Monitorul de Făgăraș - Ziarul care stă de vorbă cu oamenii!

Home Reportaje Imperiul lui Dumnezeu
Imperiul lui Dumnezeu Email
Marţi, 01 Iunie 2010 17:12

 

 

Avraam, părintele credinţei - Scriitorul american John Barth a definit Biblia într-un mod originar spunînd că „Biblia nu este cuvîntul omului despre Dumnezeu, ci cuvîntul lui Dumnezeu despre om". „Cartea cărţilor“ este izvor de informaţii pentru istorici, pentru cercetători şi nu numai. Multe din datele istorice au fost inspirate din Biblie, unele dintre ele fiind demonstrate, iar pentru altele existînd şi astăzi suspiciuni în privinţa veridicităţii. Totuşi nu se poate vorbi despre o separare între istorie şi biblie. Şi asta pentru că personajele din istoria lumii n-au rămas în memoria colectivă precum au fost şi sînt percepute personajele biblice.

 Deşi personajele istorice au lăsat omenirii fel şi fel de obiective impunătoare, legi, reforme pe care omul le foloseşte şi în ziua de astăzi, acestea n-au depăşit faptele personajelor biblice date de Dumnezeu. Cine cunoaşte în amănunt istoria vreunui imperiu instalat în urmă cu mii de ani în vreo insulă sau vreun stat, istoria vreunei familii regale, deznodămîntul vreunei bătălii dintre două armate feudale sau din alte timpuri, reforma iniţiată de vreun rege din antichitate, etc, exceptînd istoricii sau persoanele direct sau indirect interesate de astfel de informaţii? În schimb, viaţa personajelor biblice este ştiută de orice muritor. Noe, Moise, Avraam, Iacov, David, Daniel, Iisus, Fecioara Maria, Iosif, apostolii, ucenicii, etc, sînt personaje impuse în memoria colectivă prin revelaţie divină, prin faptele săvîrşite de acestea, prin cartea de căpătîi- biblia. Putem spune că Împărăţia divină şi marile imperii istorice au acţionat şi acţionează în lumi paralele, neputînd fi disociate însă una de alta. Putem vorbi despre o lume pămînteană şi o alta spirituală. Monitorul de Făgăraş a titrat în serial istoria omenirii sub titlul „Mari imperii ale lumii“. S-a scris despre istoria de mii şi mii de ani a continentelor lumii, a statelor înfiinţate şi transformate în timp, a regilor şi împăraţilor, a conducătorilor contemporani, etc. Acum, Monitorul de Făgăraş îşi propune să scrie despre „Marele Imperiu al lui Dumnezeu“. Ca sursă de inspiraţie, după cum este şi normal, va folosi Biblia, pe lîngă Istoria universală. În paginile ziarului, cititorii vor putea afla despre viaţa celor mai cunoscute personaje biblice, despre legile universale după care se ghidează omenirea, despre faptă şi răsplată, bine şi rău, despre ceea ce înseamnă credinţă şi modul în care este percepută aceasta de om. Cititorii vor găsi „povestea“ lui Avraam, a lui Noe, Solomon, David, Moise pînă la Iisus şi ucenicii săi.

 

 

Avraam-părintele tuturor religiilor
 

     În această ediţie, va fi relatată istoria anilor 2000 î.Hr. cînd a trăit Avraam. Pe Avraam şi-l revendică toate cele trei credinţe monoteiste şi cele mai importante de pe mapamond: iudaismul (religia mozaică), islamismul şi creştinismul. Avraam este strămoşul naţiunii evreieşti prin Isaac şi al arabilor prin Ismael. Aşadar două popoare care se măcelăresc reciproc pînă în ziua de azi sînt fraţi la origini. Evreii, creştinii şi musulmanii îl mărturisesc pe Avraam drept un exemplu de credinţă remarcabilă în Dumnezeu. În versetele 69-82, surata 26, Coranul spune: ,,Spune-le povestea lui Avraam. Cînd el a spus tatălui şi poporului lui: Pe cine veneraţi voi? Ei au spus: Noi venerăm idoli şi ne devotăm cultului lor. El a spus : Ei vă aud cînd îi invocaţi? Sau poate ei să vă facă rău? Ei au spus: Nu, dar i-am găsit pe taţii noştri procedînd la astfel. El a spus: ce spuneţi voi despre ceea ce veneraţi? Voi şi cei mai vechi strămoşi ai voştri? Ei bine, toţi sînt pentru mine duşmani în afară de Domnul şi Stăpînul Universurilor; Cel care m-a creat şi Cel care mă călăuzeşte. El îmi dă să mănînc şi să beau. Cînd mă îmbolnăvesc, El este cel ce mă vindecă. El îmi aduce moartea, pentru a mă învia după aceea. De la El aştept iertarea greşelilor mele, Ziua Judecăţii“. Vechiul Testament recunoscut atît de iudei cît şi de creştini drept carte revelată spune: ,, Şi Dumnezeu a zis lui Avraam: Ieşi din ţara ta şi din nemetul tău, şi du-te în ţara pe care ţi-o voi arăta. Şi voi face din tine popor mare şi te voi binecuvînta şi voi mări numele tău, încît vei fi binecuvîntare şi pentru alţii. Şi voi binecuvînta pe cei ce te binecuvintează, iar pe cine te blesteamă îl voi blestema, şi se vor binecuvînta întru tine toate neamurile pămîntului...“ (Geneza sau Facerea 12, 1-3)

