Monitorul de Făgăraș - Ziarul care stă de vorbă cu oamenii!

Home Reportaje O ce veste minunată!
O ce veste minunată! Email
Marţi, 22 Decembrie 2009 08:26

 

Naşterea Mîntuitorului Iisus

,,Naşterea Ta, Hristoase Dumnezeul nostru, răsărit-a lumii lumina cunoştinţei, că întru dînsa, cei ce slujeau stelelor, de la stea s-au învăţat, să se închine ţie Soarelui dreptăţii, şi să te cunoască pe tine, Răsăritul cel de sus, Doamne, mărire ţie“

     Vineri, 25 Decembrie a.c., creştinii din întreaga lume sărbătoresc Naşterea Domnului Iisus Hristos. Este praznicul bucuriei şi al fericirii pentru că Dumnezeu a dat omenirii încă o şansă pentru a se putea mîntui.

Tatăl Ceresc şi-a trimis pe unicul Său Fiu pe pămînt pentru a salva Creaţia SA căzută în păcat. Iisus Hristos, Om şi Dumnezeu, s-a născut în mijlocul omenirii, a trăit şi s-a supus legilor omeneşti, ca mai apoi să fie sacrificat pe cruce cu scopul de a mîntui lumea. Naşterea Domnului este dovada renaşterii omenirii şi a biruinţei luminii în faţa întunericului.

Crăciunul
 

     Este numele popular al Naşterii Domnului pe care noi l-am auzit de la părinţii şi bunicii noştri. Atît lingviştii români cît şi cei străini s-au străduit să găsească cheia etimologiei cuvîntului ,,Crăciun“. Majoritatea specialiştilor s-au pus de acord cu faptul că originea cuvîntului Crăciun se află în latinescul ,,creatione“ adică ,,naştere“. Mai circulă o legendă veche conform căreia apare un personaj numit Crăciuna-nume cu forme derivate precum Crăciunoae, Crăciuneasă. Potrivit acestei legende ea este soţia lui Crăciun, păstorul şi stăpînul staulului. Această femeie l-ar fi moşit pe pruncul Iisus. După Romulus Vulcănescu, soţia acestui Crăciun o primeşte în ascuns pe Fecioara Maria să-l nască pe prunc. Crăciun care era un om destul de crud îi taie mîinile. Minunea îl converteşte la creştinism. Documentele vechi vorbesc şi ele despre termenul Crăciun. De pildă ,,Anonimus Caransebesiensis, Dictionarium valachico-latinum“ vorbeşte despre ,,Krecsun“ ca despre ,,natalis“ sau nume dat lunii Decembrie. Numele s-a moştenit atît în aromână cît şi în megle-română. Sursele istorice indică faptul că acesta este un nume românesc ce poate fi încadrat cronologic înainte de secolul al IX-lea şi preluat de toate limbile slave după creştinare. Este înregistrat ulterior ca nume de persoană atît în Moldova cît şi în Ţara Românească în jurul anilor 1452 şi 1500. Termenul este găsit astăzi destul de frecvent ca nume de familie: Crăciun, Crăciuna, Crăciunaş, Crăciună, Crăciuneanu, Crăciunel, Crăciunescu, Crăciunica, Crăciunică, Crăciuniţă, Crăciunoiu.

 

Click image to open!
Click image to open!
Click image to open!
Click image to open!
Click image to open!
Click image to open!
Click image to open!
Click image to open!
Click image to open!

