Monitorul de Făgăraș - Ziarul care stă de vorbă cu oamenii!

Home Ştirile locale Doina Cornea, un simbol al luptei anticomuniste s-a urcat la ceruri
Doina Cornea, un simbol al luptei anticomuniste s-a urcat la ceruri Email
Luni, 14 Mai 2018 18:46

 

,,Vîntul abuzurilor nu a încetat, ci s-a înteţit sfidător. Ajutat de oprimarea răsunetului, de suprimarea libertăţilor, de încătuşarea presei“. (Corneliu Coposu)

     Diona Cornea, un simbol al luptei anticomuniste, a plecat spre ceruri, să-l slujească pe Dumnezeu în veşnicie şi să se roage de acolo pentru un popor care nu a ieşit din ignoranţă, un neam care a ales în continuare să trăiască în neputinţă şi sclavie. De mai bine de douăzeci şi cinci de ani ne sună în urechi strigătele românilor manipulaţi de cei care au preluat puterea în România de după Decembrie 1989, Piaţa Universităţii, minerii lui Miron Cozma, şi cîte alte evenimente grave, atacuri reale asupra democraţiei româneşti, pentru care nimeni n-a fost tras la răspundere. Poate istoria îi va pedepsi, dar acea istorie scrisă de istoricii adevăraţi. Şi peste toate, Doina Cornea, o fiinţă firavă, care se trăgea din Ţara Făgăraşului, a luptat singură. Cînd spui ,,Piaţa Universităţii“ spui Corneliu Coposu, Ion Raţiu şi Doina Cornea. După aerul de libertate adus de Revoluţia furată de la începutul anului 1989 şi începutul anului 1990, toată presa occidentală privea spre România cu simpatie, credeam cu toţii că ţara noastră îşi va relua locul între elitele apusene, iar Bucureştiul va redeveni din nou ,,micul Paris“.

 Visul a durat doar cîteva luni, pentru că, în Duminica Orbului din iunie 1990, românii au votat precum corul sclavilor evrei din ,,Nabuco“. Atunci, vocea firavă a fiicei Ţării Făgăraşului, se auzea peste tot. Dar, Doina Cornea a fost supusă unui îndelung şir de calomnii. Poporul nu ştia însă că acest Corneliu Coposu venea după ani grei de temniţă comunistă. ,,Gazetele sînt copaci bătuţi de vînturi. De vînturile nemerniciilor ce străbat ţara românească. Şi dacă în coloanele lor abuzurile găsesc răsunet nu presa poartă vina, ci acei cari promovează corupţia şi abuzul“ scria Corneliu Coposu în ,,România Nouă“, nr. 80 din data de 10 aprilie 1936. Luni, 3 mai a.c., Doina Cornea a părăsit lumea aceasta aşa cum a şi venit, în tăcere, bun simţ şi smerenie. Nu poţi vorbi despre Doina Cornea fără să te gîndeşti la Corneliu Coposu, trecut la cele veşnice în anul 1996. Acum, cînd coloneii de securitate sînt plătiţi cu pensii grase şi înmormîntaţi cu onoruri militare, adevăraţii eroi ai neamului românesc se sting uitaţi. În biblioteci nu se găseşte nimic despre Doina Cornea, dar scriitorii gras plătiţi de regimul comunist se află la loc de cinste. România încă nu şi-a revenit din coşmarul cenuşiu. Fostul spion Silviu Brucan spunea la începutul anilor 90 că trebuie să treacă douăzeci de ani pentru ca românii să înveţe ce înseamnă democraţia. Au trecut mai mulţi ani, dar românii tot nu şi-au revenit. Doina Cornea a plecat în linişte şi nebăgată în seamă de guvernanţi.

