Monitorul de Făgăraș - Ziarul care stă de vorbă cu oamenii!

Home
Încarcerată la Mislea alături de femeile legionare Email
Luni, 23 Aprilie 2018 18:51

 

Maria Cornea din Ileni a fost condamnată la 4 ani de temniţă comunistă pentru că a susţinut grupul partizanilor din Munţii Făgăraşului  A suportat chinurile din închisori alături de mama lui Ion Gavrilă Ogoranu, de soţia mareşalului Antonescu,de Lenuţa Faina şi alte sute de femei legionare

     Localitatea Ileni a fost unul din punctele în care luptătorii din Rezistenţa Anticomunistă au găsit sprijin şi încredere. Foarte multe familii de aici au suferit pentru activitatea pe care au desfăşurat-o împotriva comuniştilor şi a securităţii, fiind nu de puţine ori ţinta agresiunilor acestora. Un ajutor semnificativ pentru grupul din munţi condus de Ion Gavrilă Ogoranu a fost familia Cornea din Ileni, de la numărul 22. Credinţa şi patriotismul care au caracterizat întotdeauna familia Cornea au atras în mijlocul ei mulţi nevoiaşi sau persoane aflate în primejdie, pe care i-a ajutat material sau spiritual. „În viaţă, partea fizică reprezintă prea puţin comparativ cu partea spirituală, sufletească. În acest sens, pot spune ca am o mulţumire fără margini pentru că am reuşit întotdeauna să fac bine. Am reuşit rugîndu-mă, iertînd şi iubind“ a explicat Maria Cornea în interviul acordat, în 1998, jurnalistei Lucia BAKI. Acest capitol l-am rezervat domnişoarei Maria Cornea şi familiei ei, drept recunostinţă la tot ceea ce au reprezentat pentru Rezistenţa anticomunistă, un dar simbolic pentru atitudinea, verticalitatea şi dîrzenia de care au dat dovadă înfruntînd gulagul comunist. 

Toma Pirău, ,,Porâmbu”, feciorul curajos cu o voce de aur
 

     Maria Cornea s-a născut la sfîrşit de cireşar în 1914, în plin război. Această familie de plugari, David şi Paraschiva Cornea, a avut trei copii, din care doar ultima fetiţă, Maria, a supravieţuit devenind sprijinul şi totodata unicul mesager al idealurilor familiei. Maria şi-a cunoscut tatăl abia la vîrsta de 5 ani cînd acesta s-a întors din prizonieratul din Italia. De mică era mîna dreaptă a mamei şi sfătuitorul acesteia, lucru ce s-a dovedit şi peste ani după moartea tatălui ei. A urmat şcoala primară în Ileni şi a continuat studiile la Făgăraş, la Gimnaziul de Fete pe care l-a absolvit în 1930. Nu a putut să-şi continue studiile din cauza pamîntului, cu toate că a mai făcut un an la Şcoala de Băieţi din Făgăraş. Din 1941, cînd tatăl ei a decedat, a rămas doar cu mama cu tot greul gospodăriei, al celor 7 ha de pamînt şi al cotelor care trebuiau date la stat. „Muncă multă, trudă şi sudoare a însemnat toată viaţa mea. Am demonstrat tuturor că se poate chiar dacă eram doar două femei. Pentru a face fţăa am luat sezonieri la muncă. Aşa am cunoscut luptătorii din rezistenţa anticomunistă din munţi. Vecină cu noi era familia Pirău. Unul din băieţii lor, Toma, ne ajuta în treburile gospodăriei şi ale cîmpului. Era un băiat frumuşel, isteţ şi cu o voce foarte frumoasă. Obişnuia să cînte la biserică şi la sezători. Cînd s-a instituit aria, în 1949, şi eram obligaţi să treierăm toţi sătenii într-un singur loc, Toma a fost solidar cu oamenii. Într-o adunare convocată la căminul satului, Toma a fost cel care s-a ridicat şi a vorbit comuniştilor cu o înverşunare de necrezut. Mi-amintesc perfect cum acuza şi lua apărarea oamenilor în faţa securiştilor. Era foarte curajos. De atunci a fost luat în vizor de către securitate şi urmarit. Pentru a evita consecinţele acelei revolte a fugit în munţi, raliindu-se grupului format deja. Dar, nici acolo nu a scapat de securişti. Toma îşi ajuta părinţii la aprovizionarea cu lemne pe care o faceau de pe valea Sebeşului, dar niciodată nu a mai venit pînă în sat. Într-una din zile, miliţianul din Ileni a plecat să-l întîlnească pentru a-l determina să se predea securităţii. Toma i-a spus acestuia care era înarmat: Ori tragi, ori dau eu cu toporul. A fost lăsat însă de acel militian să plece. După ce lucrurile s-au mai liniştit, Toma a fost luat în armată şi repartizat undeva în Moldova. Şi acolo s-a dovedit a fi refractar la ideile comuniste. Pentru că a cîntat Hristos a Înviat de Paşti a fost pedepsit cu arest şi cu un program dur de instrucţie. În urma acestuia Toma s-a îmbolnăvit grav şi a fost trimis acasă. M-am trezit într-o zi cu Toma care mă anunţa că trebuie să plece înapoi în Moldova la unitate” mărturiseşte Maria Cornea.
 