Iraqul-locul originii lui Avraam
 

     ,,Eu sînt Domnul, cel ce te-a scos pe tine din Ur, cetatea caldeilor, ca să-ţi dau ţara aceasta de moştenire“ spune Cartea Genezei (Geneza 15,7). Ştefan vorbeşte de Mesopotamia ca punct de plecare al lui Avraam: ,,Fraţilor şi părinţilor, ascultaţi! Dumnezeul măririi s-a arătat părintelui nostru Avraam, cînd era în Mesopotamia, mai înainte ca să locuiască în Haran...Atunci a ieşit din pămîntul Haldeilor (Caldeilor ) şi a locuit în Haran“ (Faptele Apostolilor 7, 2-4) ,,Ur“ este numele mai multor locuri cunoscute în Asia Mică. O asemenea identificare ar fi însemnat însă ca Avraam să fi mers spre Est înainte de a porni înspre Vest, spre Canaan. O astfel de identificare ar presupune ca regiunea Caldeea să fie identificată cu Haldai- o parte din Armenia antică. Caldeii erau un popor semitic cunoscut în Babilon cel puţin de la sfîrşitul mileniului al II-lea î. Hr., dar nu există nicio referire la prezenţa lor în Nordul Mesopotamiei. În jurul anului 150 d. Hr. Eupolemus identifica cetatea Ur în Babilon care era numită Camarina ( ,,Luna“ ) sau Ouria. Interpretarea talmudică potrivit căreia Ur este Erec nu are argumente prea solide întrucît această aşezare este menţionată ca cetate separată în Geneză: ,, Şi începutul stăpînirii sale (N.R-textul face referire la legendarul războinic Nimrod) a fost Babilonul, Erec, Acad, Calne, şi ţara Şinearului“ (Geneză 10, 10) Cei mai mulţi dintre cercetători sînt de comun acord cu faptul că cetatea antică Ur (Uri) este actualul Tell el-Muqayyar la 14 Km Sud-Vest de Masiriyeh pe rîul Eufrat, în partea de Sud a Iraqului. Excavaţiile făcute în acest loc între 1922-1934 de o echipă combinată de la British Museum şi de la University Museum din Philadelphia condusă de Sir C.L. Wooley a urmărit istoria acestei zone pînă în jurul anului 300 î.Hr. cînd a fost abandonată. Au fost descoperite vechi cimitire regale iar sub acestea un strat aluvionar care a fost la început identificat cu potopul din epopeea lui Ghilgameş şi cel din Geneza. Ruinele templului turn (ziggurat) construit de Ur-Nammu, întemeietorul dinastiei cu acelaşi nume continuă să domine azi locul. Istoria şi economia cetăţii este bine cunoscută din mii de tăbliţe cu inscripţii şi din numeroase clădiri găsite în acest loc. Zeitatea principală a fost Nannar care era venerat şi în Haran. Mai tîrziu cetatea a fost condusă de regii Caldeei ai Babilonului.

 

 

