Monitorul de Făgăraș - Ziarul care stă de vorbă cu oamenii!

Home Reportaje Olanda, Ţara Morilor de vînt
Olanda, Ţara Morilor de vînt Email
Marţi, 16 Martie 2010 11:52

 

     Deşi nu este o ţară foarte mare, Olanda seamănă cu o grădină cochetă şi foarte îngrijită. Morile de vînt şi abundenţa florilor îi conferă un aer de originalitate. Olanda este situată în vestul Europei cu ţărmul la Marea Nordului între Belgia şi Germania. Climatul este maritim cu veri răcoroase şi ierni blînde iar din punct de vedere al formelor de relief ţara este dominată de o unitate de cîmpie joasă; Masivul Renan ocupă o mică porţiune a ţării. Podişul Limburg este format din calcare. Un loc aparte în peisajul olandez îl au polderele, cel mai mare fiind Oost Flevoland.

Rîurile principale care formează o mare parte a reţelei hidrografice sînt: Rhinul care pătrunde în Olanda pe la graniţa estică, Maas şi Achelde. Toate trei sînt legate între ele printr-o reţea de canale. Olanda dispune de un număr mare de lacuri de mici dimensiuni. Flora este compusă din arbori-stejar, ulm, pin, tei şi fag. Olanda este renumită pentru florile sale, laleaua olandeză fiind recunoscută în lume. Fauna este alcătuită în mare parte din pescăruşi care se adună uneori în zona coastelor şi din specii de peşti ce abundă de-a lungul coastei Mării Nordului, în lacuri şi rîuri. Un aspect inedit îl prezintă faptul că aici nu există animale sălbatice. Olanda deţine o reţea de diguri avînd cea mai ridicată tehnologie din Europa din pricina calamităţilor naturale provocate de inundaţiile care s-au abătut asupra ţării şi care au provocat mari pierderi de vieţi omeneşti de-a lungul istoriei. Marea Nordului a făcut de nenumărate ori ravagii prin valuri imense, asemănătoare cu cele de tip tsunami.

 

Click image to open!
Click image to open!
Click image to open!
Click image to open!
Click image to open!
Click image to open!
Click image to open!

 

Economia
 

     Olanda deţine resurse naturale-gaze naturale, petrol, calcar, sare, nisip, şmirghel precum şi teren arabil. Per total economia este prosperă şi deschisă depinzînd foarte mult de comerţul exterior. Activitatea industrială este predominantă în producţia alimentară, rafinarea petrolului, industria chimică şi în echipamente energetice. Deşi sectorul agricol ocupă doar 4% este puternic mecanizat şi pus la punct încît oferă producţii mari pentru consumul intern şi extern. Moneda naţională este euro.

Tip de guvernare
 

     Conform constituţiei din 17 februarie 1983, Olanda este Monarhie Constituţională în care puterea executivă este exercitată de un cabinet rezultat în urma alegerilor legislative iar cea legislativă de un parlament bicameral care mai este numit şi Statele Generale. Şeful statului este monarhul. Sistemul de guvernare se bazează pe motto-ul ,,Regele domneşte, dar nu guvernează“. La fel ca şi la alte monarhii europene el simbolizează unitatea statului şi a naţiunii. Multipartitismul este agreat ca în majoritatea democraţiilor europene. Capitala ţării este Amsterdam. Religia predominantă este creştinismul romano-catolic urmat de ramura protestantă a acestei religii (reformaţi şi calvini). Există şi o comunitate musulmană care ocupă 5,5 %. De-a lungul întregii istorii Olanda a fost una dintre cele mai permisive ţări ale lumii. Numeroase scrieri politice, sociale sau literare interzise în ţările lor de origine au putut vedea aici lumina tiparului. Nu au fost puţine personalităţile persecutate pe criterii politice sau religioase care şi-au găsit aici refugiul. Astăzi Olanda a legalizat prostituţia, căsătoriile între parteneri de acelaşi sex şi euthanasia.

