Monitorul de Făgăraș - Ziarul care stă de vorbă cu oamenii!

Home Ştirile locale Sărbătoare la Mănăstirea Brâncoveanu
Sărbătoare la Mănăstirea Brâncoveanu Email
Luni, 16 Aprilie 2018 17:40

 

Sute de pelerini din toată ţara au participat la hramul mănăstirii, Izvorul Tămăduirii Fântîna cu apă tămăduitoare l-a vindecat pe domnitorul Matei Basarab Legendele se ţes în jurul Fîntînii de peste cinci veacuri


     Pelerini din toate colţurile ţării au ajuns vineri, 13 aprilie a.c., la Mănăstirea Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus pentru a participa la hramul lăcaşului de cult. Izvorul Tămăduirii, praznicul din vinerea Săptămînii Luminate, este sărbătoarea mănăstirii edificate de domnitorul Constantin Brâncoveanu şi care dăinuie peste vremi în Ţara Făgăraşului. De la altarul din pădure unde s-a oficiat slujba de hram, a răsunat troparul ,,Hristos a Înviat”, spre bucuria sutelor de pelerini. Un frumos ritual religios au desfăşurat preoţii coordonaţi de IPS Laurenţiu Streza, mitropolitul Sibiului, şi de episcopul vicar Ilarion Făgărăşanul. Slujba de hram a fost urmată de maslu şi de predica ţinută de IPS Laurenţiu Streza. Rînd pe rînd enoriaşii au fost apoi miruiţi de preoţi şi de înalţii ierarhi. La finalul slujbei, preoţii au părăsit altarul din pădure retrăgîndu-se printr-o procesiune avînd în faţă însemnele religioase. Toţi s-au oprit la mormintele din curtea mănăstirii unde au oficiat o slujbă de pomenire.
 

Aglomeraţie la lumînări
 

     Nu doar la altarul din pădure au poposit pelerinii, ci şi la izvorul din curtea mănăstirii de unde au luat apa despre care se spune că are puteri miraculoase, mai ales în ziua praznicului. Oamenii şi-au umplut bidoane cu apă pentru a avea provizii şi acasă, aşa cum au explicat ei. Un trafic la fel de intens a fost şi în biserica veche, dar şi cea nouă unde oamenii s-au închinat, au cumpărat lumînări şi au scris pomelnice. Ca nici într-o altă zi, s-au format cozi la locul destinat lumînărilor. Pomelnicele erau aduse pe călugări la altarul din pădure unde preoţii le citeau în timpul slujbei de hram.
Minunile de la Izvorul Tămăduirii povestite de pelerini
- ,,De multe ori vin la mănăstire, iar azi am venit la slujbă şi la sfinţirea aghiazmei. Ne luăm şi acasă apă sfinţită pe care o bem dimineaţa, pe nemîncate, o dăm pe la ochi pentru că apa este bună, ştim din bătrîni. Am venit în excursie cu mai mulţi colegi de la Răşinari” a spus Eugenia Cîrstea de 76 ani, din Răşinari de Sibiu.
- ,,Este o obişnuinţă, sîntem creştini şi ne place să mergem la biserică. Este mitropolitul cu noi şi am venit să-l vedem. Luăm apă pentru că este binefăcătoare. Minuni se fac mereu dacă crezi în Dumnezeu. Pe mine m-a ajutat această apă. Mi s-a întîmplat o minune, cînd eram la Sibiu unde erau aduse moaştele Sf. Gheorghe. Mă rugam atunci pentru fiul meu să-şi găsească servici. Stînd aşa am auzit ca un şuierat: ,,Las că o să fie bine”. M-au trecut fiorii, dar într-un timp scurt rugăciunea mi s-a împlinit, fiul meu şi-a găsit loc de muncă. Eu cred în aceste lucruri, trebuie să crezi ca să se întîmple. Aici vii să te rogi pentru multe” a spus Doina Ştefănescu, 69 ani, Sibiu.
- ,,Vin aici pentru că este izvorul mîntuirii, vin să mă rog că aici există atîta spiritualitate, este un loc benefic. Stăm în apropiere, la Râuşor, şi venim tot mereu aici să ne rugăm. Apa de la izvor face minuni, vindecă boli. Aşa s-a descoperit de mult şi s-a păstrat peste timp. Ştiu oameni care vin şi iau apă şi apoi se simt bine. Astăzi, de praznic, apa are calităţi tămăduitoare mai pronunţate” a spus Elena Roşca, 64 ani, Rîuşor.
- ,,Izvorul Tămăduirii este o mare sărbătoare şi vin aproape în fiecare an aici. Îmi iau apă şi cu ea mă vindec de boli. Soţul meu a avut probleme la o ureche, avea dureri mari. Mama mea mi-a zis să-i pun un pic de apă de la izvor. Fiind iarnă, apa era îngheţată. Am dezgheţat-o şi i-am pus cîteva picuri de apă la ureche. N-a trecut nici un sfert de ceas şi i-a trecut durerea. Chiar i-a dispărut total durerea. Este apă binefecătoare. Cînd mă dureau crucile (n.r. spatele) luam apă de aici şi mă spălam cu ea şi îmi trecea. De cînd eram mică mă durea capul, dar mă spălam cu apă sfinţită şi îmi trecea. Şi acum m-am spălat cu apă pe cap. Aici, te rogi la Dumnezeu şi de aceea apa te ajută. Trebuie să fim darnici un pic, să plătim o rugăciune, o lumnare, să dăm de pomană un leu sau doi, cît avem, ca să ne fie nouă bine” a spus Ioana Roman, 77 ani, din Maramureş.
- ,,Este o sărbătoare creştinească. A doua oară veni aici, îmi place slujba, liniştea din acest loc sfînt. Apa de la izvor este binefăcătoare pentru că simţi ceva după ce bei apa aceasta, simţi o linişte sufletească. Dacă nu aş lucra, aş veni mai des la mănăstirea Brâncoveanu” a spus Ioan Stroie, 73 ani, din Braşov.