Venirea Mesiei
 

     ,,Viflaime, Viflaime, Cum de n-ai primit în tine; Pe Fecioara Maria; Să nască pe Mesia“ ( colind ).
     Acest cuvînt, folosit ca un titlu oficial pentru personalitatea centrală a Vechiului Testament care era aşteptată, este în principal un produs al iudaismului de mai tîrziu. Folosirea lui este validată de Noul Testament. În Vechiul Testament termenul se găseşte doar la Daniel ( 9, 25-26 ). Unul din punctele de vedere cu privire la chestiunea mesianică este acela care vede în Mesia o personalitate escatologică în sensul strict al cuvîntului: adică, nu numai un prototip al unei năzuinţe de viitor, ci o personalitate care în mod absolut aparţine ,,zilelor de pe urmă“. Conform surselor din Vechiul Testament, Iahve îi va ridica lui Israel un vlăstar care-l va mîntui. Acest Cuceritor mesianic este totodată şi robul Domnului, trimis în lume să ia asupra sa păcatele oamenilor. Isaia, proorocul, îi creionează foarte bine chipul: ,,Ca o oaie la junghiere s-a dus şi ca un miel fără de glas înaintea celui cel tunde...“. Tot profeţii Vechiului Testament vorbesc despre ,,Robul Meu, Odrasla“ adică cel care va îndeplini lucrarea preoţească, va zidi Templul lui Iahve-El însuşi va fi un preot pe lîngă tronul lui Dumnezeu şi se va bucura de pace deplină prin legămînt cu însuşi Dumnezeu. Noul Testament vorbeşte clar despre ,,Unsul“ lui Dumnezeu, echivalentul grecesc al cuvîntului ebraic ,,masîah“ şi a cuvîntului în aramaică ,,mesîha“ transliterat ca ,,messias“ în Ioan 1, 41; 4, 25, în ambele cazuri explicat într-o paranteză prin cuvîntul Hristos. În Noul Testament apare ca un nume pentru Iisus fără a se face aluzie la sensul original. Cuvîntul ,,cristos“ se referă foarte clar la un izbăvitor care este aşteptat. Acesta nu a întîrziat să vină. Dacă termenul ,,Cristos“ a avut tot mai mult tendinţa de a fi folosit simplu ca un nume pentru Iisus, faptul că Iisus a fost Cel prin care Dumnezeu Îşi ducea acum la îndeplinire planul de mult promis, al mîntuirii, a rămas de o importanţă centrală în gîndirea creştină primară; scriitorii Noului Testament nu s-au limitat însă la simpla afirmare a faptului că Iisus este Mesia, ci au continuat să exploreze tot mai adînc conţinutul şi semnificaţia acestei lucrări de mîntuire ajungînd astfel la Adevăr. Iisus a venit să ne mîntuiască de păcate şi s-a născut din Fecioară în sînul poporului lui Israel.

Vestea cea bună
 

     Gavriil, Arhistrategul din cer este trimis de Dumnezeu la Nazaretul Galileii. Tatăl ceresc a ales-o pe Maria care avea o viaţă sfîntă şi un pîntec curat. ,,Îngerul a venit la ea şi i-a zis: Bucură-te, tu, căreia ţi s-a făcut mare har; Domnul este cu tine, binecuvîntată eşti tu între femei“. Maria s-a speriat dar Gavriil i-a spus să nu se teamă: Nu te teme, Maria, căci ai aflat har la Dumnezeu! Şi iată, vei rămîne însărcinată şi vei naşte un fiu căruia îi vei pune numele Iisus. El va fi mare şi va fi numit Fiul celui Preaînalt şi Domnul Dumnezeu Îi va da scaunul de Domnie al Tatălui Său, David. El va împărăţi peste casa lui Iacov în veci şi împărăţia Lui nu va avea sfîrşit. Dar Maria a zis îngerului: Cum se face acest lucru, fiindcă eu nu ştiu de bărbat. Şi răspunzînd îngerul i-a zis: Duhul Sfînt se va coborî peste tine şi puterea Celui-Prea-Înalt te va umbri. De aceea Sfîntul care se va naşte va fi numit Fiul lui Dumnezeu. ....Căci nimic nu este cu neputinţă la Dumnezeu“.

Ieslea, locul Naşterii
 

     În timpul acela a ieşit o poruncă de la Cezar August; să se facă recensămînt în toată lumea. Recensămîntul acesta s-a făcut întîia oară pe cînd Quirinius era guvernator în Siria. Toţi se duceau să se înscrie, fiecare în cetatea lui. Iosif s-a suit şi el din Galileea, din cetatea Nazaret, în Iudeea, în cetatea lui David, numită Betleem, pentru că era din casa şi din familia lui David, să se înscrie împreună cu Maria, care era logodită cu el şi care era însărcinată. Pe cînd erau ei acolo, s-au împlinit zilele cînd ea trebuia să nască. Şi ea a născut pe Fiul ei Cel întîi născut, L-a înfăşat în scutece şi L-a culcat într-o iesle, pentru că în casa de poposire nu era loc pentru ei“ spune Scriptura. Ieslea devine locul Împărăţiei, în ea şi-a găsit lăcaş întreaga Slavă a lui Dumnezeu.