Scurt istoric
 

     Îm antichitate teritoriul Olandei a fost ocupat de batavi şi frizi iar în sec. I î.Hr. este cucerit de romani. În perioada marilor migraţii francii ocupă acest teritoriu pentru ca mai tîrziu să fie anexat imperiului romano-german. În Evul Mediu Olanda face parte împreună cu Belgia, Luxemburg şi nord-estul Franţei din ceea ce se va numi Ţările de Jos sub stăpînirea ducilor de Burgundia. Rînd pe rînd va intra sub dominaţie habsburgică şi spaniolă. În anul 1572 începe o insurecţie antispaniolă sub conducerea lui Wilhelm Taciturnul iar în 1581 aceste ţări obţin independenţa devenind Republica Provinciilor Unite recunoscută pe plan european prin Pacea de la Westfalia (1648). Secolul XIV poartă denumirea de ,,secolul olandez“ cînd Olanda va deveni o mare putere maritimă-perioadă în care va coloniza Indiile de Est, sudul Africii şi America de Nord şi de Sud.

Imperiul Olandez
 

     În anul 2002, Olanda sărbătorea împlinirea a 400 de ani de la întemeierea ,,Verenigde Oost-Indische Compagnie“ (VOC). Manifestările au fost însă contestate de numeroşi cetăţeni cu familii originare din Eurasia, Indonezia şi insulele Molucce. Chiarşii, cetăţeni olandezi, s-au alăturat acestor proteste. Protestatarii au organizat un comitet intitulat sugestiv ,,Aniversarea a 400 de ani pentru VOC? Nu!“ Pe data de 1 iulie 2002 a fost dezvelit la Amsterdam un monument în amintirea abolirii sclaviei din Indiile de Vest. Evenimentul a avut loc în faţa reginei Beatrice şi a numeroşi demnitari olandezi şi străini şi dorea să reprezinte un pas important în recunoaşterea sclaviei ca parte integrantă a istoriei olandeze. Cu toate acestea mulţi participanţi la eveniment-dintre care numeroşi negrii-au fost ţinuţi departe de demnitari şi de monument prin garduri şi bariere-lucru ce a provocat tensiuni şi proteste de stradă. Evenimentul în sine sărbătorea abolirea sclaviei dar el ne aduce totodată aminte de prezenţa Olandei peste mări în decursul istoriei. Începînd din anul 1682 această ţară mică a întins comerţul, explorarea precum şi exploatarea de-a lungul întregului glob prin fondarea ,,West Indische Compagnie“ sau ,,WIC“. Posesiunile olandeze erau desfăşurate de la New-York (oraş întemeiat de olandezi sub denumirea de New-Amsterdam) pînă la insulele din Indiile de Vest-Aruba, Bonaire, Curacao, Sin Maarten, Sint Eustacius şi Saba-încă parte din Regatul Olandei. Pe lîngă arhipelagul indonezian olandezii aveau posturi comerciale pe Coastele Africii, în India, Ceylon (Sri-Lanka) în timp ce fermierii olandezi au reuşit să întemeieze din proprie iniţiativă colonii importante lîngă Capul Bunei Speranţe în Sudul Africii. Olandezii, atît persoane private cît şi tezaurul naţional, s-au îmbogăţit de pe urma colonizărilor masive, fapt ce a dus pe lîngă îmbogăţirea olandezilor la naşterea unor noi grupe de populaţie de descendenţă etnică mixtă şi apariţia unei diversităţi demografice în ţară. ,,Relaţiile externe ale Olandei au fost caracterizate printr-un uimitor amestec de pace, profituri şi principii. Imperialismul poate fi considerat din punct de vedere istoric ca un secondant important al activităţilor comerciale olandeze. De la decolonizare, olandezii au promovat drepturile omului şi sporirea ajutorului pentru alte ţări, în afacerile internaţionale. Ca naţiune a liberului schimb şi ca membru activ al organizaţiilor internaţionale, Olanda este adesea dornică să ofere un exemplu altor state uneori lăsînd în urmă chiar propria sa istorie complexă de explorare şi în egală măsură de exploatare“ (Epoca Imperiilor, Editor Robert Aldrich; Olanda o ţară mică cu ambiţii imperiale, Esther Captain şi Guno Jones).

