Monitorul de Făgăraș - Ziarul care stă de vorbă cu oamenii!

Home Ştirile locale Învierea în închisorile comuniste
Învierea în închisorile comuniste Email
Luni, 02 Aprilie 2018 17:10

 

     În închisorile comuniste, era interzis imnul sacru ,,Hristos a Înviat”, iar bucuria Învierii era transformată în suferinţă dusă la extrem. Cei care îndrăzneau să-l cînte sau măcar să-l murmure erau aspru pedepsiţi, erau bătuţi, schingiuiţi şi băgaţi la cruntul izolator. Mai mult, înăspreau regimul în zilele marii sărbători. Comuniştii se declarau atei şi se substituiau puterii divine. La închisoarea Piteşti au introdus reeducarea cu scopul de a-i obliga pe deţinuţii politic să se lepede de Hristos. Nicolae Purcărea a fost coborât în infern, în mijlocul reeducării prin tortură de la Piteşti.

 Şi-a păstrat demnitatea şi a reuşit să supravieţuiască fără să-şi vîndă omenia în faţa celui mai cumplit torţionar dintre deţinuţii politic ai României comuniste, Eugen Ţurcanu. Nicolae Purcărea a rezistat „Fenomenului Piteşti“. Fostul deţinut politic a trecut prin şase arestări şi 16 ani în cele mai înfiorătoare închisori comuniste: Piteşti, Canal, Gherla, Jilava, Aiud. La începutul lui aprilie 1951 a fost depus la închisoarea Piteşti. Aici, persoanele care erau membri ai Mişcării Legionare erau numiţi ,,mistici”. Era Săptămîna Patimilor. În acea zi, Nicolae Purcărea şi ceilalţi deţinuţi au fost aliniaţi. În faţă aveau un falus uriaş, făcut din pâine şi săpun. În linguriţa pe care-o ţine în mînă un fost student la Teologie sînt murdării omeneşti strînse din tinetă. „Misticii“ sînt puşi să hulească vorbe josnice în loc de Prohod, să se tîrască în genunchi, să sărute statuia blestemată şi să necinstească Sfânta Taină a Împărtăşaniei cu linguriţa studentului. Era o altă săptămână a patimilor la închisoarea din Piteşti. Pentru Nicolae Pucărea nu rănile fizice dureau cel mai rău, ci cele sufleteşti care se rupeau în teascul blasfemiei. ,,Am fost o excepţie, în sensul că m-au băgat cu capul în hîrdăul cu murdărie pînă eram gata să mă sufoc. Cînd m-au scos, m-am scuturat şi i-am stropit. Iar m-au bătut. Atunci am simţit că se rupe ceva în mine. A fost momentul cînd n-am mai ştiut de mine. Adică înnebunisem puţin. Atît mă bătuseră că înnebunisem” relata Nicoale Purcărea. Fostul deţinut politic îi privea în ochi şi nu vedea nimic. I-a iertat. Pe toţi. „Dar urma a rămas. De-asta nu pot să scap. Nu pot să uit. E lucru greu. Baţi cuiul în lemn, îl scoţi afară, dar urma rămîne.“ explica Nicolae Purcărea.

Nicolae Pucărea: ,,În Vinerea Mare ne dădeau friptură”
 