Păstorii s-au închinat Pruncului Iisus
 

     ,,În ţinutul acela erau nişte păstori care stăteau afară în cîmp şi vegheau noaptea împrejurul turmei lor. Şi iată, un înger al Domnului a stat deodată lîngă ei şi Slava Domnului a strălucit împrejurul lor. Ei s-au înfricoşat foarte tare. Dar îngerul le-a zis: ,,Nu vă temeţi, căci iată, vă aduc o veste bună, care va fi o mare bucurie pentru tot poporul: căci astăzi, în cetatea lui David, vi S-a născut un Mîntuitor, care este Hristos Domnul. Şi acesta este semnul pentru voi: veţi găsi un prunc înfăşat în scutece şi culcat într-o iesle. Şi deodată, împreună cu îngerul, s-a unit o mulţime de oaste cerească, lăudînd pe Dumnezeu şi zicînd: Slavă lui Dumnezeu în locurile prea înalte şi pace pe pămînt între oamenii plăcuţi Lui!...S-au dus în grabă şi au găsit pe Maria şi pe Iosif şi pe Prunc culcat în iesle. După ce L-au văzut, au istorisit ce li se spusese despre acest Copil. Toţi cei ce i-au auzit s-au mirat de cele care le spuneau păstorii. Maria păstra toate cuvintele acelea şi se gîndea la ele în inima ei. Şi păstorii s-au întors, slăvind şi lăudînd pe Dumnezeu pentru toate cele ce auziseră şi văzuseră şi care erau întocmai cum li se spusese“. S-a revelat Domnul întîi sufletelor simple şi curate pentru că doar ele au fost capabile întotdeauna să primească lucrurile tainice.

Steaua, simbolul Naşterii
 

     ,,Unde este Împăratul iudeilor care s-a născut? Fiindcă i-am văzut steaua în Răsărit şi am venit să ne închinăm Lui“, întrebau prin oraş nişte prinţi veniţi din îndepărtata Arabie. Steaua vestitoare a Naşterii lui Iisus este menţionată la Matei, dar a fost prezisă după cîte s-ar părea la Numeri 24, 7 şi Isaia: 60,3. Acest corp ceresc care a prevestit Naşterea lui Hristos este explicat în trei moduri. Se poate să fi fost cometa Halley sau o altă cometă vizibilă în jurul anului în care s-a născut Hristos. Aceasta s-ar fi deplasat în sens contrar stelelor şi astrologii ar fi considerat-o semnificativă. Se poate să fi fost o conjuncţie planetară. În preajma anului în care a venit Hristos pe pămînt a avut, într-adevăr, loc o conjuncţie planetară interesantă a lui Jupiter, Saturn şi Venus. Astrologii ar fi observat-o cu siguranţă însă durata acestei conjuncţii ar fi fost prea scurtă pentru a-i conduce pe prinţi la ieslea din Betleem. Este posibil să fie vorba şi despre o supernova. Novele apar în mod regulat; o stea estompată devine dintr-o dată mai strălucitoare, iar apoi păleşte încet. Sînt şi foarte rare-în galaxia noastră nu a fost nici una de la inventarea telescopului încoace. Novele de obicei nu sînt vizibile cu ochiul liber, însă o supernova în galaxia noastră ar putea domina temporar cerul nopţii şi ar putea produce mai multă lumină decît toate celelalte stele împreună. Astronomii chinezi au înregistrat o novă sau o supernovă în jurul datei potrivite pentru a fi ,,steaua magilor“. Expresia ,,en te anatole“-,,la răsăritul ei“ ar putea reflecta înfiorarea înţelepţilor la prima apariţie a acestei noi stele. Poziţia ei le-a transmis o semnificaţie astrologică imediată. Nu este ceva nepotrivit ca o lumină de miliarde de ori mai puternică decît strălucirea soarelui să se fi revărsat pentru a vesti naşterea Mîntuitorului lumii.

