Monitorul de Făgăraș - Ziarul care stă de vorbă cu oamenii!

Home Ştirile locale Înălţarea Domnului
Înălţarea Domnului Email
Luni, 14 Mai 2018 18:57

 

     ,,Înălţatu-Te-ai întru slavă, Hristoase Dumnezeul nostru, bucurie făcând ucenicilor cu făgăduinţa Sfîntului Duh; încredinţîndu-se ei prin binecuvîntare, că Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, Izbăvitorul lumii“. (Troparul Sărbătorii)

     Joi, 17 mai a.c. prăznuim Înălţarea Domnului. În aceeaşi zi se comemorează eroii neamului românesc, cînd în fiecare localitate din Ţara Făgăraşului se oficiază parastasuri la monumentele edificate în memoria celor care au căzut pe cîmpurile de luptă în cele două războaie mondiale. Înălţarea Domnului are o semnificaţie profundă pentru întreaga creştinătate. ,,Sărbătoarea împărătească a Înălţării are o mare importanţă pentru viaţa creştină şi duhovnicească, pentru că este legată de îndumnezeirea omului“ spune Hierotheos Vlachos. Sfîntul Ioan Damaschin spune: ,,Căci prin bunăvoinţa lui Dumnezeu şi a Tatălui, Fiul Unul născut şi Cuvîntul lui Dumnezeu, Cel care este în sînul lui Dumnezeu şi al Tatălui, Cel de o fiinţă cu Tatăl şi era Dumnezeu şi există în chipul lui Dumnezeu, Se pogoară aplecînd cerurile, adică smerindu-Se fără să smerească înălţimea Lui cea nesmerită, Se pogoară spre robii Lui printr-o pogorîre inexprimabilă şi incomprehensibilă… Căci ce poate fi mai mare decît ca Dumnezeu să se facă om? Şi Cuvîntul S-a făcut fără schimbare trup din Duhul cel Sfînt şi din Maria Sfîntă, pururi Fecioară Născătoare de Dumnezeu…Şi se face supus Tatălui, prin luarea firii noastre, vindecînd neascultarea noastră şi făcîndu-ni-Se pildă de ascultare, în afară de care nu este cu putinţă să dobîndim mîntuirea“. 


Semnificaţia Înălţării lui Hristos la cer
 

     Hristos s-a coborît pe pămînt ca să-l ridice pe om la cer, să regenereze spiritual neamul omenesc care şi-a făcut ,,chip cioplit“ ca efect al căderii primordiale. După ce a încălcat porunca divină, mintea omului s-a întunecat şi astfel a intrat boala în stirpea neamului omenesc. Prima consecinţă a căderii a fost minciuna şi laşitatea. Adam nu şi-a asumat această responsabilitate şi a dat vina pe femeia sa. ,,Femeia pe care mi-ai dat-o să fie cu mine, aceea mi-a dat din pom şi am mîncat“. (Facerea 3, 12). Lipsa de căinţă şi îndreptare a fost rodul direct al căderii: ,,Eu nu am greşit, ci femeia pe care mi-ai dat-o“. Adam a devenit laş şi a aruncat vina pe cea care Dumnezeu i-a dat-o spre a-i fi ajutor. ,,Nu este bine să fie omul singur; să-i facem ajutor potrivit pentru el“. (Facerea 2, 18). Protoevanghelia vorbeşte însă şi despre Izbăvire. ,,Duşmănie voi pune între tine şi între femeie, între sămînţa ta şi sămînţa ei; aceasta îţi va zdrobi capul, iar tu îi vei înţăpa călcîiul“. (Facerea 3, 15) Acest lucru s-a adeverit prin venirea lui Hristos în lume, jertfa Sa pe Cruce, Înălţarea şi trimiterea Duhului Sfînt, a Mîngîietorului. După cum a intrat boala şi neputinţa în lume prin femeie, aşa a intrat şi viaţa, pentru că Fecioara Maria a luat în pîntece ,,Necuprinsul“ care a luat astfel trupul slăbiciunii pentru a-i reda omului strălucirea pe care a avut-o înainte de cădere. ,,La patruzeci de zile după Învierea Sa, Hristos S-a înălţat la ceruri, de unde venise, aşa cum El însuşi le-a spus cîndva ucenicilor Săi: ,,Vă sminteşte aceasta? Dacă veţi vedea pe Fiul Omului suindu-Se acolo unde era mai înainte?“. (Ioan 6, 61-62). Desigur, acest lucru nu înseamnă că, începînd din ceasul întrupării, Hristos nu a mai existat ca Dumnezeu în ceruri, ci înseamnă că avea să urce acolo mai tîrziu, cu trup omenesc. De altfel, coborîrea Sa din ceruri se înţelege ca bunăvoire dumnezeiască, nu ca mutare din loc. La intervalul dintre Înviere şi Înălţare, Hristos S-a arătat ucenicilor Săi de mai multe ori. El le-a dezvăluit acestora tainele Împărăţiei lui Dumnezeu, după cuvîntul Sfîntului Evanghelist Luca: ,,…cărora S-a şi înfăţişat pe Sine viu după patima sa prin multe semne doveditoare, arătîndu-li-Se timp de patruzeci de zile şi vorbind cele despre Împărăţia lui Dumnezeu“. (Fapte 1,3)“ spune mitropolitul şi marele teolog Hierotheos Vlachos.