Fiica unui martir din Ţara Făgăraşului
 

     ,,S-a născut la 30 mai 1920 în Braşov, ca fiică a lui Iacob şi Maria Cornea, la rîndul său, l-a avut ca tată pe Tămaş Cornea, primar în satul Ileni, iar ca bunic pe Avisalan Cornea, şi s-a născut la 16 mai 1890 în localitatea Ileni, fiu de ţărani greco-catolici. Iacob Cornea a absolvit liceul luîndu-şi examenul de bacalaureat în 1915. A fost trimis pe front în 1915 în cadrul armatei austro-ungare, cu gradul de locotenent. A fost invalid de război. În anii 1930 a urmat cursuri de drept administrativ la Universitatea din Bucureşti, organizate în vederea perfecţionării personalului adminsitrativ. Pînă în 1940 a lucrat în administraţie ca prim-pretor, la Reghin, însă administraţia maghiară instalată în Transilvania de Nord l-a suspendat din funcţie acordîndu-i doar pensia de invalid. După 23 august 1944 şi-a reluat, pentru scurt timp, postul de prim-pretor“. (Ioan Grecu, Ioan Funariu, Lucia Baki, Personalşităţi din Ţara Făgăraşului). După prigoana horthistă a urmat calvarul bolşevic pentru familia Doinei Cornea. ,,A fost din nou concediat de administraţia comunistă, suprimîndu-i-se şi dreptul atît la pensia de invalid, cît şi la pensia civilă. După vreo şapte ani de muncă necalificată, ca om de serviciu la un cămin militar din Cluj, în 1957, a fost concediat şi de acolo, luîndu-i-se de fapt dreptul la muncă. Bolnav, a murit în condiţii tragice în 1957 din cauza unei descurajări existenţiale care i se părea fără ieşire. Mama, Maria, născută Moga, la 27 februarie 1899, în comuna Apahida, Cluj, şi-a dăruit viaţa familiei“. (Personalităţi din Ţara Făgăraşului).

Studiile şi cariera universitară
 

     ,,Doina Cornea a făcut studiile liceale la Cluj unde şi-a sisţinut şi bacalaureatul în 1948. A urmat facultatea de Filologie a Universităţii ,,Victor Babeş“ din Cluj, secţia de limbă şi literatură franceză, pe care o absolvă în 1952. A urmat şi cursurile secţiei de literatură italiană şi a susţinut examenul de stat în 1958. Între anii 1952-1958 activează ca profesoară de franceză la Liceul teoretic din Zalău. În 1959 este asistentă stagiară la Facultatea de Filologie. În 1965 devine asistentă titulară la aceeaşi facultate pînă în 1983 cînd a fost epurată din învăţămînt ca urmare a contestării regimului comunist, începînd cu anul 1980“. (Personalităţi din Ţara Făgăraşului). Erau anii sumbri şi cenuşii care au urmat întoarcerii din Coreea de Nord alui Nicolae Ceauşescu, ani în care se învăţa la lampa de gaz, iar oraşele şi satele României erau cufundate în frig şi întuneric. Doina Cornea, deşi lipseşte cu desăvîrşire din majoritatea bibliotecilor urbane, a scris opere literare despre Evul Mediu, secolul XIX şi începuturile secolului XX, opere filosofice- lecturi de Henri Bergson, Gabriel Marcel, Mircea Eliade, Constantin Noica. A rămas însă cunoscută pentru luările de poziţie împotriva regimului comunist prin acţiuni moral-politice şi de împotrivire. A publicat numeroase articole în presa vremii şi a constituit subiect pentru reviste şi jurnale. Europa Liberă i-a menţionat numele în mod repetat. Cuvintele liderului Partidului Naţional Ţăărnesc, Corneliu Coposu, sînt sugestive în acest sens: ,,Presa e o instituţie mai puţin rea decît altele. E oglinda celorlalte, căreia nu i se pot imputa străduinţele de a arăta slăbiicunile ţării. Presa poate acuza (N.R- referire la cea de partid), dar un corectiv al acestor abuzuri nu se poate găsi într-un regim de constrîngere, ci într-unul de libertate. Presa nu creează abuzuri, ci doar le înregistrează. Aşa că regimul excepţional nu ajută. În zadar ai tăia toţi copacii, vînturile tot vor bate. Căci nu de aceea bat vînturile, pentru că se clatină copacii, ci de aceea se clatină copacii, fiindcă bate vîntul. Mult rău decurge din încătuşarea presei“. (România nouă, 10 aprilie 1936). Vocea Doinei Cornea a răsunat în presa post-decembristă.

