Monitorul de Făgăraș - Ziarul care stă de vorbă cu oamenii!

Home
Primul ofiţer român a fost din Mărgineni Email
Luni, 21 Mai 2018 17:32

 

David Urs, colonel baron de Mărgineni, a fost decorat de împăratul Austriei cu Ordinul „Maria Tereza” A înfiinţat şcolile grănicereşti Lect.univ.dr. Cornelia Cocan şi colonelul în retragere Gheorghe Cocan, fii ai satului Mărgineni, vorbesc despre personalitatea colonelului baron David Urs

 

     Baronul colonel David Urs de Mărgineni este o personalitate istorică a satului Mărgineni şi a comunei Hîrseni, dar deopotrivă a Transilvaniei. A primit titlul de baron şi cavaler al Ordinului ,,Maria Tereza” chiar de la împăratul Fransz Iosif I pentru merite deosebite pe cîmpul de luptă.

 A fost eroul de la Lissa unde a cîştigat lupta în faţa unei puternice şi numeroase armate. S-a aflat în rîndul paşoptiştilor şi a lucrat direct cu Avram Iancu. A înfiinţat şi condus şcolile grănicereşti care au dat generaţii întregi de elevi. A fost personalitatea studiată de mari oameni de cultură şi istorici. Au au contribuit la păstrarea memoriei Baronului David Urs de Mărgineni: Victor Lazăr, care a publicat prima biografie a baronului în 1917 şi reeditată în 1923; Cornel Lupea, care a salvat şi păstrat cu sfinţenie arhiva şcolilor grănicereşti; C. Stan şi O. Ghibu, care au fost la începutul secolul al XX-lea, cronicarii românilor din Transilvania; preotul Crişan, din Mărgineni, care pus în 1923, la intrarea în biserica greco-catolică, placa memorială David Urs. Astăzi vorbesc şi prezintă personalitatea colonelului decorat de împărat lector univ. dr. Cornelia Cocan şi colonelul în retragere Gheorghe Cocan, fii ai satului Mărgineni, dar stabiliţi în Braşov. Sînt informaţii bine documentate pe care le expun cu exactitate românilor. S-au împlinit două secole de la naşterea lui, iar o asociaţie locală coordonată de profesorul Ioan Urs, localnic din Mărgineni, intenţionează să organizeze o manifestare culturală de amploare care să pună în lumină activitatea şi meritele recunoscute ale colonelului David Urs de Mărgineni. Fresca de la intrarea în biserica greco-catolică din satul Mărgineni, montată, în 1923, este dedicată colonelului baron David Urs de Mărgineni după evocarea marilor izbânzi în războaiele austro-italo-francez, din 1859, şi cel austro-prusaco-italian, din 1866. Fresca meţionează şi şcolile grănicereşti pe care baronul David Urs le-a condus.

Şcolile grănicereşti
 

     Nu putem vorbi despre colonelul David Urs de Mărgineni fără să abordăm istoria şcolilor grănicereşti, iar lectorul univ. dr. Cornelia Cocan, fiică de grănicer-român, este persoana cea mai potrivită pentru a ne prezenta cele mai corecte şi sigure date. ,,Prin educaţia de grănicer-român, am putut să-mi explic viaţa, datinile şi oamenii din Ţara Făgăraşului şi să mă cunosc şi să mă înţeleg pe mine însămi. Ulterior, am aflat din arhive istorice că există similitudini cu toată zona năsăudeană, şi sibiană, şi mai departe, cu cea a Haţegului, pînă în Banat” explică prof. Cornelia Cocan. Lucrările sale s-au oprit şi asupra şcolilor grănicereşti, mai ales că în satul său natal multe generaţii au beneficiat de educaţia primită într-o astfel de unitate şcolară înfiinţată de baronul David Urs. ,,Înfiinţarea şi menţinerea funcţionării şcolilor grănicereşti în perioada de cea mai grea asuprire naţională a românilor din Ardeal, a fost tot o luptă, dar nu cu armele de foc, ci cu diplomaţie, argumente şi dârzenie de tip instituţional, luptă dusă de la nivel local, cu inspectorii regeşti de şcoli, pînă la Dieta pestană şi Ministerul Cultelor şi Instrucţiunii Publice (M. C. I. P.) de la Budapesta şi pînă la Curtea imperială vieneză. Şi în acest război David Urs a izbutit! A constribuit şi experienţa luptelor şi izbânzilor lor de peste o sută de ani pentru obţinerea drepturilor militare dar şi naţionale şi, de asemenea, fondul financiar comun, provenit din ,,alocaţiile ” atribuite de statul austriac pentru echipamentul militar, aşa numitul ,,fond de montură”. La desfiinţarea regimentelor grănicereşti româneşti, în 1851,foştii grăniceri ai regimentului I român, cu sediul la Orlat (de lângă Sibiu) au transformat ,,fondul de montură” în ,,fond scolastic”, pentru susţinerea de ,,şcoli poporale, particulare” pentru copiii lor. În 1870, acţiunea este preluată de colonelul pensionar, baron David Urs de Mărgineni, care reuşeşte să obţină, în 1871, aprobările necesare de la împărat şi de la Ministerul Cultelor şi Instrucţiunii Publice (M. C. I. P.) al statului maghiar. Din toamna acestui an, 1871, începe amenajarea ca şcoli a fostelor sedii de companii, construirea de localuri noi şi funcţionarea propriu-zisă a şcolilor grănicereşti, care, pînă în 1890, erau în număr de 21 şi activau cu 41 d învăţători şi 5 ,,învăţătorese”. Luptătorul David Urs ajunsese la 79 de ani şi bolnav fiind n-a mai putut merge la Viena să le apere ca altădată. La 10 septembrie 1897, cînd a trecut definitiv în rîndul eroilor neamului, locul său a fost preluat de către cei mai destoinici dintre foştii săi elevi: Onisifor Ghibu, în şcoli şi Gheorghe Boieriu, în armată” explică lectorul univ. dr. Cornelia Cocan.

