Monitorul de Făgăraș - Ziarul care stă de vorbă cu oamenii!

Home Reportaje Rusia-de la Imperiul ţarist la imperialism
Rusia-de la Imperiul ţarist la imperialism Email
Marţi, 08 Decembrie 2009 00:00

     ,,Cu mila lui Dumnezeu, noi, Petru I, ţarul şi autocratul tuturor Rusiilor...printr-aceasta facem cunoscut cui se cuvine a şti că sultanul turcesc încheind pace pe 30 de ani şi întărind stipulările acestei păci prin jurămînt, a reînnoit-o în anul 1710 cu noi şi tot prin jurămînt, acum a uitat făgăduiala sa, călcînd-o fără să aibă cel mai mic motiv din partea noastră..., în pămîntul nostru a intrat şi război contra noastră a început. Pentru aceea dar, noi, marele domn...i-am declarat război şi am ordonat oştilor noastre ca, sub comanda noastră personală, să intre în pămînturile turceşti şi sperăm că vom birui pe acest perfid inamic nu numai al nostru, ci şi al întregii creştinătăţi“ (Tratatul dintre Petru I şi Dimitrie Cantemir, 13 aprilie 1711).

 

Click image to open!
Click image to open!
Click image to open!
Click image to open!
Click image to open!
Click image to open!
Click image to open!
Click image to open!
Click image to open!
Click image to open!
Click image to open!
Click image to open!
Click image to open!
Click image to open!
Click image to open!

 

     Rusia a jucat un rol important pe harta Europei încă de la înfiinţarea statului şi pînă în ziua de astăzi. După cel de-al doilea război mondial devine o super-putere şi controlează sud-estul Europei, statele baltice, Polonia şi Cehoslovacia. După scindarea U.R.S.S., Rusia a trecut printr-un moment de criză dar şi-a revenit datorită resurselor energetice.

Caracterizare generală
 

     Teritoriul Rusiei se întinde atît în Asia cît şi în Europa. Se află în Nordul Asiei, iar aria de la vest de Ural este considerată parte a Europei. Din punct de vedere politic, Rusia face parte din Europa. Se învecinează cu Azerbaidjan, Belarus, China (la sud-est şi la sud), Estonia, Finlanda, Georgia, Kazahstan, Coreea de Nord, Lituania, Letonia, Mongolia, Norvegia, Polonia şi Ucraina. Ţărmul federaţiai Ruse este sinuos, cu multe golfuri, peninsule şi insule. Partea de vest este ocupată de Marea Cîmpie Rusă, numită şi Cîmpia Est-Europeană. În vest este limtată de Munţii Ural care formează un lanţ cu lungimea de peste 2000 km (de la Marea Caspică în sud pînă dincolo de Cercul Polar în nord). Pe partea asiatică a Federaţiei Ruse distingem Cîmpia Siberiei de Vest străbătută de fluviul Obi, Munţii Siberiei Orientale de origine vulcanică care ating o înălţime de 4.750 m în vîrful Kliucevski şi Podişul Siberiei Centrale care în partea meridională are munţii Altoi şi Saian, iar în extremitatea sud-vestică Munţii Sihote-Alin. Între Marea Neagră şi Marea Caspică se întind Munţii Caucaz care ating în vîrful Gora Elbrus 5.633 m. Rusia dispune de asemenea de o bogată reţea de fluvii care se varsă în Marea Caspică, Marea Peciora, Marea Laptev, Marea Siberiei de Est şi Marea Ohotsk. Volga este cel mai mare fluviu al Europei avînd o lungime de 37.000 km. Izvorăşte din lanţul Munţilor Ural şi străbate teritoriul Rusiei prin oraşele Peru, Kazan, Samara, Saratov şi apoi se varsă în Marea Caspică printr-o deltă în aval de oraşul Astrakhan. Fluviul Peciora se varsă în marea cu acelaşi nume; Onega se varsă în Marea Albă prin Golful Onezhskaya lîngă oraşul Onega; Obi străbate Siberia de Vest de la sud la nord pînă în Marea Kara; fluviul Enisei se varsă tot în Marea Kara; fluviul Lena se varsă în Marea Laptev; Amur la graniţa cu China se varsă în Marea Ohotsk. Rusia are şi numeroase lacuri de origine diferită. Baikal este considerat perla Siberiei şi ocupă o suprafaţă de 31.500 kmp şi este de origine tectonică. Totodată este cel mai mare rezervor de apă dulce de pe întreaga noastră planetă. Lacul Baikal dispune de 22 de insule dintre care doar una este locuită. Este alimentat de 33 de rîuri fiind şi un mare complex balnear şi turistic. Din punct de vedere economic Rusia a mărit încrederea investitorilor datorită reformelor. Totuşi inflaţia şi şomajul au rămas la cote destul de mari. Principalele exporturi ale Rusiei sînt gazele naturale, petrolul, minereurile şi lemnul. Din punct de vedere al tehnologiei industriale, Rusia dispune de o bază învechită care trebuie reînnoită în vederea unei creşteri economice pe viitor. Rusia se bazează pe agricultură, industria minieră-cărbune, petrol, metale, gaze naturale, zootehnie, construcţii de maşini etc. Industria de apărare este un element de bază, Rusia produce rachete, tancuri, avioane de luptă, elicoptere, radare etc.