Drepturile ,,stegarilor“ din Braşov şi orele de dirigenţie
 

     Doina Cornea a susţinut mişcarea muncitorilor braşoveni de la uzina ,,Steagul“ din anul 1987. Activiştii de partid umblau prin şcoli şi consiliau diriginţii de clase cum să contracareze mişcarea muncitorilor în rîndul elevilor. S-a renunţat la cursuri, iar orele de dirigenţie au durat chiar şi patru ore. Profesorii care nu făceau acest lucru erau epuraţi rapid. Elementele ,,duşmănoase“ trebuiau înlăturate. Elevii, care după ore mergeau la cinematografele ,,Transilvania“ ,,Negoiu“ şi filmoteca din Cetatea Făgăraşului din fosta capelă militară pentru a urmări ,,Preeria“, ,,Bunul meu vecin Sam“, ,,Alexandru Macedon“, ,,Sora 13“, ,,Lovitura fulgerătoare“, sau ,,Călătorul cu cătuşe“ erau prea puţin interesaţi de aceste ore în care spălarea de creier era la ea acasă. Mămicile îşi puneau odraslele să prindă ,,Europa Liberă“ sub ,,pătură“. În timp ce glasul firav, dar profund şi puternic al Doinei Cornea se auzea la Europa Liberă, în şcolile făgărăşene se făceau careuri, iar cadrele didactice şopteau cu teamă şi groază- ,,Mînie vine Deceanca în şcoală!“, elevii îşi vedeau mai departe de trocul cu reviste ,,Pif“, ,,Rahan“ şi machete aduse de prietenii şi rudele colegilor saşi din RFG. În pauze, elevii de clasa a VII-a şi a VIII-a vorbeau despre Doina Cornea şi ceea ce au auzit la ,,Europa Liberă“. Era fatidicul an 1987.,,Subsemnata, Doina Cornea, fiica lui Iacob şi a Mariei, născută la Braşov, la data de 30 mai 1929, absolventă a Facultăţii de Filologie, pensionară, domiciliată (…), în legătură cu activitatea de răspîndire a unor bilete cu următorul conţinut: «Solidaritate cu muncitorii braşoveni», declar următoarele: Ideea răspîndirii acestor bilete mi-a venit auzind ştirea, prin postul de radio «Europa Liberă», manifestaţiei de protest a muncitorilor de la uzinele Steagul Roşu din Braşov. Biletele le-am confecţionat din hârtie, pe care am scris cu o pensulă cu tuş violet. Ştirea am recepţionat-o prin postul de radio „Europa Liberă” în ziua de 17 noiembrie. Mă solidarizez cu muncitorii deoarece consider că o orînduire care pretinde a sluji interesele lor trebuie să se pună realmente în slujba celor ce muncesc, fără a-i supune la privaţiuni de hrană, căldură, lumină, îngrijiri medicale etc. şi de libertatea de a-şi exprima doleanţele şi gîndurile. Aceasta nu mai ţine de politică, ci de apărarea celor mai elementare drepturi umane" declara atunci ,,Doamna Doina“ caraliilor securităţii. Acest fragment a fost scos de sub cenuşa timpului de către istoricul Mihai Demetriade, consilier principal al Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii. O parte din această declaraţie i-a fost smulsă la data de 19 decembrie 1987 de către securitatea din Cluj pe cînd ea se afla în arest la domiciliu. ,,Dumnezeu să o odihnească“ a spus Mihai Demetriade pe postarea sa în reţelele sociale. ,,Nu mai avem josnicul drept de a fi laşi, ipocriţi, fricoşi, corupţi“ spunea Doina Cornea. Cîţi se mai gîndesc că Doina Cornea trimitea scrisori către Europa Liberă? Şi asta în vremea în care compatrioţii ei se temeau să înfrunte regimul comunist!

