc până în anul 2200 î.Hr. Însă cu descoperirea civilizaţiilor mai vechi, cum ar fi cea egipteană,care au supravieţuit potopului şi sunt mai vechi de anii 5000 î.Hr., cu mult înainte de potop, deci ideea că ar fi avut loc un potop la nivel mondial este falsă. În plus, autorii Bibliei ar fi imitat personajul Noe din mitologia mesopotamiană, în care se povesteşte despre un potop care ar fi distrus Mesopotamia, dar un om, Utnapishtimar, ar fi construit o corabie şi ar fi salvat speciile. Şi mitologia greacă povesteşte despre un anume potop, trimis de zei, dar în care un om, Deucalion, împreună cu femeia sa, debarcând pe un loc uscat ar fi continuat răspândirea umană.
- Există evident şi dovezi clare în sprijinul potoplui.
- Puţini ştiu că Marea Neagră este o mare foarte tînără. Pe vremuri, în locul ei era un lac cu apă dulce, cu o intindere mult mai mică. Intr-o bună zi, Mediterana a rupt istmul care o separa de acest lac şi apele ei au năvălit cu o forţă nemaipomenită, inundand foarte repede sute de kilometri de asezări. S-a iscat un exod uriaş, oamenii au fugit departe de mare, răspîndindu-şi limbile, tradiţiile şi povestile în Europa şi Asia. Intre aceste poveşti se află şi cea a unui mare potop, rămasă în Biblie sub numele de "Potopul lui Noe“

Muntele lui Moise
 

- Muntele Sinai se ridică la 2285 m şi se crede că este locul unde Dumnezeu i-a dat lui Moise cele 10 porunci.
- In 1934, o mică biserică a fost construită în vîrful muntelui.
- De peste 1000 de ani acest munte atrage pelerini încredinţaţi că acesta este muntele sfint.
- In capătul sudic se afla muntele Musa sau Muntele lui Moise. Acest vîrf este considerat, în mod tradiţional, ca fiind locul unde Moise a vorbit cu Dumnezeu.
- Mănăstirea Sf. Ecaterina săpată în stîncă se află la poalele nord-estice ale muntelui şi încercuieşte ceea ce tradiţional este cunoscut ca tufişul în flăcări.
- Capela Sfinta Treime, construită în 1934 nu este deschisă pentru muritorii de rînd. Se crede că adăposteşte stînca, din care Dumnezeu a făcut tablele legilor. Mai este şi o mică moschee şi o grotă unde Moise ar fi aşteptat să primească tablele.

Comments
Comentariu nou Cautare
ora exacta  - Moise şi poruncile sfinte   |24-01-2014 08:23:53
Buna treaba BLOGTITLE! Super site: link:http://"http://ora-exacta-pe-glob.blogsp ot.com".

http://o
ra-exacta-pe-glob.blogspot .com
Scrieti comentariu
Nume:
Email:
 
Titlu:
 
Va rog sa introduceti codul anti-spam pe care il puteti citi in imagine.

3.26 Copyright (C) 2008 Compojoom.com / Copyright (C) 2007 Alain Georgette / Copyright (C) 2006 Frantisek Hliva. All rights reserved."

 

Scriitorul Irvine Welsh vine în România

În ediţia tipărită

Chirii modice la ANL

 

     În acest an au primit locuinţe în blocurile ANL patru familii de făgărăşeni. Repartiţia a fost realizată în blocurile A, C, H şi J, în apartamente de 2 camere, iar chiriaşii s-au mutat încă din luna august. Dacă în urmă cu cîţiva ani numărul cererilor depuse în vederea obţinerii unei locuinţe ANL depăşea 1.000, astăzi mai sînt înregistrate doar 70 de solicitări. Tinerii din municipiu nu se mai bat pentru o locuinţă ANL, deşi chiriile sînt sfidător de mici faţă de cele practicate pe piaţa liberă. Dacă în ANL o chirie nu depăşeşte 50 euro/lună, pe piaţa liberă se cer şi 200 euro/lună, în condiţiile unui confort similar (continuarea doar în ediţia tipărită) 

Citește mai departe...
 
Taximetriştii, nemultumiţi de noile sensuri unice

 

     Începînd cu data de 16 octombrie 2017, Primăria Făgăraş aplică noi restricţii de circulaţie pe unele străzi din municipiu. Acestea au fost stabilite în urma unor dezbateri publice, iar Comisia de circulaţie a definitivat forma restricţiilor. Făgărăşenii care au aflat despre aceste noi modificări au păreri împărţite, unii laudă iniţiativa Primăriei Făgăraş, iar alţii nu sînt de acord cu modificările considerîndu-le inadecvate. (continuarea doar în ediţia tipărită) 

Citește mai departe...
 

Caută in site ...

Vizitatori online

Avem 1511 vizitatori online

Curs valutar BNR

Vremea in Fagaras

Poze din Făgăraş şi Ţara Făgăraşului

7.JPG

Cartea

Informatii utile

Statistici

Membri : 14
Conţinut : 734
Număr afişări conţinut : 3873085

FaceBook

Horoscop zilnic



Ziare