Mogoş, Mazilu Socol şi Haşu s-au ascuns în şura Mariei Cornea

 

     ,,După circa trei săptămîni, într-o dimineaţă, am găsit poarta de la şură deschisă, un semn neobişnuit. Nu mare mi-a fost mirarea cînd i-am găsit acolo pe Toma Pirău şi pe Silviu Socol, baiatul preotului Ghedeon din Berivoii Mari. Ei erau înarmaţi. I-am spus atunci: să nu cumva să te omori, Hristos n-a umblat cu revolverul, tu de ce porţi armă? Au stat pînă dimineaţa următoare, răstimp în care le-am dat mîncare. De atunci nu l-am mai văzut pe Toma. În schimb Socol şi-a mai găsit refugiul în şura noastră de două ori, o dată cu Mogoş şi altă dată cu Mazilu. Chiar dacă n-am făcut niciodată politică, i-am alimentat pentru că eram sigură că ei nu vor decît binele ţării. Prin Socol am trimis hrană grupului din munţi de cinci ori. O dată făceam mîncare în bucătărie. Au venit patru băieţi voinici printre care era unul Haşu. I-am adus în bucătărie şi le-am dat şi lor mîncare. Altă dată au venit murdari şi flămînzi. Atunci le-am dat apă să se spele, hrană şi cărţi de rugăciuni. N-am spus la nimeni că-i ajutăm pe acei tineri, dar s-a aflat. Îmi amintesc, de asemenea, ziua de 23 august 1950, cînd satul Ileni a fost propus pentru colectivizare. Ca peste tot convingerea se făcea cu arma. Atunci Mogoş şi Mazilu s-au hotărît să-l dezarmeze pe şeful de post. Cei doi tineri au fugit, scăpînd pentru moment de comunişti. A vuit atunci întreg satul. Nu după mult timp, cînd m-am întors seara acasă de la cîmp era în şop Mazilu şi purta ochelari. Era urmărit şi s-a refugiat la noi pentru că întotdeauna m-am purtat frumos cu toţi din grupul lor şi avea încredere că nu-l voi trăda. Mi-am spus: nu-mi convine să dau mîncare unui criminal, dar mi-a fost milă de el şi l-am ajutat. Seara însă l-am condus să plece din sat. Aşa eram noi, plugarii, legaţi de ţarină şi de sufletul omului aflat în primejdie. Am aflat apoi că Mogoş şi Mazilu s-au ascuns la Toderiţa de unde au plecat în Banat şi unde au fost împuşcaţi nu după mult timp. Pe Mazilu îl reţin mai mult pentru că avea un talent poetic ieşit din comun. Am aflat apoi şi de sfîrşitul tragic a lui Toma Pirău. În decembrie 1950 s-a împuşcat în şura unchiului său, Dumitru Cornea din Ileni, cînd l-au descoperit securiştii. Ramîn la părerea mea că s-au dat mari viteji, exagerînd uneori şi riscîndu-şi viaţa. Sînt de lăudat faptele lor, dar au fost situaţii în care au făcut paşi riscanţi“, a mărturisit în interviu Maria Cornea.

