Monitorul de Făgăraș - Ziarul care stă de vorbă cu oamenii!

Home
Veciile şi şezătorile boholţene Email
Luni, 26 Februarie 2018 18:19

 

Sătenii din Boholţ au organizat o şezătoare spre neuitarea vechiului obicei tradiţional Preotul Ioan Paroş şi primarul Claudiu Motrescu au îmbrăcat şi ei portul popular şi s-au încins în hora satului

     ,,Nimeni din cei născuţi la sat nu pot uita casa părintească, biserica, şcoala, uliţele satului copilăriei, dealurile, pădurea, truda şi hărnicia oamenilor, tradiţiile, datinile şi obiceiurile” explica învăţătorul Aurel Drăguş, autorul singurei monografii a satului. Şi parcă urmîndu-i îndemnul, sătenii aduc în actualitate cele mai vechi tradiţii şi obiceiuri din Boholţ cu dorinţa ca acestea să nu se piardă în timp şi să rămînă o sursă care să dea viaţă satului făgărăşean.
 Sătenii din Boholţ au organizat la căminul cultural un vechi obicei al satului pe care bunicii şi străbunicii îl practicau cît era iarna de lungă,

 un obicei în care se împleteau munca şi distracţia. Numai că duminică, 18 februarie, obiceiul a fost transpus teatral, pe scenă, urmînd însă toate etapele pe care bătrînii boholţeni le practicau în timpul unei şezători. Preotul paroh Ioan Paroş ne-a vorbit despre vechiul obicei de parcă l-ar fi trăit în acele vremuri, iar sătenii au prezentat, de lăsatul secului, frumuşeţea unei şezători. ,,Pînă mai trăiesc bătrînii satului noi, cei mai tineri, trebuie să ne însuşim tradiţiile şi să le ducem mai departe. Cum altfel putem arăta că iubim satul românesc? La Boholţ este o deschidere pentru datinile vechi în rîndul tinerilor” a explicat preotul Ioan Paroş care a îmbrăcat costumul popular boholţean la şezătoare. 


Şezătorile din vecii
 

      Şezătoarea se practica în fiecare sat făgărăşean, iar serile de iarnă deveneau astfel pline de voioşie, un mod tradiţional de socializare a localnicilor. De cum se intra în postul Crăciunului sau chiar mai devreme şi pînă la lăsata secului, femeile din sate se adunau seara la o gazdă unde îşi etalau lucrul de mînă, iar bărbaţii le vizitau pentru a se distra împreună. De lăsata secului din acest an, boholţenii s-au întrunit la şezătoare, dar nu la o gazdă ci la căminul cultural. Muzică, dans, cîntece, strigături, dar şi vechile îndelecniciri au fost ingredientele şezătorii. ,,A fost veselie mare, iar toţi participanţii s-au simţit precum mai demult la şezătorile care se organizau pe vecii. Satul era împărţit în 4 vecii, adică vecinătăţi, Şezătorile erau organizate de fete şi de femeile măritate. Într-o zecie erau organizate ambele şezători, de fete şi de femei” a explicat parohul din Boholţ.


 

 


Anual va fi organizat cîte un obicei vechi în fiecare sat
 

     ,,Primăria Boholţ s-a implicat şi de această dată în acţiunile culturale organizate în satele comunei, cele menite a reînvia tradiţiile şi datinile vechi. ,,La şezătoarea de la Boholţ, noi am fost invitaţii, lăturenii cum era vorba din bătrîni. Este lăudabilă acţiunea boholţenilor şi noi am participat şi ne-am simţit bine. Corul de la Beclean a prezentat un mic program artistic. A fost un bun prilej de socializare între oamenii comunei. Prin această şezătoare s-a creat o nouă punte de legătură între cele două sate ale comunei noastre, Beclean şi Boholţ. Intenţionăm să organizăm anual astfel de obiceiuri vechi, iar în fiecare sat al comunei să reînviem tradiţiile” a declarat primarul de la Beclean, Claudiu Motrescu.