     ,,Pentru noi, creştinii din închisoare, Patimile şi Învierea erau momentul sublim al trăirii noastre, depăşindu-ne şi pe noi ca oameni. Ne încadram în tradiţiile creştine pe care neamul nostru le trăia în Săptămâna Patimilor şi de Înviere, cu singura deosebire că noi nu aveam bucuria materială. N-aveam ouă să mîncăm, n-aveam cozonac sau alte bunătăţi, dar trăirea şi bucuria Învierii era copleşitoare pentru noi. Ne transpunea parcă în alte ceruri, în cu totul alte locuri, şi uitam chiar de suferinţa noastră. Fii sigur că ceea ce încercam noi să facem în temniţă era pregătirea sufletească pentru a întîmpina cum se cuvine marea sărbătoare. În afară de post, îţi poţi închipui că mai era şi post acolo unde noi posteam permanent. Exista un paradox: ştiind că noi postim, atunci ne dădeau o mîncare mai bună. În Vinerea Mare ne dădeau friptură, cum nu ne dădeau altfel niciodată. Noi, creştinii ortodocşi, în Săptămâna Mare, ne ducem să ne spovedim, să ne cuminecăm, participăm la slujba Învierii. În închisoare, trăiam cu gîndul. Ne rugam în comun, chiar dacă gardienii ne urmăreau pas cu pas, ba mai mult, de sărbători înăspreau regimul, în sensul că dublau paza, vigilenţa lor era mai mare. Ei ştiau că noi trăim în rugăciune şi ducem o altfel de viaţă. Dacă lucrai în fabrică, atunci îţi măreau norma, te obligau la corvezi mai mari în spinare, dar bineînţeles că nu ripostam. Nu aveam voie să cîntăm ,,Hristos a Înviat!”, dar îl murmuram sau, aşa încet, tot îl cîntam pentru că nu ne puteau opri să cîntăm”.
 

Nicolae Purcărea: ,,Toată Săptămîna Mare o petreceai în blasfemii”
 

     ,,Trăiam bucuria, trăiam suferinţa, umilinţa Patimilor. Ştiam că e momentul Învierii, auzind clopotele. Cea mai frumoasă Înviere am petrecut-o în lagărul de la Caracal, în 1945, la o Înviere oficiată de 100 de preoţi, în toate limbile. Au participat mii de persoane. În curtea lagărului s-a făcut o slujbă de Înviere care într-adevăr te făcea să evadezi din cadrul strîmt al lagărului. Îţi dădea aripi, te transfigura. La Piteşti, a fost cel mai îngrozitor moment, pentru că s-au săvîrşit atîtea blasfemii, încît parcă a-ţi aduce aminte numai de ele e greu. În loc de cîntecele bisericeşti, trebuia să cînţi cîntece în care era batjocorit Mîntuitorul. Au făcut însă şi alte lucruri strigătoare la cer. S-au făcut multe lucruri care nu se pot povesti. Toată Săptămîna Mare o petreceai în astfel de blasfemii. Totul a pornit de la Ţurcanu. Avea şi ajutoare, unele pe care le zdrobise întîi în bătăi, le schingiuise, le făcuse instrumente fără voinţă, altele, care, de bunăvoie, au trecut alături de el. Acolo, era un cazan în care iadul era prins pînă în străfundurile lui. Cred că singurul lucru pe care nu-l puteau face era să ne citească gîndurile. Şi nu ne puteau controla cînd făceam crucea cu limba. În ultima etapă a reeducării, trebuia să te lepezi de credinţă, de Hristos, ăsta era scopul reeducării. Cînd erau torturile mai mari, într-un vis mi s-a arătat Maica Domnului cu pruncul în braţe şi mi-a spus: “Lasă că trece şi asta!”. M-a întărit, m-a fortificat şi am rezistat mai departe. Un neam trăieşte şi prin momentele de onoare, de demnitate. Noi n-am fost un neam laş, care să depunem armele în faţa invaziei comuniste. Încă din 23 august 1944, s-au ridicat grupurile de rezistenţă. Ne-am numit români şi creştini. Acţiunea noastră s-a înscris pe linia strămoşilor noştri, a haiducilor noştri şi a tuturor acelora care au luptat împotriva unei năvăliri”.