Avraam, personaj istoric
,,Abram“ în ebraică înseamnă după toate probabilităţile ,,tatăl este înălţat“ şi este tipic pentru cultura semitică timpurie. După legămîntul din Geneză 17,5: ,,Şi de aici înainte nu te va mai chema Avram, ci va fi numele tău Avraam, căci ţi-am hărăzit să fii părintele a o mulţime de popoare“ numele lui este schimbat în Avraam, adică Abraham fiind tradus sugestiv ca ,,tatăl unei mulţimi“. Cu siguranţă se referă la o mulţime de naţiuni. Adam şi Eva sînt strămoşii neamului omenesc şi definesc primii oameni dar Avraam este strămoşul unei ,,mulţimi“ legate prin credinţă. El este fondatorul monoteismului: credinţa într-o singură divinitate: Yahwe-Dumnezeu cel care a creat lumea prin Cuvîntul Său. El este deschizătorul de drumuri în ceea ce priveşte credinţa într-un Dumnezeu atotputernic. Formele numelui lui Avraam apar într-o mulţime de texte cuneiforme şi egiptene, dar nu toate fac referire la persoane identice. Ultima formă s-a păstrat ca etimilogie populară ca o variantă în dialect local a numelui Avraam (Abram). A trăit între anii 2000-1825 î.Hr. şi a fost urmaş al lui Sem, unul dintre cei trei fii ai lui Noe (Sem, Ham şi Iafet). Tatăl său se numea Terah.

Viaţa lui Avraam
Conform Genezei, Avraam s-a născut în Ur şi s-a mutat în Haran împreună cu soţia sa, Sarai, tatăl şi fraţii săi Nahor şi Haran. Au fost însoţiţi şi de Lot, nepotul său. ,,Şi Terah era în vîrstă de şaptezeci de ani şi a avut pe Avram, pe Nahor şi pe Haran; Haran a avut pe Lot. Dar Haran a murit în zilele lui Terah, tatăl său, în patria sa, în cetatea Ur din Caldeia. Iar Avram şi Nahor şi-au luat soţii. Pe femeia lui Avram o chema Sarai, (Sara) şi pe femeia lui Nahor o chema Milca, fiica lui Haran-tatăl Milcăi şi tatăl Iscăi. Şi Sarai era stearpă şi n-avea copii. Şi Terah a luat pe Avraam, fiul său, şi pe Lot, fiul lui Haran, nepotul său, şi pe Sarai, nora sa, femeia lui Avraam, fiul său, şi a plecat cu ei din cetatea Ur a caldeilor, ca să se ducă în pămîntul Canaan; dar ajungînd în Haran, s-au aşezat acolo. Iar zilele lui Terah au fost două sute şi cinci ani. Şi a murit Terah în Haran. (Geneză 11, 26-32) La vîrsta de 75 de ani, după moartea tatălui său, Avraam se mută în Canaan-regiune ce corespunde geografic cu Palestina actuală (N.R- Palestina locuită în mare parte de arabi nu este recunoscută ca stat oficial ) în apropiere de Betel, la Mamre, lîngă Hebron şi la Beer-Şeba. În fiecare loc el a ridicat un altar şi un cort. În timpul călătoriilor sale -Sihem, Egipt, Gherar şi Macpela el se prezintă ca liderul respectat al unui grup fiind tratat peste tot unde se ducea cu egalitate de conducătorii localnici. Este cunoscut faptul că a acţionat ca lider recunoscut al unei coaliţii ce a eliberat pe nepotul său Lot care fusese luat prizonier din Sodoma de către un grup de ,,împăraţi“. Întregul episod este relatat în capitolul al 14-a din Cartea Genezei. Este faimoasă primirea pe care i-a făcut-o Melchisedec, regele Salemului: ,,Şi Melchisedec, regele Salemului i-a ieşit înainte cu pîine şi vin; iar el era preot al Dumnezeului Celui Prea Înalt. Şi l-a binecuvîntat şi a zis: Binecuvîntat fie Avraam de Dumnezeul Cel Prea Înalt, făcătorul cerului şi al pămîntului“ (Geneză 14, 18-19) Avraam a fost considerat ca un străin respectabil în locurile prin care a umblat, fără o reşedinţă anume-viaţa sa nu era sedentară şi destul de bogat. Avea mulţi slujitori care îl urmau chiar şi în luptă. ,,Auzind Avraam că nepotul său a fost luat prins de război, a înarmat pe oamenii săi încercaţi, născuţi în casă, trei sute optsprezece inşi, şi a urmărit pe duşmani pînă la Dan“(Geneza 14,14 ) şi numeroase averi ,,Şi Avram era tare bogat: avea turme, argint şi aur“(Geneza 13,2). El a trăit în pace cu canaaniţii ,,Şi a străbătut ţara pe îndelete pînă la vatra Sihemului, pînă la stejarul More. Iar în acele zile locuiau în ţară Canaaniţii“(Geneza 12,6 ), fereziţii ,, Şi s-a iscat ceartă între ciobanii turmelor lui avram şi ciobanii turmelor lui Lot. Iar canaaniţii şi pereziţii locuiau pe vremea aceea în ţară“(Geneză 13,7 ), filistenii ,, Şi Avram a petrecut ca străin în ţara filistenilor încă multă vreme“(Geneză 21, 34) , şi egiptenii, făcînd negocieri cu hetiţii: ,, Astfel a ajuns ţarina lui Efron, cea din Macpela, la răsărit de Mamre, ţarina şi peştera din ea, precum şi toţi copacii care sînt în ţarină de jur-împrejur, în tot cuprinsul ei, în stăpînirea lui Avraam, cu ştiinţa fiilor lui het, adică a tuturor celor care veniseră la poarta cetăţii“ (Geneza 23, 17-18).