Tip de guvernare
 

     Denumirea oficială a ţării este Federaţia Rusă, iar cea convenţională este Rusia. Din punct de vedere al formei de guvernare Rusia este federaţie şi conform Constituţiei din 1993 este republică prezidenţială, stat federal în care puterea executivă este exercitată de Consiliul de Miniştri (Guvern) condus de preşedinte, iar puterea legislativă de preşedinte şi un parlament bicameral (Adunarea Federală şi Duma de Stat). Preşedintele statului este ales prin vot direct pentru un mandat de 4 ani. Sistemul politic este de multipartitism: Partidul Comunist, Uniunea Forţelor de Dreapta etc. Capitala ţării este Moscova.

Dispute internaţionale
 

     În anul 2005, China şi Rusia au ratificat tratatul de împărţire a insulelor de pe cursul rîurilor Amur, Ussuri şi Argun, reprezentînd segmentul final al disputelor mai vechi de frontieră. Cu Japonia există un diferend în privinţa suveranităţii Insulelor Kurile de Sud care în Japonia sînt cunoscute ca Teritoriile din Nord. Rusia a ocupat acest spaţiu în 1945 profitînd de faptul că armata japoneză a fost desfiinţată în timpul ocupaţiei americane. Cu Norvegia se luptă în plan diplomatic pentru drepturile de pescuit din Marea Barents, iar în Finlanda există grupuri civile şi politice care cer retrocedarea Kareliei şi a altor teritorii finlandeze luate de sovietici în timpul celui de-al doilea război mondial.

Traficul
 

     Atît traficul de droguri cît şi cel de persoane ating cote alarmante în Rusia. Execuţiile în stil mafiot sînt la ordinea zilei, iar mafia rusă a devenit una dintre cele mai periculoase grupări. Rusia este ţară furnizoare, de tranzit şi destinaţie pentru bărbaţi, femei şi copii care sînt vînduţi şi exploataţi pe pieţele negre din Rusia şi din alte ţări pentru muncă forţată sau exploatare sexuală.

Scurt istoric
 

     Teritoriul Rusiei este locuit încă din antichitate de triburi de păstori nomazi (sciţi, sarmaţi, huni, avari, bulgari, uzi, pecenegi ), iar în partea de nord de triburi baltice şi finice. În mileniul I î. Hr., în regiunea dintre Vistula şi Nipru trăiau triburile indo-europene ale slavilor. Aceştia îşi lărgesc în timp stăpînirea în partea vestică şi sud-vestică în sec. V-VI d. Hr. Între sec. VI-IX îi găsim pe slavii de răsărit stabiliţi în regiunile dintre Nipru, Oka şi Volga Superioară formînd statul rus cu centrul la Kiev.

Rusia Kieveană
 

     Sub denumirea de ruşi îi recunoaştem pe slavii răsăriteni care trăiau în triburi. Treptat puterea este acaparată de cnezi sprijiniţi de cete militare ce purtau denumirea de ,,drujina“. Principalele lor îndeletniciri erau agricultura, creşterea vitelor, vînătoarea şi pescuitul. Erau meşteri iscusiţi şi în prelucrarea metalelor. Negoţul se dezvoltă destul de devreme, iar acest fapt se datorează drumului comercial care pornea de la Marea Baltică, din vecinătatea Scandinaviei, şi cobora pe Nipru pînă la Marea Neagră şi Constantinopol. Acest traseu mai era numit ,,drumul de la varegi la greci“ fiindcă era folosit de normanzi, numiţi şi varegi, în legăturile lor comerciale cu Imperiul Bizantin. Termenul de varegi ne duce cu gîndul la cel de ,,luptători“. Pe cursul ,,drumului de la varegi la greci“ au început să ia fiinţă şi să se dezvolte numeroase aşezări care au devenit puternice centre comerciale şi meşteşugăreşti. Aşa au început să înflorească oraşele Kiev şi Novgorod. Dezvoltarea economică duce rapid la destrămarea orînduirii gentilice. În sînul triburilor s-au constituit cele două clase sociale ale orînduirii feudale: boierii ( feudalii ) şi ţăranii iobagi care împreună cu meşteşugarii săraci erau exploataţi de boieri şi negustorii bogaţi. Statul rus cunoscut sub denumirea de Rusia kieveană se dezvoltă în mai multe etape. În secolul IX existau mici stătuleţe cu caracter feudal, numite cnezate. Cele mai însemnate cnezate s-au dezvoltat în jurul oraşelor Kiev (pe Nipru) şi Novgorodul situat pe malul lacului Ilmen. Statul rus ia fiinţă prin unirea cnezatelor de Kiev şi Novgorod sub conducerea lui Oleg (878-912)-cneazul Novgorodului. În timpul lui Oleg sînt supuse triburile slave din dreapta şi din stînga Niprului care plăteau cneazului tribut în natură. Capitala se va stabili la Kiev, oraşul va fi întărit cu cetăţi. În această perioadă ruşii au încheiat numeroase tratate favorabile cu Bizanţul.