Săptămîna Patimilor din 1951
 

     ,, Era Duminica Floriilor. Zaharia a făcut o nouă redistribuire pe prici. Primul pe prici a fost aşezat Maglavit, urmat de Nedelcu, de Bordeianu Dumitru, Popescu Paul, Zelică Berza, Grigoraş, Huţuleac, Sântimbreanu, Reus, Gheorghiu şi Andrişan. Luni, în Săptămâna Patimilor, imediat după prînz, Zaharia s-a întors cu un teanc de hârtii în mînă, mai multe mături tocite, un ghem de aţă groasă, nişte cutii de conserve goale, mangal şi o sticluţă. Le-a aşezat pe priciul nostru, şi, din cozile de mătură, ne-a pus să facem cruci. Una din cruci, mai mare, era pentru Ungureanu. Nu ghiceam ce avea de gînd să facă Zaharia. Din cutia de conserve, a făcut cădelniţă, iar hârtiile aduse le-a împărţit celor ce se lepădaseră de Mişcarea Legionară şi la vreo 5-6 care făcuseră de planton de la 15 ianuarie. Ne-a zis: Misticilor, pentru că credeţi în Dumnezeu şi în Patimile Lui, iar după cum ştiţi eu nu cred în astfel de baliverne, şi pentru că este Săptămîna Patimilor, să vedeţi şi voi ce patimi vor îndura aceşti mistici! Nu-mi voi îngădui pentru bunul simţ şi pudoarea unui umil creştin, să prezint astfel de abjecţii adresate lui Dumnezeu. Ce sens ar avea să descriu pornografiile, insultele şi hula adusă lui Dumnezeu?
     Din după-masa de luni şi pînă în Vinerea Mare, cînd se cînta Prohodul în bisericile noastre, precum şi în cele trei zile de Paşti, s-a cântat tot timpul pe melodia Prohodului, de către cei zece care se lepădaseră de Mişcare, plus plantoanele, tot acest repertoriu de pornografii, măscării şi scabrozităţi, care depăşeau orice imaginaţie. Noi, „misticii”, am fost purtaţi timp de opt zile, în genunchi prin cameră, de la un capăt la altul, în frunte cu Ungureanu, închipuind patimile Domnului. Lui Ungureanu i-au făcut coroană de spini, iar în cutiile de conserve s-a pus mangal stropit cu gaz lampant şi i s-a dat foc, ca să tămîiem cu ele, în timp ce mergeam în genunchi, făcînd metanii. L-am văzut pe Ungureanu plîngând ca niciodată, îngrozit de ceea ce ne-au forţat să facem. Ce mi-a cutremurat sufletul în timpul acestei torturi a duhului, a fost imaginea mamei, pe care am văzut-o în faţa ochilor, îndoliată, aşa cum înţelegea ea să trăiască Săptămîna Patimilor Mântuitorului. O vedeam plîngînd; îi era poate gîndul la suferinţele mele, deşi biata de ea nu ştia în ce iad mă aflam. La fel, le vedeam plîngînd pe toate mamele celor torturaţi şi îngroziţi de a fi puşi să-L hulească pe Dumnezeu. Dacă ar fi văzut aceste mame la ce au fost supuşi fiii lor, multe dintre ele şi-ar fi ieşit din minţi. După opt zile de mers în genunchi, ni s-au rupt pantalonii, iar genunchii erau numai o rană. Singurul dintre noi care a refuzat să participe la acest ritual satanic, a fost Nedelcu Aristide. Aşa înnebunit cum era, s-a desprins din cortegiu. A fost tolerat, pentru că, spuneau ei, îşi ieşise din minţi. La sfîrşitul celor opt zile de chin şi umilinţă, de dimineaţa pînă seara, distruşi sufleteşte, scîrbiţi de noi înşine, de neputinţa şi slăbiciunea noastră, imploram Cerul să ne ia zilele. Din cauza mersului pe ciment, genunchii noştri erau o rană sîngerîndă şi, cînd atingeam cimentul, călcam parcă pe ace. Dar, în afară de rănile fizice, această degradare spirituală a lăsat răni şi mai adînci în sufletele şi conştiinţa noastră. Nu numai în camera 3 subsol s-au petrecut asemenea orgii, ci în toate celelalte camere, după cum aveau să mărturisească, după demascări, cei ce le-au trăit ca şi noi. Iată scopul final al reeducării comuniste: scoaterea lui Dumnezeu din inimile oamenilor şi prăbuşirea lor în neant”. (Dumitru Bordeianu - Mărturisiri din mlaștina disperării)

,,Eram în afara noastră”
 