 

 

Legămintele
Conform formulelor antice ale tratatelor legăminte ,,Marele Împărat“ adică Yahwe-Dumnezeu face un astfel de legămînt tratat cu Avraam: ,,Iar după ce a asfinţit soarele şi s-a făcut întuneric, iată un cuptor fumegînd şi o văpaie de foc, care au trecut printre acele ciozvîrţi. În ziua aceea, a încheiat Dumnezeu legămînt cu Avram şi a zis: Urmaşilor tăi voi da pămîntul acesta, de la fluviul Egiptului pînă la fluviul cel mare al Eufratului: Pe cheniţi, pe Cheneziţi, pe Chedmoniţi, Şi pe Hetiţi, pe Pereziţi şi pe Refaiţi. Şi pe Amoriţi, pe Canaaniţi, pe Gherghesiţi şi pe Iebusiţi“ ( Geneza 15, 17-21 ) La rîndul său Avraam va stipula tratate la nivel de egalitate cu stăpînitorii din vremea lui conform uzanţelor acelor vremuri.

Ţara promisă
Yahwe i-a promis prin legămînt lui Avraam şi urmaşilor lui pentru totdeauna ţara care se întinde de la rîul Eufrat spre Sud-vest. Credinţa lui Avraam s-a dovedit atît prin întreprinderea acţiunilor de preluare prin acte simbolice a ţării care i-a fost dată de Dumnezeu şi care se întindea de la Beer-Şeba pînă la Dan. Una dintre căpeteniile acelor ţinuturi i-a spus lui Avraam: Dumnezeu este cu tine în toate cîte le faci!“ (Geneza 21,22 ) Este vorba despre Abimelec. Bineînţeles că Avraam a trebuit să se folosească şi de grupuri expediţionare înarmate pentru a prelua în adevăratul sens al cuvîntului ţara pe care i-a ,,dăruit-o“ Yahwe. Cu toate acestea el nu a stabilit nicio capitală fiind nevoit să cumpere pînă şi locul de înmormîntare al soţiei sale.

Familia
Deşi legămîntul divin i-a promis lui Avraam popoare întregi de urmaşi el nu a avut urmaşi la început şi l-a făcut moştenitor pe îngrijitorul casei sale, Eliezer din Damasc. Tot el l-a tratat mai tîrziu ca pe un moştenitor pe nepotul său Lot care a beneficiat de un tratament preferenţial din partea lui pînă cînd acesta decide să se mute la Sodoma. La vîrsta de 86 de ani a avut un fiu de la o ,,roabă“ egipteancă-Agar pe nume Ismael dar acesta a fost alungat împreună cu mama sa din ordinul Sarei. Dumnezeu însă i-a salvat-Ismael devenind strămoşul mai multor seminţii-printre care şi arabii. La vîrsta de 99 de ani Avraam vede înnoită promisiunea făcută de Dumnezeu: va avea o familie, o naţiune şi o lege-tot atunci i se schimbă şi numele fiind stabilit semnul legămîntului prin tăierea împrejur a bărbaţilor şi copiilor de parte bărbătească. ,,Cînd va fi de opt zile, orice prunc de parte bărbătească, dintre voi, să fie tăiat împrejur, în neam de neam, atît robul născut în casă cît şi cel cumpărat cu argint din orice neam străin şi care nu este din seminţia ta...“ (Geneza 17, 12 )