Zestre pentru miresele ce se măritau în grabă
 

     Deşi distracţia şi voioşia erau evidente în şezători, totuşi scopul acestora era lucrul manual. ,,Femeile şi fetele ţeseau, coseau ii şi cămăşi, ştrencăneau, lucrau la răşchitoare, la sucală, la căpriţă, dar se şi juca, se discuta, se analizau problemele din sat, se bîrfea. Ele fierbeau boabe de porumb pe care le serveau cu zahăr. Atunci cînd aveau invitaţi, făceau scovergi. Şezătoarea se organiza la o gazdă din sat la care fetele sau femeile plăteau chirie în bani. În fiecare seară, o fată/femeie aducea gazul de lampă. În perioada în care se organizau şezătorile se făcea şi economie acasă, de lemne şi de gaz de lampă. Şezătorile aveau şi un caracter de întrajutorare. Dacă o mireasă se mărita în grabă, înaintea lăsatului de sec, la şezătoare se lucra pentru zestrea ei. Zestrea trebuia să cuprindă ţoale, feţe de masă, perne, chindeuri, preşuri, îmbrăcămintea fetei, ia, polar, crătinţe, portul cu şurţ” a explicat preotul Ioan Paroş.
.
Jocurile din şezătoare
 

     ,,Mai demult, la şezători se practicau jocuri distractive. Unul dintre ele era numit ,,purecele în cojoc” care avea scop sărutul fetei. Aveau un cojoc în care se băgau la un moment dat o fată şi un fecior, iar în jurul lor erau toţi participanţii. Unul rotea o sticlă, iar în dreptul căruia se opera sticla, acela lua locul unuia din cojoc. Era mare distracţie. Un alt obicei al satului care se contura în timpul şezătorilor era ,,ruptul furcii”. Dacă unui băiat îi plăcea o fată, îi dăruia o furcă pentru tors. Dacă însă alt băiat din sat o plăcea îşi aducea şi el o furcă, dar o rupea pe cea dăruită déjà de primul. Era o apropiere între tineri. Tot o apropiere între tineri era şi hora de la Sfântul Ion din vatra satului cînd feciorul care plăcea o fată o conducea acasă după joc. De aici se vedeau şi nunţile care urmau să se facă în sat. Nunţile se organizau, de obicei, pînă la lăsata secului” a mai explicat preotul paroh din Boholţ.

Lăturenii şi litrele
 

     La şezători se evidenţiau mai multe laturi. ,,Erau ,,lăturenii”, adică oaspeţii sau invitaţii. La manifestarea noastră de duminică, lăturenii au fost membrii corului de la Beclean care ne-au încîntat cu frumoasele cîntece. Era tradiţia ca la şezătoare niciunul dintre lătureni să nu rămînă nejucat, astfel că fetele sau femeile îi ridicau la joc pe toţi oaspeţii. Feciorii de obicei aduceau muzica la şezătoare. Importante erau ,,litrele” adică cinstea pe care o făceau femeile care s-au măritat de curînd sau care au năşit de curînd. Toate aduceau la şezătoare scovergi sau alte produse cu care îşi cinsteau colegele. Şezătorile nu se organizau duminica ci doar în zilele de lucru. Ultima şezătoare s-a organizat în 1960, iar de atunci nu s-au mai adunat fetele sau femeile la vreo gazdă. Au povestit femeile în vîrstă că s-a organizat, prin 1940, o şezătoare în care s-au tricotat şosete şi ciorapi pentru soldaţii din al doilea război mondial. Şezătoarea de acum este prima organizată la Boholţ, dar pe scenă, spre aducere aminte a obiceiului vechi” a relatat preotul Ioan Paroş.

Mascaţii care speriau carnea
 

     ,,Loale” era un alt obicei al satului. ,,Loale erau nişte săteni mascaţi care mergeau pe uliţele satului pentru a speria alimentele de dulce. Loalele apăreau de lăsata secului pentru a speria carnea, laptele, brînza şi ouăle. Trei sau mai mulţi bărbaţi se costumau în cele mai zdrenţuite haine, întruchipînd cele mai urîte făpturi, pocneau din bice, sunau din clopote şi fugeau după oameni pe uliţe pe care îi şi loveau. Lumea ieşea la porţi pentru a se distra, dar copiii erau înfricoşaţi de aceste apariţii şi astfel îi convingeau mai uşor să postească. Uneori loalele intrau şi în casele oamenilor unde erau cinstiţi. Oricum mai demult, sătenii posteau în majoritatea lor. La şezătoarea de acum, s-au costumat trei bărbaţi în loale şi sceneta lor a fost amuzamentul participanţilor” a mai spus preotul paroh.

Jurămîntul şi ia ciumei
 

     Învăţătorul Aurel Drăguş scrie în monografia sa că la Boholţ nu se torcea şi nu se spăla vinerea. Tradiţia era legată de un jurămînt al satului făcut în timpul unei epidemii de ciumă, care a înspăimîntat lumea. ,,Atunci într-o singură noapte s-a confecţionat ia ciumei, începînd de la fuior, tors, urzit, ţesut, croit şi cusut. Pentru a întări efectele de apărare ale iei ciumei, s-a făcut şi jurămîntul de a nu se toarce şi spăla haine vinerea. Jurămîntul se respecta şi la şezătoare cînd femeile se adunau vinerea după ora 24.00 şi torceau pînă dimineaţa” stă scris în monografie.