Iaroslav cel Înţelept
 

     În secolul X ruşii se încreştinează, fapt ce a contribuit la întărirea relaţiilor feudale. Cu sprijinul puterii de stat care este sprijinită de biserică în tot ceea ce face majoritatea ţăranilor sînt transformaţi în iobagi. Acest lucru contribuie un timp la slăbirea statului kievean care se va reface în timpul domniei lui Iaroslav cel Înţelept (1019-1054). În timpul acestuia este alcătuită o carte de legi numită ,,Pravila rusă“-marcînd astfel primul sistem legislativ din istoria Rusiei. Această pravilă atestă existenţa relaţiilor feudale şi a proprietăţii feudale care îi apăra pe cei din jurul cneazului constituiţi într-o clasă privilegiată. În vremea lui Iaroslav, Kievul va deveni un important centru comercial şi cultural. Iroslav cel Înţelept a stabilit legături comerciale şi politice cu Ţările Scandinave, Polonia, Bizanţul, Germania, Anglia şi Franţa. Statul rus începe să slăbească după moartea lui Iaroslav astfel încît la moartea fiecărui cneaz urmaşii lui se vor lupta pentru acapararea moşiilor. Acest aspect are loc de altfel şi în Apus. Aceste lupte duc la independenţa marilor proprietari feudali care şi-au organizat oştiri proprii şi se vor lupta constant pentru acapararea moşiilor sau pentru domnie. La începutul sec. al XII-lea este restabilită pentru o perioadă efemeră unitatea statului rus. Statul se va dezmembra în scurt timp. Noi cnezate se dezvoltă şi se vor dezvolta ca state puternice. Cnezatele ruseşti erau atacate în mod constant de cumanii cu care vor fi obligate să lupte. Aceştia erau un popor de origine turco-mongolă aşezat în sudul Rusiei. Circula şi un poem care vorbeşte de aceste luptele cu cumanii dar şi despre desele dispute între numeroşii cnezi ,,Cîntec despre oastea lui Igor“ scris în secolul al XII-lea de un autor necunoscut: ,,Pe atunci, pe vremurile lui Oleg Goreslavici; răsărea şi se-ntindea gîlceava; îşi prăpădeau avutu-n certuri; urmaşii lui Dajbog; şi-n uneltirile-ntre cneji; viaţa omenească se scurta; S-a curmat şi lupta cnejilor; contra păgînilor căci frate către frate îmi grăia: Asta-i al meu şi ăsta-i tot al meu. Au început să se ascundă de ceea ce e mic ,,asta e mare“ şi între dînşii se mîncau cu uneltiri-iar păgînul năvălea biruitor, de pretutindeni, în Ţara rusească“.

Cnezatul Moscovei
 

     În jurul fortăreţei Kremlinului cneazul Iurii Dolgoruki întemeiază oraşul Moscova în anul 1147 potrivit tradiţiei. Aşezat într-o regiune agricolă, la întretăierea drumurilor comerciale de uscat şi de apă care străbăteau teritoriile ruseşti, Moscova a devenit capitala cnezatului cu acelaşi nume. Cu timpul oraşul capătă o deosebită importanţă strategică şi devine un important centru economic, cultural şi politic. În secolul al XIII-lea majoritatea cnezatelor ruseşti au căzut sub tătarii care au profitat de certurile şi luptele nesfîrşite dintre ele. Cînd puterea statului mongol a început să slăbească datorită luptelor interne cnezii Moscovei au început lupta de eliberare. Sub conducerea cneazului Dimitri oştile ruseşti îi înving pe tătari la Kulikovo, loc situat pe rîul Don. Dimitri va fi poreclit Donskoi-de la denumirea fluviului Don. Această victorie va ridica prestigiul Moecovei care va conduce lupta de eliberare. Ivan al III-lea (1462-1505) unifică şi centralizează statul rus. El reuşeşte să unească cnezatele din nord şi nord-vest alipindu-le Moscovei. Este vorba de Novgorod, Tver şi Viatka. Pentru această unificare el mai este numit şi ,,strîngătorul de pămînturi“. În timpul domniei sale se consolidează puterea centrală prin legi şi se instituiesc administraţii unitare. Este formată o armată permanentă care va fi înzestrată cu tunuri produse în Rusia. Privilegiile marilor boieri vor fi restrînse şi creşte rolul micii boierimi care devine principala forţă a armatei. În anul 1480 ia sfîrşit dominaţia Hoardei de Aur asupra Rusiei. Aceasta a fost îmnfrîntă de Ivan al III-lea. În timpul acestui domnitor creşte prestigiul statului rus-se întreţin relaţii diplomatice cu Veneţia, Ungaria, Imperiul otoman şi Moldova lui Ştefan cel Mare.