Teofania de la Mamre
Pe cînd se afla la stejarul lui Mamre, Avraam primeşte vizita a trei străini pe care îi întîmpină respectuos şi îi cinsteşte ca pe nişte oaspeţi. Unul dintre ei îi spune că Sara, care pînă atunci a fost stearpă, va naşte peste un an-lucru pe care Sara nu l-a crezut întrucît ,,contenise rostul zămislirii“. Străinul i-a spus însă: ,,Este la Dumnezeu vreun lucru cu neputinţă? Pe vremea aceasta, cînd se va împlini anul, voi veni iar la tine, şi Sara va avea un fiu...“ (Geneza 18, 14 ) Este pentru prima dată cînd Dumnezeu se arată prin trei persoane. Conform Tradiţiei Bisericii acele trei persoane care i s-au arătat lui Avraam la stejarul lui Mamre este Sfînta Treime: Dumnezeu Tatăl, Dumnezeu Fiul, adică Iisus Hristos şi Dumnezeu Sfîntul Duh. Pentru că în versetul 1 al capitolului 18 din Geneză spune clar: ,,Domnul s-a arătat iarăşi lui Avraam, la stejarul mare, pe cînd el stătea la uşa cortului, sub zăpuşala zilei“. Aceasta este şi o explicaţie privind Sfînta Treime întreită în persoană. Dumnezeu, Fiul şi Duhul Sfînt s-au arătat în persoană lui Avraam.

Marea încercare
Cumplit lucru a fost acela cînd Dumnezeu i-a poruncit să-şi jertfească fiul pe Muntele Moria. Ce Dumnezeu poate cere un asemenea lucru unui părinte? Avraam s-a supus, a mers cu inima frîntă de durere şi l-a dus pe Isaac pe Muntele Moria pregătindu-se să-l jertfească, mai bine spus să-l ucidă. Atunci s-a petrecut un lucru semnificativ: ,,...îngerul Domnului a strigat către el din cer şi i-a zis: Avraame! Avraame!...Nu întinde mîna ta asupra copilului şi nu-i face nici un rău! Căci acum ştiu că te temi de Dumnezeu şi n-ai cruţat pentru mine pe fiul tău, pe singurul tău fiu!“ (Geneza 22, 11-12). Testul credinţei a fost trecut. Avraam lasă posterităţii un tezaur nepreţuit: credinţa şi abandonarea totală în mîna lui Dumnezeu. Proba credinţei unui pămîntean a fost aratată de Avraam care s-a supus legilor divine necondiţionat. Părintele Arsenie Boca spunea că omul ar trebui să facă măcar un mic pas spre credinţă, spre Dumnezeu, şi atunci Dumnezeu va face 20 de paşi spre om.

Rebeca
Avraam îi porunceşte lui Eliezer să-i găsească lui Isaac o soţie din stirpea sa, din Haran. Acesta duce sarcina la bun sfîrşit şi o aduce pe Rebeca care-i va dărui lui Isaac doi fii: Esau şi Iacob care va fi numit de Dumnezeu Israel. Rebeca era strănepoata de frate a lui Avraam-fiica lui Betuel pe care Milca i-l născuse lui Nahor care a fost fratele lui Avraam. ,,Sînt fata lui Batuel al Milcăi, pe care ea l-a născut lui Nahor“ (Geneza 24,24)

A trăit 175 de ani
La bătrîneţe Avraam şi-a mai luat o soţie cu numele Chetura care i-a dăruit alţi fii Zimran, Iocşan, Madian, Işbac şi Şuah care au devenit strămoşii triburilor Dedan şi Madian. După ce şi-a împărţit averea lui Isaac şi celorlalţi fii ai săi, Avraam a murit la vîrsta de 175 de ani şi a fost îngropat alături de Sara, soţia sa în peştera Macpela. ,,Şi s-a stins şi a murit Avraam la bătrîneţe fericite, bătrîn şi sătul de zile, şi a fost adăugat la poporul său. Şi l-au îngropat Isaac şi Ismail, feciorii săi, în peştera Macpela, în siliştea lui Efon, fiul lui Ţohar Heteul, la răsărit de Mamre. În siliştea pe care a cumpărat-o Avraam de la fiii lui Het, acolo îngropatu-s-a Avraam ca şi Sara, femeia sa“ ( Geneza 25, 8-10 )