Arestată la lăsata secului din 1950

 

 

 

     Datorită informatorilor şi trădătorilor, care au existat şi în satul Ileni, Maria Cornea, ca de altfel mulţi alţii, a fost arestată. „Era 14 noiembrie, ziua de lăsat de post. Au venit securiştii în zori. Au luat-o pe mama sub forţa armei, au percheziţionat şura, apoi ne-au dus pe amîndouă pe holul bisericii. Acolo, cînd am văzut crucea răstignirii lui Iisus, am simţit tainic şi o voce parcă îmi spunea: Veniţi la mine şi vă voi ocroti. M-am rugat mult atunci. Ne-au dus la Făgărşs la Securitate, în casa lui Giurca. Acolo i-am recunoscut printre oamenii aduşi pe învăţătorul Pridon şi pe soţia lui. Au început anchetele şi bătăile. Era un securist ciung foarte dur, Stoica, ce îmi cerea să spun despre vărul meu. Răspunzînd că nu am nici un văr şi era adevărat mi-a tras o palmă cît a putut de tare. Atunci am strîns pumnii cît am putut concentrându-mi toată forţa în ei, mi-am fixat privirea într-un colţ al camerei şi mi-am zis cu convingere şi credintă: Iisuse, ajută-mă. Mi-a mai dat o palmă pentru reacţia mea înverşunată după care eu i-am replicat dur: Păcat de tinereţea mea dacă am ajuns să mă bateţi aşa fără motiv. Ulterior am aflat de la o nepoată a lui Cornea că acel ciung ar fi afirmat că de atunci n-a mai avut linişte. După patru zile m-au transferat la Braşov. Mamei i-au dat drumul acasă a doua zi, dar au continuat să o ameninţe. În grupul care a fost transferat cu duba la Securitatea din Braşov eram eu şi 18 bărbaţi. Eram singur fără catuşe din dubă. Mă rugam continuu să-mi lumineze Dumnezeu mintea să nu fac nimănui rău prin ceea ce declar la anchete. Am hotărît să spun adevărul. La Braşov au durat anchetele şapte săptămîni din care trei au fost foarte dure. Anchetatorii m-au catalogat ca reacţionară şi s-au comportat cum mine ca atare. Am plîns mult” a mai relatat Maria Cornea.