Magii de la Răsărit
 

     ,,După ce S-a născut Iisus în Betleemul din Iudea, în zilele împăratului Irod, iată, au venit nişte magi de la Răsărit la Ierusalim, zicînd: Unde este Împăratul iudeilor care s-a născut? Fiindcă i-am văzut steaua în Răsărit şi am venit să ne închinăm Lui. Auzind împăratul Irod s-a tulburat şi tot Ierusalimul împreună cu el. Şi adunînd pe toţi preoţii cei mai de seamă şi pe cărturarii poporului, a căutat să afle de la ei unde trebuia să se nască Hristosul. ,,În Betleemul din Iudeea“ i-au răspuns ei, căci iată ce a fost scris prin proorocul: ,,Şi tu, Betleeme, pămînt al lui Iuda, nu eşti nicidecum cea mai neînsemnată dintre căpeteniile lui Iuda; căci din tine va ieşi o Căpetenie, care va paşte pe poporul meu Israel. Atunci Irod a chemat în ascuns pe magi şi a aflat foarte exact de la ei timpul în care se arătase steaua. Apoi i-a trimis la Betleem şi le-a zis: Duceţi-vă, cercetaţi amănunţit despre Copil şi cînd îl veţi găsi, daţi-mi şi mie de ştire, ca să vin şi eu şi să mă închin Lui. Şi ei, ascultînd pe împăratul, au plecat. Şi iată, steaua pe care o văzuseră în Răsărit, mergea înaintea lor, pînă ce a venit şi s-a oprit deasupra locului unde era Copilaşul. Cînd au văzut ei steaua, s-au bucurat nespus de mult. Şi intrînd în casă, au văzut Copilaşul cu Maria, mama Lui, s-au aruncat cu faţa la pămînt şi I s-au închinat; apoi şi-au deschis vistieriile şi I-au adus daruri: aur, tămîie şi smirnă. Şi fiind înştiinţaţi de Dumnezeu în vis să nu se întoarcă pe la Irod, s-au dus în ţara lor pe un alt drum“ mai spune Cartea Sfîntă. Termenul de ,,magi“ este folosit pentru prima dată de istoricul antic Herodot şi făcea referire la un trib al mezilor care îndeplineau o slujbă preoţească în Imperiul persan. În lucrările altor istorici clasici termenul este sinonim cu acela de ,,preot“. Proorocul Daniel utilizează cuvîntul pentru o clasă de ,,înţelepţi“ sau astrologi care tălmăcesc visurile şi mesajele ce le primesc de la zeităţile lor. Se pare că magii din Noul Testament au fost astrologi religioşi ce nu făceau parte din poporul evreu care din studiul mişcării astrelor au dedus naşterea unui mare rege iudeu. Pentru Matei, dincolo de faptul istoric în sine, vizita magilor reprezintă relaţia pe care o are Mesia cu lumea Neamurilor şi este, de asemenea, o introducere a altor evenimente privitoare la copilăria lui Iisus. Tradiţiile creştine de mai tîrziu i-au asociat pe magi cu nişte regi şi au stabilit numărul lor la trei. Există îmsă şi alte surse care susţin un număr de 12 magi.

Uciderea pruncilor
 

     Matei vorbeşte despre fuga familiei lui Iisus în Egipt unde au rămas timp de 12 ani şi de uciderea pruncilor la porunca lui Irod. Episodul descris de Scriptură nu apare în documentele vremii care făceau referire la Irod din punct de vedere istoric, dar nu este imposibil ca acest lucru să se fi petrecut dată fiind paranoia de care suferea regele. Actele de cruzime ale lui Irod descrise de către istorici fac posibilă şi această scenă. De fapt, ea a fost descrisă şi de către proorocul Ieremia: ,,Un glas s-a auzit în Rama, plîngere şi mari gemete; Rahela îşi plînge copiii şi nu vrea să fie mîngîiată, pentru că nu sînt“. Matei relatează episodul uciderii pruncilor: ,,Atunci Irod, văzînd că fusese înşelat de magi, s-a mîniat foarte tare şi a trimis să omoare pe toţi băieţii din Betleem şi din împrejurimile lui, de la doi ani în jos, potrivit cu timpul pe care îl aflase foarte exact de la magi“.