Moştenirea lui Avraam
Avraam se stinge din viaţă la vîrsta de 175 de ani şi a fost îngropat de către ai săi la Macpela. Avraam a lăsat în urmă o moştenire spirituală fiind un deschizător de drumuri nu doar pentru poporul său ci pentru întreaga umanitate. Avraam i-a iniţiat pe ai săi ,,să ţină Calea Domnului“ şi acest lucru s-a perpetuat pînă la Moise, David, Solomon şi pînă în ziua cînd pe pămînt a coborît însuşi Dumnezeu în chip de om-Iisus. Avraam este cel care a declarat pentru prima dată deschis credinţa într-un Dumnezeu atotputernic, etern, preaînalt, stăpîn al cerului şi al pămîntului, judecător drept al popoarelor şi al întregii omeniri; drept, înţelept, neprihănit, bun şi milostiv. Avraam a petrecut în comuniune cu Dumnezeu şi a avut parte de revelaţii speciale sub forma unor vizite umane sau angelice-,,mesageri“ adică îngeri. Avraam a învăţat să se închine singurului Dumnezeu făcîndu-i altare şi învăţîndu-i şi pe ai săi să practice acest lucru. Prin credinţă Avraam a plecat din Ur, a locuit 100 de ani în ţara Canaan care i-a fost promisă dar aceasta a fost doar o împlinire parţială a promisiunii întrucît el a ocupat acolo numai un petec de pămînt la Macpela şi a avut drept de proprietate în apropiere de Beer-şeba. Încercarea supremă a credinţei lui s-a petrecut pe Muntele Moria-el a crezut că Dumnezeu va putea chiar să-l învie pe fiul lui-lucru care s-a petrecut după mii de ani cu Iisus. Monoteismul lui Avraam a venit în contrast cu politeismul strămoşilor săi încă de cînd acesta era un tînăr. El a fost şi un legislator fiind răspunzător pentru menţinerea ordinii şi a legii, pentru eliberarea prizonierilor şi un garant al libertăţii locale de închinare. El a fost totodată un bun războinic împotriva duşmanilor săi dînd dovadă şi de multă generozitate.

Semnificaţia teologică
,,Dumnezeul lui Avraam“ este un nume dat lui Yahwe pretutindeni în scriptură şi a fost numele sub care Dumnezeu i s-a revelat lui Moise. În vremea Noului Testament, Avraam a fost reperat clar ca strămoşul neamului lui Israel şi al lui Mesia însuşi. ,,Cartea neamului lui Iisus Hristos, fiul lui David, fiul lui Avraam“ (Matei 1,1) Unitatea evreilor ca şi descendenţi ai lui Avraam a fost o întruchipare a unităţii credincioşilor în Hristos. Fiind un mare profet şi cel care a primit legămîntul divin Avraam are un rol unic atît în tradiţia ebraică cît şi musulmană. Biserica creştină îl consideră un tezaur al credinţei neclintite. Avraam este unul dintre titanii istoriei care i-a iniţiat pe oameni pe calea cunoaşterii.

Cadrul arheologic
Majoritatea istoricilor consideră că naraţiunea cu privire la era patriarhală este în esenţă istorică şi corectă. Avraam a fost un personaj istoric, un conducător carismatic şi providenţial. Majoritatea faptelor lui Avraam sînt relatate ca faptele unui individ ceea ce denotă că sursele scrierii epopeii sale sînt foarte vechi. Sînul lui Avraam, este o figură de stil folosită de Iisus în pilda cu Lazăr şi bogatul. A fi în sînul lui Avraam în limbajul din Talmud însemna în Paradis, adică rai. Dezlegarea defuncţilor în tradiţia ortodoxă spune printre altele: ,,În sînurile lui Avraam să-l odihnească“ ceea ce dovedeşte importanţa lui Avraam pentru creştinătate.

Tezaurul umanităţii
Din cele mai vechi timpuri oamenii au avut eroi pe care i-a cîntat în legende şi ale căror fapte au rămas scrise în analele istorice sau au fost transmise oral păstrîndu-se în memoria populară. Unii dintre aceşti eroi ai umanităţii au fost personaje istorice iar alţii au fost simboluri ale dreptăţii, vitejiei şi înţelepciunii. Avraam întruneşte ambele ipostaze: personaj istoric şi un simbol al credinţei, al speranţei oamenilor care n-au vrut să se lase în lupta cu încercările vieţii. Umanitatea posedă un tezaur inepuizabil de eroi legendari (Ghilgameş, Orfeu, Tezeu, Heracle, Arthur ) şi oameni înţelepţi ( Pitagora, Zalmoxes-get de origine, fost discipol al lui Pitagora şi zeificat de daco-geţi, Homer, Herodot, Lao-tze etc). Avraam face parte din panteonul marilor personalităţi ale istoriei omenirii, ba chiar mai mult: el este deschizătorul de drumuri. Cu el începe calea spre adevăratul Dumnezeu şi se termină cu Iisus-însăşi revelaţia întrupată. Biblia reprezintă unul dintre cele mai valoroase documente scrise ale istoriei. Toate personajele descrise în această carte străveche au existat în realitate ca personaje istorice. Materialele scoase la iveală ulterior cu sprijinul arheologiei au demonstrat acest adevăr.
( Ştefan Botoran )