În lot cu încă 18 bărbaţi din Ţara Făgăraşului
 

     Pe cînd era încarcerată la Cetăţuia Braşov a aflat sentinţa dată de Tribunalul Militar al oraşului Stalin care a judecat procesul. Era Maria Cornea şi 18 bărbaţi din Ţara Făgăraşului în faţa judecătorilor. 4 ani de închisoare pentru favorizare de infractori. Maria Cornea a făcut recurs obţinînd, cu greu, o reducere a pedepsei cu un an. A urmat închisoarea de la poalele Tîmpei al cărui prag l-a trecut în martie 1951. Aici a aflat pentru prima dată de soarta partizanilor din munţi şi de bătăile pe care le primeau dacă erau arestaţi. Şi în închisoare anchetele au continuat. Maria Cornea a reuşit să nu-l trădeze pe Mogoş, dar a fost pusă faţă în faţă cu un fals Haşu, dar la demascat şi pe acesta. A fost bătută cu bestialitate pentru că nu spunea ceea ce securiştii vroiau să audă pentru a face, ulterior, acuzaţii la adresa luptărorilor. ,,M-au azvîrlit în închisoarea de la Mislea. Aici eram peste 500 de femei. Am îmbrăcat zeghea închisorii de sărbătoarea Sfîntului Ilie, în 1952. Acolo mi s-a impus un program de muncă cu deşteptarea la ora 6.00, primeam un terci după care ţeseam şi coseam încontinuu. Prînzul consta în cartofi, fasole sau varză cu uger de vacă si 15o grame pîine. Timp de un an şi şapte luni am ţesut la război sau am cusut la maşina de cusut. Acolo am întîlnit femeile legionare pe care le-am admirat. Îmi face plăcere să vorbesc despre învăţătoarea Bordeianu, o adevărată doamnă. Avea două fete şi soţul ei era preot. A suferit foarte mult, era foarte bolnavă şi paralizase. Deseori au băgat-o la izolator de unde o scoteam patru fete pe umeri. Aceleaşi cuvinte de laudă le am pentru doamna Mihalache, pentru mama lui Gavrilă Ogoranu, pentru Lenuţa Faina. Toate au suferit enorm în închisoare, dar s-au dovedit a fi adevărate românce. Lenuţa Faina din Mărgineni mi-a povestit tot chinul ei. Plîngea foarte mult. Am mai întâlnit-o la Mislea pe soţia mareşalului Antonescu. Era înaltă şi îmbrăcată în negru. Era scoasă din celulă doar noaptea. Cînd se ducea hîrdăul îi trimiteam mîncare. Cu 30 de zile peste termenul de pedeapsă m-am eliberat, în 18 decembrie 1953” a povestit Maria Cornea. Reîntîlnirea cu mama sa a fost plină de emoţie şi de lacrimi. Nu mai ştiau nimic una de cealaltă de la arestare. În 1961, Maria Cornea a rămas singură, mama sa decedînd. Nu s-a căsătorit niciodată, iar în timp a rămas în cîrje. Şi-a donat o parte din casă bisericii greco-catolice, iar mai tîrziu casa a fost preluată de preotul orthodox. Şi-a dus bătrîneţea singură, fără ajutor, în cele două camere ale casei pe care şi le-a păstrat. ,,A fost crucea mea pe care trebuia să o port. Să lăsăm mîgîierile în seama lui Dumnezeu, El să le rîduiască după cum îi place Lui mai mult” a mărturisit Maria Cornea. Va urma. (Lucia BAKI)
Extras din Vol III, Brazii se frîng, dar nu se îndoiesc, Ion Gavrilă Ogoranu, Lucia BAKI.

Comments
Comentariu nou Cautare
Scrieti comentariu
Nume:
Email:
 
Titlu:
 
Va rog sa introduceti codul anti-spam pe care il puteti citi in imagine.

3.26 Copyright (C) 2008 Compojoom.com / Copyright (C) 2007 Alain Georgette / Copyright (C) 2006 Frantisek Hliva. All rights reserved."

 

În ediţia tipărită

,,România este colonia puterilor străine”
 

     Nu mai încape îndoială că România se îndreaptă într-o direcţie greşită, iar factorii responsabili nu fac nimic pentru a redresa ţara din punct de vedere economic, politic şi administrativ. Zilnic sîntem martori la tot felul de legi care se abat drastic de la normalitate şi de la bunul simţ. Au fost adoptate acte normative de către Parlament şi de Guvern care contravin bunului mers al ţării, dar care apără interesele politicienilor, grupurilor de persoane aflate în funcţii înalte, companiilor de tot felul şi puterilor străine. Aşa cum arată astăzi România, putem spune fără să greşim, că România a ajuns, în an centenar, o colonie străină. Unirea realizată prin mari sacrificii în 1918 de străbunicii noştri, astăzi este pe cale să fie dezmembrată la ordinul marilor puteri aplicat de persoane aflate în conducerea ţării. (continuare doar în ediţia tipărită)

 

Citește mai departe...

Caută in site ...

Vizitatori online

Avem 583 vizitatori online

Curs valutar BNR

Vremea in Fagaras

Poze din Făgăraş şi Ţara Făgăraşului

10.JPG

Cartea

FaceBook

Publicitate

Statistici

Membri : 14
Conţinut : 769
Număr afişări conţinut : 4240994

Horoscop zilnic

Informatii utile



Ziare