David Urs, o personalitate militară
 

     ,,Am amintiri vii din copilărie, din satul natal şi din timpul anilor de liceu, din Făgăraş despre colonelul baron David Urs. În Mărgineni, în casa de la numărul 7, a unchiului meu Gavrilă Urs, am văzut pe perete, la loc de cinste, înrămată, fotografia baronului, în uniformă de militară. La biserica de din jos, fostă greco-catolică, am remarcat placa memorială de prezentare a baronului, pusă în anul 1923, de preotul Crişan. Am făcut primele clase şcolare în clădirea de pe Dealul Școlii, fostă cazarmă, actualul Cămin Cultural. Bunicii şi bătrânii din sat, încă mai denumeau grădina mare a şcolii, grădina de ,,mostră”, adică, de instrucţie. Prin magazia şi beciul şcolii, încă se mai găseau materiale de instrucţie din vremea grănicerilor: puşti de lemn, marmite pentru apă ş.a. La Făgăraş, am descoperit la Muzeul de Istorie, hărţi vechi cu Ţara Făgăraşului care m-au fascinate” a spus colonelul în retragere Gheorghe Cocan.

Un pic de istorie a regimentelor grănicereşti
 

     ,,Istoricul lor începe în prima jumătate a secolului al XVIII-lea, cînd Imperiul Austriac era în culmea puterii şi în plină expansiune. Pentru a stăvili extinderea protestantismului în imperiu, a înfiinţat biserica greco-catolică, a dat unelele drepturi românilor şi bisericii ortodoxe, iar ulterior Curtea Imperială a adoptat o strategie privind militarizarea aşezărilor subcarpatice româneşti. În anul 1764 era înfiinţat Regimentul 2 grăniceri, cu comandamentul la Năsăud şi cuprindea 44 sate din estul Transilvaniei, iar în anul 1767 era înfiinţat Regimentul 1 grăniceri, cu comandamentul la Orlat, de lîngă Sibiu şi cuprindea 82 de sate din Sudul Transilvaniei. În zona Făgăraş, era un batalion la Recea şi sediul Companiei a X-a la Mărgineni. Impactul militar pentru Curtea de la Viena, deci în folosul imperiului a fost major, cu cheltuială mică s-a obţinut o oaste remarcabilă. Grănicerii români, renumitele ,,cătane negre”, au participat la războaiele duse de Austria, acoperindu-se de glorie în luptele cu armatele franceze, italiene şi prusace. Năsăudenii s-au remarcat în luptelele cu armata lui Napoleon Bonaparte, din Nordul Italiei, de la Arcole, din anul 1796. Batalioanele Regimentului de la Orlat s-au remarcat în luptele de la Austerlitz şi Marengo. Trebuie să subliniez că regimentele grănicereşti au fost forţa militară majoră a românilor transilvăneni în Revoluţia de la 1848-1849. În anul 1851, Curtea vieneză desfiinţează regimentele grănicereşti, din raţiuni uşor de dedus: dacă în 1848-1849, aceste regimente au salvat coroana imperială, de acum ele puteau fi o primejdie pentru împărăţie! Românii conştientizează pierderea adusă de această decizie. Pentru grăniceri începea o nouă istorie, ofiţerii erau trecuţi la regimentele de linie, soldaţii şi-au reluat îndeltnicirile ţărăneşti, dar ei şi urmaşii lor vor lupta pentru păstrarea drepturilor odată dobândite” explică cititorilor col. (r) Gheorghe Cocan.

