Monitorul de Făgăraș - Ziarul care stă de vorbă cu oamenii!

Home Editoriale O jivină din altă specie
O jivină din altă specie

 

     Românii au, fără îndoieală, o capacitate, neobişnuită la alte naţii de a îndura cu resemnare, fără murmur, privaţiuni şi vexaţiuni dintre cele mai teribile. Să fim noi oare urmăriţi implacabil de destinul Mioriţei, în care baciul care urma să moară chiar de mîna alor săi îşi acceptă soarta cu resemnare? Uneori chiar am depăşit prin laşitate sentimentul de resemnare şi am trecut de partea celor care ne produc răul, luîndu-le într-un fel, ca să nu zic stupid, apărarea... Nu demult vorbeam în cabina unui camion despre starea drumurilor. Luasem o ocazie spre oraş. Tocmai treceam peste un pod, a cărui „reparaţie“ de mîntuială durase cîţiva ani buni şi nici acum nu era încheiată. Pe pod, în faţa noastră, înota balansîndu-se o limuzină platinată, cu număr de Austria. Îl vedeam bine pe şoferul elegantei maşini, care depăşind o denivelare, îşi puse mîna în cap... Camionul în care eram mergea încet, cu toată precauţia, iar în caroserie se scuturau sticlele din lăzi. Şoferul zise: „Această toamnă pe podul ăsta mi s-au spart sticlele cu bere din zece lăzi“. Pasagerul de lîngă mine - un om de vreo 50 de ani - îşi dădu cu părerea: „Poate că aţi mers prea tare“. „Mă cam grăbeam, pe pod se circula într-un singur sens şi era coadă în faţă...“ - replică şoferul. „ Şi cine a plătit paguba?“ - am întrebat eu. „Cine altul“ - răspunse şoferul camionului - Mandea, adică subsemnatul. „Te-a cam costat ...“ - am zis într-o doară „Peste două milioane, berea şi sticlele, dar pînă la urmă am scos eu banii...“ „Cum?“ - m-am mirat eu „Păi sunt şi eu neam de-al lui Manivelă şi încă nu s-a găsit ăla să-mi tragă mie paiul prin gură...Le-am povestit pîţania băieţilor care încarcă la fabrică, am dat şi eu acolo ceva şi mi-au pus la transportul următor vreo 15 lăzi în plus“ - zise şoferul mîndru de sine. „Teoretic-am zis eu- paguba ar fi trebuit să fie plătită de ăia de la drumuri“. La care pasagerul de lîngă mine sări ca ars: „Prinde orbul, scoate-i ochii!... Păi ce vină au ăia de la drumuri, săracii. Fac şi ei ce pot, pe ploaie, pe frig, pe căldură...“ Am îânţeles că nu mai avea rost să continui discuţia: şoferul era mulţumit că-şi scosese pîrleala, iar călătorul de lîngă mine ţinea cu „ăia“ de repară drumurile şi podurile. Îmi rămăsese doar gestul austriacului, care îşi pusese cu năduf mîna îân cap... Am stat tăcut cu gîndurile mele şi nu ştiu prin ce asociaţie de idei amintirea m-a purtat prin anii 80. Eram la coadă...Se „dădea“ salam „Victoria“, o jumătate de kil de om. Curgeau zoaiele din maţul de plastic. Cîndva acel tip de salam fusese de calitate... Pentru că se formase o mică „coadă“ mă gîndisekm să stau şi eu... În fond orice s-ar fi „dat“ îmi trebuia... Înaintea mea o tipă elegantă. Zic: „Ce se dă aici?“ Vînzătorul răspunde în locul ei: „Salam Victoria, 500 de grame...“ Produsul arăta fluid, de nerecunoscut. „O, Doamneăsta e salam„Înfrîngerea“! - am exclamat eu, cu o îndrăzneală care nu ştiu de unde mi-a venit. Cocoana din faţă se întoarse către mine înţepată, aruncîndu-mi o ocheadă vitriolică: „Bine că găsim şi de ăsta!“ „Dar ce am făcut noi, păcatele noastre, să nu găsim nici nenorocit de salam de ăsta?“ - am răspuns cu voce tare. Era la rînd frumoasa care m-a înfruntat. „O jumătate de salam Victoria“ - ceru ea vînzătoarei. Jenată, vînzătoarea răspunse: „Îi pare foarte rău, s-a terminat“. Muşcat din nou de şarpe zic către cocheta din faţă:„Vedeţi, doamnă, nici nenorocit de salam de ăsta nu mai găsim!“ la care cineva din spate îmi şopteşte:„Taci, dom-le, că te închide, tipa e de la ...!“ Au trecut aproape 20 de ani de atunci...Lumea noastră nu s-a schimbat prea mult. Continuăm să avem acelaşi dispreţ faţă de propria noastră suferinţă, aceeaşi compătimire faţă de cei care îşi bat joc de noi şi aceeaşi plăcere masochistă de a suferi! De ce? Pentru că „omul nou“ - de care rîdeam atunci, a fost totuşi forkmat. E peste tot! El arăta ca un om, dar e o jivină din altă specie... (Viorel Paltin, 2002)