Înălţarea Domnului a fost proorocită în Vechiul Testament
 

     Este o mare greşeală să desparţi Vechiul Testament de cel Nou, pentru că ele sînt una. Noul se ascunde în Vechi şi Vechiul se revelează prin Nou. ,,Nu am venit să stric Legea, ci s-o împlinesc“ a spus Iisus Hristos. Profetul Iezechiel a avut o vedenie care se referă clar la Înălţarea lui Hristos: ,,Atunci slava Domnului s-a dus de la prag şi s-a aşezat pe heruvimi. Iar heruvimii, întinzînd aripile, s-au ridicat de la pămînt înaintea ochilor mei şi s-au dus însoţiţi de roţi şi s-au oprit la poarta cea dinspre răsărit a templului Domnului, şi slava Dumnezeului lui Israel era asupra lor“. (Iezechiel 10, 18-19). Ufologii şi simpatizanţii lucrurilor inedite susţin că aici este vorba despre un aparat de zbor, un OZN. Nici vorbă de aşa ceva, omul modern şi-a făcut noi idoli, luîndu-şi faţa de la adevărul veşnic, de la Dumnezeu. Rătăcirea este mare iar neopăgînismul a reintrat în lumea creştină. Zeii cosmici, care zîmbesc de pe templele hinduse şi mesopotamieme, sînt adoraţi din nou. Dar, de fapt, ei sînt demonii care au pierdut lupta din cer şi au fost aruncaţi pe pămînt. O altă proorocire referitoare la Înălţarea Domnului este cuprinsă în psalmii împăratului David: ,,Suitu-S-a Dumnezeu întru strigare, Domnul în glas de trîmbiţă“ (Ps. 46, 5); iar într-un alt psalm, se spune: ,,Şi a plecat cerurile şi S-a coborît şi negură era sub picioarele Lui. Şi S-a suit pe heruvimi şi a zburat; zburat-a pe aripile vîntului“. (Ps. 17, 11-12). ,,Din analize anterioare cunoaştem faptul că revelaţiile lui Dumnezeu din Vechiul Testament au fost revelaţii ale Cuvîntului neîntrupat. Ceea ce s-a proorocit în Vechiul Testament s-a înfăptuit prin întruparea lui Dumnezeu Cuvîntul. Aşadar, în Noul Testament se vorbeşte de multe ori despre Înălţarea lui Hristos“. (Hierotheos Vlachos- Predici la marile sărbători). Iisus le spune ucenicilor Săi: ,,Ieşit-am de la Tatăl şi am venit în lume; iarăşi las lumea şi mă duc la Tatăl“. (Ioan 16, 28). Cu o altă ocazie, El a mai spus: ,,nimeni nu s-a suit în cer, decît Cel ce S-a coborît din cer“. (Ioan 3,13).