     Gândit ca un loc de exterminare în masă, lagărul de muncă de la Baia Sprie a fost un adevărat cimitir unde și-au găsit sfârșitul elitele intelectuale interbelice, dar și unii dintre marii noștri duhovnici. Unul dintre supraviețuitorii regimului de exterminare de la Baia Sprie a fost Părintele Justin Pârvu care fusese transferat aici de la Aiud, pentru muncă silnică, împreună cu primele loturi. „În 1954, noi am sărbătorit Învierea lui Hristos la 800 metri sub pământ într-o mină de sare. Cum puteam să sărbătorim Paștele? Am luat toate bucățile metalice de la frezele pentru rocă și le-am pus pe o sfoară. Făceau un zgomot minunat. Le-am bătut pe toate cu o tijă metalică de la un capăt la celălalt al sforii. Timpul de adunare a fost 2.30. Acela a fost momentul când am intrat în ascensor, și cînd cu toții am început să facem zgomot. A fost momentul vieții noastre cînd am simțit o adîncă, duhovnicească tăiere a respirației. Noi, preoții, am cîntat tot ceea ce știam tare, profund, cu tot riscul. Eram cumva în afara noastră. Nimeni nu se temea de pericol, era atunci sau niciodată. Cînd am intrat în ascensor, am intrat cîntînd ,,Hristos a Înviat!”. Apoi am auzit pe cei care coborau de la suprafață în mină în locul nostru, am putut auzi cîntecul lor în adîncime, în mină. Cântecul a început jos sub pămînt, a continuat în ascensor și la suprafață“. ( Monahia Fotini)

Părintele Iustin Pârvu: Veniţi de luaţi Lumină!
 

     “Părintele Iustin a reuşit să facă rost de toate ce ne trebuiau pentru slujba de Înviere, mai puţin de cărţi, dar ştia totul pe dinafară. A organizat de aşa manieră că nimeni nu ştia nimic. În groapă a mers, a coborît. Erau preoţi mai mulţi în cerc. A găsit un sac, l-a întors, s-a încins cu o sârmă în loc de brîu. Apoi s-au stins lămpaşele, s-a făcut întuneric. Eu am pregătit sfredelele, am înşirat pe o sîrmă, unul trebuia să bată la clopote… Ca la pian, era un sunet foarte frumos. Nimeni nu a ştiut, nu se mai lucra. Era şi turnătorul din mină, dar era doborît, îi era ruşine. A început slujba.“Veniţi de luaţi Lumină!” Nu ştiu de unde a avut Lumină! Am fost acolo! Părintele Iustin era mai tînăr, dar era voinic. Lucra la perforator. Cu un baros mare, unde vedea că oamenii nu pot, mergea cu barosul şi spărgea roca. Săreau ţăndări, era plin de sînge, dar mergea mai departe. Merita să se facă un film acolo, în Baia Sprie! Cînd am ieşit de acolo, cineva a transmis că se face slujbă. Securitatea a adus o companie de jandarmi, drumul de la corfă (intrarea şi ieşirea din mină), pînă la colonie, 150 de metri, de o parte şi de alta unul lîngă altul cu pistoale mitraliere. Fiecare corfă cu 12 oameni, cînd ieşeam afară era cu Hristos a Înviat! Hristos a înviat din morţi, cu moartea pre moarte călcînd…”(Un martor)
 