Fiu al satului Mărgineni
 

     În acest context complex şi zbuciumat, apare o personalitate ilustră a istoriei românilor din Transilvania secolului al XIX-lea, baronul David Urs de Mărgineni. David Urs s-a născut în satul Mărgineni, de lîngă Făgăraş, la 1 aprilie 1816, părinţii fiind ţărani – grăniceri. ,,Istoricii baronului i-au găsit ascendenţă în boierul muntean Ursu, aflat în slujba lui Vlad al II-lea, Vlad Dracul, care stăpînea ţinuturi în Ţara Făgăraşului. Micul David a urmat şcoala grănicerească din sat, unde s-a dovedit isteţ, harnic şi viguros. În 1833 este selecţionat, recrutat şi trimis împreună cu alţi tineri la Institutul Militar din Năsăud. În timpul studiilor militare se dovedeşte un elev strălucit. La absolvire, în data de 1 iulie 1834, la vîrsta de 18 ani, este repartizat cu gradul de soldat, la Regimentul 1 Grăniceri, care avea comandamentul la Orlat, Sibiu. Îndeplineşte diferite funcţii în subunităti ale regimentului, fiind destoinic şi cu autoritate. Ca urmare, în 1841 este avansat în rîndul ofiţerilor, cu gradul de sublocotenent. În anul 1846, deţinea funcţia de locţiitor al comandantului companiei a VII-a cu sediul la Racoviţa, judeţul Sibiu. Doi ani mai tîrziu, se va implica activ în revoluţia paşoptistă” relatează lector univ. dr. Cornelia Cocam.

A colaborat cu Avram Iancu
 

     Revoluţia română din 1848-1849, cu evoluţiile ei politice şi militare dramatice, a fost contextul în care David Urs se afirmă ca militar şi patriot şi rămâne în istorie. ,,Participă în fruntea unei delegaţii de 172 grăniceri la Adunarea populară din 2-5 mai 1848, de pe Câmpia Libertăţii dela Blaj, unde cunoaşte pe fruntaşii revoluţiei române. Este ales membru al delegaţiei care a prezentat împăratului Fransz Iosif I, documentul ,,Cererea naţiunii române”. În august 1848, va găzdui la Racoviţa pe Simion Bărnuţiu şi pe protopopul Mediaşului, Ștefan Moldovan, figuri proeminente ale revoluţiei. Împreună cu aceştia şi cu A. T. Laurean şi Nicolae Bălăşescu organizează ,,Marea adunare de pe Cîmpul lui Marte”, de la Orlat, din zilele de 10-11 septembrie 1848. Este ales preşedinte al adunării şi în această calitate semnează ,,Protocolul adunării” şi ,,Petiţia”, care au fost înaintate împăratului. Ambele documente relevă conştiinţa naţională ridicată a grănicerilor. În petiţie se cere garantarea naţiunii, limbii şi religiei românilor în temeiul loialităţii dovedite de grăniceri faţă de împărat, reclamînd Ungaria pentru strarea de revoltă la care s-a ajuns. În protocol se vizează drepturi pentru întreaga naţiune. Participă, în fruntea grănicerilor, la Adunarea de la Blaj, din 25 septembrie 1848. Sub aspect militar şi al strategiei de luptă colaborează, la un moment dat, direct cu Avram Iancu. In cei doi ani ,1848-1849, de lupte si jertfe cumplite, dovedeşte mult curaj şi tenacitate, contribuind la înfrîngerea armatei maghiare şi păstrarea autonomiei Trasilvaniei faţă de Ungaria. Pentru vitejia dovedită, este avansat la gradul de locotenent major şi ulterior căpitan locotenent şi decorat de Curtea vieneză, cu ,,Crucea pentru merite militare” şi ,,Crucea militară”, dar şi de cea ţaristă, cu Ordinul ,,Sfânta Ana”. La sfîrşitul luptelor, în 1849, ofiţerul David Urs este numit comandant al Școlii militare de cadeţi, de la Orlat. Se preocupă mult pentru formarea de comandanţi militari români, fiind conştient de rolul acestora în reuşita luptei românilor pentru drepturile lor. Atrage suspiciuni şi în anul următor este transferat din zonele grănicereşti la Kosice, din Slovacia de azi, la Regimentul nr. 34 infanterie” a relatat col. (r ) Gheorghe Cocan.

