Monitorul de Făgăraș - Ziarul care stă de vorbă cu oamenii!

Home Editoriale Ţara suspinelor
Ţara suspinelor

 

     Dacă există o ţară a obezilor s-ar numi Obezomia. Dacă există o ţară a sărăciei, ar fi denumită Sărămia. Dacă există o ţară a prostiei numele ei ar fi Prostomia. Dacă există o ţară a minciunii ar fi Minciumia. Dacă există o ţară a nesimţirii s-ar numi Nesinţimia. Dacă există o ţară de corupţi eu aş numi-o Corupţimia. Dacă ar fi o ţară a manelelor, ea ar fi Manelia. Putem merge la infinit cu astfel de ţări pentru că materie primă se găseşte din belşug. Dar cum ar fi să se trăiască în astfel de ţări?! Noi, românii, ne-am adapta cu siguranţă printre obezi, printre săraci, printre proşti, printre nesimţiţi, printre manelişti sau printre corupţi. Pentru că de două decenii am căpătat oareşce experienţă în aceste ţări imaginare. Am devenit obezi în proporţie de 70% pentru că nu ne mai interesează cum arătăm date fiind condiţiile actuale de trai. Sînt peste 15 milioane de români săraci pentru că n-au locuri de muncă, n-au salarii, n-au pensii garantate pentru un nivel de trai decent, n-au locuinţe, n-au după ce bea apă. Sînt consideraţi români proşti toţi aceia care se lasă amăgiţi de politicienii care vor să acceadă în fruntea ţării şi le cerşesc şi le obţin votul. Sînt catalogaţi ca nesimţiţi acei români care au ajuns să nu-şi poată achita facturile nesimţite la utilităţi, sau chiriile nesinţite şi ele, sau reţetele de medicamente necompensate, sau bucatele de pe masa copiilor, sau ratele la creditele obţinute cu buletinul, sau taxele şcolare ale pruncilor, sau şpaga pentru medici, dascăli, politicieni. Sînt români corupţi aceia care pretind şpagă, comisioane, funcţii, case, maşini şi pe care îi vedem la orice agenţie, birou, direcţie, minister, partid. Sînt manelişti majoritatea românilor care se bucură ascultînd muzica artiştilor de Ferentari şi dau pe bandă rulantă imnuri de campanie. Poate astfel de ţări n-au nevoie de reforme care să reducă cheltuielile din învăţămînt, din sănătate, din agricultură, din infrastructură, din familii, din biserică sau cele de înmormîntare. Bugetele în aceste ţări ar fi la limita crizelor perpetue cu impact asupra cetăţeanului de rînd fie el pensionar, şomer, muncitor cu leafă minimă, dascăl a cărei şcoală şi-a pierdut personalitatea juridică şi a fost comasată, medic al unui spital restructurat, inginer în căutarea unui job, absolvent de liceu sau facultate aflat la coada agenţiei de şomaj, constructorului fără pile la lucrări publice, meseriaşului cu domeniul de activitate desfiinţat, politicianului fără partid de guvernămînt, conaţionalului căzut în dizgraţie, preotului divorţat şi rămas fără cultul preferat, ziaristului scăpat de sub controlul mogulului ambiţios, investitorului ieşit din lista de priorităţi a primarului, ministrului sau preşedintelui, pruncului scos din programul de gratuitate pentru trusou sau lapte praf, directorului demis pentru rigiditatea coloanei vertebrale, cetăţeanului certat cu aurul tăcerii sau contribuabilului care îşi cere drepturile constituţiei nerevizuite. Din păcate, toate acestea le întîlnim de 20 de ani în România, ţara suspinelor.

Comments
Comentariu nou Cautare
Scrieti comentariu
Nume:
Email:
 
Titlu:
 
Va rog sa introduceti codul anti-spam pe care il puteti citi in imagine.

3.26 Copyright (C) 2008 Compojoom.com / Copyright (C) 2007 Alain Georgette / Copyright (C) 2006 Frantisek Hliva. All rights reserved."

 

Caută in site ...

Adio, Majestate!

 

      România iubeşte monarhia. Ar fi concluzia la care ar ajunge orice persoană care deschide televizorul, ascultă radioul sau citeşte presa scrisă, pentru că mijloacele media abundă de articole despre regele Mihai şi monarhie. Dar dacă ne-am întoarce în urmă cu vreo două decenii, lucrurile n-ar sta chiar aşa. Regele Mihai a fost alungat din ţară de regimul post-decembrist condus de Iliescu şi Roman, aşa cum s-a întîmplat în 1947, pe vremea regimului bolşevic. Urmaşii acelor comunişti, pesediştii actuali, depun flori şi lumînări pentru monarhul României care a trecut la cele sfinte, iar pe bloguri postează mesaje de compasiune arătîndu-şi astfel nesimţirea.
     Fiind într-o vizită în Danemarca, am avut ocazia să trăiesc vizita familiei regale în oraşul în care am poposit vreme de o săptămînă. Au fost multe pregătiri, oficialităţile au fost băgate în priză cu mult timp înaintea vizitei. Localnicii erau preocupaţi să-şi întîlnească Regina, iar în ziua sosirii familiei regale, locul era înţesat de lume. Oraşul nu avea mai mult de vreo 20.000 de locuitori, dar atunci numărul celor prezenţi era şi de cinci ori mai mare. Era puhoi de lume. Eu nu mai văzusem atîta agitaţie şi oameni la un loc de pe vremea cînd Ceauşescu vizita vreo localitate. Pe cînd eram în anul I de facultate, era anunţată participarea preşedintelui ţării la deschiderea anului universitar, la Cluj. Cîtă zarvă, eram forţaţi să ieşim, să-l aclamăm! Pe noi, bobocii, ne-au închis pe stadionul din Cluj ca pe nişte oi, pentru a vedea iubitul conducător cît de ovaţionat este de tineri. Ceva similar era şi în oraşul danez, la vizita Reginei. Deosebirea însă consta în faptul că acei cetăţeni au mers la întîlnirea cu Regina din plăcere, pe cînd noi eram forţaţi. Le zîmbeau feţele, plîngeau oamenii de emoţie.

Citește mai departe...

Vizitatori online

Avem 668 vizitatori online

Curs valutar BNR

Vremea in Fagaras

Poze din Făgăraş şi Ţara Făgăraşului

10.JPG

Cartea

Statistici

Membri : 14
Conţinut : 738
Număr afişări conţinut : 3962217

FaceBook

Horoscop zilnic

Informatii utile



Ziare