Africa şi America
 

     Colonizarea Africii de Sud a fost consecinţa directă a ocupării Indoneziei de către olandezi. Corăbii ale ,,Companiei Olandeze a Indiilor de Est“ care se ocupau de comerţul cu mirodenii aveau obiceiul de a acosta în extremitatea sudică a Africii pentru a se aproviziona cu apă şi alimente. În anul 1652 guvernatorul Jan van Riebeeck a stabilit un post permanent care se va transforma cu timpul într-o veritabilă colonie cu ferme independente lucrate de sclavi africani. În jurul anului 1800 trăiau aici deja 1800 de colonişti europeni, inclusiv femei şi copii. Ei se auto-guvernau dar se aflau sub autoritatea şefilor europeni ai VOC din Olanda. În anul 1795 francezii care au cucerit Olanda şi-au făcut apariţia aici pentru ca în 1814 Congresul de la Viena a stabilit că Africa de Sud trebuie să fie britanică. În anul 1609 Compania Olandeză a Indiilor de Est l-a desemnat pe Henry Hudson să exploreze coasta a ceea ce este astăzi Noua Anglie-fiind revendicată de acesta în raportul său ca fiind teritoriu olandez. În anul 1614 o companie formată din negustori originari din Materdam şi Hoorn au promovat imigrarea, colonizarea şi comerţul în provincia pe care ei au numit-o Noua Olandă-aici ei au construit Fort Orange (actualul Albany) şi Fort Amsterdam-la capătul sudic al insulei Manhattan. Numeroşi fermieri olandezi au fost încurajaţi să traverseze Atlanticul şi să se stabilească în aceste teritorii. Deşi colonia a prosperat olandezii au fost implicaţi într-un conflict deschis cu amerindienii. În anul 1650 olandezii au mai întemeiat o colonie în sudul coastei, spre nord şi au pretins că Manhattan le aparţine. În anul 1664 guvernatorul Peter Stuyvesant a fost obligat să predea englezilor New-Amsterdam care a devenit actualul New-York.

Indiile Orientale Olandeze
 

     Aceste insule sînt situate în sud-estul Asiei. Arhipelagul s-a aflat iniţial sub influenţa culturilor indiene şi chineze. Hinduismul, budismul şi mai tîrziu islamismul au ajuns în insule. Imperiile din Indii- cu excepţia importantului fort Srivijaya, aflat în Sudul Sumatrei de azi-o viaţă relativ scurtă, ca de pildă Madagascar şi Ternate din insulele Moluce. Imperiile de uscat au durat mai mult. Islamismul s-a răspîndit în Indii după anul 1300 şi s-a constituit într-o armă împotriva portughezilor şi a olandezilor care au sosit în forţă în sec. XVI-XVII. Olandezii au întemeiat Compania Indiilor Orientale în anul 1602 pentru a controla regiunea. Compania a fost implicată în atacurile împotriva portughezilor care făceau parte din Imperiul Spaniol preluînd monopolul în domeniul comerţului şi al importului de mirodenii, precum cuişoarele şi nucşoara. În 1619 Compania şi-a stabilit sediul central la Batavia (actuala Jakarta), i-a izgonit pe portughezii din Ceylon / Sri-Lanka), a înfiinţat factorii în India, Persia şi Japonia la Nagasaki. Capul Bunei Speranţe a fost transformat pentru navele comerciale olandeze în drumul lor către sau dinspre Orient. În anul 1799 Compania a fost desfiinţată din cauza corupţiei oficialilor săi iar responsabilităţile ei au fost preluate de statul olandez. În anul 1949 aceste insule şi-au proclamat independenţa sub numele de Indonezia.