Oamenii îl pomenesc pe Părintele Arsenie
   

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

- ,,Venim la hramul mănăstirii Brâncoveanu de cînd l-am cunoscut pe părintele Arsenie Boca. Eu sînt de loc din Vişeul de Sus şi l-am cunoscut pe părintele Arsenie înainte de a fi căsătorită. De atunci vin aici de sărbătoarea asta, iar la Prislop, la mormînt, mergem în fiecare an. Era un preot deosebit. Zugrăvise o biserică în Vişeul de Jos şi m-am dus la el fără însă să ştiu, ca azi, cine este, îl ştiam de părintele Boca Zian. El zugrăvea, s-a dat jos de pe schelă şi a venit spre mine şi mi-a zis: vrei să mergi la o nuntă. Nu s-a uitat la mine. Îţi dau o adresă să te duci şi acolo te aşteaptă un preot orb. M-am dus, era aici la mănăstire, iar preotul Teofil mi-a spus ce slujbe să dau. Aşa l-am cunoscut pe soţul meu şi m-am căsătorit în Breaza. Pe atunci părintele Arsenie era la Drăgănescu. Atunci am văzut cum citeşte un preot orb într-o carte, am rămas cu o impresie groaznică. De atunci am rămas în suflet cu părintele Arsenie. A mai fost o minune pentru mine cînd se împlineau 6 luni de la moartea părintelui. Am mers la Prislop cu copiii, doi avem. Am mers la chilie la insistenţele copiilor. Pe drum mi-a venit un miros deosebit şi puternic de flori. Am umbat prin pădure să vedem ce miroase aşa de frumos. N-am găsit, era un miros trimis de părintele pentru noi. De cîte ori megem la Prislop avem cîte o minune. Din peşteră, se spune, să iei o bucăţică din stînca peşterii, că este vindecătoare. Am luat într-un an, dar anul următor n-am mai putut desprinde” a spus Viorica Lazea, 60 ani, din Breaza.
- ,,Vin aici pentru că sînt bolnavă. Dacă ar avea cine să mă aducă, aş veni mai des. L-am văzut o singură dată pe părintele Arsenie, în ultimul lui an de viaţă, la Prislop. Era bătrîn. Făcea minuni şi era iubit de toată lumea” a spus Maria Cârje, 70 ani, Viştea de Jos.
-,,Aici vin de mulţi ani pentru că îmi place zona, slujba de la mănăstire. Am luat apă de la izvor pentru că este tămăduitoare. Azi este o slujbă foarte frumoasă. Sînt în pelerinaj cu mai mulţi oameni, de aici plecăm la Bucureşti, apoi la Crazna. Ne-a costat doar 120 de alei, trei zile. Am pus pomelnice” a spus Leon Rus, de 64 de ani, din Neuşeni de Bistriţa.
Comerţ la liber, de la icoane şi mir pînă la mobilă şi bijuterii
Ziua a continuat în zona turistică de la Sâmbăta de Sus prin comerţul de la tarabe şi la mesele cu mici şi bere. Comercianţii şi-au expus mărfurile de la poarta mănăstirii pînă la intrarea în zona turistică. S-au vîndut de la iconiţe, cruciuliţe, mir, produse de artizanat, pînă la oale, mobilă, blănuri şi vată pe băţ. Au predominat negustorii din judeţele Harghita, Bistriţa, dar şi din zona Sibiului, Făgăraş şi Braşov. N-au lipsit meşterii de etnie rromă care şi-au expus marfa pe marginea drumului, oale din aluminiu, pălării, mături sau suveniruri de tot felul. Şi printre cumpărători a predominat etnia rromă, conaţionalii fiind frumos înbrăcaţi în ţinuta colorată specifică lor. Una dintre tarabele care i-a surprins pe pelerini a fost cea la care se vindeau produse naturiste, ceaiuri şi creme. La fel de căutate erau chioşcurile cu bere, cafea, cozonac şi produse de panificaţie. Agapa a ţinut pînă seara tîrziu, locul părăsit de comercianţi şi clienţi fiind acoperit de gunoaie.