Comments
Comentariu nou Cautare
Scrieti comentariu
Nume:
Email:
 
Titlu:
 
Va rog sa introduceti codul anti-spam pe care il puteti citi in imagine.

3.26 Copyright (C) 2008 Compojoom.com / Copyright (C) 2007 Alain Georgette / Copyright (C) 2006 Frantisek Hliva. All rights reserved."

 

Caută in site ...

Adio, Majestate!

 

      România iubeşte monarhia. Ar fi concluzia la care ar ajunge orice persoană care deschide televizorul, ascultă radioul sau citeşte presa scrisă, pentru că mijloacele media abundă de articole despre regele Mihai şi monarhie. Dar dacă ne-am întoarce în urmă cu vreo două decenii, lucrurile n-ar sta chiar aşa. Regele Mihai a fost alungat din ţară de regimul post-decembrist condus de Iliescu şi Roman, aşa cum s-a întîmplat în 1947, pe vremea regimului bolşevic. Urmaşii acelor comunişti, pesediştii actuali, depun flori şi lumînări pentru monarhul României care a trecut la cele sfinte, iar pe bloguri postează mesaje de compasiune arătîndu-şi astfel nesimţirea.
     Fiind într-o vizită în Danemarca, am avut ocazia să trăiesc vizita familiei regale în oraşul în care am poposit vreme de o săptămînă. Au fost multe pregătiri, oficialităţile au fost băgate în priză cu mult timp înaintea vizitei. Localnicii erau preocupaţi să-şi întîlnească Regina, iar în ziua sosirii familiei regale, locul era înţesat de lume. Oraşul nu avea mai mult de vreo 20.000 de locuitori, dar atunci numărul celor prezenţi era şi de cinci ori mai mare. Era puhoi de lume. Eu nu mai văzusem atîta agitaţie şi oameni la un loc de pe vremea cînd Ceauşescu vizita vreo localitate. Pe cînd eram în anul I de facultate, era anunţată participarea preşedintelui ţării la deschiderea anului universitar, la Cluj. Cîtă zarvă, eram forţaţi să ieşim, să-l aclamăm! Pe noi, bobocii, ne-au închis pe stadionul din Cluj ca pe nişte oi, pentru a vedea iubitul conducător cît de ovaţionat este de tineri. Ceva similar era şi în oraşul danez, la vizita Reginei. Deosebirea însă consta în faptul că acei cetăţeni au mers la întîlnirea cu Regina din plăcere, pe cînd noi eram forţaţi. Le zîmbeau feţele, plîngeau oamenii de emoţie.

Citește mai departe...

Vizitatori online

Avem 672 vizitatori online

Curs valutar BNR

Vremea in Fagaras

Poze din Făgăraş şi Ţara Făgăraşului

7.JPG

Cartea

Statistici

Membri : 14
Conţinut : 738
Număr afişări conţinut : 3962221

FaceBook

Horoscop zilnic

Informatii utile



Ziare