Caseta

Biblia
u Biblia, ca document literar, se integrează în literatura antică a Orientului Apropiat. Această literatură este în mare parte anterioară textelor biblice care s-au inspirat deseori din ea, mai ales în privinţa relatărilor referitoare la originea lumii şi a umanităţii.
u Legile sînt indispensabile oricărei societăţi, iar pentru a le spori autoritatea, ele erau puse adesea pe seama unei divinităţi, aşa cum s-a întâmplat cu celebrul cod al lui Hammurabi (sec. al 18-lea î.e.n.), pe care i-l înmânase zeul Şamaş. În Israel se socotea că toate legile îi fuseseră date lui Moise de către Iahve.
u Din punctul de vedere al mesajului, Biblia este o saga ce redă în mod coerent şi irezistibil teme eterne, fundamentale şi general-umane: eliberarea unui popor, rezistenţa permanentă la opresiune şi lupta pentru egalitate socială. Ea exprimă elocvent sentimentul profund al posedării unei origini, al experienţei şi destinului comun atât de necesare supravieţuirii oricărei comunităţi umane.
u În termeni pur istorici, Biblia s-a constituit într-o primă etapă ca răspuns la greutăţile şi provocările cu care istoria încerca poporul minusculului regat Juda în timpul ultimelor lui decenii de existenţă (adică ultimele decenii ale sec. VII î.e.n.), ca şi acelea ale comunităţii încă şi mai reduse a celui de-al doilea Templu din Ierusalim, în timpul perioadei post-exilice.
u Are uneori alura unui basm popular sau descrierile fabuloase din Facere (Geneză)
u Biblia ebraică constă din trei secţiuni: „Legea” (Torah), „Profeţii” (Neviim) şi „Scrierile” (Ketuvim). u Biblia creştină conţine Vechiul Testament, conţinând cărţile Tanakhului, la care se adaugă pentru anumite biserici şi diferite alte cărţi (în general în lb. greacă), denumite şi cărţi deuterocanonice sau apocrife, şi Noul Testament, alcătuit din cele patru Evanghelii plus Faptele Apostolilor, Epistolele pauline, Epistolele catolice şi Apocalipsa.
u Biblia a cunoscut mai multe traduceri în limba română.
u Biblia este cuvântul revelat al lui Dumnezeu. În mod tradiţional se afirmă că autorul ei ar fi Dumnezeu însuşi.
u Azi teologii acceptă însă că în decursul timpului nu numai redactorii iniţiali au pus text în Biblie, ci şi scribii, anume cei care au recopiat textul de la o generaţie la alta şi uneori au făcut-o încă fără s-o menţioneze.
u Prima traducere integrală a Bibliei în limba română a fost tipărită în 1688

Biblia în ochii mai marilor lumii
George Washington
„Este imposbil să guvernezi lumea cum se cuvine fără Dumnezeu şi fără Biblie"
Napoleon
„Biblia nu este o simplă carte ,ci o creaţie vie,care are puterea de a-i cuceri pe toţi cei care i se împotrivesc"

Regina Victoria
„Cartea aceasta stă la baza supremaţiei Angliei"

Daniel Webster-important om politic american
„Dacă vom continua să ne călăuzim după principiile Bibliei, ţara noastră va merge în continuare din bine în mai bine"

Thomas Carlyle -autor şi istoric scoţian
„Biblia este rostirea cea mai adevarată din cîte au izvorît vreodată pe calea slovelor din sufletul omului.Prin ea, ca printr-o fereastră divin deschisă, toţi oamenii pot privi spre liniştea şi seninătatea eternităţii"

Tohn Ruskin -scriitor şi filosof englez
„Oricare ar fi meritul vreuneia dintre scrierile mele, el se datorează pur şi simplu faptului că, in copilăria mea, mama şi-a făcut obiceiul de a -mi citi zilnic un fragment din Biblie, punîndu-mă să învăţ o parte pe dinafară"

Charles A. Dana -important jurnalist american
„Bătrîna şi venerabila Carte rămîne în continuare în picioare, iar pămîntul acesta de veacuri, cu cît îi vor fi mai răsfoite şi cîntărite pagininile ei,cu atît mai mult el va susţine şi va ilsutra paginile Cuvîntului Sacru"

W H Seward -important om politic
„Toată speranţa unui progres uman atîrnă de influenţa mereu crescîndă a Bibliei"

TT S Grant
„Biblia este ancora libertăţilor noastre"

Horace Greely -important om politic
„Este imposbil să inrobeşti mental ori social un popor care citeste Biblia. Principiile Bibliei constituie temelia libertăţii umane"