Surinam
 

     Se află situată pe coasta de nord-vest a Americii de Sud. În anul 1651 a fost colonizată de Marea Britanie şi preluat de olandezi 14 ani mai tîrziu. În anul 1815 Surinamul este cedat Olandei sub denumirea de Guyana Olandeză. La început plantaţiile tropicale ale ţării erau lucrate de sclavi africani, dar la sfîrşitul sec. al XIX-lea forţa de muncă era recrutată din coloniile olandeze din Indiile Orientale şi Java. Descendenţii acestui ultim val de lucrători reprezintă astăzi aproape o jumătate din populaţia Surinamului. În anul 1975 Surinamul a obţinut independenţa deplină.

Politica colonială
 

     În Indonezia administraţia colonială a început să dividă populaţia în trei grupe (1854 ): europenii (olandezii albi şi indo-europenii-de origine mixtă indoneziană şi europeană); ,,orientalii străini“ (chinezi şi arabi ) şi nativi-indonezienii. În anul 1892 această diferenţiere a servit ca bază pentru excluderea ultimului grup, pe temeiuri rasiale, de la acordarea deplinei cetăţenii olandeze. Regulile pentru clasa superioară colonială europeană care număra 300.000 de oameni erau diferite faţă de cele stabilite pentru cele 60 milioane de indonezieni care îi depăşea zdrobitor din punct de vedere numeric. În Surinam, pînă la abolirea sclaviei, în 1863, au existat două comunităţi legale, sclavii şi cetăţenii liberi, pentru care se aplicau legi diferite. Întreaga populaţie albă, elita colonială socio-economică şi politică, ca şi o însemnată parte a populaţiei considerată ,,colorată“, descendenţii bărbaţilor albi şi ai femeilor negre, erau consideraţi cetăţeni liberi. În anumite circumstanţe, negrii, sclavii eliberaţi şi copiii lor puteau fi de asemenea cetăţeni liberi. Categoria legală de sclavi era compusă în principal din negri şi dintr-un grup mai mic, compus din mulatri. Albii deţineau supremaţia socială şi politică, şi modul de viaţă european, cultura şi religia, constituiau norma fundamentală. Sclavii negri au rămas subordonaţi şi pînă la abolirea sclaviei, guvernul colonial a dovedit un interes scăzut pentru limba, cultura şi religia lor. Dar în contrast cu Indonezia, după 1863 aici au avut loc schimbări radicale, căci guvernul colonial a decis ca întreaga populaţie surinameză, indiferent de rasă, trebuie să devină o singură comunitate lingvistică şi culturală avînd ca limbă oficială olandeză. Politica de asimilare a început ca o misiune de civilizare a negrilor, pentru a-i transforma în ,,buni cetăţeni olandezi“. Limba, cultura şi religia afro-surinameză, pe de altă parte, au fost suprimate constant. Între 1895-1933 aceeaşi politică de asimilare a fost aplicată muncitorilor necalificaţi indieni şi javanezi care înlocuiseră sclavii pe plantaţii. Potrivit guvernatorului Rutgers (1928-1933) scopul politicii coloniale în Surinam a fost ca ,,întreaga populaţie, albi, mulatri, negri şi galbeni, indiferent dacă erau europeni, americani, africani sau asiatici, să se contopească într-o singură comunitate lingvistică şi culturală, cu un singur sistem legal, cuprinzînd atît familia cît şi legile moştenirii“. Se preconiza ca Surinamul să devină ,,a douăsprezecea provincie“ a Olandei. După abolirea sclaviei inegalităţile rasiale în Surinam nu au mai fost stabilite prin lege dar cu toate acestea societatea surinameză a rămas multă vreme stratificată etnic. În anii imediat următori celui de-al doilea război mondial, javanezii lucrau în principal pe plantaţii, iar indienii erau micii fermieri, negrii efectuau activităţi non-agrare, mulatrii deţineau funcţii minore în aparatul funcţionăresc în vreme ce europenii deţineau poziţiile principale.