Slujba de Înviere din subteran
 

     „O întâmplare care a făcut valuri a fost că în noaptea de Paşti deţinuţii au ţinut liturghie în subteran. Erau preoţi între ei şi au ţinut slujbă în adîncuri. Lor le dădea marmeladă de merinde, şi în mină, fiind cald, au fermentat marmelada şi au avut vin pentru slujba. Şi au făcut Slujba de Înviere în Mina Baia Sprie. Erau foarte mulţi preoţi arestaţi. Erau şi preoţi catolici şi de alte confesiuni şi toţi au suferit la fel că erau legaţi deolaltă. Ştiu episodul cu Învierea din adâncuri din discuţiile maiştrilor minieri. Pînă la urmă şi pe ei i-au îmbrăcat în uniforme de securişti, dar ei nu erau securişti. Au făcut o cruce din bîrne, şi-au făcut altar şi au ţinut Slujba. Ştiau că vor fi pedepsiţi, dar pentru ei nu a contat asta. Au riscat pentru Slujba asta, dar pînă la urmă totul era un risc pentru ei. L-am auzit o dată pe unul cînd i-a spus unui securist: „dumneata eşti acum în funcţia asta pentru că aşa ţi-e conştiinţa, iar eu sunt aici pentru că asta mi-e conştiinţa. Eu asta cred şi asta fac! Dumneata eşti în funcţia asta acuma, vremelnic!”. Vorbeau cu foarte mare curaj. Erau închişi oameni foarte deştepţi şi pe mulţi i-au folosit ca specialişti pentru că erau ingineri, geologi etc. Chiar le-au dat funcţii, dar erau tot cu statut de deţinuţi. Toţi comentau de Slujba de Înviere. Atunci toţi erau atei, iar acum toţi aceia se bat cu cărămida în piept. Am întîlnit oameni care pe vremuri erau mari secretari de partid şi mari colonei, iar acum toţi fac pe sfinţii. Toţi povesteau indignaţi de Dumnezeu şi s-au indignat de frica partidului că ăştia au făcut Slujba de Înviere în subteran. Erau printre ei convinşi că nu există Dumnezeu”. (Nicolae Chizbăian) (Lucia BAKI)

Comments
Comentariu nou Cautare
Scrieti comentariu
Nume:
Email:
 
Titlu:
 
Va rog sa introduceti codul anti-spam pe care il puteti citi in imagine.

3.26 Copyright (C) 2008 Compojoom.com / Copyright (C) 2007 Alain Georgette / Copyright (C) 2006 Frantisek Hliva. All rights reserved."

 

Anunt mediu Salco Serv

 

     SC SALCO SERV SA Fagaras, anunta publicul interesat asupra depunerii solicitarii de revizuire a autorizatiei de mediu pentru activitatea de colectare ,transport si depozitare a deseurilor, inclusiv a deseurilor toxice periculoase din deseurile menajere, cu exceptia celor cu regim special,desfasurata in comuna Sinca cu satele apartinatoare:Sinca, Valcea, Ohaba,Persani,Sercaita, Bucium; pentru deschiderea unui centru de colectare deseuri nepericuloase (hartie si carton, PET, sticla, metal si ambalaje din lemn); pentru activitatea de colectare deseuri periculoase (DEEE-uri) si pentru activitatea de demontarea si dezasamblarea masinilor si echipamentelor scoase din uz pentru recuperarea materialelor;pentru amplasare statie mobila de carburanti(motorina),activitati desfasurate in incinta societatii SC SALCO SERV SA.
     Observatiile publicului se primesc zilnic in scris la sediul APM Brasov, str. Politehnicii nr.3, pe toata perioada derularii procedurii.

BUSINESS CHALLENGE - FOR ENTREPRENEURS ONLY?

În ediţia tipărită

Tinerii făgărăseni nu cunosc însemnele nationale

 

     Însemnele sau simbolurile naţionale, aşa cum arată art. 12 din Constituţia României sînt:
Drapelul României este tricolor; culorile sunt aşezate vertical, în ordinea următoare începând de la lance: albastru, galben, roşu.
Ziua naţională a României este 1 Decembrie.
Imnul naţional al României este ,,Deşteaptă-te române”.
Stema ţării şi sigiliul statului sînt stabilite prin legi organice
     Pentru tinerii făgărăşeni, însemnele naţionale reprezintă o întrebare grea la care prea puţini au putut răspunde. În schimb făgărăşenii trecuţi de prima tinereţe sau persoanele vîrstnice se mîndresc cu simbolurile naţionale şi le cunosc semnificaţia.

Citește mai departe...

Caută in site ...

Vizitatori online

Avem 760 vizitatori online

Curs valutar BNR

Vremea in Fagaras

Poze din Făgăraş şi Ţara Făgăraşului

3.JPG

Cartea

Informatii utile

FaceBook

Statistici

Membri : 14
Conţinut : 775
Număr afişări conţinut : 4318385

Horoscop zilnic



Ziare