Baron şi cavaler al Ordinului Maria Tereza
 

     După desfiinţarea regimentelor grănicereşti, în 1851, şi transferarea sa la regimentele de linie, ofiţerul David Urs se dedică carierei militare şi ajunge să cunoască gloria. ,,Îşi face cu cu zel datoria în regimentul de la Kassa/ Kosice, este avansat la gradul de căpitan clasa I, iar în 1859 este avansat la gradul de maior şi numit comandant de batalion, la regimentul nr.52, din actualul Pecs, din Ungaria. La comanda acestui batalion va participa la războiul austro-italo-francez, din anul 1859, luptă cu vitejie la Solferino şi la Medole, apără retragerea armatei austriece din faţa armatei franceze, uimind atît pe duşmani cît şi pe comandanţii direcţi şi pe însuşi împăratul Fransz Iosif I, prin tenacitatea şi spiritul de sacrificiu. La sfîrşitul luptelor, din cele zece companii comandate de maiorul David Urs a mai rămas efectivul pentru două companii, dar a salvat armata imperială austriacă de la un dezastru total. Împăratul îl decorează cu ,,Crucea de fier, clasa a III-a” , dar după ce presa franceză sesizează că ,,dacă i-ar fi fost valorificate eforturile de apărare, armata austriacă ar fi învins” îl decorează cu cea mai înaltă distincţie, ,,Crucea de cavaler al Ordinului militar Maria Terezza”, care se acorda numai pentru fapte de vitejie extraordinare, săvîrşite pe cîmpul de luptă. Este primul ofiţer român al armatei austriece ce primeşte acest ordin. Tot acum este ridicat la rangul de ,,Baron de Mărgineni”. Baia de sînge ce a curs în bătălia de la Medole, din Nordul Italiei, a impresionat atît de mult pe contemporani şi s-a decis 10 ani mai târziu, în 1869, să se înfiinţeze o organizaţie care să intervină ca ajutor medical pentru toţi răniţii de pe cîmpurile de luptă, indiferent de ce tabără sînt; aşa a apărut organizaţia umanitară cunocută azi ca fiind Crucea Roşie” a explicat col Gheorghe Cocan.

Decorat, dar sancţionat
 

     ,,În 1860, maiorul baron David Urs cere transferarea sa la Regimentul nr. 64 infanterie, de la Deva, regiment curat românesc, şi i se aprobă cererea, nemaifiind suspectat, dovedindu-şi cu prisosinţă loialitatea faţă de împărat. Este avansat la gradul de locotenent colonel şi numit comandant al regimentului. David Urs, din poziţia de comandant, de autoritate militară imperială austriacă, nu-i va uita pe români, va promova în funcţii de comandă subofiţeri şi ofiţeri români, va sprijini biserica română şi instituţiile culturale şi naţionale româneşti din Transilvania. În consecinţă, pentru că nu puteau lua măsuri directe de sancţionare a celui ce salvase armata imperială de la un dezastru, doar cu trei ani în urmă, este transferat departe de români, la garnizoana Verona, Italia, şi pentru a nu exista speculaţii este avansat colonel şi numit comandant al regimentului. Evenimentul este consemnat şi apreciat de G. Bariţiu, în Amicul poporului, ca pe o izbândă naţională. Dar a continuat să servescă interesele românilor şi de la Verona, aşa că, la 1 ianuarie 1865, este pensionat şi trecut în rezervă” explică col. Gheorghe Cocan.