Irod
 

     Este cunoscut în istorie sub numele de Irod cel Mare şi s-a născut în anul 73 î.Hr. Tatăl său pe nume Antipater a fost evreu de origine din Idumeea, şi a ocupat o poziţie influentă în Iudeea după cucerirea romană şi a fost numit procurator al Iudeii de către Iulius Cezar, în anul 47 î.Hr. La rîndul său el l-a numit pe fiul său Irod prefect militar al Galileii şi Irod şi-a arătat calităţile de conducător prin vigoarea cu care a stăvilit tîlhăria la drumul mare în întreaga regiune; guvernatorul roman al Siriei a fost atît de impresionat de energia sa încît l-a făcut prefect militar al provinciei Coele-Siria. După asasinarea lui Cezar şi războiul civil ce a urmat, Irod a intrat în graţiile lui Antoniu. Atunci cînd parţii au invadat Siria şi Palestina şi l-au pus pe hasmoneul Antigonus pe tronul Iudeii senatul roman, la sfatul lui Antoniu şi Octavian, i-a dat lui Irod titlul de ,,rege al iudeilor“. A fost însă nevoie de 3 ani de lupte pentru ca titlul său să devină o realitate, dar după ce a făcut-o a guvernat Iudeea timp de 33 de ani ca un ,,prieten şi aliat“ loial al Romei. S-a căsătorit cu Mariamne din dinastia hasmoneilor, fiica preotului Hyrcanus II, dar rînd pe rînd i-a măcelărit toată familia din cauza suspiciunilor, inclusiv pe ea. Deşi a fost un constructor strălucit şi regatul său s-a bucurat de stabilitate în timpul său el face parte din panteonul de sceleraţi ai istoriei. Pe fiii săi, Alexandru şi Aristobul pe care i-a avut cu Mariamne şi care au fost crescuţi la Roma, i-a ucis datorită intrigilor lui Antipater, fiul său cel mare. În testamentul său a împărţit regatul său la trei dintre fiii săi: Iudeea şi Samaria lui Arhelau, Galileea şi Pereea lui Antipa-contemporan cu supliciile lui Iisus, iar teritoriile din N-E lui Filip.

A adus pacea şi mîntuirea în lume
 

     Pentru noi, Naşterea Domnului înseamnă venirea păcii în lume. Pacea s-a coborît din cer şi s-a sălăşluit între noi făcîndu-şi loc în minunata iesle. Pruncul divin a împărţit istoria în două a cărei evenimente se împart în înainte şi după Hristos. Evenimentul coborîrii lui Iisus din cer este o plinire a timpurilor; El este Mesia cel aşteptat de către vechii prooroci. Scriptura s-a împlinit prin El. Legea veche a Vechiului Testament fiind o umbră în comparaţie cu porunca iubirii adusă de Iisus în lume. ,,Poruncă nouă vă dau vouă“. El a spus mereu că iubirea lui Dumnezeu precum şi dragostea faţă de semeni este împlinirea întregii Scripturi. Iisus este Împărat, Profet şi Preot în acelaşi timp. Este primul preot al religiei dragostei căreia i-a dat viaţă. De aceea, ne bucurăm cu toţii în aşteptarea minunatei zile în care îi vom cînta colindele moştenite din moşi-strămoşi. Fie ca Sărbătoarea Naşterii Domnului să fie pentru noi toţi un motiv să devenim mai buni.