Sărbătoare bazată pe Sfînta Scriptură
 

     Biserica ne învaţă că Sfînta Scriptură şi Tradiţia constituie izvoarele revelaţiei divine. Ce este Tradiţia? Ceea ce nu s-a scris şi a rămas în memorie, transmiţîndu-se prin viu grai: fapte, evenimente legate de Istoria mîntuirii şi a familiei lui Iisus Hristos şi a Maicii Domnului. Noi nu ştim cine au fost părinţii Maicii Domnului, pentru că Scriptura nu ne-ar spune, dar Tradiţia ne lămureşte că s-au numit Ioachim şi Ana. De fapt, Sfînta Scriptură este tot un rod al Tradiţiei. La început a fost o tradiţie, adică aceste fapte s-au perpetuat mai întîi prin viu grai şi, la un moment dat, au fost consemnate în scris. Praznicul Înălţării Domnului este consemnat în Noul Testament, deci are o bază scripturistică. ,,Deci Domnul Iisus, după ce a vorbit cu ei, S-a înălţat la cer şi a şezut de-a dreapta lui Dumnezeu“ a spus Evanghelistul Marcu (Marcu 16,19). Luca ne relatează: ,,Şi i-a dus afară pînă spre Betania şi, ridicîndu-Şi mîinile, i-a binecuvîntat. Şi pe cînd îi binecuvînta, S-a despărţit de ei şi S-a înălţat la cer. Iar ei, închinîndu-se Lui, s-au întors în Ierusalim cu bucurie mare. Şi erau în toată vremea în templu, lăudînd şi binecuvîntînd pe Dumnezeu“. (Luca 24, 50-53). Sfîntul Evanghelist Luca spune în faptele Apostolilor: ,Cuvîntul cel dintîi l-am făcut, o, Teofile, despre toate cele ce a început Iisus a face şi a învăţa“. (Faptele Apostolilor 1,1) Ce înseamnă acest lucru? Tot ceea ce L-au văzut apostolii pe Iisus făcînd, au transmis mai departe. Tot ceea ce avem în Biserică: slujbe, învăţături, rînduieli, ritualuri, sînt venite direct de la Mîntuitorul pe filiera apostolică. ,,Pînă în ziua în care S-a înălţat la cer, poruncind prin Duhul Sfînt apostolilor pe care i-a ales“. (Faptele Apostolilor 1,2) În acest interval, dintre Înviere şi Înălţare, Iisus le-a trasat apostolilor Săi tot ce au de făcut. ,,Cărora S-a şi înfăţişat pe Sine viu după patima sa, prin multe semne doveditoare, arătîndu-li-Se timp de patruzeci de zile şi vorbind cele despre Împărăţia lui Dumnezeu“. (Faptele Apostolilor 1, 3) Aşadar, lucrurile sînt cît se poate de clare. Mai departe, Luca spune: ,,Şi cu ei petrecînd, le-a poruncit să nu se depărteze de Ierusalim, ci să aştepte făgăduinţa Tatălui, pe care (a zis El) aţi auzit-o de la Mine: Că Ioan a botezat cu apă, iar voi veţi fi botezaţi cu Duhul Sfînt, nu mult după aceste zile “. (Faptele Apostolilor 1, 4-5). Sfîntul Apostol Pavel spune: ,,Dumnezeu S-a arătat în trup, S-a îndreptat în Duhul, a fost văzut de îngeri, S-a propovăduit între neamuri, a fost crezut în lume, S-a înălţat întru slavă“. (1 Tim. 3,16).