Andrew Jackson -important om politic
„Cartea aceasta, domnule,e stînca pe care se sprijină republica noastră"

Robert E Lee -general din istoria militară americană
„Prin toate neliniştile şi suferinţele mele, Biblia o dată măcar nu a încetat să-mi dea lumină şi tărie"

Lord Tennyson -poet englez
„Lectura Bibliei este o educaţie în sine"

Tohn Quincy Adams -al lV-lea preşedinte al Americii
„Atît de mare e veneraţia mea pentru Biblie, încît cu cît mai repede vor începe copiii mei să o citească, cu atît mai încrezatoare va fi speranţa mea că ei vor deveni cetăţeni ai ţării lor şi membrii respectabili ai societăţii "

Immanuel Kant-filosof
„Existenţa Bibliei, ca o carte pentru popor, este cel mai mare bine pe care l-a trăit rasa umană. Fiecare încercare de a o minimaliza este o crimă împotriva omenirii"

Charles Dickens-romancier
„Noul Testament este cea mai bună carte care s-a cunoscut ori se va cunoaşte vreodată pe lume"

Sir William Herschel-muzician şi astronom german
„Toate descoperirile umane par să fi fost făcute doar pentru a confirma tot mai mult şi mai puternic adevărurile cuprinse în Sfînta Scriptură"

Sir Isaac Newton
„Există mai multe semne sigure de autencitate în Biblie decît în orice istorie profană"

Goethe-poet german, filosof
„Oricît ar continua cultura să progreseze, oricît de departe ar ajunge progresul ştiinţelor naturii şi oricît s-ar extinde capacitatea minţii umane -acestea nu vor putea depăşi niciodată elevaţia şi cultura morală a creştinismului"

John Barth-scriitor american
„Biblia nu este cuvîntul omului despre Dumnezeu, ci cuvantul lui Dumnezeu despre om"

Henry Ward Beecher-politician american
„Biblia este harta lui Dumnezeu după care să te ghidezi, să te ferească de fundul mării, să -ţi arate unde este portul şi cum ajungi la el fără să eşuezi pe stînci sau bancuri de nisip".

Patrick Henry-unul din „părinţii fondatori" ai naţiunii americane
„Biblia valoreaza cît toate celelalte cărţi care s-au scris vreodată"
 

Comments
Comentariu nou Cautare
Scrieti comentariu
Nume:
Email:
 
Titlu:
 
Va rog sa introduceti codul anti-spam pe care il puteti citi in imagine.

3.26 Copyright (C) 2008 Compojoom.com / Copyright (C) 2007 Alain Georgette / Copyright (C) 2006 Frantisek Hliva. All rights reserved."

 

Pastravul de Fagaras

pastrav.jpg

În ediţia tipărită

Chirii modice la ANL

 

     În acest an au primit locuinţe în blocurile ANL patru familii de făgărăşeni. Repartiţia a fost realizată în blocurile A, C, H şi J, în apartamente de 2 camere, iar chiriaşii s-au mutat încă din luna august. Dacă în urmă cu cîţiva ani numărul cererilor depuse în vederea obţinerii unei locuinţe ANL depăşea 1.000, astăzi mai sînt înregistrate doar 70 de solicitări. Tinerii din municipiu nu se mai bat pentru o locuinţă ANL, deşi chiriile sînt sfidător de mici faţă de cele practicate pe piaţa liberă. Dacă în ANL o chirie nu depăşeşte 50 euro/lună, pe piaţa liberă se cer şi 200 euro/lună, în condiţiile unui confort similar (continuarea doar în ediţia tipărită) 

Citește mai departe...
 
Taximetriştii, nemultumiţi de noile sensuri unice

 

     Începînd cu data de 16 octombrie 2017, Primăria Făgăraş aplică noi restricţii de circulaţie pe unele străzi din municipiu. Acestea au fost stabilite în urma unor dezbateri publice, iar Comisia de circulaţie a definitivat forma restricţiilor. Făgărăşenii care au aflat despre aceste noi modificări au păreri împărţite, unii laudă iniţiativa Primăriei Făgăraş, iar alţii nu sînt de acord cu modificările considerîndu-le inadecvate. (continuarea doar în ediţia tipărită) 

Citește mai departe...
 

Caută in site ...

Vizitatori online

Avem 1731 vizitatori online

Curs valutar BNR

Vremea in Fagaras

Poze din Făgăraş şi Ţara Făgăraşului

1.JPG

Cartea

Informatii utile

Statistici

Membri : 14
Conţinut : 734
Număr afişări conţinut : 3866456

FaceBook

Horoscop zilnic



Ziare