Portul popular din Boholţ
 

     Prin edictul din 1638 al lui Rakoczi, ţăranii români au fost opriţi a purta haine de postav de tîrg, pantaloni şi cizme ca orăşenii şi căciulă de un florin şi nici cămaşă de giolgiu, pînză de fabrică. Dar legea a fost înnoită în 1700 şi 1714. Această lege a dus la dezvoltarea industriei casnice a îmbrăcămintei şi a favorizat păstrarea portului popular al românilor. O femeie măritată purta ie cu altiţe, vălitoarea cu chindeu, bogaseul de vălitoare, cîrpă albă de vălitoare, crătinţa roşie, şurţele, polarul, pieptarul înfundat sau crepat, ciorapii negri, ghetele cu tureac înalt. Mai puteau purta rochia neagră de postav cu barşon. Ia era făcută din pînză albă din bumbac ţesută în război, cu ciupag, altiţe şi pui, bentiţă şi fodori. Vălitoarea era confecţionată din carton cît rotundul capului peste care se învelea chindeul făcut din pînză lat de 35 cm şi lung de 1,3 m. Bogaseul era bogăţia şi nobleţea costumului, făcut din pînză albă foarte fină pe care erau cusuţi puii şi muştele, iar la capete, fodori. Crătinţele erau ţesute în război, iar polarul sau poalele era încreţit, plisat. Pieptarul era făcut din piei de miel de către meşteri cojocari. Clicina, bunda şi zeichea erau confecţionate de femei. Fetele se îmbrăcau cu ie, rochie plisată bleumarin, iar peste ea purtau şurţ cu fodori şi flori. Mai purtau polar şi crătinţe negre din postav şi pieptar negru. Ele se împodobeau cu salbă şi mărgele, iar pe cap cu coroniţă. Bărbaţii aveau cămaşă, cioareci, pieptar, pălărie sau căciulă, şerpar, zeichea, recălul, cojocul, cismele, ghetele şi bunda.

Prima atestare documentară
 

     Prima atestare documentară a satului Boholţ datează din 1317 şi constă într-un act dat preotului sas Herbert pentru strîngerea de plăţi. Se mai menţionează că în anul 1319 presbiterul Herbord, rector eclesia de Bochaltz, efectuează o plată ocazională de încasarea unui impozit papal. Comunitatea din Boholţ a marcat istoria a 700 de ani de existenţă a satului, în luna august 2017, printr-o amplă manifestare organizată de Primăria Beclean, Asociaţia ProBoholţ condusă de ing. Vasile Joantă, fiu al satului şi Biserica Boholţ cu hramul ,,Naşterea Sf. Ioan Botezătorul”.

Comments
Comentariu nou Cautare
Scrieti comentariu
Nume:
Email:
 
Titlu:
 
Va rog sa introduceti codul anti-spam pe care il puteti citi in imagine.

3.26 Copyright (C) 2008 Compojoom.com / Copyright (C) 2007 Alain Georgette / Copyright (C) 2006 Frantisek Hliva. All rights reserved."

 

Comunicat de presa

În ediţia tipărită

,,Pesta porcină este o făcătură a guvernantilor“

     Pesta porcină este un alt subiect adus în atenţia românilor în ultima perioadă pentru a le abate atenţia de la evoluţia evenimentelor reale. Peste tot în media se dezbate subiectul, iar în paralel se sacrifică porcii atît din ferme, cît şi din gospodăriile oamenilor. Oamenii se întreabă însă cît de reală este situaţia, dar înclină să creadă că totul este o făcătură pusă la cale de guvernanţi pentru a creşte importurile şi a distruge producţia autohtonă. Şi făgărăşenii sînt în asentimentul marii majorităţi a românilor şi susţin că această campanie de sacrificare a porcilor pe motiv de pestă porcină africană este o făcătură. Făgărăşenii amintesc de gripa aviară care a dus la sacrificarea tuturor păsărilor din ferme şi din gospodăriile oamenilor. Localnicii îşi mai amintesc că primele focare de gripă aviară au fost identificate în Ţara Făgăraşului, iar dezinsecţiile au fost realizate cu apă de ploaie.

Citește mai departe...

Caută in site ...

Vizitatori online

Avem 555 vizitatori online

Curs valutar BNR

Vremea in Fagaras

Poze din Făgăraş şi Ţara Făgăraşului

11.JPG

Cartea

FaceBook

Publicitate

Statistici

Membri : 14
Conţinut : 764
Număr afişări conţinut : 4273095

Horoscop zilnic

Informatii utile



Ziare