Arhivele securităţii
 

     ,,Tăcerea este o acceptare vinovată, să o înlocuim cu o permanentă insurecţie împotrivă a tot ce ştirbeşte demnitatea individului sau a colectivităţii. Numai aşa, cred eu, putem afla în fiecare zi ce a vrut Dumnezeu să facă cu noi“ declara Doina Cornea în faţa anchetatorilor. Se întîmpla în anul 1988. Eugen Uricaru, fostul preşedinte al Uniunii Scriitorilor din România, care figura sub numele conspirativ ,,Udrea“, generalul Iulian Vlad, Tudor Postelnicu- fostul ministru de interne, şi colonelul Gheorghe Raţiu, figurau în dosarul de urmărire al Doinei Cornea. Dosarul ei de urmărire avea numele sugestiv de 666 şi număra 20 de volume. „Pe vremea lui Ceauşescu, telefonul meu nu funcţiona, nu avea ton, deşi plăteam abonamentul lunar. În acest ultim dosar primit de la CNSAS, se spune clar că au pus telefonul meu în legătură cu un telefon de-al lor, unde răspundeau nişte femei care se dădeau drept Doina Cornea“ declara Doina Cornea. Acele femei făceau parte din brigada specială a securităţii. Între 1982-1989, Doina Cornea a difuzat la Postul Europa Liberă peste 30 de proteste împotriva regimului lui Nicolae Ceauşescu. În anul 1983, Doina Cornea a fost destituită de la Universitatea din Cluj şi supusă de către Securitate unor anchete şi interogatorii, însoţite de bătăi şi ameninţări. Împreună cu fiul ei, Leontin Iuhas, a răspîndit 160 de manifeste de solidaritate cu muncitorii din Braşov care au declanşat mişcarea de revoltă din 15 noiembrie 1987, ei au fost arestaţi între noiembrie-decembrie 1987. Ulterior, Doina Cornea a fost arestată la domiciliu pînă pe data de 21 decembrie 1989.

Cîţi dintre făgărăşeni îşi aduc aminte de Doamna Doina Cornea?
 

     Acum, în momentul în care România este condusă spre prăpastie de o mînă de indivizi mediocri şi hoţi, cîţi dintre făgărăşeni îşi mai aduc aminte de ,,Doamna Doina Cornea“? ,,Cine este Doina Cornea? Ce a făcut ea pe tărîm literar?“ spunea zilele acestea o ,,vestală“ a literaturii boşevice. ,,Ce, se compară ea cu marile valori ale literaturii noastre?“. Nu, ,,Doamna Cornea nu a însemnat nimic pentru voi, dar pentru noi, generaţia anilor 80, care am învăţat pe întuneric, cu lampa de gaz, cînd urmăream Campionatele mondiale din Spania şi Mexic la antene fabricate de unchii noştri în, Doina Cornea contează“ . Pentru făgărăşeni, Doina Cornea înseamnă o istorie trăită.