Sfîntul Mucenic şi Arhidiacon Ştefan
 

     Duminică, 27 Decembrie a.c. îl prăznuim pe Sfîntul Ştefan, primul martir creştin care a făcut parte dintre cei şapte diaconi hirotoniţi dintre neamuri de către apostoli. În limba greacă ,,stephanos“ înseamnă coroană. Toţi cei şapte diaconi erau greci şi aveau nume elenizate. Ştefan iese în evidenţă prin înţelepciune şi învăţătură. Cunoştea foarte multă carte inclusiv Scriptura o memora pe de rost. După ce a fost numit diacon, Ştefan intră în contradicţie cu sinagoga elenistică. Aceştia îl aduc în faţa Sinedriului şi îl acuză de blasfemie. Ştefan i-a acuzat direct: ,,Voi, cei tari în cerbice şi netăiaţi împrejur la inimă şi la urechi, voi pururi Îi staţi împotrivă Duhului Sfînt; precum părinţii voştri, aşa şi voi! Pe care dintre profeţi nu l-au prigonit părinţii voştri? Ei i-au omorît pe cei ce-au prevestit sosirea Celui-Drept, ai Cărui vînzători şi ucigaşi v-aţi făcut voi acum, voi, cei ce-n rînduială de la îngeri aţi primit legea şi n-aţi păzit-o“. Tot el le explică celor care l-au condamnat că Legea are doar un rol secundar: Atunci, ce este legea? Ea a fost adăugată din pricina călcărilor de lege, pînă cînd avea să vină Urmaşul Căruia I s-a dat făgăduinţa; şi a fost rînduită prin îngeri în mîna unui mijlocitor. Mijlocitorul însă nu este al unuia singur, dar Dumnezeu este unul“. Ştefan este ucis cu pietre: ,,L-au tîrît afară din cetate şi aruncau cu pietre în el. Martorii şi-au pus hainele la picioarele unui tînăr numit Saul. Şi aruncau cu pietre în Ştefan, care se ruga şi zicea: Doamne Iisuse, primeşte Duhul meu! Apoi a îngenuncheat şi a strigat cu glas tare: Doamne, nu le ţine în seamă păcatul acesta! Şi spunînd acestea a adormit“ spun Faptele Apostolilor.

Sfîntul Vasile cel Mare
 

     Vineri, 1 ianuarie 2010 prăznuim Tăierea împrejur a Domnului şi totodată pe Sfîntul Vasile cel Mare. Sărbătoarea are bază scripturistică. ,,Cînd s-au împlinit cele opt zile pentru a fi circumscris, I-au pus numele Iisus, nume care fusese spus de înger înainte de a fi fost El conceput în pîntece“. Sfîntul Vasile cel Mare, Arhiepiscopul din Cesareea Capadociei, a trăit între anii 330-379, în perioada de domnie a împăratului Constantin cel Mare şi în zilele împăratului Valens, cel care a fost cucerit de erezia lui Arie. Originar din Cesareea Capadociei, Sf. Vasile s-a născut într-o familie de creştini înstăriţi. Tatăl său, Vasile, era unul dintre dascălii de seamă ai cetăţii. Mama sa pe nume Emilia se ocupa de lucrurile casei. Vasile şi-a făcut studiile în Cesareea apoi la Constantinopol. Şi le-a desăvîrşit la Atena unde se împrieteneşte cu Grigore de Nazians. În anul 370 este numit Arhiepiscop la Cezareea Capadociei şi luptă în plan dogmatic în apărarea dogmei Sfintei Treimi. El este cel care transformă monahismul şi l-a adaptat la noile cerinţe ale vieţii spirituale; s-a ocupat de construirea de spitale şi azile ce purtau pe atunci numele de vasiliade. Tot de Sfîntul Vasile se leagă şi celebrele slujbe de exorcizare-scoaterea demonilor din oamenii îndrăciţi. Trece la Domnul în data de 1 ianuarie 379, zi de pomenire a Sfîntului în Biserica orientală şi la 2 ianuarie în Biserica occidentală.