Eroul de la Lissa
 

     Anul1865, a fost un an mai dificil pentru baron, dar s-a reconectat la mediul social, cultural, naţional românesc din Transilvania, cu deosebire la Sibiu. Dar carierea militară a colonelului baron David Urs este reactivată în anul următor pensionării, în 1866, cînd începe războiul austro-italo-prusac. ,,Colonelul în rezervă David Urs cere împăratului o comandă şi, cum era nevoie de un comandant adevărat pentru apărarea Insulei Lissa din Marea Adriatică, cu mare importanţă strategică în ducerea războiului, i se aprobă cererea. Aici se dă bătălia decisivă, rezistă trei zile tirului de artilerie al flotei italiene, compusă din 34 corăbii, 10 866 de soldaţi şi 745 de tunuri, cu mica sa garnizoană formată din 1833 de soldaţi şi 88 de tunuri. Sacrificile umane au fost mari şi amintesc de cele de la Medole. O ghiulea cade chiar la picioarele comandantului Urs, dar nu explodează. Este şi astăzi pe monumentul său funerar de la ,,Biserica dintre brazi”, din Sibiu, unde este înmormîntat alături de marii patrioţi români din Transilvani. Bătălia a fost cîştigată de flota austriacă şi colonelul baron David Urs de Margineni devine ,,eroul de la Lissa” aşa cum este numit de ziarul ,,Ost- Dentsche- Post”, nume cu care rămîne în istoria armatei austriece. Comandamentul militar austriac îl decorează cu ”,,Coroana de fier clasa a II-a”. Plin de glorie, este numit din nou comandantul Regimentului nr. 64 din Deva. Dar în anul următor, 1867, este din nou pensionat. Trebuie spus că anul 1867 este anul sinuciderii politice a Imperiului Habsurgic, prin compromisul politic numit Austro- Ungaria, şi prin încorporarea Transilvaniei în Ungaria” a mai spus col. (r ) Gheorghe Cocan.

Alături de paşoptişti
 

     Baronul David Urs va fi între anii 1867 pînă în 1897, anul morţii sale, în prima linie a luptei românilor din Transilvania, împotriva dualismului austro-ungar, a politicii de maghiarizare dusă de statul ungar, pentru progresul şi propăşirea naţiunii române. A înţeles, alături de prietenii săi paşoptişti, G, Bariţiu şi I.B. Pop, că românii pot să-şi păstreze identitatea, pot progresa prin educaţie, cultură şi biserici naţionale. Totodată, a înţeles mersul vremii, modernizarea şi a sprijinit capitalul românesc, pe românii cu spirit întreprinzător. A ajutat financiar şi a activat nemijlocit în diferite instituţii şi reuniuni româneşti, precum Banca de credit ,,Albina”, Astra, presa românească, biserica greco-catolică. Dar cea mai mare realizare a sa o constitue şcolile, pe care le-a înfiinţat în 1871” a mai spus col (r) Gheorhe Cocan. (Lucia BAKI)

Comments
Comentariu nou Cautare
Scrieti comentariu
Nume:
Email:
 
Titlu:
 
Va rog sa introduceti codul anti-spam pe care il puteti citi in imagine.

3.26 Copyright (C) 2008 Compojoom.com / Copyright (C) 2007 Alain Georgette / Copyright (C) 2006 Frantisek Hliva. All rights reserved."

 

Art Festin Făgăraș

În ediţia tipărită

,,Am ajuns să fim condusi de golani care aprobă legi doar în favoarea lor”

 

     Modificarea Codului Administrativ de către parlamentarii PSD-ALDE a mai creat un mod de a fi recompensaţi susţinătorii politicienilor. Pensii speciale pentru aleşii locali care să le completeze pensiile de vechime. Sînt bani care golesc bugetul ţării, aşa cum o fac şi alte categorii privilegiate de pensionari. Dacă un angajat a muncit zeci de ani în cîmpul muncii cotizînd lunar pentru a avea o pensie la bătrîneţe, acesta încasează pensie din care abia îşi duce zilele. În schimb un pensionar ,,special” este lovit cu pensie de mii de euro în condiţiile în care n-a cotizat niciun leu pentru pensie. Făgărăşenii spun că nu există echitate între pensionari, iar legile adoptate de parlamentari în ultima vreme sînt lipsite de bun simţ. Făgărăşenii mai spun că aleşii locali nu merită pensii speciale pentru că şi-au făcut doar datoria, iar în cele mai multe cazuri nici pe aceasta. Monitorul de Făgăraş a stat de vorbă cu cetăţenii în privinţa modificării Codului Administrativ de către parlamentarii Puterii, act normativ ce a fost votat deja în Senat. O parte din opiniile lor sînt prezentate în materialul următor. (continuarea doar în ediţia tipărită)

Citește mai departe...

Caută in site ...

Vizitatori online

Avem 618 vizitatori online

Curs valutar BNR

Vremea in Fagaras

Poze din Făgăraş şi Ţara Făgăraşului

3.JPG

Cartea

FaceBook

Publicitate

Statistici

Membri : 14
Conţinut : 764
Număr afişări conţinut : 4209143

Horoscop zilnic

Informatii utile



Ziare