Doina Cornea şi Corneliu Coposu
 

     Nu putem vorbi despre Doina Cornea fără a face legătură cu un martir al temniţelor comuniste, Corneliu Coposu. Ei s-au întîlnit, s-au încurajat împreună, iar acum completează panteonul marilor eroi ai neamului românesc. În ziarul ,,Dreptatea“ din data de 26 mai 1946, nr. 91, Corneliu Coposu spunea nişte cuvinte profetice. Fostul elev al Blajului, ucenicul direct al lui Iuliu Maniu spunea în articolul cu titlul: ,,De vorbă cu un comunist“. ,,Am stat de vorbă, într-una din zilele trecute, cu un comunist adevărat. Nu era dintre cei a aterizaţi după 23 August sub mantia protectoare a regimului, ci un om onest, cu convingeri dobîndite prin studii (N.R- Lucreţiu Pătrăşcanu, el însuşi asasinat de foştii colegi de partid) şi consolidate prin renunţări şi suferinţe. Am respectat în el curajul opiniei cinstite, brutalitatea mărturisirii, de care cei mai mulţi se feresc şi sinceritatea cu care apăra o ideologie pe care noi o socotim atît de greşită. Un om care şi-a manifestat părerile politice pe vremea cînd această manifestare nu era răsplătită cu slujbe grase şi comitete de fabrică, aducătoare de cîştig nemuncit, ci comporta riscuri serioase, merită această consideraţie pe care refuzăm să o acordăm lichelelor şi transfugilor, servitorilor politici ai tuturor regimurilor şi nesocotiţilor care practică iredentismul cel mai păcătos, sub masca ocrotitoare a ,,democraţiei progresiste“. Convorbirea pe care am avut-o cu acel comunist, pe deasupra controverselor vii care au fost angajate, mi-a cauzat o satisfacţie reală. (N.R- după numai cîteva luni Corneliu Coposu va intra în puşcărie vreme de 17 ani) Întîi, pentru că interlocutorul meu era un patriot adevărat şi afirma că pune deasupra tuturor intereselor politice interesele permanente ale neamului românesc. (N.R- aluzia lui Pătrăşcanu: înainte de a fi comuniste sînt român. A fost executat la ordinul Anei Pauker şi al lui Lszlo Luca). În al doilea rînd, fiindcă era capabil să suporte o discuţie urbană şi era în stare să priceapă o argumentare serioasă şi să interpreteze un eveinment politic, fără să se refugieze la ,,cărticica şefului de celulă“! În al treilea rînd deoarece avea curajul sincerităţii, atît faţă de adversarii lui ideologiic, în a le recunoaşte meritele , cît şi faţă de scăderile propriei sale organizaţii politice“

Dialog cu un comunist
 

     Corneliu Coposu: Toată ţara este împotriva dumenavoastră. Sînteţi odioşi. Toţi vă urăsc. Toţi vă detestă. Nu veţi realiza nici cinci procente din voturi“.
Lucreţiu Pătrăşcanu: ,,Este adevărat că nu avem popularitate. Recunosc că sîntem detestaţi. Recunosc că reprezentăm o minoritate politică neînsemnată. Dar vom realiza majorităţi electorale!

C.C: ,,Dacă dumneata singur recunoşti că sînteţi respini de opinia publică, atunci cum mai puteţi nădăjdui să recoltaţi majorităţi?“

L.P.: Simplu şi prin două metode. Mai întîi am adunat în jurul nostru o masă de manevră care este constrînsă prin ameninţărişi prin profituri să ne facă jocul. Recunosc că această masă, pe care şi noi, comuniştii cei adevăraţi o dispreţuim, este compusă din trădători, escroci politici, colaboraţionişti, în sfîrşit în putregaiul vieţii publice româneşti. Dar nu ne interesează. Tactica politică de moment ne impune să utilizăm aceste elemente compromise. Nădăjduim că ele vor rupe ceva din voturile pe care opinia publică le va îndrepta, masiv, spre partidul naţional ţărănesc şi partidul liberal. În al doilea rînd, vom aplica principiul că mulţimea trebuie să fie agitată, chiar împotriva voinţei sale. Tehnica realizării de majorităţi nu mă priveşte. Dar pentru salvarea aparenţelor, trebuie, trebuie să ne prezentăm în faţa lumii sub aspectul unei coaliţii democratice, iar numărul de partide încadrate în această coaliţie va putea explica numărul de voturi pe care le vom avea“. …
C.C.: Aş vrea să-mi spui, dacă vrei, ce fel de etică politică vă dezleagă să organizaţi dvs. teroarea şi persecuţiile poliitce, intoleranţa şi violenţa, care nu au nimic în comun cu democraţia?