Pierderea supremaţiei
 

     Declinul puterii maritime a Olandei a început în sec. XVII. Între 1795-1814 Olanda este ocupată de trupele franceze. Alături de Belgia şi Luxemburg se constituie regatul Ţărilor de Jos, unite sub conducerea regelui Wilhelm I, care elaborează şi o Constituţie. Uniunea dintre Belgia şi Olanda este supusă multor presiuni, de aceea Belgia îşi proclamă independenţa în 1830, recunoscută de rege abia în 1839. În 1848 se dă o nouă Constituţie, bazată pe modul de scrutin cenzitar pentru cele două Camere. În 1851 se permite integrarea catolicilor în viaţa politică a ţării. În 1862 se instalează liberul schimb, ceea ce face ca economia Olandei să se dezvolte. În primul război mondial, Olanda adoptă o poziţie de neutralitate. În 1917 este introdus votul universal. În timpul celui de-al doilea război mondial Olanda este ocupată de nemţi dar după război are loc o refacere rapidă în ciuda faptului că imperiul său colonial se prăbuşeşte. În 1947 Olanda formează împreună cu Belgia uniunea vamală Benelux iar în 1949 devine membru fondator al N.A.T.O şi al U.E. în 1957. În anul 1999 Olanda a participat la introducerea monedei unice europene, euro.

Diviziunea administrativă
 

     Olanda se împarte în 12 provincii: Drenthe, Flevoland, Fryslan, Gederland, Groningen, Limburg, Noord-Holland, Overijssel, Utrecht, Zeeland şi Zuid-Holland. Ziua naţională se sărbătoreşte la 30 aprilie, Ziua Reginei-ziua reginei mamă Juliana începînd din 1909. Olanda nu are dispute internaţionale.

Traficul
 

     Olanda este un producător european de ecstasy, amfetamine şi alte droguri sintetice; ţara este şi o poartă de intrare în Europa a cocainei, heroinei şi haşişului. ( Ştefan Botoran )

Rembrandt

- Rembrandt Harmenz van Rijn s-a născut la 15 iulie 1606 în oraşul Leiden şi a decedat la 4 octombrie 1669, la Amsterdam.
- A fost considerat cel mai mare din istoria artei, celebru şi pentru desenele şi gravurile sale.
- Rembrandt este autorul a 600 picturi, 300 gravuri şi peste 2000 desene.
- Rembrandt a fost fiul morarului Harmen Gerritzoon van Rijn şi al Corneliei Willemsdochter van Zuitbroeck, în 1620 se înscrie la universitatea din Leiden. Îşi începe studiile de pictură în atelierul lui Jacob van Swanenburgh .
- În anul 1624, părinţii îl trimit la Amsterdam, unde se perfecţionează în atelierul lui Pieterzoon Lastman, care călătorise în Italia şi era influenţat de Michelangelo Merisi zis Caravaggio. Aici descoperă tehnica clar-obscurului.
- Rembrandt se stabileşte la Amsterdam în 1633. Aici prima comandă este „Lecţia de anatomie a doctorului Tulp“. În 1634, stathouder-ul Henric Frederic îi comandă, prin intermediul lui Huygens, tabloul intitulat Patimile Domnului.
- În 1634 se căsătoreşte cu Saskia van Uylenburgh, verişoara negustorului de artă, dar în 1646 rămîne văduv as văduv. Trăieşte timp de nouă ani cu o educatoare, dar fără să se căsătorească.
- În 1656 Rembrandt este ruinat. Colecţia sa de artă este scoasă la licitaţie şi vândută, operele îi sunt împrăştiate. Cu toate acestea îşi continuă munca de creaţie. Din această ultimă perioadă datează Sindicii postăvarilor 1662, o serie de autoportrete, Logodnica evreică 1665.
- Rembrandt se stinge din viaţă la 14 octombrie 1669 într-o casă mică din cartierul Rozengracht. Este înmormântat în Westerkerk, într-un mormânt nemarcat.
- Opera: Lecţia de anatomie a doctorului Tulp, 1632, Ospăţul lui Baltaza, 1635) Rondul de noapte - 1642, Batşeba, 1654, Autoportret din tinereţe, Portretul artistului cu şevalet, etc.