Sărbătoarea Înălţării Domnului în Biserica Primară
 

     Importanţa praznicului Înălţării Domnului se vădeşte din fastul cu care acesta era celebrat încă din cele mai vechi timpuri, iar în acest sens există izvoare foarte preţioase. Unul dintre ele este jurnalul de călătorie al Egeriei, o pelerină apuseană aflată la locurile sfinte. Nu se ştie clar nici în zilele noastre statutul acestei persoane, monahie (călugăriţă) sau o creştină de rînd. Se pare că era originară din Aquitania sau Spania. Oricum, cert este faptul că originile ei se află în Occidentul creştin. Ea scrie despre Înălţarea Domnului: ,,Înălţarea Domnului, în ziua a patruzecea după Paşte, joia, încă din ajun, adică miercurea după ora a şasea, merg cu toţii la Betleem pentru veghe (propter vigilias celebrandas). Se face veghea în biserica din Betleem, unde se află grota în care S-a născut Domnul (in qua spelunca este ubi natus este Dominus). Iar în ziua următoare, adică în joia Patruzecimii (quinta feria quadragesimarum), se celebrează Liturghia după rînduiala ei (ordine suo), astfel încît să predice şi preoţii şi episcopul, spunînd cele cuvenite zilei şi locului. Iar seara (sera) se întoarce unul fiecare la Ierusalim“. Egeria a întreprins această călătorie de ispăşire în Țara Sfîntă în perioada 381-384, iar jurnalul ei spune clar că, încă din cele mai vechi timpuri, sărbătoarea Înălţării Domnului se prăznuieşte Joia. Acest lucru demonstrează că Biserica nu a adăugat nimic faţă de indicaţiile apostolilor lui Hristos.

Înălţarea Domnului- înălţarea noastră
 

     Înălţarea Domnului înseamnă plinirea tuturor profeţiilor în Hristos dar mai simbolizează şi înălţarea noastră la un alt stadiu de viaţă: metanoia, adică convertirea, să întoarcem spatele răului şi să ne îndreptăm spre bine. Să ne înălţăm împreună cu Hristos lăsînd în urmă invidia, pizma, egoismul, răutatea, lăcomia de orice fel şi goana după laude şi funcţii lumeşti. Toate acestea reprezintă idoli ai deşertăciunii. Să-L lăsăm pe Dumnezeu să ne pună El în locul pe care-l merităm în societate şi să nu ne punem, cu de la noi putere, în primul loc, pentru a nu fi ridicaţi de la masă şi puşi acolo unde ne este locul nostru de drept. Înălţarea lui Hristos este şi înălţarea noastră din tină spre zenit.
(Ştefan BOTORAN)