Ivan al IV-lea şi începutul politicii imperiale
 

     Ivan al IV-lea (1533-1584) a continuat politica de consolidare a statului centralizat începută de Ivan al III-lea. Acesta pe lîngă alte reforme legislative şi administrative întăreşte armata şi îşi creează o gardă personală. Înfiinţează Adunarea Generală (Zemskisobor) formată din reprezentanţii boierimii, clerului, negustorilor şi meşteşugarilor cu care se consultă în problemele de stat. El va purta războaie pentru înlăturarea dominaţiei tătare din sudul şi răsăritul Rusiei. În urma victoriilor sale au fost încorporate ţării teritoriile de pe cursul fluviului Volga. Aceste ţinuturi erau foarte importante atît pentru agricultură cît şi pentru navigaţie. O armată rusă pătrunde în Siberia apuseană şi obţine victorii importante împotriva tătarilor. După ce cucereşte această regiune, Ivan o colonizează aducînd astfel resurse importante pentru statul său. Datorită cuceririlor sale Ivan îşi va lua titlul de ,,ţar“ fiind astfel primul ţar din istoria Rusiei. Timp de 20 de ani va participa la rărboiul livonian în care se va lupta cu polonezii şi cu suedezii pentru cucerirea Livoniei, ultimul stat cruciat din Europa situat pe ţărmul răsăritean al Mării Baltice. În 1547 Ivan se căsătoreşte cu prima din cele şapte soţii ale sale, Anastasia-Zaharina-Iureva. Căsătoriile sale ulterioare au fost vremelnice deoarece Ivan se descotorosea de soţiile pe care nu şi le mai dorea trimiţîndu-le la mănăstire. În anul 1564 introduce domnia terorii din cauza faptului că că nu avea încredere în nobilime şi creează prima poliţie secretă din întreaga istorie a statului rus sub denumirea de ,,opricinina“. Scopul acestei instituţii era lovirea marii nobilimi. De aici i se trage şi porecla de ,,cel groaznic“. Cu puţin înainte de moartea sa şi-a ucis propriul fiu într-un acces de furie. De-a lungul domniei sale a comis 3000 de asasinate. Totuşi Ivan a avut şi calităţi deosebite, era un erudit, de altfel el a fost un copil precoce şi s-a amestecat în treburile statului încă de la vîrsta de 5 ani; tot el a introdus tiparul în Rusia şi a stabilit relaţii economice cu ţările din Europa, mai ales cu Anglia.

Minin şi Pojarski
 

     În secolul XVI polonezii şi suedezii profită de luptele interne şi scindează Rusia. Polonezii ocupă Moscova şi suedezii Novgorodul. Masele populare eliberează Rusia conduse de orăşeanul Minin şi cneazul Pojarski. O cronică rusă descrie eliberarea Moscovei de sub panii polonezi. ,,Iată unul dintre acei locuitori din Nijni-Novgorod, care făcea negoţ cu carne, Kuzma Minin...cuvîntă către toţi oamenii: Dacă vrem să ajutăm ţara Moscovei să nu necruţăm vieţile, ci să ne vindem curţile, punîndu-ne chezăşie femeile şi copiii şi să ne închinăm aceluia care s-ar ridica ...şi s-ar pune în fruntea noastră..şi să se închine cneazului Domotro Mihailovici Pojarski“.

Romanovii
 

     Luptele interne pentru tron vor lua sfîrşit odată cu accederea pe tron a boierului Mihail Romanov în anul 1613. În timpul său statul rus se reface şi se restabilesc legăturile cu ţările europene. Mihail Romanov a condus ţara pînă în anul 1645 fiind urmat de Alexei (1645-1676) şi de Fiodor III (1676-1682 ). Sub stăpînirea acestor ţari Rusia a devenit cea mai mare putere slavă şi una dintre cele mai mari puteri europene. Petru cel Mare (1689-1725) şi Ecaterina cea Mare (1762-1796) au transformat Rusia în puterea cunoscută în istorie sub denumirea de Imperiul Ţarist. Ultimul ţar din familia romanovilor a fost Nicolae al II-lea care a fost forţat să abdice în anul 1917 pentru a fi asasinat un an mai tîrziu de către forţele bolşevice.

Petru cel Mare, Arhotectul Rusiei moderne


     În primăvara anului 1703 tînărul ţar al Rusiei inspecta o insulă mlăştinoasă de la gurile fluviului Neva, la vărsarea acestuia în Golful Finlandei. Cei de lîngă el vor constata miraţi că ţarul taie cu baioneta un pătrat în brazda de iarbă şi excalmă: ,,Aici va fi oraşul meu“. Locul îi conferea lui Petru o ieşire strategică la Marea Baltică, un contact direct cu Europa. Lucrările au început cu o fortăreaţă ridicată împotriva suedezilor pentru ca să fie construită o capitală impunătoare-Sankt-Petersburg. Aceasta a înlocuit Moscova pentru o bucată bună de vreme. În 50 de ani oraşul a devenit o metropolă strălucitoare rivalizînd cu Veneţia ca frumuseţe şi Versailles ca opulenţă. Totuşi acest oraş a fost construit cu multe sacrificii umane, numeroşi muncitori şi-au pierdut viaţa din cauza intemperiilor ,,a hranei insuficiente sau sfîrşind prin a fi mîncaţi de lupi“. Prin reformele ţarului au fost aduşi în Rusia experţi din Europa care au început să înfiinţeze topitorii de fontă, turnătorii de tunuri, fabrici de praf de puşcă şi şantiere navale. Alţi specialişti au pregătit şi au condus armata. În anul 1709 noua armată primeşte botezul focului: suedezii conduşi de Carol al XII-lea invadează Rusia şi sînt înfrînţi la Poltava. În anul 1714 o flotă rusească îi învinge pe suedezi la Hango şi obţine controlul asupra Finlandei. Petru a reformat clasa nobililor obligîndu-i pe aceştia să aleagă o carieră şi creează o birocraţie mai eficientă bazată în egală măsură pe competenţă şi pe origine. A încurajat comerţul, a reformat calendarul şi alfabetul, a înfiinţat Academia de Ştiinţe, a înfiinţat ziare şi a încercat chiar să demareze un program de educaţie pentru toată lumea. În anul 1725, la moartea sa Rusia era cel mai mare producător de fier din întreaga Europă. Reformele lui Petru au transformat Rusia într-o importantă putere europeană. Un istoric avea să scrie despre el: ,,Petru cel Mare a găsit acasă, în Rusia, doar o foaie albă de hîrtie. Pe ea a scris, cu mîna sa puternică, Europa şi Occident“.