- ,,De 6 ani venim la mănăstire. Avem siropuri, unguente, ceaiuri naturale. Este o afacere de familie şi distribuim în toată ţara. Cine cumpără odată un produs de la noi, ne devine client. Eu vreau să fac pastile, pentru că oamenii sînt grăbiţi, dar deocamdată tatăl meu conduce afacerea noastră. La mănăstirea Brâncoveanu mi-am făcut clienţi şi de aceea venim în fiecare an” a spus Miahi Labuţ, de 26 de ani, din Poienii de Jos, judeţul Bihor.
- ,,Sînt din Bucureşti şi venim aici cu produse bisericeşti, mir, tămâie, iconiţe. Am venit cu preotul de la biserica Sf. Ioan din Bucureşti. Vindem cu 4 şi 5 lei sticluţa de mi” a spus Nina Ionescu, de 54 de ani, din Bucureşti.
- ,,Venim de la Mănăstirea de călugări Plăviceni, din judeţul Teleorman, acolo unde sînt păstrate osemintele domnitorului Mihai Viteazu. Avem hramul pe 9 august şi pe 8 noiembrie. Vindem tămîie, icoane de tot felul, brăţări, mir. Noi facem icoanele aplicate pe lemn. Din acest comerţ ne întreţinem. Sîntem 6 călugări la această mănăstire”
 

Istoricul Mănăstirii Brâncoveanu
 

     Preda Brăncoveanu construise la 10 km de conac, pe valea pîrîului Sămbăta, o biserică din lemn. Pe locul ei, Constantin Brăncoveanu a zidit în 1697, din piatră şi cărămidă, o mănăstire. Ctitoria a avut de la inceput o şcoală de ,,grămătici", un atelier de pictură şi tipografie, după modelul brăncovenesc. În a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, începănd cu anul 1762, în Transilvania au fost distruse 150 de mănăstiri şi biserici ortodoxe, la cererea administraţiei catolice. Cele de lemn au fost incendiate, iar cele de piatră dărîmate cu tunurile de către generalul austriac Bukow, insă mănăstirea de la Sămbăta de Sus nu a fost atinsă. In 1785 inevitabilul s-a produs, generalul Preiss dărîmînd cu tunurile Mănăstirea Brăncovenilor. Chiliile au fost demolate complet, iar biserica, datorită zidurilor groase, nu a putut fi distrusă, doar grav avariată. Reclădirea bisericii s-a desfăşurat abia între anii 1926-1946. Ulterior a fost rezidită în forma iniţială şi vechea clopotniţă a mănăstirii, cu cele 5 clopote turnate intr-un atelier din Viena în 1936. Incinta mănăstirii de la Sămbăta de Sus a fost reconstruită în întregime începănd din anul 1985. Aceasta este compusă din două corpuri de clădiri cu două nivele, unul spre nord şi altul spre sud. Corpul de clădiri aşezat pe latura de nord cuprinde trapeza, bucătăria şi chiliile. La etaj este biblioteca, un arhondaric, iar la mansardă muzeul, unde sînt expuse icoane pe sticlă sau lemn aparţinînd secolelor XVIII-XIX, veşminte arhiereşti, o colecţie de carte veche, manuscrise, pergamente, precum şi o colecţie de obiecte de cult. Pe latura vestică a incintei se află locurile de odihnă veşnică ale ultimilor mitropoliţi ai Transilvaniei: Nicolae Bălan, Nicolae Colan şi Nicolae Mladin. Cele trei foişoare sculptate în piatră amintesc de rafinamentul celor de la Hurezi. Elementele decorative sînt bogat sculptate, prezentînd: coloane simple sau torsate, capiteluri neocorintice şi balustrade traforate. Simultan cu reconstruirea noii incinte, biserica a suferit lucrări de reparaţii şi s-a restaurat pictura. Turla bisericii octogonală, ancadramentele uşilor şi ferestrelor bogat decorate cu elemente vegetale, coloanele torsate sculptate, panourile de piatră traforată din pridvorul bisericii, brăul de cărămidă aşezat în zimţi, acoperişul de şindrilă lasă impresia unei autentice ctitorii brăncoveneşti.