Botezul Domnului
 

     Miercuri, 6 ianuarie 2010, sărbătorim Boboteaza sau Botezul Domnului în Iordan. În ziua de 7 ianuarie a fiecărui an creştinii prăznuiesc Soborul Sfîntului Ioan Botezătorul sau Sfîntul Ioan cum este cunoscută sărbătoarea în popor. Ambele sărbători fac referinţă la personalitatea lui Ioan Botezătorul şi încheie ciclul sărbătorilor de iarnă. Ioan este fiul preotului Zaharia şi al Elisabetei, soţia acestuia. Elisabeta era rudă cu Sfînta Fecioară Maria, dar Scriptura nu ne spune clar care era adevărata relaţie de rudenie. Ioan se aşează în ţinutul Iordanului unde predică necesitatea pocăinţei şi-i boteza cu apă spre curăţire pe cei ce-şi mărturiseau păcatele. Aici, îl găseşte Iisus cînd a venit la el să se boteze. ,,Fiind botezat tot poporul, a fost botezat şi Iisus; şi, rugîndu-se s-a deschis cerul şi Duhul Sfînt s-a coborît peste El în formă de trup, ca un porumbel. Şi din cer a venit un glas: ,,Tu eşti Fiul meu prea iubit; în Tine Îmi găsesc desfătarea!“ Botezul lui Ioan este o prefigurare a Botezului instituit de Hristos. Este ucis din ordinul lui Irod Antipa, la intrigile Irodiadei şi a fiicei acesteia, Salomeea. Soborul Sfîntului Ioan Botezătorul este o sărbătoare care cinsteşte personalitatea lui Ioan şi rolul acestuia în Istoria Mîntuirii. Ioan mai este sărbătorit la 24 iunie ( Naşterea Sfîntului Ioan Botezătorul ) şi la 29 august ( Tăierea Capului Sfîntului Ioan Botezătorul ). El mai este numit şi Înaintemergătorul pentru că l-a vestit pe Iisus înainte ca acesta să-şi înceapă viaţa publică. ,,Cît despre mine, eu vă botez cu apă; dar vine Acela care este mai puternic decît mine şi Căruia eu nu sînt vrednic să-i dezleg cureaua sandalelor. El vă va boteza cu Duh Sfînt şi cu foc“. ( Ştefan Botoran )

Comments
Comentariu nou Cautare
Scrieti comentariu
Nume:
Email:
 
Titlu:
 
Va rog sa introduceti codul anti-spam pe care il puteti citi in imagine.

3.26 Copyright (C) 2008 Compojoom.com / Copyright (C) 2007 Alain Georgette / Copyright (C) 2006 Frantisek Hliva. All rights reserved."

 

Scriitorul Irvine Welsh vine în România

În ediţia tipărită

Monitorul de Făgăraş este singurul ziar fără influenţă politică

 

      În Ţara Făgăraşului mai mult decît în orice zonă a ţării, mass-media abundă. S-au scos ziare pe bandă rulantă, iar tv-urile sau radiourile se închid şi se deschid, îşi schimbă finanţatorul, unul după altul. Dacă lucrurile ar merge în linii normale, făgărăşenii ar trebui să fie cei mai bine informaţi români. Dar nu este aşa pentru că informaţiile care le sînt ,,servite” de această breaslă sînt greu credibile. Dacă am face o istorie a presei locale, lesne am constata că puţini ziarişti fac cinste acestei bresle. Şi asta pentru că majoritatea dintre ei s-au vîndut politicului pentru o brumă de bani sau mai grav pentru puţină atenţie din partea celor cu funcţii atunci cînd au fost măguliţi cu titulatura de ,,ziarişti”. Orice ziarist ar trebui să ştie că trăieşte zilnic între cei despre care scrie, doar că nu poate fi ca ei. Dacă am face comparaţie cu presa de la 1910 sau măcar cu cea interbelică, puţini sînt ziariştii de azi care ar putea ajunge la nivelul celor de atunci. Un singur exemplu am da, dr. Ioan Şenchea. Monitorul de Făgăraş, ziar editat după modelul ,,The Sun”, a rămas pînă astăzi, după 19 ani (17 octombrie 1998 ediţia cu numărul ZERO), în inimile cititorilor.(continuarea doar în ediţia tipărită)

 

Citește mai departe...

Caută in site ...

Vizitatori online

Avem 1823 vizitatori online

Curs valutar BNR

Vremea in Fagaras

Poze din Făgăraş şi Ţara Făgăraşului

2.JPG

Cartea

Informatii utile

Statistici

Membri : 14
Conţinut : 728
Număr afişări conţinut : 3874365

FaceBook

Horoscop zilnic



Ziare