Ecaterina a II-a


    
A domnit după moartea soţului său Petru II care a dus o politică expansionistă. Ca principesă germană Sophie von Anhalt-Zerbst, Ecaterina s-a căsătorit în 1745 cu viitorul împărat. La şase luni după ce a urcat la tron, Petru a fost asasinat de iubitul Ecaterinei-Aleksei Orlov-şi cu sprijinul regimentelor regale din Sankt-Petersburg, Ecaterina a fost proclamată împărăteasă. Era inteligentă şi ambiţioasă, coresponda des cu Voltaire şi se caracteriza drept o reprezentantă a iluminismului. Cu toate acestea în anul 1785 a agravat iobăgia. Cu ajutorul lui Aleksamndr Suvorov şi Grigori Potemkin (unul dintre lungul şir de amanţi al Ecaterinei ), ea a anexat Polonia, a luat Azovul în primul război împotriva Imperiului Otoman şi a anexat Crimeea şi întregul ţărm nordic al Mării Negre. Din acest moment Rusia va deveni principalul nostru vecin.

Revoluţia bolşevică
 

     Partidul bolşevic era disciplinat şi condus de Lenin cu o mînă de fier şi cu toate că nu a avut niciun rol în societatea rusă pînă la războiul mondial, lipsurile alimentare şi corupţia la nivel guvernamental au provocat o revoluţie în 1917 de care profită Lenin. Acesta nu a fost iniţiatorul acestei revolte populare ci a exploatat-o la maxim. Cererile lui de ,,pace, pîine şi pămînt“ au prins la masele disperate de care s-a folosit în final. În noiembrie 1917, Lenin declara în faţa sovietului: ,,Vom institui controlul muncitoresc asupra producţiei. Vom crea un stat socialist proletar. Trăiască revoluţia socialistă mondială!“ Ţarul împreună cu întreaga sa familie vor fi asasinaţi, Rusia sovietică va deveni primul stat cu partid unic, iar poliţia secretă C.E.K.A va distruge rînd pe rînd oponenţii. Armata Roşie a luptat într-un război civil care va decima Rusia ani de zile. La moartea lui Lenin, în anul 1924, trupul său va fi îmbălsămat şi expus într-un mausoleu din Piaţa Roşie. Iosif Vissarionovici Stalin împinge Uniunea Sovietică în cea de-a doua revoluţie mult mai radicală.

Comunismul
 

     Începînd cu anul 1930 ţăranii au fost deposedaţi de pămînt, iar oponenţii vor fi împuşcaţi sau exilaţi. Se vor înfiinţa colhozurile care în cel mai scurt timp se vor dovedi dezastruoase pentru soarta agriculturii. 14 milioane de oameni vor cădea victime terorii lui Stalin. Cu toate acestea au fost introduse planuri cincinale pentru a permie Rusiei sovietice să ajungă din urmă economia americană, economia sovietică va creşte în timp record. După cel de-al II-lea război mondial în care ruşii au jucat un rol important, comunismul a fost impus în întreaga Europă de Răsărit prin state satelit controlate de Moscova. Imperialismul ţarist va fi înlocuit de un alt tip de imperialism-cel sovietic.

Fisuri în sistem
 

     Nomenclatura partidului va alcătui chiar în sînul acestuia un fel de ,,burghezie“ sau ,,noua clasă“ care trăia pe picior mare şi era ghiftuită cu de toate. Ei aveau acces la lucruri interzise restului populaţiei, iar copiii lor vor avea acces la cele mai importante funcţii. În anii 1956 şi 1968 tancurile ruseşti înăbuşesc revoluţia din Ungaria şi revoluţia de catifea din Cehoslovacia. Uniunea sovietică sărăcită datorită cursei înarmărilor din timpul Războiului Rece s-a fisurat în 1988. Ultimul lider sovietic, Mihail Gorbaciov, credea cu tărie că sistemul comunist putea fi reformat prin perestroika-reconstrucţie economică-şi prin galsnost-transparenţă politică. Industria s-a dovedit refractară la schimbări şi sateliţii europeni urmaţi mai tîrziu chiar de U.R.S.S au profitat de prilejul oferit de glasnost pentru a se lepăda de sistemele represive. Comunismul nu a murit însă în Rusia. În anul 1995 un Partid Rus redeşteptat a cîştigat 20 la sută din voturi în alegerile democratice. Trecerea la economia de piaţă adînceşte sărăcia şi corupţia. Cecenia refuză să semneze noul tratat federal; o serie de popoare de pe Volga şi din Caucazul de Nord îşi cer independenţa; conflicte de interese opun Ucraina Rusiei-statutul Crimeii, controlul flotei din Marea Neagră. Apare şi problema Transnistriei din Republica Moldova.