Reginele Olandei
 

     Regina Juliana a Olandei (n. 30 aprilie 1909; d. 20 martie 2004) a devenit regina Olandei, pe data de 6 septembrie 1948, după abdicarea mamei sale Regina Wilhelmina a Olandei. Juliana s-a căsătorit la 7 ianuarie 1937 cu Prinţul Bernhard de Lippe Briesterfeld. Regina a avut patru fete: Beatrix Wilhelmina Armgard, născută la 31 ianuarie 1938, Irene Emma Elizabeta născută la 5 august 1939, Margriet Francisca, născută la 19 ianuarie 1943, şi Maria Christina, născută la 18 februarie 1947. La 30 aprilie 1980, la vârsta de 71 de ani, Regina Juliana semnează actul de abdicare, iar fiica sa, Beatrix Wilhelmina o succede la tron. În primăvara anului 2004, pe 20 martie, Juliana moare în somn, la vârsta de 94 de ani.
Beatrix Wilhelmina Armgard de Orania-Nassau (n. 31 ianuarie 1938, Baarn) este regina Ţărilor de Jos din 1980. Copilăria şi-a petrecut-o în exil, în Canada, unde a făcut şi primii ani de şcoală. Întoarsă acasă, regina si-a terminat studiile în ţară, obţinând, în 1961, diploma în drept, la Universitatea Leiden. A fost măritată cu diplomatul german Claus von Amsberg, până la moartea acestuia pe 6 octombrie 2002. Este mamă a trei baieţi: prinţul Willem-Alexander, prinţul Johan Friso şi prinţul Constantjin.