L.P: ,,În politică nu există morală. Interesele de clasă şi de partid primează. Dar dacă cereţi o justificare a abuzurilor noastre, pe care eu personal le dezaprob,şi ştiţi că noi răzbunăm intoleranţa şi persecuţiile pe care guvernele din trecut le-au exercitat împotriva noastră, acum sîntem noi mai tari, iar dumneavoastră n-aveţi decît să suportaţi nedreptatea aşa cum am suportat-o şi noi, sau să ne lăsaţi locul dumneavoastră“.

C.C: Dar noi n-avem un loc oficial de părăsit. Iar poziţia noastră în opinia publică se întemeiază pe simpatii pe care dumneavoastră nu le puteţi cîştiga, nici prin eventuala noastră dispariţie“.

L.P: ,,Adevărat, dar dumneavoastră partidul naţional ţărănesc, care sînteţi cel mai popular partid, sînteţi forţa care stă în drumul realizărilor noastre. Şi numai prin prăbuşirea dumneavoastră ne vom putea realiza obiectivul nostru politic. Noi nu avem nevoie de simpatii. Avem nevoie de teren politic şi odată cîştigat acest lucru, vederile opiniei publice nu ne mai interesează“.

C.C: ,,Dumneata aprobi bătăile, asasinatele, teroarea organizată?
L.P: ,,Nu le aprob, dar trebuie să recunoşti şi dumneata că disproporţia de forţe dintre dumneavoastră şi noi este atît de mare, încît fără aceste metode, cu toată poziţia noastră privilegiată, nu ne-am putea menţine, în faţa adversităţii masive a poporului român. De altfel şi duneavoastră aţi făcut uz de mijloace condamnabile, cînd aţi fost la putere“.

C.C: ,,Contest afirmaţia dumneatale. Dar admiţînd prin absurd că ar fi întemeiată, te rog să nu scapi din vedere că noi am guvernat în numele unei majorităţi covîrşitoare de 80 la sută din ţară care s-a manifestat în alegeri libere. Pe cînd dumneavoastră, care după însăşi mărturisirea dumneatale, sînteţi o minoritte disparentă, în numele cui guvernaţi, cu girul cui vă pretaţi la abuzuri şi samavolnicii? Aici, comunistul cu care vorbeam m-a lăsat să aştept răspunsul. Şi, în celşe din urmă, mi-a replicat, zîmbind: ,,În numele majorităţilor pe care le vor…realiza!“.
(Ştefan BOTORAN)
 

Comments
Comentariu nou Cautare
Scrieti comentariu
Nume:
Email:
 
Titlu:
 
Va rog sa introduceti codul anti-spam pe care il puteti citi in imagine.

3.26 Copyright (C) 2008 Compojoom.com / Copyright (C) 2007 Alain Georgette / Copyright (C) 2006 Frantisek Hliva. All rights reserved."

 

În ediţia tipărită

,,Amenzile mari ar stopa fenomenul“

 

    Toate rîurile şi pîraiele care străbat Ţara Făgăraşului au devenit gropi de gunoi pentru localnicii lipsiţi de bun simţ. Este un fenomen care, pe zi ce trece, ia amploare. Pet-uri, buşteni, obiecte de mobilier, haine, materiale de construcţii, dejecţii de la WC, animale moarte sînt gunoaiele colectate de Olt şi depuse la barajele construite pe cursul lui. Astfel de deşeuri pot fi văzute şi pe rîurile de munte care se varsă în Olt. Persoanele care aruncă la întîmplare aceste mizerii nu par deranjate de gestul lor şi consideră că este normal cum procedează. Iar dacă li se face observaţie, recurg la violenţă.

Citește mai departe...

Caută in site ...

Vizitatori online

Avem 991 vizitatori online

Curs valutar BNR

Vremea in Fagaras

Poze din Făgăraş şi Ţara Făgăraşului

2.JPG

Cartea

FaceBook

Statistici

Membri : 14
Conţinut : 766
Număr afişări conţinut : 4259961

Horoscop zilnic

Informatii utile



Ziare