Noul imperialism rus
 

     În anul 1997, Rusia se opune extinderii şi includerii de noi state din est în N.A.T.O În anul 2000 Vladimir Putin devine preşedintele Federaţiei Ruse cu scopul vădit de a creşte puterea pe care Rusia a avut-o altădată în perimetrul internaţional. În 1996 este încheiat un acord ruso-cecen ce pune capăt războiului declanşat de Rusia în 1994. După 1999, relaţiile dintre Rusia şi Cecenia devin tensionate şi astfel începe din nou războiul. Ruşii cuceresc după lupte îndelungate capitala Ceceniei, Groznîi. În iunie 2000 Rusia preia controlul asupra Ceceniei şi îi anulează orice autonomie locală. În 1996 devine membru în Consiliul European.

Biserica Ortodoxă Rusă
 

     Istoria Bisericii ruse poate fi împărţită în cinci perioade: Kiev ( 988-1240 ); Moscova ( 1240-1700 ); Sankt Petersburg ( 1700-1917 ); Moscova Sovietică ( 1917-1988 ); Perestroika şi era post-sovietică, după 1988. Alături de ritul bizantin Biserica Rusă va moşteni ideologia politico-ecleziastică a Imperiului Roman de Răsărit, odată cu conceptul de ,,symphonia“, sistem care justifică o cooperare între Biserică şi stat la cele mai înalte nivele. Biserica rusă va urma aceste precepte şi le va pune în practică după caz. Va sprijini sistemul feudal şi se va pune în slujba ţarilor ori de cîte ori era nevoie. Se vedea totodată o sprijinitoare a ,,ortodoxiei“ astfel că emisarii ei vor încuraja în secret revoltele împotriva unirilor cu Roma. Reprezentanţii acestei Biserici văd în ea o ,,a treia Romă“. Acest sistem de ,,symphonia“ vor încerca reprezentanţii acestei biserici să-l pună în practică şi în perioada comunismului. Revoluţia bolşevică a constituit totuşi cauza unor mari suferinţe pentru Biserică, acuzată de a fi colaborat strîns cu autoritatea ţaristă. A fost totuşi autorizată desfăşurarea unui mare Conciliu (1917), care a restabilit patriarhatul-este ales Tihon Belavin. Înainte de al doilea război mondial doar patru episcopi se aflau în stare de libertate alături de o mică parte a clerului inferior. Controlul strict al guvernului asupra unei ierarhii decimată în chip trist, căreia îi era interzia orice cîntact cu laicii, se înăsprea periodic prin violente persecuţii, al căror punct culminant a coincis cu urmările dezgheţului lui Hruşciov (1957-1963). Gorbaciov l-a primit în anul 1988 în audienţă pe patriarhul Pimen Izvekov în timp ce o nouă lege asupra libertăţii de conştiinţă (1990) garanta Bisericii deschideri neaşteptate, care au scăpat-o de controlul guvernului şi i-au permis accesul la mass-media, prin abolirea legilor discriminatorii asupra credincioşilor. În ciuda acestor cuceriri, Biserica rusă nu a reuşit încă să-şi recupereze integral pierderile suferite în timpul Revoluţiei, nici n-a dobîndit status-ul de Biserică de Stat, fiind constrînsă la competiţia cu alte grupuri religioase de convertiţi din Rusia post-sovietică.
( Ştefan Botoran )

Sankt Petersburg - Veneţia Nordului
 

- Sankt Petersburg a fost fondat de ţarul Petru cel Mare, în 1703 fiind de la acea dată capitală a Imperiului Rus până în 1918.
- Imaginea maiestuoasă a oraşului este datorată detaliilor arhitecturale variate: bulevarde lungi şi drepte, spaţii vaste, grădini şi parcuri, garduri decorative din fier forjat, monumente şi sculpturi decorative. Râul Neva, cu multele lui canale, poduri şi cheiuri din granit, dă oraşului o notă aparte, de neconfundat. Numeroasele canale au făcut ca oraşului să i se dea supranumele de "Veneţia Nordului"
- Este cunoscut şi pentru cele 300 de poduri.
- Amplasarea lângă Cercul Polar de Nord, la aceeaşi latitudine cu oraşele Helsinki, Stockholm şi Oslo (60° N), fac ca amurgul să dureze toată noaptea în mai, iunie şi iulie. Acest fenomen este cunoscut ca nopţile albe.
- Altă atracţie o constituie cele nouă poduri basculante care se deschid deasupra Nevei.
- Este oraşul palatelor, unul dintre cele mai vechi este Palatul de Vară, o casă modestă construită de Petru cel Mare în Grădina de Vară (1710–1714). Mult mai impozante sînt palatele baroce ale companionilor săi, aşa precum este Palatul Menşikov, construit după planurile arhitectului Domenico Tresini între anii 1710 – 1716. Cel mai cunoscut este Palatul de iarnă (1754–1762), o clădire uriaşă, cu interioare de un lux orbitor, care este astăzi sediul Muzeului Ermitaj.
- Catedrala Sfântul Isaac (1818–1858), care are una dintre cele mai mari cupole din lume, construită timp de 40 de ani, sub conducerea arhitectului Auguste de Montferrand. Catedrala Petru şi Pavel, (1712–1732), simbolul oraşului de foarte multă vreme, adăposteşte cavoul lui Petru cel Mare şi ale altor împăraţi ai Rusiei.
-Monumente publice: „Călăreţul de aramă“ este simbolul oraşului Sankt Petersburg şi reprezintă statuia ecvestră a lui Petru cel Mare, dezvelită în Piaţa Senatului, în 1782; „Coloana Alexandru“, (1830–1834), dintr-o singură bucată de granit roşu de Finlanda, cea mai înaltă coloană de acest fel din lume
-În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, Leningradul a fost încercuit şi asediat de Wehrmachtul german, începând cu 8 septembrie 1941 până pe 27 ianuarie 1944, 29 de luni în total. Aproximativ 800.000 de mii din cei 3.000.000 de locuitori au pierit în timpul asediului.

