Monitorul de Făgăraș - Ziarul care stă de vorbă cu oamenii!

Home Editoriale O jivină din altă specie
O jivină din altă specie

 

     Românii au, fără îndoieală, o capacitate, neobişnuită la alte naţii de a îndura cu resemnare, fără murmur, privaţiuni şi vexaţiuni dintre cele mai teribile. Să fim noi oare urmăriţi implacabil de destinul Mioriţei, în care baciul care urma să moară chiar de mîna alor săi îşi acceptă soarta cu resemnare? Uneori chiar am depăşit prin laşitate sentimentul de resemnare şi am trecut de partea celor care ne produc răul, luîndu-le într-un fel, ca să nu zic stupid, apărarea... Nu demult vorbeam în cabina unui camion despre starea drumurilor. Luasem o ocazie spre oraş. Tocmai treceam peste un pod, a cărui „reparaţie“ de mîntuială durase cîţiva ani buni şi nici acum nu era încheiată. Pe pod, în faţa noastră, înota balansîndu-se o limuzină platinată, cu număr de Austria. Îl vedeam bine pe şoferul elegantei maşini, care depăşind o denivelare, îşi puse mîna în cap... Camionul în care eram mergea încet, cu toată precauţia, iar în caroserie se scuturau sticlele din lăzi. Şoferul zise: „Această toamnă pe podul ăsta mi s-au spart sticlele cu bere din zece lăzi“. Pasagerul de lîngă mine - un om de vreo 50 de ani - îşi dădu cu părerea: „Poate că aţi mers prea tare“. „Mă cam grăbeam, pe pod se circula într-un singur sens şi era coadă în faţă...“ - replică şoferul. „ Şi cine a plătit paguba?“ - am întrebat eu. „Cine altul“ - răspunse şoferul camionului - Mandea, adică subsemnatul. „Te-a cam costat ...“ - am zis într-o doară „Peste două milioane, berea şi sticlele, dar pînă la urmă am scos eu banii...“ „Cum?“ - m-am mirat eu „Păi sunt şi eu neam de-al lui Manivelă şi încă nu s-a găsit ăla să-mi tragă mie paiul prin gură...Le-am povestit pîţania băieţilor care încarcă la fabrică, am dat şi eu acolo ceva şi mi-au pus la transportul următor vreo 15 lăzi în plus“ - zise şoferul mîndru de sine. „Teoretic-am zis eu- paguba ar fi trebuit să fie plătită de ăia de la drumuri“. La care pasagerul de lîngă mine sări ca ars: „Prinde orbul, scoate-i ochii!... Păi ce vină au ăia de la drumuri, săracii. Fac şi ei ce pot, pe ploaie, pe frig, pe căldură...“ Am îânţeles că nu mai avea rost să continui discuţia: şoferul era mulţumit că-şi scosese pîrleala, iar călătorul de lîngă mine ţinea cu „ăia“ de repară drumurile şi podurile. Îmi rămăsese doar gestul austriacului, care îşi pusese cu năduf mîna îân cap... Am stat tăcut cu gîndurile mele şi nu ştiu prin ce asociaţie de idei amintirea m-a purtat prin anii 80. Eram la coadă...Se „dădea“ salam „Victoria“, o jumătate de kil de om. Curgeau zoaiele din maţul de plastic. Cîndva acel tip de salam fusese de calitate... Pentru că se formase o mică „coadă“ mă gîndisekm să stau şi eu... În fond orice s-ar fi „dat“ îmi trebuia... Înaintea mea o tipă elegantă. Zic: „Ce se dă aici?“ Vînzătorul răspunde în locul ei: „Salam Victoria, 500 de grame...“ Produsul arăta fluid, de nerecunoscut. „O, Doamneăsta e salam„Înfrîngerea“! - am exclamat eu, cu o îndrăzneală care nu ştiu de unde mi-a venit. Cocoana din faţă se întoarse către mine înţepată, aruncîndu-mi o ocheadă vitriolică: „Bine că găsim şi de ăsta!“ „Dar ce am făcut noi, păcatele noastre, să nu găsim nici nenorocit de salam de ăsta?“ - am răspuns cu voce tare. Era la rînd frumoasa care m-a înfruntat. „O jumătate de salam Victoria“ - ceru ea vînzătoarei. Jenată, vînzătoarea răspunse: „Îi pare foarte rău, s-a terminat“. Muşcat din nou de şarpe zic către cocheta din faţă:„Vedeţi, doamnă, nici nenorocit de salam de ăsta nu mai găsim!“ la care cineva din spate îmi şopteşte:„Taci, dom-le, că te închide, tipa e de la ...!“ Au trecut aproape 20 de ani de atunci...Lumea noastră nu s-a schimbat prea mult. Continuăm să avem acelaşi dispreţ faţă de propria noastră suferinţă, aceeaşi compătimire faţă de cei care îşi bat joc de noi şi aceeaşi plăcere masochistă de a suferi! De ce? Pentru că „omul nou“ - de care rîdeam atunci, a fost totuşi forkmat. E peste tot! El arăta ca un om, dar e o jivină din altă specie... (Viorel Paltin, 2002)

Comments
Comentariu nou Cautare
Scrieti comentariu
Nume:
Email:
 
Titlu:
 
Va rog sa introduceti codul anti-spam pe care il puteti citi in imagine.

3.26 Copyright (C) 2008 Compojoom.com / Copyright (C) 2007 Alain Georgette / Copyright (C) 2006 Frantisek Hliva. All rights reserved."

 

Anunturi!

Compania PUROLITE oferă asigurări că activitatea sa nu poluează!

     Compania brașoveană PUROLITE a demarat în acest an o campanie de comunicare transparentă și de informare a locuitorilor din zona Victoria – Ucea – Făgăraș, privind activitatea sa, respectarea normelor legale referitoare la poluare și eforturile și investițiile privind creșterea calității aerului în zonă.
     Purolite se angajează să informeze populația atât în ceea ce privește sesizările primite de companie sau autorități, cât și în ceea ce privește investițiile și măsurile luate pentru a asigura un mediu curat și sănătos în zonele învecinate. 

În ediţia tipărită

,,Statul încurajează lenea”

 

     Mulţi cetăţeni din Ţara Făgăraşului sînt revoltaţi pe beneficiarii de ajutor social care sînt apţi de muncă, dar preferă să primească bani de la stat fără să facă nimic. Le aduc calificative de ,,puturoşi” ,,leneşi” şi le cer să meargă la muncă pentru a obţine banii din care să trăiască.

Citește mai departe...
 
O mînă întinsă bătrînilor săraci si neputinciosi

 

     Căminul de bătrîni ,,Castanul” este locul unde îşi găsesc adăpost şi persoanele singure, neputincioase şi cu venituri foarte mici. În ultimii doi ani, patru femei trecute de 65 de ani au ajuns la ,,Castanul” în urma solicitării asistenţilor sociali din primării sau a asistenţilor medicali din spitale.

Citește mai departe...
 

Caută in site ...

Vizitatori online

Avem 520 vizitatori online

Curs valutar BNR

Vremea in Fagaras

Poze din Făgăraş şi Ţara Făgăraşului

3.JPG

Cartea

Horoscop zilnic

FaceBook

Publicitate

Statistici

Membri : 14
Conţinut : 762
Număr afişări conţinut : 4184304

Informatii utile



Ziare