Ţara lalelelor
 

     „Când vine primăvara în Olanda, este ca şi cum mii de hectare . . . ar prinde viaţă“. Într-o explozie de culori, rânduri strălucitoare de lalele înflorite inundă câmpiile, creând un spectacol floral care atrage turişti din toate colţurile lumii. Pentru cei mai mulţi vizitatori, aceste gingaşe flori de grădină foarte cunoscute sunt la fel de tipice Olandei ca şi morile de vânt, brânza şi saboţii de lemn. Dar, lalelele sunt originare din Turcia. S-au găsit lalele pe ornamentele turceşti care datează din secolul al XII-lea, însă în literatura europeană lalelele sunt menţionate pentru prima oară în anii 1550, precizează botanista Adélaide L. Stork. În 1553, un călător din Franţa a scris că „străini uimiţi“ cumpărau din pieţele Constantinopolului (Istanbul) ciudaţi „crini roşii cu cepe mari“. Localnicii îi spuneau acestei flori dülbend, ceea ce în limba turcă înseamnă „turban“, iar acest cuvânt a devenit „originea etimologică a cuvântului «lalea»“, explică dr. Stork.
     Unul dintre străinii fascinaţi de aceste flori asemănătoare unui turban a fost Ogier Ghislain de Busbecq, ambasadorul Austriei în Turcia (1555–1562). El a adus la Viena câţiva bulbi din Constantinopol, pe care i-a plantat în grădinile împăratului habsburg, Ferdinand I. Aici, bulbii de lalea au înflorit sub grija atentă a specialistului Charles de L’Écluse, un botanist francez, cunoscut mai mult sub numele său latin, Carolus Clusius. Nu peste mult timp, faima lui Clusius a atras atenţia Universităţii din Leiden, Olanda, care l-a convins să accepte postul de custode al grădinii botanice din cadrul universităţii. În octombrie 1593, Clusius — şi „câţiva bulbi de lalele ascunşi“ — a sosit la Leiden. Câteva luni mai târziu, în primăvara anului 1594, noua grădină a lui Clusius a devenit locul în care a înflorit pentru prima oară o lalea în Olanda. Culorile vii şi formele exotice ale lalelei i-au fascinat pe olandezi. Deoarece în unele poveşti romantice se vorbea despre imensa valoare pe care sultanii turci le-o atribuiau bulbilor, toţi cetăţenii care acordau o deosebită atenţie condiţiei sociale ajunseseră să dorească să aibă bulbi. Nu peste mult timp, bulbii maturi de lalele au devenit o afacere rentabilă, iar când cererea a început să depăşească oferta, preţul bulbilor a crescut vertiginos şi astfel a început o perioadă zbuciumată pe care istoricii olandezi o numesc tulpenwoede, adică lalomanie.
     Cea mai înfloritoare perioadă a lalomaniei a fost în anii 1630, când bulbii de lalele au ajuns să fie cea mai căutată marfă de pe piaţă. În acele vremuri era mai uşor să cumperi un tablou cu o lalea de Jan D. de Heem (un mare pictor olandez din secolul al XVII-lea cunoscut pentru tablourile cu natură moartă) decât să cumperi un bulb al unei varietăţi rare de lalea, declară Oliver Impey, un istoric de artă. Un singur bulb constituia o zestre bună pentru o mireasă, trei bulbi erau preţul pentru o casă cu vedere la canal, iar cu un singur bulb din varietatea Lalea Brasserie se putea cumpăra o fabrică de bere prosperă. Negustorii de bulbi puteau câştiga lunar aproape 44 000$ (în actuala monedă americană). Potrivit unei surse, „în hanurile şi în cârciumile din întreaga Olandă, discuţiile şi tranzacţiile se concentrau doar în jurul unui singur produs: bulbii“. Prin secolul al XVIII-lea, lalelele olandeze au devenit atât de renumite, încât un sultan turc, Ahmed al III-lea, a importat mii de lalele din Olanda. Astfel că, după o lungă călătorie, descendentele olandeze ale lalelelor turceşti s-au întors în ţara lor de baştină. În prezent, în Olanda, cultivarea lalelelor a devenit o ramură comercială importantă sau, cum spun unii, o afacere frumoasă. Din cei 34 000 de kilometri pătraţi ai ţării, circa 7 700 de hectare sunt folosite pentru cultivarea bulbilor de lalele. Anual, cei 3 300 de producători din ţară exportă aproape două miliarde de bulbi de lalele în peste 80 de ţări.

Cum să cultivaţi lalele
 

-Atâta timp cât există o sursă de apă din belşug, laleaua se poate cultiva aproape în orice tip de sol. Însă poate fi mai uşor să cultivaţi lalele dacă amestecaţi pământul cu nisip, turbă sau compost.
- Plantaţi bulbii de lalea toamna. Există două modalităţi de a face acest lucru: Puteţi săpa o gaură pentru fiecare bulb sau puteţi face o brazdă în care să plantaţi toţi bulbii deodată.
-Iată o metodă empirică pentru plantarea bulbilor de lalele: Se plantează la o adâncime egală cu dublul înălţimii bulbului. Aceasta înseamnă că partea de jos a bulbului (partea plată) trebuie să se afle la o adâncime de 20 de centimetri. Puneţi bulbii la o distanţă de 12 centimetri unul faţă de altul.
-Acoperiţi bulbii cu pământul pe care l-aţi scos afară şi udaţi-i imediat, ca să poată începe să crească. Când este ger mare, un strat de turbă sau un strat protector de frunze va ocroti bulbii şi nu va lăsa solul să se usuce. Primăvara, când planta răsare, îndepărtaţi stratul de frunze.
-Tăiaţi floarea când petalele încep să se ofilească; în caz contrar, planta va face sămânţă şi îi va lua bulbului din hrana necesară pentru a creşte anul următor. Lăsaţi planta să moară singură şi rupeţi-o când frunzele se îngălbenesc.
-Nu plantaţi bulbii la întâmplare, ci, mai bine, plantaţi bulbi de acelaşi fel şi culoare la un loc, grupat. În acest mod veţi crea pete de culoare şi vă veţi bucura deplin de o capodoperă florală în grădina voastră.
 