Tolstoi, scriitorul excomunicat de Biserică
 

- Lev Tolstoi sau Contele Lev Nicolaevici Tolstoi s-a născut la 28 august 1828, la Iasnaia Poliana, într-o familie de nobili din imperiul rus şi a decedat la 7 noiembrie1910, la Astapovo, bolnav de plămîni
- A fost un scriitor rus considerat de către critici ca fiind unul dintre cei mai importanţi romancieri ai lumii.
- Alături de Fiodor Dostoievski, Tolstoi este unul dintre scriitorii de seamă din timpul perioadei cunoscută ca vârsta de aur a literaturii ruse, începută în 1820 cu primele opere ale lui Puşkin, şi terminată în 1880 cu ultimele lucrări ale lui Dostoievski
- A lăsat omenirii o uriaşă moştenire literară care cuprinde printre altele: un roman istorico-psihologic de mari proporţii („Război şi pace”) un roman social de moravuri („Anna Karenina”), un roman social („Învierea”), o trilogie autobiografică („Copilăria”, „Adolescenţa”, „Tinereţea”), numeroase nuvele şi povestiri („Cazacii”, „Dimineaţa unui moşier”, „Moartea lui Ivan Ilici”, „După bal”, „Hagi Murad” şi altele), drame („Puterea întunericului”, „Roadele instrucţiunii”, „Cadavrul viu”), povestiri populare, basme şi istorisiri pentru copii, articole publicistice, de critică literară sau literatură ştiinţifică (studii despre probleme de artă, articole pe teme politico-sociale, tratate etico-religioase etc.), un jurnal intim şi o excepţional de bogată corespondenţă. Lev Tolstoi a oglindit în opera sa Rusia de la începutul veacului al XIX-lea (războiul împotriva lui Napoleon), dar mai ales Rusia din perioada 1861 — 1905.
- Începe cursurile la două facultăţi dar abandonează şi se înrolează în rîndurile armatei ruse[
- Locuieşte cîteva luni la Bucureşti, 1854, şi este impresionat de oraş
- În anul 1856, Tolstoi demisionează din armată şi se dedică activităţii beletristice.
- În 1857, scriitorul a întreprins prima lui călătorie în străinătate., ajunge la Paris, Elveţia, Germania. Studiază la Sorbona şi la College de France.
-În august 1862, la 32 de ani, Tolstoi se căsătoreşte cu Sofia Andreevna Berg, fiica unui medic din Moscova cu care va avea 12 copii
- După apariţia romanulul „Învierea“, Biserica îl excomunică.
- În noaptea de 7 noiembrie 1910 se stinge din viaţă şi va avea parte de o înmormîntare simplă în pădurea Zakaz, în locul dorit de el.

Dostoievski, scriitorul condamnat la moarte
 

- Feodor Mihailovici Dostoievski ( 11 noiembrie 1821, – 9 februarie 1881, St. Petersburg) a fost unul din cei mai importanţi scriitori ruşi- Se spune despre el că este părintele existenţialismului
- A fost cel de-al doilea copil dintre cei şapte ai lui Mihail, medic chirurg militar, şi Mariei Dostoievski.
- A fost arestat şi închis în 1849 pentru activităţi antistatale împotriva ţarului Nicolae I. Pe 16 noiembrie din aceluiaşi an, a fost condamnat la moarte pentru legăturile cu un grup de intelectuali liberali, din Cercul Petraşevski.. După patru ani în katorga, urmaţi de alţi cinci de serviciu militar obligatoriu, revine la Petersburg şi îşi reia activitatea literară.
- Era epileptic
-În 1860, s-a întors la St. Petersburg, unde a scos o serie de gazete literare
- In 1864 soţia sa moare, eveniment care l-a afectat profund. Cade intr-o depresie accentuată şi începe să joace jocuri de noroc de pe urma cărora acumulează datorii uriaşe.
-Cătoreşte în Occident şi se căsătoreşte în 1867 cu Anna Snitkina, o femeie de doar 20 de ani, de profesie stenografă.
- Editează „Jurnalul scriitorului“, un ziar care a avut un succes fenomenal.
- În ultimii ani de viaţă, Feodor Dostoievski a trăit în staţiunea Staraia Russa, care era mai aproape de Sankt Petersburg.
- Moare pe 9 februarie 1881 şi este îngropat in cimitirul Tihvin lângă Mânăstirea Alexandr Nevski, Sankt Petersburg.
- Opere majore: Oameni sărmani (1846), Nopţi albe (1848), Dublul: un poem din Petersburg (1846), Netoşka Nezvanova (1849), Satul Stepancikovo şi locuitorii săi (1859), Umiliţi şi obidiţi (1861)
Amintiri din casa morţilor (1862), O întâmplare neplăcută (1862), Însemnari din subterană (1864)
Crimă şi pedeapsă (1866), Jucătorul (1867), Idiotul (1868), Demonii (1872), Adolescentul (1875)
Fraţii Karamazov (1880).