Capela Înălţării Domnului din Ierusalim

     Capela Înălţării Domnului din Ierusalim se află pe Muntele Măslinilor şi este un loc de închinăciune, atît creştin cît şi musulman. Se spune că ,aici, este locul de pe care Mîntuitorul Hristos S-a înălţat la cer. Se păstrează o piatră imprimată cu urma piciorului lui Hristos. Inainte de încreştinarea împăratului Constantin cel Mare, în anul 312, creştinii sărbătoreau praznicul Înălţarea Domnului într-o peşteră aflată pe Muntele Maslinilor. Pînă în momentul în care pelerina Egeria a vizitat Ierusalimul, în anul 384, locul Înălţării Domnului era deja stabilit ca fiind cel pe care se află astăzi capela, puţin mai sus decît iniţiala peşteră. Prima biserica ce a fost construită aici, în jurul anului 390, aparţine tinerei Poimenia, o creştină evlavioasă de origine romană. A fost distrusă însă în urma atacurilor persane din anul 614, urmînd a fi restaurată complet de către Modest. În interiorul bisericuţei se află o piatră încadrată pe care se vede imprimată o urmă de talpă, conform tradiţiei, aceasta aparţine lui Hristos. O menţionare istorică aparţinînd secolului al XIX-lea, ne spune că Biserica Înălţarea Domnului din Ierusalim era slujită de trei clerici şi presbiteri. În jurul anului 1150, în momentul sosirii aici a cruciaţilor, aceştia au reconstruit Biserica Înălţării. Cruciaţii i-au dat o formă octogonală, i-au pus acoperiş şi i-au fortificat exteriorul. În anul 1198, imediat după căderea Imperiului Cruciat, Salah al-Din a oferit biserica la doi dintre succesorii săi. Aceştia au adăugat clădirii un acoperiş de piatră cu formă de dom şi un "mihrab". Clădirea a fost folosită pe post de moschee timp de mai bine de 300 de ani. Clădirea a ajuns în ruine pînă la sfîrşitul secolului al XV-lea. În anul 1620, alături de această capelă a fost ridicată o moschee şi un minaret, întregul loc rămînînd în posesiunea musulmanilor. În curtea pavată cu lespezi de piatră se afla şi micuţa Capelă a Înălţării Domnului. Pereţii octogonali exteriori sînt decoraţi cu arce şi coloane subţiri de marmură bogat împodobite cu flori şi ramuri împletite, dar şi cu motive animale, patrupede înaripate, cu capete de pasăre. În centrul podelei capelei se află o formă încadrată asimetric, o lespede de piatră împrimată cu urma tălpii drepte a lui Hristos. Bucata de piatră care păstra imprimat în ea urma talpii stîngi a lui Hristos a fost dusă în Moscheea Al-Aqsa încă din Evul Mediu. În apropierea Capelei Inălţării se află o criptă ce este revendicată de toate cele trei mari religii monoteiste din zonă. Evreii cred că aceasta păstreaza rămăşiţele profetesei Huldah, care a trăit cu şapte secole înainte de Hristos. Aceasta se crede a fi una dintre cele şapte profetese menţionate in Sfanta Scriptura (2 Regi 22, 14-20). Creştinii cred că această criptă a aparţinut unei sfinte din secolul al V-lea, Sfînta Pelaghia. Musulmanii susţin că mormantul este locul de îngropare al femeii sfinte Rabi'a al-Adawiya, personaj important al secolului al VIII-lea. De la numele acesteia şi-a luat numele şi moscheea din apropiere.

Comments
Comentariu nou Cautare
Scrieti comentariu
Nume:
Email:
 
Titlu:
 
Va rog sa introduceti codul anti-spam pe care il puteti citi in imagine.

3.26 Copyright (C) 2008 Compojoom.com / Copyright (C) 2007 Alain Georgette / Copyright (C) 2006 Frantisek Hliva. All rights reserved."

 

Comunicat de presa

În ediţia tipărită

,,Pesta porcină este o făcătură a guvernantilor“

     Pesta porcină este un alt subiect adus în atenţia românilor în ultima perioadă pentru a le abate atenţia de la evoluţia evenimentelor reale. Peste tot în media se dezbate subiectul, iar în paralel se sacrifică porcii atît din ferme, cît şi din gospodăriile oamenilor. Oamenii se întreabă însă cît de reală este situaţia, dar înclină să creadă că totul este o făcătură pusă la cale de guvernanţi pentru a creşte importurile şi a distruge producţia autohtonă. Şi făgărăşenii sînt în asentimentul marii majorităţi a românilor şi susţin că această campanie de sacrificare a porcilor pe motiv de pestă porcină africană este o făcătură. Făgărăşenii amintesc de gripa aviară care a dus la sacrificarea tuturor păsărilor din ferme şi din gospodăriile oamenilor. Localnicii îşi mai amintesc că primele focare de gripă aviară au fost identificate în Ţara Făgăraşului, iar dezinsecţiile au fost realizate cu apă de ploaie.

Citește mai departe...

Caută in site ...

Vizitatori online

Avem 535 vizitatori online

Curs valutar BNR

Vremea in Fagaras

Poze din Făgăraş şi Ţara Făgăraşului

11.JPG

Cartea

FaceBook

Publicitate

Statistici

Membri : 14
Conţinut : 764
Număr afişări conţinut : 4264405

Horoscop zilnic

Informatii utile



Ziare