Comments
Comentariu nou Cautare
Anonim   |04-02-2013 11:49:34
e bunicel
anomim   |26-02-2013 22:11:50
de stul de interesant ar trebui sa puneti mai multe date despre olanda ca de
exemplu:hidrografie;comertul turismul etc.
Scrieti comentariu
Nume:
Email:
 
Titlu:
 
Va rog sa introduceti codul anti-spam pe care il puteti citi in imagine.

3.26 Copyright (C) 2008 Compojoom.com / Copyright (C) 2007 Alain Georgette / Copyright (C) 2006 Frantisek Hliva. All rights reserved."

 

Caută in site ...

Adio, Majestate!

 

      România iubeşte monarhia. Ar fi concluzia la care ar ajunge orice persoană care deschide televizorul, ascultă radioul sau citeşte presa scrisă, pentru că mijloacele media abundă de articole despre regele Mihai şi monarhie. Dar dacă ne-am întoarce în urmă cu vreo două decenii, lucrurile n-ar sta chiar aşa. Regele Mihai a fost alungat din ţară de regimul post-decembrist condus de Iliescu şi Roman, aşa cum s-a întîmplat în 1947, pe vremea regimului bolşevic. Urmaşii acelor comunişti, pesediştii actuali, depun flori şi lumînări pentru monarhul României care a trecut la cele sfinte, iar pe bloguri postează mesaje de compasiune arătîndu-şi astfel nesimţirea.
     Fiind într-o vizită în Danemarca, am avut ocazia să trăiesc vizita familiei regale în oraşul în care am poposit vreme de o săptămînă. Au fost multe pregătiri, oficialităţile au fost băgate în priză cu mult timp înaintea vizitei. Localnicii erau preocupaţi să-şi întîlnească Regina, iar în ziua sosirii familiei regale, locul era înţesat de lume. Oraşul nu avea mai mult de vreo 20.000 de locuitori, dar atunci numărul celor prezenţi era şi de cinci ori mai mare. Era puhoi de lume. Eu nu mai văzusem atîta agitaţie şi oameni la un loc de pe vremea cînd Ceauşescu vizita vreo localitate. Pe cînd eram în anul I de facultate, era anunţată participarea preşedintelui ţării la deschiderea anului universitar, la Cluj. Cîtă zarvă, eram forţaţi să ieşim, să-l aclamăm! Pe noi, bobocii, ne-au închis pe stadionul din Cluj ca pe nişte oi, pentru a vedea iubitul conducător cît de ovaţionat este de tineri. Ceva similar era şi în oraşul danez, la vizita Reginei. Deosebirea însă consta în faptul că acei cetăţeni au mers la întîlnirea cu Regina din plăcere, pe cînd noi eram forţaţi. Le zîmbeau feţele, plîngeau oamenii de emoţie.

Citește mai departe...

Vizitatori online

Avem 760 vizitatori online

Curs valutar BNR

Vremea in Fagaras

Poze din Făgăraş şi Ţara Făgăraşului

8.JPG

Cartea

Statistici

Membri : 14
Conţinut : 738
Număr afişări conţinut : 3959647

FaceBook

Horoscop zilnic

Informatii utile



Ziare