Aleksandr Puşkin, poetul exilat
 

- Aleksandr Sergheevici Puşkin s-a născut la Moscova într-o familie de nobili ruşi la 6 iunie 1799 şi a decedat la 10 februarie 1837.
Este un poet şi dramaturg clasic rus din perioada romantică, considerat a fi cel mai mare poet rus şi fondatorul literaturii ruse moderne. Puşkin a fost iniţiatorul folosirii dialectului local în poeziile şi piesele sale, creând un stil propriu de amestec al naraţiunii cu teatrul, idila şi satira
- În 1811 viitorul poet s-a înscris la şcoala nou înfiinţată la Ţarskoe Selo, (azi oraşul Puşkin) unde va studia până în 1817.
- La vârsta de cincisprezece ani publica primul poem. În 1820 publică primul său lung poem, Ruslan şi Ludmila.
- Poetul devine incomod din pricina popularităţii şi scrierilor lui antidespotice - manuscrisul Odă a Libertăţii
- În 1820, pentru a evita deportarea în Siberia, se mută la Chişinău unde va locui până în 1823, după care se mută la Odesa. Guvernul îl trimite în exil în nordul Rusiei, unde va sta din 1824 până in 1826. În acest timp scrie drama Boris Godunov pe care însă nu reuşeşte să o publice decât cinci ani mai târziu.
- În 1831 se căsătoreşte cu Natalya Goncharova cînd devine un apropiat al curţii. A avut patru copii.
- În 1837, înglodat în datorii şi în mijlocul zvonurilor despre relaţia amoroasă a soţiei lui cu aventurierul francez d’Anthes, pe 27 ianuarie Puşkin îl provoacă pe presupusul iubit la duel. În urma duelului, amândoi bărbaţii sunt răniţi, Puşkin de moarte.
- Activitatea literară: 1814, Către un amic versificator, 1820 -Ruslan şi Ludmila, 1822, Prizonierul din Caucaz, 1824 -Fântana din Bahcisarai, 1827 -Ţiganii, 1829 -Poltava, 1830 -Micile tragedii, 1831 -Boris Godunov, scrisă în 1825, dramă, 1831 -Povestirile răposatului Belkin, proză, 1825 -Evgheni Oneghin, roman în versuri, 1832 -Dubrovski, roman în proză, 1833 -Călăreţul de aramă, poem, 1833 -Dama de pică, nuvelă , 1834 -Istoria lui Pugaciov, proză, 1836 -Fata căpitanului, proză, etc.

Comments
Comentariu nou Cautare
luminita   |11-01-2011 17:44:37
super
Scrieti comentariu
Nume:
Email:
 
Titlu:
 
Va rog sa introduceti codul anti-spam pe care il puteti citi in imagine.

3.26 Copyright (C) 2008 Compojoom.com / Copyright (C) 2007 Alain Georgette / Copyright (C) 2006 Frantisek Hliva. All rights reserved."

 

Pastravul de Fagaras

pastrav.jpg

În ediţia tipărită

Chirii modice la ANL

 

     În acest an au primit locuinţe în blocurile ANL patru familii de făgărăşeni. Repartiţia a fost realizată în blocurile A, C, H şi J, în apartamente de 2 camere, iar chiriaşii s-au mutat încă din luna august. Dacă în urmă cu cîţiva ani numărul cererilor depuse în vederea obţinerii unei locuinţe ANL depăşea 1.000, astăzi mai sînt înregistrate doar 70 de solicitări. Tinerii din municipiu nu se mai bat pentru o locuinţă ANL, deşi chiriile sînt sfidător de mici faţă de cele practicate pe piaţa liberă. Dacă în ANL o chirie nu depăşeşte 50 euro/lună, pe piaţa liberă se cer şi 200 euro/lună, în condiţiile unui confort similar (continuarea doar în ediţia tipărită) 

Citește mai departe...
 
Taximetriştii, nemultumiţi de noile sensuri unice

 

     Începînd cu data de 16 octombrie 2017, Primăria Făgăraş aplică noi restricţii de circulaţie pe unele străzi din municipiu. Acestea au fost stabilite în urma unor dezbateri publice, iar Comisia de circulaţie a definitivat forma restricţiilor. Făgărăşenii care au aflat despre aceste noi modificări au păreri împărţite, unii laudă iniţiativa Primăriei Făgăraş, iar alţii nu sînt de acord cu modificările considerîndu-le inadecvate. (continuarea doar în ediţia tipărită) 

Citește mai departe...
 

Caută in site ...

Vizitatori online

Avem 1696 vizitatori online

Curs valutar BNR

Vremea in Fagaras

Poze din Făgăraş şi Ţara Făgăraşului

11.JPG

Cartea

Informatii utile

Statistici

Membri : 14
Conţinut : 734
Număr afişări conţinut : 3866388

FaceBook

Horoscop zilnic



Ziare