Izvor vechi de cinci secole
 

     În spatele curţii, tronează fîntîna ,,Izvorul Tămăduirii”, atestată documentar din sec. al XVI-lea, cea mai veche piesă din incinta mânăstirii. În jurul ei, de-a lungul timpului, s-au petrecut şi ţesut multe întîmplări miraculoase şi legende. Fântâna “Izvorul Tămăduirii” a fost restaurată, mai întâi, de Mitropolitul N. Bălan, iar în zilele noastre s-a construit în jurul ei un baldachin sculptat în lemn de stejar. Legenda spune că voievodul Matei Basarab a trecut prin apropiere. O boală de piele îl chinuia de ani buni şi nu fusese vindecată nici de cei mai pricepuţi doctori. După ce s-a spălat cu apa izvorului pe mîini şi pe faţă, n-a trecut mult şi pielea a început să i se cureţe. Apoi, scăldîndu-şi întreg corpul în apa izvorului, domnitorul s-a vindecat în mod miraculos. Cum mama lui ceruse construirea unei bisericuţe de lemn în apropierea izvorului, domnitorul a fortificat-o pentru a fi apărată în faţa atacurilor străine. Călugării locului spun că izvorul i-a vindecat pe mulţi credincioşi de boli incurabile. Bolnavii de epilepsie, de cancer, de boli psihice şi-au găsit aici alinarea. ( Lucia BAKI, Carla TATU)

Comments
Comentariu nou Cautare
Scrieti comentariu
Nume:
Email:
 
Titlu:
 
Va rog sa introduceti codul anti-spam pe care il puteti citi in imagine.

3.26 Copyright (C) 2008 Compojoom.com / Copyright (C) 2007 Alain Georgette / Copyright (C) 2006 Frantisek Hliva. All rights reserved."

 

În ediţia tipărită

,,România este colonia puterilor străine”
 

     Nu mai încape îndoială că România se îndreaptă într-o direcţie greşită, iar factorii responsabili nu fac nimic pentru a redresa ţara din punct de vedere economic, politic şi administrativ. Zilnic sîntem martori la tot felul de legi care se abat drastic de la normalitate şi de la bunul simţ. Au fost adoptate acte normative de către Parlament şi de Guvern care contravin bunului mers al ţării, dar care apără interesele politicienilor, grupurilor de persoane aflate în funcţii înalte, companiilor de tot felul şi puterilor străine. Aşa cum arată astăzi România, putem spune fără să greşim, că România a ajuns, în an centenar, o colonie străină. Unirea realizată prin mari sacrificii în 1918 de străbunicii noştri, astăzi este pe cale să fie dezmembrată la ordinul marilor puteri aplicat de persoane aflate în conducerea ţării. (continuare doar în ediţia tipărită)

 

Citește mai departe...

Caută in site ...

Vizitatori online

Avem 552 vizitatori online

Curs valutar BNR

Vremea in Fagaras

Poze din Făgăraş şi Ţara Făgăraşului

11.JPG

Cartea

FaceBook

Publicitate

Statistici

Membri : 14
Conţinut : 769
Număr afişări conţinut : 4237624

Horoscop zilnic

Informatii utile



Ziare